luni, 26 septembrie 2011

Septembrie 2

Săptămâna trecută am fost la o întrunire cu responsabilii tehnici a judeţelor din zona 2 de maraton. Am fost prezent ca şi persoană fără funcţie, deci practic numai ca să nu meargă singur responsabilul nostru tehnic. Era bine să mergem mai mulţi, dar din păcate majoritatea celor invitaţi nu aveau timp. Mai mult, reprezentantul judeţului Covasna ne-a transmis că pe ei nu-i interesează această categorie, iar cel de Sibiu nu a venit şi a transmis că nu doreşte să se implice în organizare.
Aşa că până la urmă numai judeţele Harghita, Mureş şi de la Braşov cei de la Făgăraşi (braşovenii de asemenea nu manifestă interes faţă de această categorie) au fost prezenţi.
Noi cei de la Odorheiu Secuiesc, reprezentam judeţul Harghita, fiindcă nici în judeţul nostru nu se bucură de o prea mare popularitate maratonul.
Ţin minte că nu prea de mult, cu cinci-şase ani în urmă, în clubul nostru nu erau decât fondişti şi în special maratonişti. Cel puţin toţi, sau aproape toţi visau la succese la aceste categorii, iar momentan şi la noi nu am rămas decât maximum zece (din aproape 70) columbofili devotaţi maratonului. Nu ştiu să definesc, dar sigur am stricat ceva în organizare.
Noi am fost pregătiţi să susţinem desfiinţarea zonei pe motiv că nu are popularitate printre crescători. Ceilalţi însă erau de părere că vom reuşi să organizăm un singur concurs de la o distanţă mai accesibilă pentru toţi. Ei fiind în majoritate, plus deţineau şi votul sibienilor, deci s-a hotărât să rămână zona.
La stabilirea localităţii de lansare însă propunerea noastră a fost mai agreată dintre cei prezenţi, deci ne-am înţeles să facem un concurs de la Praga, sau o altă localitate undeva pe lângă Praga, care să depăşească 800 km şi pentru cei mai apropiaţi din zonă, de la locul de lansare.
S-a optat pentru această localitate fiind la mijlocul direcţiei între Straubing şi Berlin, deci la următoarele concursuri ne vom putea alătura atât la zona 2, cât şi la zona 1, cu condiţia că ne vor accepta.
Făgărăşenii au mai venit cu idea ca preţul acestui singur concurs să fie inclus în tariful pe care se percepe pe porumbel pentru întregul sezon. Nu ştiu cât va fi agreat de ceilalţi columbofili ideea, dar practic este vorba ca cinci judeţe să plătească cheltuiala unui singur concurs, deci practic pe un judeţ va reveni preţul echivalent unui singur zbor de 170 km, faţă de cele 12-15 zboruri mai scurte organizate pe an, la care contribuie integral şi maratonşitii zonei, (maximum 0,30-0,40 de ron pe porumbel).
Pentru a spori şi mai mult popularitatea, am hotărât să se facă trei centre de îmbarcare: Făgăraş, Tg. Mureş şi Odorheiu Secuiesc.
Cu aceste condiţii sunt convins că vom reuşi să organizăm un concurs destul de bun, chiar dacă nu cu un număr record de porumbei şi poate la anul vom putea să repetăm, sau chiar să sporim pofta columbofililor pentru zboruri de maraton.

În afară de cele descrise mai sus nu prea s-a întâmplat nimic demn de remarcat în ultima perioadă.
Episodul de boală respiratorică descrisă mai înainte este pe sfârşit. Nu mai am nici un porumbel adult cu simptome şi nici dintre pui nu sunt cazuri grave, deşi am obsevat pe unu - doi care mai sforăie.
Am vaccinat puii mici de paramixoviroză.
Mai fac câte un zbor scurt cu puii din seria a doua şi mai am încă câţiva şi mai mici care numai acum au ieşit la zbor.
Uliul a început să facă raiduri tot mai dese, dar până-n prezent din fericire mereu a rămas fără pradă.
Ca şi alimentaţie le dau porumbeilor mai mult porumb, grâu, floarea soarelui şi cc. 10 - 15 de amestec din comerţ.

joi, 15 septembrie 2011

Din nou RNS

După cum ne-am obişnuit cu sfârşitul sezonului urmează modificarea, sau mai bine zis înbunătăţirea RNS-ului, iar de data aceasta se pare că finalizarea.
Cred că toată lumea, sau toţi care urmăresc să aibă rezultate, au ceva de modificat. Bine ar fi însă ca aceste modificări să fie şi constructive, deci fiecare să propune înbunătăţiri numai pentru categoria de care este interesat.
Spun din experienţa anilor trecuţi, că la toate nivelurile vin diferite propuneri, de ex. pt planul de zbor, de la oameni, care nici măcar la un singur concurs nu participă la acea categorie, şi culmea, ei sunt şi cei mai gălăgioşi şi pretenţioşi. Sunt convins că nici de această dată nu va fi altfel, dar totuşi mai sper.
Şi în alte sporturi (fotbal, formula 1, nataţie, schi, tenis, ect) se fac modificări destul de des, dar acele modificări ţintesc mereu performanţa, eventual spectaculozitatea competiţiilor. De fapt aceste modificări sunt binevenite câteodată, datorită tehnologiilor şi tehnicilor noi tot mai performante, care însă de multe ori scad mult din spectacol, sau din siguranţa integrităţii corporale a concurentului.
În schimb faţă de celelate sporturi, în columbofilie parcă se urmăreşte regresia. Adevărul este că şi sportul cu porumbei voiajori s-a dezvoltat foarte mult, cel puţin la noi. Să ne gândim numai la faptul că mai în urmă cu numai 20 de ani au fost o raritate porumbeii care s-au întors în prima zi de la concursuri de peste 900 km., iar acum deja aproape de la fiecare asemenea concurs sunt porumbei marcaţi în prima zi. Cred că ar fi timpul să umble la regulament şi în acest sens, respectiv ridicarea limitelor categoriilor inferioare de concursuri.
Aceste pretenţii fiind însă prea avangarde, nici nu mă gândesc să propun pentru discuţii, deocamdată.

În primul rând aş propune delimitarea categoriilor în aşa fel ca să nu întepătrunde una cu celălalt. De ex. viteză: 100-300, demifond 300,1-500, fond 500,1-800, maraton peste 800.

Eu personal cred că la categoria viteză şi demifond totul este OK., eventual limitarea numărului concursurilor de care se pot folosi la Campionat ar fi o idee demn de discutat, dar dacă cei care concurează la aceste categorii nu cer, pentru mine este bine şi aşa.

La fond apare problema zonelor. Eu aş propune să fie zone mari de ex. cele stabilite pentru maratoane. Aici pentru a putea satisface doleanţele fiecărui columbofil, fără însă să fie obligaţi unii să concureze la distanţe prea mari aş avea trei variante:
  1. Fiecare zonă să aibă două planuri de zbor cu concursuri de distanţe progresive şi fiecare crescător să aibă posibilitatea să participe la acele concursuri care îi convin, fără restricţii. Practic să fie două zone mai mici în cadrul fiecărei zone, iar cocursurile să fie tip derby pentru aceea zonă.
  2. Să fie o zonă mare, cum a fost pentru maraton, dar concursurile să fie de minimum 1x peste 500 km, 2x peste 600 km, 1x peste 700 km, socotită de la localitatea cea mai apropiată de la locul de lansare. Această variantă cred că este mai puţin viabil, fiindcă cei cu distanţe mai mari vor trebui să participe la prea multe concursuri prea lungi pentru ei.
  3. Zonele să fie cele care sunt pentru maratoane, dar ultimile trei concursuri să fie derby, pentru a putea participa la ele şi cei care altfel nu au distanţe suficient de lungi. În aşa fel cred că putem coriga deficienţa variantei 2.
La norma de fond  trebuie un număr de km minim cumulate la cele trei concursuri. Aş propune 1850 km.

Când vorbesc de zone de maraton, mă gândesc la zonele din 2010, 2011 şi nu la zonele de care urmează să vorbesc când mă refer la maraton.

Maratoane, şi aici am mai multe variante:
  1. Să fie organizate pe zonele deja stabilite, dar fiecare concurs de maraton să fie totodată şi derby, deci practic şi aici să fie la alegerea crescătorului, unde doreşte să participe, bineânţeles cu stabilirea distanţei minime de participare, eventual concursurile să fie cu distanţe progresive.
  2. Să se desfiinţeze zona 3 şi să se formeze o zonă mare din zonele 2 şi 3. Organizând concursurile din N-W distanţele s-ar echilibra mult, iar direcţia pentru Concursul Naţional Berlin, ar fi convenabil pentru toţi.
  3. Ar mai fi posibilă dizolvarea zonei 2 şi regruparea judeţelor Harghita, Covasna şi Braşov la zona Moldovei, dar cred că această idee este mult prea nouă, ca să fie acceptată de majoritate. Judeţele Mureş şi Sibiu ar găsi locul lor fără discuţii în zona 2.
La concursurile de maraton să se facă trei feluri de clasamente, fără să fie restricţionată folosirea lor la norme: clasament general, clasament pe zone de 100 km şi clasament pe puncte de îmbarcare, bine înţeles numai dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de RNS. Poate că unii vor să spună că sunt pentru clasamente pe străduţe, eu însă nu pream am văzut străzi cu 50 de crescători de porumbei voiajori, deşi mi-ar place.
La norma de maraton neapărat ar trebui să fie şi o distanţă minimă, ex 1800 km şi 2800 pentru AS maraton. Pentru palmares dublu, dar NU NORMĂ + NORMĂ, ci să fie posibilă folosirea punctajelor cele mai bune şi din anii anteriori, dar să aibă cel puţin un concurs din ambii ani.

Aceste modificări, mă refer la concursuri derby, ar face puţin mai flexibil planul de zbor, ar crea o oarecare concurenţă între organizatori, nu ar permite ocolirea concurenţei. Totodată sunt convins că nu ar produce prea mari migrări de la o zonă la alta.

La categoria general as propune să fie obligatoriu şi un concurs de maraton.

Campionatul crescătorilor pe categorii să fie cu condiţii asemănătoare cu ceea a porumbeilor.

Referitor la punctaje, cred că este bine aşa cum e momentan, dar mai bine ar oglindi  diferenţele de calitate între porumbei o formulă de calcul care să reflecte şi diferenţa de timp între porubei sosiţi, de ex. locul 1 şi 2. Ca să şi exemplific: dacă porumbelu de pe locul 1 soseşte cu 1 secundă mai înainte decât cel de pe locul 2 va primii numai jumîtate din punctul de penalizare a celui de pe locul 2 (deci practic este de două ori mai bun) , deşi diferenţa de calitate a fost imfimă şi tot atât va fi diferenţa şi dacă vine cu o zi ma târziu, ca să recurg la cazuri extreme. Bineânţeles că formula ar trebui să fie valabilă pt. tot clasamentul şi ar trebui să ţină cont şi de durata concursului, deci ar fi o formulă puţin mai complexă.

Reglementare problemei dopăprii a porumbeilor, o problemă importantă şi rezolvată în celălate ţări, solicitată probabil şi de FCI, însă fără nici un ecou din partea CNS-ului.

Referitor la concursul Naţional cred că cel mai bine este să rămână Berlinul dublat cu Slupsk, sau Gdansk sau cu seminaţionale. Condiţiile de paricipare au fost bune. Aici aş schimba numai condiţiile de premiere, care aş face din 50-50 de km.

Totuşi după cum am observat concursurile cu cel mai mare risc să devină catastrofale sunt cele care abat mai mult de direcţia vest - est. Nu ştiu să explic fenomenul, nu am găsit referiri la aceste observaţii în literatură de specialitate, de aceea este posibil să greşesc, dar experienţa anuli 2009 şi 2011 (Koronowa, Slupsk, Mlawa, Gdanskurile din 1999, 2000, 2001) mă pune la gândit. Cred că nu cu posibilitatea de navigare, orientare, a porumbeilor este problema, mai mult diferenţa de climă pe distanţe peste 700-800 de km face mai imprevizilbilă rezultatul acestor concursuri. Zboruri cu pierderi mari au fost şi din alte direcţii, dar mereu s-au adunat 15-20% din numărul porumbeilor trimişi şi cum am abătut de direcţia west - est cu atât mai însemnate au fost pierderile.
Ştiu că cele scrise mai sus (referitor la Concursuri Naţionale) uneori sunt destul de contradictorii, dar faptele sunt destul de evidenete.

Ca să vedeţi interesul crescătorilor din judeţul Harghita în privinţa modificării regulamentului, menţionez că propunerile de mai sus am trimis prin email în limba maghiară la toţi crescători a căror adresă aveam, dar nu am primit nici măcar o părere, dacă sunt bune, sau rele.

luni, 12 septembrie 2011

Septembrie 1

Septembrie este prima lună de toamnă şi ultima lună pe meleagurile noastre cand se mai pot angaja porumbeii la zboruri. În alţi ani am încercat şi în primele zile a lunii octombrie să fac câteva antrenamente, dar porumbeii sunt deja prea speriaţi de atacul tot mai des şi insistent a răpitorilor.
În primele zile a lunii am fost plecat la Marea Neagră, să mai uit de grija serviciului şi a porumbeilor. Înainte de plecare , cum am scris şi mai înainte, bântuia tusea seacă la porumbei. Erau doi sau trei porumbei bătrâni, care prezentau simptomele deja descrise, iar ceilalţi aproape toţi au trecut deja prin boală, fără urmări grave. Nu am administrat nici un fel de antibiotic, sperând în vindecare spontană şi aşa a şi fost.
La întoarcere din concediu, deşi porumbeii au fost îngrijiţi ca lumea, am observat că boala a început să afecteze şi puii mai mici, iar simptomele la ei erau mult mai drastice, câţiva fiind slăbiţi chiar rău de tot. De frica ca nu cumva să moară toată seria a treia de pui (deşi sunt prea mulţi) am tratat tot efectivul cu Enrofloxacină soluţie buvabilă 10% administrând 2-3 ml în apă de băut timp de cinci zile. La cei mai slabi am dat şi câte o jumătate de pastilă de Enteroguard timp de trei zile. După tratament am dat Gervit W. Vindecări prea spectaculoase nu am observat, dar nici boala nu s-a agravat mai tare, momentan se pare că a început să se vindece şi cei care erau mai gravi.
Cu acest tratament am vrut să combat micoplasmele, cu toate că am bănuit o viroză ca şi agentul etiologic primar şi probabil aşa şi este pentru că în ultima zi a tratamentului am observat că şi ultimul porumbel adult, care încă nu a fost bolnav, a început să tuşească.
De fapt în ultimul timp am auzit de peste tot simptome asemănătoare şi la porumbeii celorlalţi crescători, chiar şi din colţul celălalt a ţării.
Prima serie de pui nu prezintă încă aceste simptome, deci am continuat antrenamentele fără prea mari pierderi. Cu puii mai mici deşi nici acuma nu sunt perfect sănătoşi am început să fac primele antrenamente. După o lansare de la 18 km i-am trimis direct la Miercurea Ciuc (cc. 40 km) de unde au avut de trecut către acasă  munţii Harghitei. Numai un singur exemplar nu a reuşit să sosească acasă, dar nu îmi pare prea rău de el, findcă a fost cel mai bolnav. Acum îi mai las o săptămână să se odihnească, iar apoi am să-i duc la Mediaş şi încă odată la Reghin şi le dau drumul unul câte unul
În ultima decadă a lunii august s-au pripăşit la mine mai mulţi pui, dintre care trei nu a vrut să mai plece. De aceea am început să-i trimit cu porumbeii mei la antrenamente. Din păcate însă nici aşa nu am putut scăpa de ei, întorcându-se înapoi la mine. Unul este din judeţul Harghita, l-am depistat şi pe crescătorul ei, dar nu a dorit să ducă înapoi. Pe ceilalţi doi i-am trimis la Miercurea Ciuc, în direcţie opusă faţă de antrenamentele făcute mai înainte, iar una s-a intors şi de acolo. Deci momentan se află la mine, are numărul matricol 0738680/2011, este o femelă albastră cu ochi albi. Mi se pare că suferă de ceva, stând mai mult cu pene zburlite şi este puţin şi slăbită. Dacă cineva cunoaşte proprietarul, vă rog să-l anunţe că îi dau înapoi cu plăcere.
Tot cam deodată cu puii respectivi a intrat la mine şi o femelă cu seria AU 6802 GHC/2009. Este o porumbiţă deosebit de frumoasă şi interesant cu inel din SUA de pe coasta de est. Probabil că numai inelul a fost adus de acolo, dar are şi microcip, deci probabil a fost zburat şi aici în Europa. Ca şi puii amintiţi mai înainte este liberă, cu bileţel cu adresa mea lipit pe inel, dar se pare că nu vrea să plece. Îi dau şi pe ea înapoi proprietarului, numai să solicite. A plecat de la mine la data de 15 septembrie.
Am postat pe ambii porumbei pripăşiţi şi pe internet pe două saituri. Totodată am afişat lincul acestor saituri şi pe blogul meu, ca să poate fi accesat mai uşor şi cei care mai doresc să anuţe porumbei pripăşiţi, sau eventual să-şi caute porumbeii pierduţi de ei. Este vorba de două baze de date foarte frumos realizate, lincul lor  puteţi să le găsiţi în colţul dreapta sus a blogului, sub adresa mea de email. Ca şi o deficienţă a celui de la porumbel.net este că nu am reuşit să introduc ţara de origine a porumbelului din SUA.
Cam atât pentru prima parte a lunii septembrie.

joi, 8 septembrie 2011

Tuberculoza aviară

Este o boală infecţioasă răspândită pe tot globul pământesc cu o incidenţă diferită de la o ţară la alta. Agentul cauzal este Mycobacterium avium. Cel mai des sunt afectate găinile, dar nu ocoleşte nici pe porumbeii.
Boala evoluează obişnuit enzootic, staţionar. Se exprimă clinic după o perioadă de latenţă de 6-8 luni, după care urmează extinderea rapidă a bolii.
Etiologie: faţă de Mycobacterium avium sunt receptive numeroase specii de păsări, pe primul loc situând galinaceele, apoi curcile fazanii, bibilica, porumbelul, dar şi unele păsări sălbatice cum ar fi: potârniche, prepeliţa, coţofana ect. Are o rezistenţă crescută faţă de diferiţi factori nocivi, condiţionat de temperatură, umiditate, intensitatea luminii şi substratul material în care este înglobat. De ex. la temperatura de -192 grade C  îşi păstrează intactă viabilitatea şi virulenţa. La temperatura camerei rezistă peste un an, dar este distrus la 60 de grade C în 40 minute, iar la 70 de grade în 30 minute. Lumina solară distruge în 5 ore în mediul uscat.
Germenii au o rezistenţă remarcabilă la acţiunea acizilor şi alcalilor. Formolul 3% îi omoară în 30 de minute, la fel şi soluţia de var cloros cu un conţinut de 4-5% de clor activ.
Tabloul clinic: păsările bolnave slăbesc, mucoasele aparente sânt palide, uneori subicterice (uşor gălbuie). Unele exemplare prezintă diaree, cele cu leziuni articulare şi osoase şchioapătă. La porumbel deseori leziunile apar la nivelul ochilor, mai exact la pleoape, care se pot confunda cu variolă, însă fără tendinţă de a se vindeca.
Tabloul morfopatologic:  În tuberculoză aviară tabloul lezional este dominat de leziunile hepatice, splenice, intestinale, medulare, pulmonare şi mai rar cutanate. Organele afectate sunt mărite în volum, cu aspect degenerat şi presărate cu noduli de dimensiuni variabile, de la un bob de mei pînă la o nucă, sau chiar mai mari. Frecvent se produce ruptura organului, îndeosebi a ficatului, urmată de moartea păsării. Nodulii sunt uşor enucleabili şi cazeoşi pe secţiune. Localizarea pulmonară este mai rară. Aceşti noduli se pot confunda uşor cu nodulii produşi de forma metastatică a trichomonozei.
Diagnosticul: la celelalte specii de animale sunt folosite teste alergice, numite tuberculinare, dar la porumbei încă nu am întâlnit descrierea metodei. La porumbeii bolnavi cu simptomele sus menţionate poate fi bănuit tuberculoza, iar diagnosticul exact se poate pune numai în urma examenelor morfopatologice şi de laborator. Boala fiind mai răspândită la găini, probabilitatea de a se îmbolnăvi cu această boală au porumbeii care sunt ţinuţi printre găini, sau lângă coteţul găinilor.
Tratamentul: nu este un tratament sigur pentru această boală, deci exemplarele bolnave de tuberculoză aviară trebuie eliminate din efectiv. Dezinfecţia adăpostului porumbeilor este un mijloc de a scăpa de această boală.

Eu în cariera mea am văzut numai un singur caz cu localizare tipică la nivelul ochiului, însă nici acest caz nu a fost trimis la laborator, deci nu a fost confirmat ştiinţific.

sâmbătă, 3 septembrie 2011

Greşeala 6

În ultimii ani am făcut cu puii foarte multe zboruri de antrenament şi concursuri. De obicei nici cele mai lungi concursuri nu ajungeau la 400 km, dar de ex. în 2008 am avut 43 de lansări, în 2009 i-am pus în coş de 45 de ori.
Iniţial am crezut că făcând aşa de multe antrenamente cu ei, vor avea mai târziu rezultate cu atât mai bune. Într-adevăr la vârsta de un an cei care au rămas au venit mai bine ca de obicei, chiar şi de la fonduri, fără să fi făcut careva o normă la fond demn de remarcat. La vârsta de doi ani în schimb nu prea au arătat mai nimic. Faţă de alte serii, care ca yarlingi nu erau prea iuţi, dar la vârsta de doi ani au avut un salt calitativ spectaculos. Bineânţeles au fost şi excepţii, ca de obicei.
Nu sunt sigur că aşa se întâmplă şi în celelalte crescătorii, este posibil că numai familia de porumbei crescuţi de mine să aibă acest comportament, dar cel puţin momentan pare ceva evident.