sâmbătă, 28 ianuarie 2012

Lansare

Scriu acest articol cu gândul de a încheia (cel puţin în ceea ce mă priveşte pe mine) discuţia despre ora lansărilor de la concursurile de maraton. Poate era mai bine dacă nu lansam discuţia, sau dacă nu aş fi răspuns la comentariile precedente, dar cele întâmplate fiind deja fapte consumate, doresc să închei discuţia cu câteva lămuriri şi mai ales cu un ton prietenesc.
Despre faptul că nu este meritul meu, nici în cel mai mic procent, această modificare, cred că am mai scris deja, deci nici nu am propus şi nici nu am avut posibilitate să-l votez. Cum am auzit de la cei care erau prezenţi la şedinţa cu responsabili tehnici, a fost votat cu o majoritate indiscutabilă.
Nici asupra formării zonelor de maraton nu am avut nici o influenţă şi recunosc că se pot închipui şi alte zone, mai bune, sau mai rele, depinde de punctul de vedere a fiecărui crescător şi nu în ultimul rând de situaţia dată. Nu doresc să dezvolt mai mult acest subiect, fiindcă mă tem că dă sprijin la alte speculaţii şi învinuiri nefondate.
Comentariile la care urmează să răspund au apărut pe http://www.fond-maraton.
Dl. Ianos Ciprian chiar mă învinuieşte că ,,De ce prin art. dv. vreti sa privati crescatorii cu asemenea performante de bucuria sosirii unei pasari in prima zi de la o distanta de peste 900 km." Să nu uitaţi că eu am expus numai părerea mea, fără a avea posibilitate de a influenţa pe cineva prin articolele srcrise, cu atât mai mult, încât fiind un lucru deja hotărât şi încă o dată vă amintesc, fără să fi fost sprijinit de mine, nici nu am cum să influenţez.
Acuzaţia de a fi inparţial, trebuie să recunosc că este oarecum adevărat. Această tendinţă de a opta pentru lansări întârziate (şi ţin să accentuez nu mai târzii de ora 10:00, maxim 11:00, mai puţin de la Concursul Naţional), are la origine mai bine de 15 ani, timp în care am participat numai la concursuri de maraton de unde în mod normal nu am avut nici o şansă reală de a se bucura de sosiri în prima zi, faţă de mulţi alţi crescători, care având 850-900 km aveau acest prilej.
Împarţialitatea mea totuşi cred că este iertabilă, în condiţia în care de anul 2012 se pare că vom avea concursuri de maraton de numai 900-920 km şi vom fi printre cei mai apropiaţi de la locul de lansare, deci şi şanse de a veni porumbeii în prima zi aş avea, în schimb nu doresc să profit de avantaje faţă de cei cu distanţe mai mari, fiindcă consider că dacă nu are toată lumea şanse egale, atunci nu se poate vorbi de concurs.
Dl. Vasile Birsan  eu am înţeles perfect punctul Dvs. de vedere. După cum v-am scris, aş fi şi de acord cu părerea Dvs. Încercaţi şi Dvs. să înţelegeţi cele scrise de mine şi ca să fiu mai clar, reflectaţi-vă puţin la fair playul concursurilor.
Mă bucur şi vă felicit că aveţi porumbei chiar aşa de buni, că pierdeţi mai puţin de trei din zece, de la concursuri de maratoane. Din păcate eu nu mă pot lăuda cu o performanţă asemănătoare.
Referitor la saltul de la "cai negri" la "cai verzi pe pereti", fiind puţin mai greu la minte nu am înţeles unde aţi vrut să ajungeţi, în schimb în orele libere vă promit că am să meditez şi la acest subiect. Sper totuşi că nu aţi avut intenţia de a mă jigni, nu de alta, dar tare prietenos mi-aţi părut în celelate comentarii.
De comentariul Dl. Dr. Bilius Mircea, doresc să mă ocup puţim mai pe larg. Din păcate  eu nu am darul de a lega cuvintele aşa de maiestos ca dumnealui, deci mereu citesc cu mare admiraţie şi respect articolele semnate de el. În schimb nu prea înţeleg comparaţia între maratonul uman şi cel columbofil. Dacă aş fi de acord să accept fără rezerve comparaţia insinuată, ar trebui să organizăm concursuri de maraton de la 42,195 km?
Eu cred că prin concurs de maraton se înţelege un concurs pe o distanţă, care solicită aproape la infinit puterile participanţilor şi nu are nimic cu ora de pornire.
Părerea că ,,ca se observa antipatia fata de columbofilii din Suceava si Botosani", vă rog frumos să o schimbaţi, cel puţin până nu ne cunoaştem. Eu port respect faţă de fiecare columbofil, indiferent de apartenenţă de club, de federaţie, sau de regiune în care locuieşte. La fel am să vă respect în continuare şi pe Dvs, dar şi pe oricare columbofil, chiar şi pe cei care se comportă duşmănos cu mine, iar dacă pe deasupra este şi maratonist, cu atât mai mult doresc să-i ştiu printre prietenii mei.
Referitor la ,,problemele cu adevarat de apartenenta noastra, medicala, conditiile execrabile in care se deruleaza transportul porumbeilor" nu m-am reflectat fiindcă nu asta era subiectul discuţiei, în schimb am fost primul care am felicitat idea bihorenilor, de a colabora cu un medic veterinar în vedera asigurării condiţiilor optime de transport.
Fără să mă laud, ţin să menţionez că an de an cu fapte concrete am dovedit preocuparea mea faţă de transportul cât mai igienic şi comod a porumbeilor, sprijinind nu numai cu materiale dezinfectante şi ustensile (gratuit), dar mereu am şi participat efectiv la dezinfecţia lăzilor şi a cotainerului (de alte sacrificii materiale nici să nu vorbesc).
Articolul cu titltul ,,Sa respectam decizita consiliului Uniunii Europene privind bunastarea animalelor." am citit şi ceea ce priveşte transportul porumbeilor sunt perfect de acord cu ele, în schimb sunt scârbit de directive şi decizii încă din tinereţe, indiferent din partea cui vin.

Poate mai sunt şi alte păreri, care merita un răspuns, cer scuze de la cei care se simt neglijaţi în această privinţă.

La urmă vreau să vă amintesc, bineânţeles numai pe cei care nu au sesizat până acum, că în regulament nu scrie nicăieri că se vor lansa porumbeii la o anumită oră (decât la Concursul Naţional şi Seminaţional), să zicem la 14:00, deci după ora 10:00 se pot lansa, ceea ce asigură timp să se afirme şi porumbeii maratonişti de o zi, având la dispoziţie cc 12 ore, timp în care pot zbura aproape 900 km, sau în condiţii favorizante şi mai mult.
Referitor la organizarea mai multor concursuri, pe zone mai mici, cu lansări de dimineaţă, sunt de părere că din trei concursuri, câte ne permite RNS-ul, nu prea avem multe de ales, eventual pentru zonele cu participări mai largi, cum este Suceava şi Botoşani ar fi realizabil, dar de ex. in zona noastră (şi după cum v-am mai scris eu caut să vă arăt punctul meu de vedere) nu ne putem permite să ne fragmentăm şi mai mult, nefiind suficienţi crescători maratonişti.
Bineânţeles că oricine poate să aibă părerea lui pe care dacă doreşte, poate să susţină pe diferite saituri sau alte foruri. Eu nu pot decât să ascult, sau să citesc respectivele păreri şi să-l respect pe susţinătorul lui, cum voi respecta şi RNS-ul indiferent dacă cere lasări de dimineată sau târzii.

În continuare subiectul consider încheiat, cel puţin în ceea ce mă priveşte. Dacă totuşi cineva doreşte să mai comenteze sau să discute cu mine despre acest subiect, putem face prin email, la adresa de mai sus, dar nu în comentarii publice, care tind să devină câteodată jignitoare.

miercuri, 25 ianuarie 2012

Lansare întârziată, pro şi contra

Nu prea de mult am publicat o părere personală referitor la lansarea întârziată a porumbeilor de la concursurile de maraton. În urma apariţiei şi preluării de către mai multe saituri a acestui articol, au apărut o sumedenie de contraargumente.
Acum după ce se pare că s-au calmat spiritele, doresc sa analizez aceste comentarii.
Ţin să încep cu faptul că şi eu prefer lansările cât mai timpurii. De fapt nici până acum nu am susţinut (şi susţin şi în continuare), decât pentru spiritul fair playului lansările târzii.
M-a surprins prima dată zona de unde au venit cele mai multe comentarii şi anume zona de nord a Moldovei, unde credeam că sunt maratoniştii cei mai pasionaţi. De fapt era vorba de cc 50 de comentarii scrise de numai 25-30 de persoane, deci nu ar fi corect să generalizez.
Aceste comentarii sunt în general destul de contradictorii, căutând să aducă diferite argumente, în general corecte, dar lipsite de sportivitate, în sprijinul lansărilor de dimineaţă.
Ei fiind de obicei cu distanţa cea mai mică din zona lor, într-un fel ar fi justificată reţinerea lor de această nouă modificare. Dar de ce nu au sosit păreri la fel de multe şi cu un ton asemănător şi din celelalte zone, doar şi acolo sunt crescători cu situaţii asemănătoare?
Am să vă prezint câteva idei mai des susţinute şi am să şi comentez, cu menţiunea că îmi cer scuze încă de acum, dacă cumva cineva se va simţi jignit.
Cei mai mulţi susţin, că prin fragmentarea duratei zborului de a lungul a două zile, sau mai bine zis a două jumătăţi de zile, porumbeii cu adevărat maratoniste vor suferi un handicap irecuperabil în favoarea celor leneşi.
Probabil au şi ei argumentele lor în sprijinul acestei afirmaţie, însă de obicei până-n prezent s-au mulţumit cu zboruri de 800-850 km, de unde acele porumbei s-au intors în prima zi, iar cu lansarea întârziată, să zicem pe la ora 10:00 tot au posibilitatea să zboară 700-800 km în prima zi. Nu înţeleg de ce s-ar abandona zborul seara mai devreme de ora 21:30-21:45, iar a doua zi ar mai avea de zburat încă 100 km, distanţă pe care oricum reuşeşte să parcurgă mai repede decât acel leneş, care în prima zi a zburat numai 600 km.
Un argument de asemenea interesant este şi faptul că aceste lansări favorizează porumbeii demifondişti.
O idee cel puţin curioasă, în moment ce în prima zi poate să zboară 700-800 km, distanţă care totuţi depăşeşte demifondul şi chiar ajunge şi la limita superioară a concursurilor de fond. De faptul că mai are de zburat şi a doua zi, nici nu mai amintesc.
Părerea cea mai controversată este acea că ,,in zilele caniculare, la inserare nevoia de apa determina porumbeii valorosi sa se refugieze in diferite columbari...", părere care lasă de înţeles că numai cei valoroşi sunt supuşi acestui pericol. Adică cei care nu cad în acest păcat, nici nu sunt valoroşi. Încă o dată ţin să atrag atenţia asupra cuvântului ,,valorosi", că în rest sunt de acord cu pericolul respectiv.
Părerea cea mai josnică, (nexprimată din fericire) însă ar fi aceea, care nu ar ţine cont de acei puţini crescători cu distanţe mari, care neavând în judeţele lor suficienţi susţinători a concursurilor de maraton şi ar fi îndrumaţi să caute alte grupări, sau dacă nu poate, să se lase de această pasiune şi să nu strice jocul judeţelor cu tradiţii maratoniste. Trebuie să recunosc că nimeni nu s-a exprimat aşa de grosolan, dar anumite comentarii se cam lasă de înţeles.
Comentariile cele mai pasionate împotriva lansărilor întârziate au apărut pe saitul  http://www.fond-maraton.com, care a preluat primul articolul meu şi unde a apărut de prima dată articolul lui Dl. Dr. Mircea Bilius, scrisă într-un limbaj literar foarte pretenţios.
Sincer să fiu m-am şi intimidat puţin, citind articolul sus menţionat şi comentariile deosebit de pasioante.
Mai târziu însă am citit şi celelate comentarii, de pe saitul http://porumbel.net unde au apărut mult mai multe comentarii şi cu un conţinut mult mai diversificat, care împreună cu încă câteva păreri personale primite prin email, mi-au redat încrederea în spiritul sportivităţii a majorităţii columbofililor.
Ca o părere personală finală, sunt convins că indiferent de ora lansării, cei care au fost campioni la maraton până-n prezent, vor fi şi în continuare în frunte, iar cei frustraţi vor rămâne printre marea masă, despre care se scrie că au mai participat şi .......

vineri, 20 ianuarie 2012

2012 ianuarie 2

După o lungă perioadă de secetă şi o lună de decembrie destul de blândă, anul nou şi mai ales a doua decadă a lunii ianuarie a adus iarna adevărată şi momentan ninge în continuare.



După cum se vede şi pe poza de mai jos, porumbeii caută mai mult locurile fără zăpadă din volieră, dar cât timp fac curăţenie, sunt obligaţi să iasă afară indiferent de temperatură. Nu rar se întâmplă totuşi să fie speriaţi de ulii şi să intre peste mine în crescătorie.



 În afară de anumite tratative de colaborare în vederea organizării concursurilor anilor următori în comun cu judeţele învecinate, nu prea pot relata de prea multe evenimente columbofile. În urma acestor încercări de colaborare, se pare că în următorii patru ani vom concura împreună cu judeţele Braşov, Covasna, Harghita şi o parte din judeţul Mureş. La categoria fond şi maraton se pare că s-a şi înţeles deja, dar la celălate categorii mai sunt probleme nelămurite.
Ceea ce priveşte porumbeii sunt perfect sănătoşi şi au început să se obişnuiască şi cu noua regim de hrănire, de fapt tradiţionale în crescătoria mea, dar totuşi neobişnuite pentru porumbeii tineri. Este vorba de administrarea porumbului din palma mea, cu scopul de a-i îmblânzi şi pe cei mai sperioşi.
Inspirat de o idee luată de pe internet, am hotărât să fac şi o dietă neagră timp de 48 de ore şi ca să simtă şi porumbeii că suntem creştini, am decis să încep cu ziua de vineri. În copilărie am mai făcut asemenea reprize de înfometare, dar atunci nu mereu de bună voie, ci s-a mai întâmplat să rămân fără grăunţe. De obicei porumbeii au trecut prin aceste experienţe fără prea mari probleme, sper să fie aşa şi de data aceasta.
Am început vaccinarea porumbeilor contra paramixoviroză, dar deocamdată numai la alţi columbofili, pe ai mei am să-i vaccinez numai în a doua jumătate a lunii februarie. Am folosit Paramixovacol şi nu am avut nici un accident, sau cel puţin nu am fost anunţat de nimeni de nici o problemă apărută după vaccinare. De fapt în ultimii 4-5 ani niciodată nu a zis nimeni să fi murit vre-un porumbel după vaccinare, dar cu 10-12 ani în urmă mereu am avut câte 1-2 victime.
Neavând alte lucruri deosebite de scris deocamdată, închei aici.

sâmbătă, 14 ianuarie 2012

Cei care nu au fost favoriţi (Cai negrii)

Am avut şi porumbei care nu erau favoriţi, dar merită amintiţi: 1012692/95 , 090152/96, 034124/99, 179102/2004.
Să încep cu masculul 1012692/95 un porumbel albastru solzat cu ochi albi deosebit de frumos. Era de mărime puţin mai mică decât medie.
A fost puiul masculului 024543/92 cu o femelă de culoare albastră solzată.
Mama lui a (13651/81 născută în 1992, dar cu inel vechi) fost prima porumbiţă care mi-a dăruit bucuria de a avea un porumbel sosit de la Praga în 1995, avea sternul strâmb şi era foarte blândă.
1012692/95 în tinereţe nu a reuşit să realizeze nici o clasare mai senzaţională, de acea nu aşteptam nici în 1999 când am trimis la Gdansk ca să-mi aducă prea mare bucurie. Cu atât a fost mai mare şi plăcută surpriza când a doua zi a concursului l-am găsit în crescătorie. Ştiam că la noi în oraş nu sosise încă nici un porumbel, dar ca să fie al 7-lea pe maşină nu m-am gândit nici o clipă.
Şi că nu a fost chiar o întâmlpare rezultatul a demonstrat în anii următori, reuşind încă de câteva ori să se claseze între primii zece a clasamentului. De la Gdanskul din 2000 de unde nu am clasat nici un porumbel tot el a fost primul sosit la mine.
Ultima cursă a lui a fost al treilea Gdansk de unde nu a mai reuşit să se întoarcă acasă, fără să rămână vreun pui în urma lui.
Femela 090152/96 poreclit Gdanskista trăieşte şi acuma, este o femelă albastră cu ochi roşi.


După cum se vede din pedigreul, ei este fica masculului 024545/92, un frate a campionului cu o femelă albastră, fica unei prumbiţe de la Simó János x Kotymány Imre. Este o porumbiţă deosebit de fricoasă, chiar sălbatică, dar îşi apără cuibul cu orice preţ.
Nu se clasa prea des şi nici prea în faţa clasamentului, dar era de nepierdut. Cea mai bună şi surprinzătoare clasare a avut-o de la Gdansk din 1999 când a obţinut locul 13 pe maşină, sosind după o oră şi 9 minute după masculul 1012692/95. Rezultat cu atât mai spectaculos încât nu sosise a doua zi decât 23 de porumbei şi numai 4 crescători a avut doi porumbei sosiţi a doua zi.
În anii următori a mai zburat încă de două ori de la Gdansk fără să se mai claseze, de aici vine şi numele. De remarcat că toate trei Gdanskuri erau cu sosiri catastrofale.
Ulterior s-a dovedit a fi reproducătoare bună având mai ales nepoţi cu rezultate bune.
Având 15 ani nu s-a mai împerecheat în 2010, se comporta ca un mascul, cântă la femele, se bate cu masculii.

Fiul Gdanskitei, masculul 034124/99 este porumbelul cu cele mai multe clasări din crescătoria mea.

Ca şi mama lui este destul de fricos, dar constant de la concursuri, mai ales de la cele mai grei şi lungi. Are aproape 20000 de km zburate şi clasate în 20%. Ca şi mărime este mijlocie, cu aripi lungi. La vârsta de opt ani a mai participat la zece concursuri dintre care 4 de maraton.
În anul 2002 a avut 9 clasări, neclasând numai de la ultimul concurs, de la Nürnberg, de unde s-a întors cu o întârziere de 8 zlie fiind foarte bolnav de difterovariolă. S-a vindecat după o perioadă lungă de convalescenţă.
În tinereţe nu am lăsat pui prea mulţi de la el neavând clasări în frunte. Dintre puţinele rămase fraţii 036179/2001 şi 036180/2001 erau chiar foarte bune. După ce a fost pensionat, am aflat că este un foarte bun reproducător, cea ce ar fi de înţeles fiind şi consangvin.

Multă vreme nici femela 179102/2004 nu a fost printre porumbeii cei mai apreciaţi, neavând clasări prea multe şi prea strălucitoare la începutul carierei.
După cum se vede şi din poză, este o porumbiţă solzată cu ochi roşi, cu corpolenţă mijlocie şi lungă, numai bună pentru maratoane.


La vârsta de un an nu a avut decât trei clasări mediocre, apoi când avea doi ani, gripa aviară m-a împiedicat să concurez cu ea. În 2007 s-a clasat destul de bine de la maratoane, dar având mai multe care aveau rezultate mult mai bune, nu am fost prea entuziasmat de ea.
Anul 2008 a fost anul de succes a ei, când de la Würzburg, concurs catastrofal, a reuşit să sosească prima din asociaţia noastră şi pe locul 19 dintre cei cu peste 1000 km.
În anii următori, 2009 şi 2010 nu a mai ratat decât un singur concurs de maraton (de la Regensburg a sosit în prima zi, dar nu a mai prins clasamentul).
Iniţial 2010 era planificat a fi anul ieşirii la pensie a ei, am şi luat deja cipul de pe picior, dar datorită faptului că a luat uliul masculul 417112/06 am fost nevoit să zbor şi în 2011 cu toate că am fost convins că nu mai poate să aducă clasări în frunte. Momentan se află printre pensionari crescătoriei, la prăsilă.
Deci ei sunt porumbeii care nu au fost suficient apreciaţi de a lungul carierei şi totuşi unii dintre ei au lăsat mai multe urme în efectiv, decât favoriţii.

sâmbătă, 7 ianuarie 2012

La ce oră să se lanseze?

Trebuie să recunosc că multă vreme am considerat că fondiştii şi maratoniştii stau mai bine la capitolul sportivităţii, decât cei care îndrăgesc mai mult concursurile mai scurte.
Cu atât am fost mai surprinşi când, după stabilirea prin regulament, lansările întârziate la maratoane, au apărut foarte mulţi maratonişti adevăraţi, care cu vehemenţă deosebită atacă dispoziţia respectivă a RNS-ului.
Ţin să accentuez, că în continuare îi consider pe ei maratonişti adevăraţi şi nu doresc să le diminuez cu nimic meritele obţinute până-n prezent. Problema se pare că există la nivelul sportivităţii acestor oameni.
Nu a apărut încă versiunea finală a RNS-ului, deci poate că greşesc, dar în modificările aprobate am citit că se vor lansa porumbeii de la concursurile de maraton nu mai devreme de ora 10:00, adică în funcţie de distanţă şi participanţi în aşa fel, ca să nu poate intra nici un porumbel în prima zi a concursului.
Foarte mulţi care nu sunt de acord cu lansările întârziate, vin cu argumentul că un porumbel maratonist trebuie să zboară într-o zi cel puţin 12-14 de ore. Nu ştiu dacă au calculat câte ore sunt de la 10:00 până la 22:00, dar mă tem că exact 12, deci nu prea văd unde este problema.
De obicei nici pentru creşterea distanţei nu sunt aceşti crescători, argumentând, că atunci distanţa celor din spate va fi mult prea mare. Au perfectă dreptate, dar încă nu am auzit pe nici unul ca să zică să se aleagă o altă locaţie pentru lansare, de unde ei vor avea distanţa mai mare şi atunci ce bine va fi pentru porumbeii lor, că vor intra a doua zi, pe când celorlaţi o să aibă şansă şi în prima zi.
Luând democratic, în majoritatea cazurilor mai mulţi crescători sunt din zonele mai apropiate de locul de lansare şi numărul de porumbei trimişi de ei sunt de obicei mai mare. În această condiţie punând la vot ora lansării, normal că ei vor ieşi învingători.
Sincer să fiu şi eu aş fi de părerea lor, dacă nu ar fi vorba de concurs, numai de încercarea, dacă un porumbel anume poate, sau nu să se întoarcă acasă de la o distanţă mare. În acestă situaţie şi eu aş vota să se lanseze cât mai devreme, ca să aibă şansă cât mai reală de a ajunge acasă şi cu cât mai puţine pericole. La fel aş opta şi în cazul când toţi participanţii au o distanţă aproximativ egală, să zicem că sunt din aceaşi oraş, sau măcar din aceaşi regiune.
Numai că fiind vorba de concurs, ar trebui să aibă toţi participanţii aceaşi şansă, altefel nu se mai poate numi concurs.
Totodată recunosc că porumbelul, care este nevoit să doarmă afară una sau mai multe nopţi este expus la o sumedenie de pericole, dar cu atât mai mult este justificat asigurării condiţiilor similare cu ocazia unui concurs.

O altă problemă foarte disputată este şi cea a concursului Naţional Berlin. Problema este şi a fost şi mai contestată aducând diferite argumente.
De această dată, lansarea fiind şi mai târziu, la 12:00, pare mai reală problema duratei zborului, dar şi de această dată sunt 10 ore la dispoziţia porumbelului în prima zi, deci la limita minimă pretenţiei maratoniştilor, dar încă se încadrează. Fiind vorba de un concurs naţional cu participare de pe un teritoriu foarte mare, ar trebui să înţeleagă şi crescătorii cei mai însetaţi de a câştiga, că numai aşa se pot oferi şanse cât de cât egale tuturor participanţilor.
Localitatea de lansare este un alt subiect de dispută, dar cred că nu merită să intru iar în această polemică, deoarece este clar că nu se poate găsi o localitate care să ofere aceaşi şanse pentru toţi columbofilii din ţară.
Pentru contracararea acestui nedreptăţi s-a hotărât, ca să nu se folosească numai puctele obţinute pe zone şi pe centre de îmbarcare de la acest concurs. Nu ştiu exact a cui a fost idea, dar dacă a unuia din zona 1, cum am auzit de fapt, înseamnă că dă dovadă de o sportivitate adevărată.

La data când pregătesc acest articol încă nu se cunoaşte cu exactitate planul nostru de concursuri şi mai ales localităţile de lansare a martoanelor, dar se pare că de data asta noi vom avea distanţa cea mai scurtă, sau aproape, deci chiar pe noi ne defavorizează. Bineânţeles că deja au apărut şi discuţii contrare şi la noi, chiar şi de către unii care erau pentru lansare întârziată până-n perzent.
Deci sunt şi la noi crescători cu spirit de sportivitate discutabilă, dar sper că până la urmă toată lumea va înţelege, că fără şanse egale (deşi şansele nu vor fi niciodată 100% egale) un zbor rămâne numai o lansare de porumbei şi nu concurs.