2012 matrie 2

Cu trecerea timpului ne apropiem tot mai mult de sezonul columbofil competiţional mult aşteptat. Încet - încet temperatura de afară ajunge la cea de primăvară, ba câteodată pe la prânz credem că deja e vară.
În ultima perioadă nu am scris despre evenimentele petrecute în columbofilie, pe de o parte din cauza timpului liber, iar pe de altă parte nici nu am avut prea multe de spus. De fapt tot ce se face în această perioadă, deja am descris anul trecut.
Totuşi punctez mai sumar:

• pe data de 11 martie am împerecheat porumbeii. Reproducătorii vor rămâne împreună până la sfârşitul sezonului, în schimb zburătorii vor fi despărţiţi după ce clocesc ouăle cc 7-10 zile, urmând să fie reîmperecheate cc la 10-15 aprilie. Perechile de la matcă i-am alcătuit eu, iar la lotul de zbor i-am lăsat să aleagă ei între ei.

• am dat drumul la porumbei prima dată pe data de 18 martie. La început i-am eliberat numai după masă, iar după 2-3 zile deja am început să le dau drumul de dimineaţă. Deocamdată nu sunt victime şi nici atacuri de ulii nu am văzut.
• primele ou, la trei perechi, au apărut tot la data de 18 martie, iar în zilele următoare au ouat şi ceilalţi. În general sunt mulţumit, se ouă destul de grupat femelele, ceea ce înseamnă că au o condiţie bună.
• femela cea mai bătrână 036138/2000 după depunerea primului ou s-a paralizat, iar pe al doilea nu a mai depus-o. I-am dat calciu şi vitamine, dar deocamdată nu văd o ameliorare în starea ei.
• ca şi condiţie fizică, nu am observat nici un exemplar să fie prea îngrăşat. Cred că faptul că zilnic erau liberi în volieră est principala cauză, dar nici cu grăunţe prea energizante nu i-am hrănit în timpul iernii. Sunt curios cum vor îndeplini la concursuri, fiindcă în alţi ani cei care erau în condiţie mai bună au fost cei mai buni la concursuri.
• în ultima vreme i-am neglijat puţin furajarea, în sensul că mi-a fost lene să prepar amestec de grăunţe şi de acea le-am dat o singură dată pe zi numai porumb. Se consumă mult mai puţin ca în timpul iernii, cc 60% din cantitatea de grăunţe consumate.
• şi curăţenia am neglijat câteva zile pe perioada când s-au format perechile, dar pe acest aspect am recuperat deja.

În general cele descrise mai sus au fost evenimentele demne de amintit. Pe viitor am să încerc să vă mai scriu şi alte lucruri mai interesante, de interes general, dar deocamdată atât.

Columbofilii

Mai în urmă cu cel putin cc. 30 de ani am citit un articol în revista POSTAGALAMB SPORT despre columbofili in general.
Era un articol destul de interesant, sincer, scris de un columbofil, care nu căuta să se laude ci să-i descrie corect, aşa cum sunt, suntem noi columbofilii. Nu am de gând să reiau ceea ce am citit acolo, cu atât mai mult că nici nu mai am revista respectivă, caut în schimb să fac o caracterizare proprie, inspirată din acel articol. Probabil că nu toate însuşirile vor fi pe placul columbofililor, dar făcând şi eu parte din acel grup, cred că pot să-mi permit acest lucru. Fiind o caracterizare în general despre columbofili, în mod sigur vor fi şi reprezentanţi al acestui grup, la care  nu sunt valabile aceste proprietăţi.
Încă înainte de a mă apuca de treabă, caut să-mi cer scuze de la cei care consideră că nu se potrivesc lor aceste însuşiri şi eventual le găsesc jignitoare.

Deci în primul rând după părerea mea sunt două grupuri de columbofili voiajorişti, căci despre ei va fi vorba:

• cei care cresc porumbeii mai mult din dragoste faţă de animale.
• cei care consideră prioritară concursurile columbofile şi cresc porumbei în special pentru a avea cu ce să participe la concursuri.

Cei din prima grupă sunt iubitorii de animale înnăscuţi, care încă din copilărie au avut porumbei, sau alt animal de companie. De obicei nu au numai porumbei, mai ţin şi câini, pisici, poate au şi acvariu, iar pe lângă porumbei voiajori mai au şi alte rase de porumbei.
Nu pun un accent prea mare la concursuri, deşi de multe ori participă la concursuri. Nu fac antrenamente private, nu sunt dispuşi să meargă la îmbarcări la sute de km. Nu aşteaptă nerăbdător întoarcerea lor, eventual pe primii, apoi văd de alte treburi. De multe ori nici pe cei pierduţi nu-i obsearvă, decât la următoarea îmbarcare. Chiar dacă se uită la clasamente, nu reprezintă pentru ei o lectură prea îndelungată, dar nici de literatură de specilitate columbofilă nu se abuzează. Participă la toate categoriile de concursuri, dar la fonduri şi maratoane trimit numai câţiva porumbei.
Nu fac o selecţie prea riguroasă, dar nici într-un caz nu tai, sau vând nici un porumbel cu scop de selecţie. Sunt tentaţi să ţină efective mari, de peste 200-300 de porumbei.
Se ocupă de sănătatea porumbeilor, caută să-i alimenteze cât mai bine, dar nu tind spre perfecţiune, nu fac eforturi deosebite pentru a avea porumbei în stare perfectă pentru concursuri. Iubesc porumbeii, dar nici originea lor nu îi interesează mai detaliat. De multe ori nu cunosc nici părinţii unui porumbel. Nu pun un accent prea mare nici la împerecherea porumbeilor de la matcă.
Ca şi membrii a societăţii poate să fie din oarecare ramură, fără să fi avut un trecut mai deosebit.
Sub influenţa diferitelor factori se poate întâmpla ca să treacă în cealaltă categorie, dar nu rămân decât un timp limitat.
Deci practic sunt oameni normali, numai că au şi porumbei.

Cei din a doua categorie seamănă într-un fel cu columbofilii din grupa descrisă mai înainte. De obicei şi ei au avut în tinereţe fel de fel de animale, dar cu timpul încet - încet au renunţat la celelalte şi au rămas cu porumbei voiajori şi cu eventual unu sau doi câini. Mulţi dintre ei au ţinut mai înainte câini, sau alte animale tot cu interese sportive.
Nu mai ţin alţi porumbei, decât voiajori şi sunt dispuşi să-i sacrifice şi pe aceştia la altarul sportului columbofil.
Aplică o selecţie riguroasă, mai ales pe criterii sportive şi caută să-i elimene cu orice preţi porumbeii, pe care-i consideră că nu îndeplinesc cerinţele lor.
Sunt foarte exigenţi atât cu mâncarea cât şi cu sănătatea porumbeilor, ţin o evidenţă riguroasă despre tot ce înseamnă columbofilie. Planifică din timp şi apoi replanifică împerecherile, încercând să realizeze combinaţii cât mai bune. Rar se întâmplă să aibă peste 100 de porumbei.
Sund dispuşi la orice pentru a angaja porumbeii în concursuri, distanţa, sau cheltuielile nereprezentând un obstacol real. Aşteaptă întoarcerea din concurs cu nerăbdare de la primul până ultimul porumbel. Cea mai aşteptată lectură din sezonul de vară sunt clasamentele concursuriilor, dar nici literatura de specialitate nu este neglijată.
De obicei sunt specializaţi pe o anumită categorie de concursuri, de care rămân fideli multă vreme, însă nu am auzit cazuri ca un fondist să devină vitezist, sau demifondist, dar invers se întâmplă destul de des, deci caută dezvoltarea.
Din aceste categroii devin campionii naţionali, dar se mulţumesc şi cu rezultate mai modeste. Apreciază concursurile grei şi îşi amintesc mulţi ani de rezultatele excepţionale de la asemenea concursuri.
Apreciază şi nu-şi vând pentru nici un preţ porumbeii campioni, dar nici nu cumpără prea uşor. Cu toate că nu ar da pentru nimic în lume câte un porumbel apreciat, trimite cu uşurinţă la concursuri şi nu regretă ani de zile dacă se pierd. În schimb intră în ,,depresie" dacă se pierde de acasă.
Nu caută poziţii sociale, care ar împiedica practicarea columbofiliei. Am auzit şi cazuri când cineva s-a mutat într-o anumite regiune de dragul columbofiliei.
Ca şi antecedente în viaţă, majoritatea au cochetat cu vre-o ramură de sport, însă fără să fi avut rezultate care să-i mulţumească ambiţiile. Deci într-un fel sunt oameni frustraţi din acest punct de vedere.
Sunt oameni ambiţioşi, dar predispuşi la depresie. Mulţi dintre ei sunt predispuşi şi la alte pasiuni nu mereu sănătoase. Sunt tentaţi chiar să-şi neglijeze familia de dragul columbofiliei, dar nici într-un caz nu acceptă alt program, decât concursurile pe perioada competiţională.
Au un simţ al dreptăţii oarecum aparte, neacceptând nici o abatere de la regulile jocului. Dacă ar trebui să renunţe la concursuri, nu ar mai ţine porumbei.
De obicei au prieteni mai puţini şi majoritatea lor sunt de asemenea columbofili din această a doua grupă.
Deci practic sunt şi ei oameni normali, dar puţin mai altfel normali ca cei obişnuiţi.

Bineânţeles că nu se pot trage o linie de demarcaţie strictă între aceste două tipuri de columbofili, fiind mulţi cu diferite grade intermediare de infecţie cu virusul columbofiliei.

1 martie 2012. Plan de zbor final (?) 2012-2015

Pe 3 martie, când scriu aceste rânduri, încă este iarnă cu strat de zăpadă groasă pe câmp, dar ţiglele de pe acoperişurile caselor au început să se vadă. Totuşi durata zilei a crescut simţitor şi degeaba administrez porumbeilor aproape numai orz o singură dată pe zi, deja au apărut doi masculi, care caută să se împerecheze unul cu celălalt. Din această cauză am închis aceste exemplare în boxele lor şi nu-i las să se întâlnească. Interesant este că la femele nu am observat încă asemenea tendinţe.
Iniţial am avut de gând să împerechez matca pe 10 martie, apoi lotul de zbor pe 15 aprilie, dar ca să astâmpăr elanul masculilor de la lotul de zbor, am decis să fac împerecherile la tot efectivul deodată, la 10 martie. Zburătorii însă nu vor rămâne aşa, ci după ce depun prima serie de ouă, îi las să clocească 10-12 zile, apoi le separ iarăşi, urmând să le împerechez din nou pe 10-12 aprilie. În aşa fel sper să pot obţine câţiva pui timpurii şi de la lotul de zbor, schimbând ouăle de sub ei şi totodată să întârzi şi năpârlirea.

În perioada trecută, de la ultimul articol, care se ocupa cu desrierea actvităţii în crescătorie, am vaccinat porumbeii contra paramixoviroză cu Paramixovacol la data de 27 februarie, iar înainte cu două zile de vaccinare şi după, am administrat Gervit W în apă de băut 10 ml pe litru de apă timp de două zile.

Mult mai activă a fost viaţa columbofilă la nivel de asociaţie. Reprezentanţii judeţului au participat la şedinţe cu conducătorii columbofiliei a judeţelor Braşov şi Covasna, cu scopul de a încheia protocoale şi de a întocmi planul de zbor pentru următorii patru ani.
Nefăcând parte din această delegaţie, nu vă pot descrie cum au decurs lucrurile, dar din auzite vă pot spune că părerile erau destul de împărţite. Până la urmă s-a întocmit un plan de zbor, care a fost postat pe internet, fiind considerat definitiv. Greşeala acestui plan a fost, că o mare parte dintre crescători nu puteau să facă necesarul de km pentru norma de fond din oricare combinaţie de concursuri, şi nici la viteză şi demifond nu asigura km suficienţi unor crescători. În schimb a fost un plan frumos cu mai multe localităţi de lansare.
Planul respectiv a şi fost aspru comentat de unii crescători şi chiar categorisit ca cel mai prost plan din ţară la categoria fond. Acest calificativ însă nu-i supăra prea tare pe cei care l-au întocmit, important era să iasă lor socotelile, dar totuşi după ce preşedintele CNS-ului a promis că va avea şi el anumite obiecţii la aprobarea acestuia, planul, cu comentarii cu tot, a dispărut de pe internet, fără să apară altul în loc.
Se pare totuşi că este un alt plan, numai că de această dată nu mai este public, ca să nu mai fie comentat de cei interesaţi. Acest plan după cum am auzit, îndeplineşte necesarul de km pentru fond din toate combinaţiile în schimb nu este aşa de frumos (ca şi aspect), se va lansa de patru ori de la acelaş localitate (cc. 620 km) iar primul concurs de la o localitate mai apropiată. Deocamdată nu vă divulg numele localităţii de lansare, ca să nu fiu nevoit să rectific ulterior, în cazul în care vor mai fi alte schimbări (de care sunt sigur că vor mai fi).
Deocamdată localitatea de lansare a concursurilor de maraton nu s-a schimbat, deci se pare vă vom avea trei zboruri de Praga, care abia trece de 900 km pentru noi, dar ţinând cont că va mai fi şi Berlinul şi încă alte zboruri derbi unde mai putem participa, sunt aproape mulţumit cu acest plan (era mai frumos cu lansări din localităţi diferite şi al doilea cu 20-30 km mai lung).

După părerea mea eşecul planurilor precedente trebuie căutat în RNS şi anume, dacă nu era permisă folosirea concursurilor de fond decât la normele categoriei respective, atunci nu ar fi fost nici cei de la distanţe mai mari aşa de tare interesaţi să nu se treacă peste 600 km. Tot aşa şi la celelalte categorii, mai puţin generalul.
Cu toate că nici actualul RNS nu este perfect şi nici planul de zbor, sper că va rămâne definitiv cel puţin pentru acel patru ani pentru care a fost propus.
Totodată fiind vorba de o perioadă mai lungă, trebuie avut grijă ca planul să fie cât mai echilibrat, cu posibilităţi cât se poate de egale pentru toţi reprezentanţi. Un plan eronat având impacte negative decisive pentru tot judeţul, cu urmări grave de lungă durată, poate chiar irecuperabile.