Despre ,,obosirea" crescătoriei

Un subiect greu de înţeles, mai ales pentru cei care sunt la începutul carierei columbofile şi în special pentru cei cu rezultate.
Este o situaţie explicabilă, însă greu de acceptată în unele cazuri. Nu sunt eu care scriu prima dată despre acest fenomen, dar încă nu am întâlnit nici un articol, care să se ocupe mai pe larg cu acest aspect al insuccesului. Am văzut descris numai în câteva cuvinte, sau mai bine zis amintit de unii autori, fără să detalieze mai pe larg despre ce este vorba.


Să încep cu cazul meu.
Când am adus porumbei prima dată în noua mea crescătorie, imediat la primul concurs oficial am obţinut locurile: 3, 4, 9, 13, .... ect., apoi la următoarele concursuri tot aşa, mereu am avut trei - patru prumbei în primii zece, dar s-a întâmplat să am chiar locurile 1, 2, 3,9, 11 .... ect. Am fost convins că am porumbei buni, sunt îngrijiţi ca la carte şi rezultatele vin inevitabil. Probabil aşa a şi fost timp de 10-15 ani, cu câteva excepţii, în anii 1998, 1999 am avut rezultate puţin mai slabe, fiindcă în 1997 am pierdut majoritatea puilor, iar în anul 2002 am avut un an deosebit de bun, dar şi în continuare am avut rezultate bune, ocupând majoritatea locurilor din fruntea centralizatorilor din judeţ.
Primele insuccese mai evidente au început să apară în anul 2010, dar nu le-am dat mare importanţă, apoi în 2011 am avut rezultate şi mai slabe, iar în sezonul actual (2012), chiar am simţit că sunt în impas faţă de mulţi crescători care în anii precedenţi nu clasau niciodată porumbei înaintea mea.


Am început să analizez situaţia. Prima dată am căutat greşelile mele din anul 2012.
Am avut femele puţine de la început, apoi mi-au murit încă opt femele din cauza mea. Nu am avut nici elanul anilor anteriori, nu am jucat la văduvie porumbeii, cum făceam mai înainte. Toate aceste lucruri explică o parte din eşec.
Apoi am început să analizez anii precedenţi, când am avut rezultate proeminente: 1995,1996, 2002, 2007, 2009, erau anii când parcă aveam câte un salt calitativ. Mare diferenţe nu am constatat în cursul acestor ani, mereu am făcut şi ceva noutăţi, dar destul de neânsemnate.
Apoi am analizat cum pregăteam porumbeii pentru următorul sezon din toamna anului anterior. În anul 1994 nu am găsit nimic deosebit, însă atât în 2001, cât şi în 2006, 2008 toamna, sau iarna am făcut câteva modificări mai însemnate în interiorul crescătoriei. De ex. în 2001 am mai făcut încă un compartiment, în 2006 am schimbat pardoseala, în 2008 am refăcut boxele.
Când mi-am dat seama de aceste puncte comune, mi-am adus aminte de fenomenul citit mai înainte şi care m-a inspirat când am căutat titlu pentru prezentul articol. Altă dată am citit şi de efectul crescătoriei noi, sau înbătrânirea crescătoriei, care sunt practic acelaşi lucruri.


Apoi am început să analizez rezultatul acelor crescători, care m-au întrecut în ultimii ani.
Am ajuns la concluzia că aproape toţi au crescătorie nouă, de doi - trei, maximum patru ani construite, sau au făcut anumite modificări însemnate în cursul ultimilor ani. Nu doresc să exemplific cu nume şi trebuie să recunosc că nu toţi începătorii au reuşit să sară în frunte, dar fenomenul pare să fie evident.
A urmat să examinez cariera unor alţi columbofili cu rezultate de vârf în anii anteriori, şi care parcă nu mai au rezultate, cum aveau mai înainte. Am ajuns la aceaşi concluzie. Nici de această dată nu doresc să dau nume.


Am să încerc să descriu ,,simptomele" care prevestesc declinul, cel puţin din crescătoria mea.
Primul lucru de care îmi aduc aminte din primăvară este, că porumbeii nu au vrut să ocupe cuibarele vechi, deşi au fost curăţate ca în anii anteriori. Majoritatea perechilor au făcut cuiburile pe lângă cuibare, iar degeaba am pus  materialul cuibului în cuibar tot au preferat să depune ouăle pe lângă. Am încercat să mut cuibarul în locul unde au început să construiască noul locaş, dar totul a fost degeaba, au schimbat din nou locul.
De la antrenamente nu am avut pierderi însemnate, apoi la primele concursuri mi-a venit câte un porumbel în frunte, apoi marea majoritate a sosit la mijlocul, sau sfârşitul clasamentului. Cum intram in sezon, rezultatele deveneau tot mai modeste, nu ca şi număr de clasări, mai mult sosirile în fruntea clasamentului dispăreau. Rezultate mai acceptabile am reuşit să obţin la concursurile mai grele, sau chiar catastrofale (Praga 1, Berlin) şi numai un număr neânsemnat de porumbei reuşea să obţină.
Porumbeii sunt sănătoşi, frumoşi, dar parcă nu au pofta de zbor de altă dată. Puii se dezvoltă puţin mai slab, în special după ce nu mai primesc lape de guşă, cresc mai încet şi abia după înţărcare reuşesc să recupereze hrănirea mai slabă a părinţilor.
Totodată porumbeii cu origine din crescătoria mea la alţi crescători au rezultate mult mai bune ca ai mei.


Să vedem care sunt cauzele principale (după părerea mea).
În primul rând prăfuirea mobilierului crescătoriei cred eu că stă în fruntea listei. Apoi murdărirea inevitabilă cu dejecţii de a lungul anilor. Încărcătura microbiană, este foarte greu de evitat fără dezinfecţii periodice (ceea ce am neglijat în acest an). Pe lângă cele amintite cred că mai intervine şi plictisirea porumbeilor de anumite aspecte din crescătorie.
Toate cele descrise mai sus, ca şi cauze, sunt numai speculaţiile mele, dar se pot observa obiceiuri asemănătoare şi în natură. Păsările sălbatice de obicei nu cuibăresc în acel loc timp de mai mulţi ani (cu unele excepţii). Obiceiul e  explicabil, dacă ne gândim la atacul paraziţilor şi a anumitor agenţi patogeni din cuibul vechi.
Tot aşa şi cu gritul: după două - trei zile este consumat mai anevoios, dar dacă se spală şi se usucă iar este consumat mai cu poftă de porumbei.
Faţă de cele descrise mai sus sunt şi numeroase excepţii (vor să zică unii). Sunt crescători care reuşesc să rămână în top zeci de ani, dar nu ştiu în ce măsură se pot dovedi că nu au făcut nimic nou în crescătorie.


Care este rezolvarea. În moment ce bănuim, sau ştim cauza, soluţia ar trebui să fie uşoară. Probabil o dezinfecţie întemeiată şi demontarea periodică a boxelor ar fi parţial suficient, dar nu sunt convins că este deajuns pe termen lung.
Ce am să fac eu? Am să descriu când va fi cazul, idei am. Rezultatele, vom vedea, sper să apară şi ele, dar despre toate astea mai târziu.

Primul antrenament, o greşeală banală

Din cauza timpului liber, destul de limitat în ultima lună, am neglijat descrierea evenimentelor. Începerea sezonului competiţional m-a atras şi mai tare de lângă PC, dar totuşi încerc să schiţez evenimentele mai importante din perioada trecută.
Pe data de  12 aprilie, timpul fiind numai bun pentru zbor, iar meteorologii anunţau vreme rece şi ploioasă, am decis să încep antrenamentele cu porumbeii. Din păcate datorită neglijenţei mele (am aglomerat prea tare porumbeii în cutia de transport) nu a fost un început prea fericit.
Cum anuţase meteorologii, vremea s-a şi stricat, iar următorul antrenament am făcut după remedierea timpului. De data aceasta am fost mai prudent la îmbarcare, dar efectul stressului de supraaglomerare nu a rămas fără urme nici în continuare.
La cele cinci antrenamente (trei personale şi doi cu clubul)  am pierdut patru porumbei, mai mult ca de obicei, dar majoritatea celor pierduţi erau pui tardivi (2011), deci era de aşteptat.
Suntem trecuţi deja şi de primele două concursuri, organizate de la Feleac cu o distanţă de 136 km pentru mine, deci şi aceste zboruri se pot enumera printre antrenamente. Am avut patru pierderi şi de la aceste etape, dar tot tardivi. În general sunt mulţumit cu rezultatele obţinute de la aceste prime încercări.
Organizatorul concursurilor este Asociaţia Braşov şi se pare că vrea să profită de toate posibilităţile oferite de noul RNS în ceea ce priveşte data concursurilor. Iniţial aceste concursuri au fost programate din cinci în cinci zile, dar ţinând cont de prognoza meteorologică, al doilea concurs a fost devansat cu o zi, iar al treilea de asemenea va avea loc mai devreme, tot la patru zile.
Din punct de vedere a porumbeilor cred că sunt nişte hotărâri înţelepte, însă mai puţin îmbucurătoare pentru unii crescători, care după ce au plătit o sumă frumuşică pentru transport, nu au nici bucuria de a aştepta porumbeii din concurs, fiind la servici la data sosirii.

Deocamdată nu am fost nevoit să fac nici un fel de tratament la porumbei. Prima serie de ou am luat după ce au fost clocite cc 7-10, iar a doua serie a fost depusă de 11-13 zile (socotit de azi 6.mai 2012). De patru zile am început să obişnuiesc porumbeii cu ceaiul Naturaline, administrând zilnic timp de 10 zile.
Alimentaţia este deasemenea destul de modestă, amestecul folosit fiind alcătuit din 25% amestec de la sac, cumpărat de la un furnizor local, 25% porumb, 25% grâu, 15% orz şi10% floarea soarelui. Deocamdată acest amestec am să folosesc încă două săptămâni, iar apoi treptat am să măresc procentul amestecului cumpărat.
O problemă serioasă şi enervantă a fost intrarea porumbeilor în crescătorie după întoarcerea din concurs. Nu că nu ar fi vrut ele să intre, dar nici cum nu găseau intrarea în noua volieră, construită din toamnă, deci practic aveau timp să înveţe, mai ales că are o uşă de 2 x1 m. Pentru a stimula dorinţa lor de a intra am fost nevoit să reduc porţia de grăunţe la jumătate şi a institui un program. Zilnic de trei ori am dat demâncare, dar numai jumătate de porţie, iar inainte de administrare am dat afară tot efectivul din coteţ şi am ţinut afară o oră, după care am chemat înăuntru şi au primit de mâncare. Efectu a fost destul de spectaculos, aşa că momentan sunt aproape mulţumit.

Azi, duminică 6 mai, îmbarcăm pentru concursul al treilea cu lansare de la Zalău, 195 km pentru mine, iar mâine, luni vor fi lansaţi porumbeii. Meterorologii anunţă timp frumos, aşa că sper să fie un concurs cu pierderi puţine.

Greşeala 6

În ultimii ani am făcut cu puii foarte multe zboruri de antrenament şi concursuri. De obicei nici cele mai lungi concursuri nu ajungeau la 400 km, dar de ex. în 2008 am avut 43 de lansări, în 2009 i-am pus în coş de 45 de ori.
Iniţial am crezut că făcând aşa de multe antrenamente cu ei, vor avea mai târziu rezultate cu atât mai bune. Într-adevăr la vârsta de un an cei care au rămas au venit mai bine ca de obicei, chiar şi de la fonduri, fără să fi făcut careva o normă la fond demn de remarcat. La vârsta de doi ani în schimb nu prea au arătat mai nimic. Faţă de alte serii, care ca yarlingi nu erau prea iuţi, dar la vârsta de doi ani au avut un salt calitativ spectaculos. Bineânţeles au fost şi excepţii, ca de obicei.
Nu sunt sigur că aşa se întâmplă şi în celelalte crescătorii, este posibil că numai familia de porumbei crescuţi de mine să aibă acest comportament, dar cel puţin momentan pare ceva evident.

Greşeala 4

Am nişte cuibare de ghips, cu fundul prea plat şi neted. Sunt bune fiindcă ţin mult, le am de aproape 20 de ani, se pot dezinfecta şi curăţa uşor, dar dacă las numai un singur pui în respectivul cuibar, sau când părinţii nu au posibilitate să facă cuib cu paie, sau alte materiale, neavând în ce să-şi rezeme picioarele, puii vor avea picioare deformate.

 De obicei numai în cazul primei serie de pui se întâmplă acest lucru, fiindcă mai târziu se murdăreşte cuibarul şi nu mai alunecă, puiul având posibilitate de a se dezvolta normal.

Greşeala 3

Încă în anul 1993 am păţit, că nu am vaccinat a doua serie de pui, deci practic majoritatea, căci din prima serie nu aveam decât 5-6 şi s-au îmbolnăvit de paramixoviroză.
Cu toate că pare o greşală banală am repetat aproape aceaşi geşeală şi în 1998. De această dată nu am repetat la timp vaccinul LaSota şi iar am rămas cu 5-6 pui mai puţini.

Greşeala 5

Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar în ultimii doi ani puii din prima serie s-au dezvoltat mai slab ca de obicei. Considerând că am nevoie mai mare de aceea serie, totuşi i-am lăsat şi pe aceşti porumbei mai slabi, care mai târziu au crescut binişor. La un moment dat am fost şi mulţumit cum arătau.
Făcând bilanţul la începutul primului sezon, am constatat că nu a rămas decât un singur exemplar dintre aceste ciurucuri şi nici el nu a făcut mare lucru, deşi s-a străduit destul de bine.
Greşeala pare destul de banală şi bine ştiută, dar totuşi am păţit-o. Poate respectivii pui erau buni de reproducţie, dar ca şi cursieri nu s-au dovedit a fi valoroşi.
Totuşi mai sunt şi excepţii, porumbiţa 559106/2008 ca şi pui nu a fost printre cei mai bine dezvoltaţi şi totuşi ea a reuşit să facă rezultatele cele mai bune din generaţia ei.

559106/2008

Iunie 2

Mai e puţin şi trece şi luna iunie, mult aşteptatul luna iunie, deoarece în acastă lună sunt concursurile cele mai interesante. Berlinul şi ultimul maraton deasemenea este interesant, dar totusi primii concursuri sunt cei mai disputate.
Din păcate această lună nu mi-a adus succese în columbofilie. Mai exact nu am avut un an aşa de prost, decât anul 1998.
Pierderi prea însemnate nu am avut (9 porumbei pierduţi de la un zbor de maraton şi două de fond), am şi clasat destul de mulţi porumbei, dar nu am nici măcar unu cu punctaj mai onorabil. La concursurile de fond am ghicit mai bine echipa ca la cele scurte, dar asta nu înseamnă că am punctaje bune.
Am desfiinţat văduvia cu două săptămâni mai înainte decât am planificat iniţial, dar nici acest lucru nu m-a ajutat să obţin clasări mai bune, ba poate din contră.
Ceea ce priveşte alimentaţia am continuat ca mai înainte, nu am făcut nici o schimbare.
Din păcate am observat conjunctivită la un porumbel, ceea ce indică afecţiuni respiratorice (cel mai probabil micoplasmoză, sau ornitoză), de aceea am tratat tot efectivul cu Enrofloxacina, o tabletă / porumbel  / zi, timp de 5 zile. Numai un singur porumbel prezenta aceste simptome, dar fiind vorba de o boală infecto-contagioasă şi nici rezultatele de la concursuri nefiind prea bune, am decis să fac acest tratament neplanificat.
Ultimul concurs a lunii a fost organizat la data de 24 iunie de la Tiszaújváros. Meteorologii anunţă vreme destul de nefavorabilă, chiar cu cod galben în ziua lansării. Nu am trimis decât cinci porumbei de un an cu gândul să clasez echipa şi să am norma de viteză îndeplinită.

Greşeala 2

Tot în a doua jumătate a lunii am comis încă o greşeală, şi anume după desfiinţarea văduviei porumbeii nu au putut să se acomodeze în suficientă măsură cu sistemul natural după văduvie. Majoritatea perechilor au avut ou proaspete la data îmbarcării pentru zborul de Brno, deci masculii abia au terminat alungarea la cuib a femelelor. În cazul femelelor nu este o situaţie chiar aşa de gravă, cred că din această cauză au şi venit femelele în faţă, în schimb masculii s-au comportat mult mai prost.

Tot această greşeală am comis şi în anul 2004 când înaintea zborului de Nürnberg am împerecheat porumbeii, dar atunci am pierdut cel mai bun porumbel care am avut, acum am scăpt cu pierderi mai puţin sensibile.
Ca şi concluzie cred că pentru a trece de la văduvie la natural trebuiesc cel puţin 14-15 zile liniştite pentru porumbei, iar de această dată ai mei au avut numai nouă zile.

Greşeli

De mai multe ori am fost întrebat dacă mai comit greşeli în columbofilie.
Întrebarea este destul de delicată, greu de răspuns. Uşor ar fi să zic că nu greşesc niciodată, şi atunci nu ar mai putea să spună nimic curiosul om, dar probabil că mai greşesc şi încă poate că destul de des.
Problema este că nici eu nu ştiu mereu să definesc când şi ce greşesc.
Sub această etichetă vor fi înşirate diferite greşeli columbofile comise de mine de a lungul anilor. Am să caut să vă dau şi explicaţia şi eventual remediul la cele care o am, sau aşa cred eu că am.
Am să caut să descriu în perioada când am comis respectiva greşeală, pentru a vă ajuta în preântâmpinarea lor.
Probabil nu mereu nimeresc rezolvarea şi nici cauza anumitor eşecuri nu sunt sigur că am determinat-o mereu corect. De aceea vă las pe Dvs. să vă mai gândiţi şi să evitaţi respectivele hotărâri eronate luate de mine!

OMUL DEŞTEPT ÎNVAŢĂ DIN GREŞEALA ALTORA, CEL PROST NICI DIN PROPRIA.

Greşeala 1

Cea mai recentă greşeală (iniţial am scris  -Ultima greşeală-, dar sunt convins că am să mai comit multe şi în viitor) pe care am făcut a fost faptul că după ce am administrat mâncarea cu porţie la văduvi, înainte cu două zile de îmbarcare pentru concursul de la Komárom din 4.VI.2011 am pus în mâncare coctelul de vitamine şi drojdia de bere, dar am pus puţin mai mult miere de albine. Porumbeii fiind prea lacomi cred că au mâncat mai mult decât trebuia şi mai ales boabele mărunte, preferate de ei. A doua zi deja am observat că găinatul era mai moale şi în cantitate mai mare. Situaţia nefiind totuşi prea gravă, aşa am considerat eu, am administrat şi restul mâncării deja pregătită.
Porumbeii au fost vioi, nu au manifestat alte semne decât cele descrise mai sus, plus cantitatea pufului căzut peste noapte a fost puţin mai mic, dar rezultatul a fost mult mai slab decât am aşteptat eu. Nici pierderi nu am avut prea mari, am pierdut trei porumbei tineri, care nici mai înainte nu erau printre favoriţi, în timp ce alţi au avut pierderi mai mari, totuţi sunt convins că această administrare incorectă (şi timpul furtunos) a făcut să nu am rezultatele aşteptate.