Anii 2014, 2015

După anul 2009 am oprit pentru reproducţie exemplarele cele mai valoroase, am şi pierdut trei patru porumbeii cu rezultate bune în anul 2010, iar generaţia următoare se pare că nu au reuşit să continue succesele. Probabil că nici puii nu am lăsat suficient de mult, plus am şi pierdut în 2008 majoritatea puilor la un concurs catastrofal. În anul 2012 la primul antrenament din cauza mea au murit sufocaţi nouă femele, dintre care şi două foarte bune. Din aceaste cauze mereu am avut porumbei bătrâni de peste trei ani prea puţini. De aceea am început să trimit şi cei de doi ani la maratoane pierzând destui de mulţi porumbei valoroşi ceea ce a accentuat şi mai mult impasul în care eram.
În anul 2013 o linie nouă de origine Hermes au adus majoritatea rezultatelor. Deşi aproape mereu ei veneau în faţă, nu erau printre favoriţi mei şi nici nu am lăsat prea mulţi pui din ei. Până la urmă se parea că a fost o decizie înţeleaptă, fiindcă în anii următor nu au mai reuşit să mă satisfacă, pierzând majoritatea inclusiv şi exemplarele cele mai bune. (Totuși în 2016 iar iei au fost cei mai buni și cei mai numeroși care au supraviețuit concursuriile.)
În toamna anului 2011 am făcut o mare volieră pe acoperişul casei unde şi în timpul ierni am putut lăsa porumbeii în semilibertate. Din anul 2011 am  început să las pui mai mulţi, am făcut multe antrenamente cu ei, iar la vârsta de un an, în anii 2012 şi 2013 pe cei mai promiţători am protejat mai mult ca mai înainte.
Un eveniment important consider că este şi introducerea în prăsilă unei femelă nouă din linia Jan Kastelain. Din păcate numai în anii 2012, 2013 şi 2014 am reuşit să obţin pui din ea, (iar în anul 2016 am pierdut aproape toți urmași din familia respectivă).
În aşa fel în anul 2014 am ajuns să am iarăşi o echipă promiţătoare. Am hotărât să fac totul cât mai asemănător cu anul 2002, an cu rezultate cele mai numeroase până atunci.
Deşi am hotărât că nu mai fac tratamente de iarnă, la 8 decembrie 2013 am fost nevoit să fac un tratament de şase zile cu Enteroguard, fiind câţva porumbei cu găinatul moale. În ianuarie am mai dat cinci zile Fosbac plus T. În ambele cazuri am folosit doze duble. Pentru deparazitare am folosit Albendazol, iar înainte de vaccinare cu Paramixovacol am dat LaSota în apă de băut.
La 1 martie am început să obişnuiesc porumbeii cu libertate şi după 11 martie am dat drumul zilnic la porumbei pentru câteva ore. Porumbeii de la lotul de zbor au fost împerecheate la data de 1 aprilie.
La fel ca şi în anii precedenţi înainte cu cc 10 zile de primul fond am tratat porumbeii cu Enteroguard, apoi după tratament am dat Probioc omega I. În timpul sezonului la întoarcerea de la maratoane, sau fonduri porumbeii au fost trataţi cu Fosbac plus T timp de 3-4 zile, urmat de două zile cu Probioc omega I, iar la următorul concurs cu Avianprotect TEN şi apoi Probioc omega I. În apă de băut mereu am pus 10 ml oţet la 2 litrii de apă, mai puţin când porumbeii veneau de la concursuri, atunci am dat Naturalin. Am mai folosit vitamine (Gervit) şi Tinctură de iod 1-2 picături în apă.
Faţă de alţi ani am folosit şi Electrolit.
În tot parcursul sezonului nu am avut porumbeii bolnavi nici la pui, nici la adulţi, însă după ce s-a întors porumbiţa favorită bolnavă de la Berlin au început problemele, mai înainte la puii, apoi şi la câteva adulţi.

După terminarea zborurilor puilor la 24 octombrie am tratat porumbeii timp de patru zile cu Enteroguard, apoi am făcut şi o dezinfecţie serioasă.
La 5 noiembrie am mai început un tratament de şapte zile cu Fosbac plus T din cauza că mi-sa părut că un porumbel şchioapătă şi bănuiam că poate să fie salmoneloză. Până la urmă am aflat că ineleul deranja, dar tratamentul am continuat.
Alt tratament în iarnă nu am mai făcut, dar din 10 - 10 zile am dat polivitamine.
Năpârlirea în general a desfăşurat foarte bine, dar am avut doi - trei puii mai puternic afectat de boală în toamnă care nu a schimbat ultima pană.
Fiindcă concursurile erau programate mai înainte în anul 2015, porumbeii am imperecheat pe 19 martie.
Văduvia am instlat înainte de primul fond.
În sezonul 2015 nu am mai folosit Enteroguard, înlocuind cu FMT allround mix un medicament de fabricaţie Olandeză, cu compoziţie asemnătoare. Nici Fosbac plus T nu am mai foloit, considerând că Avianprotect TEN-ul este destul. În rest schema de tratament a rămas aceaşi: la întoarcere de la maratoane, sau fonduri porumbeii au primit trei - patru zile medicamentele amintite bineânţeles alternând FMT allround mix- ul cu Avianprotect TEN.
Am mai folosit Trichocoxan la întoarcere de la concursuri, Floratonil, Naturalin, Probioc omega I şi Belgasol.

Analiza prezentată nu acoperă decât o porţiune îngustă din activitatea depusă în decurs de peste 20 de ani. Poate mai sunt şi multe alte aspecte de urmărit de care nu am reuşit să mă concentrez suficient de mult.
Totuşi ca şi concluzie finală pot să stabilesc că:

1. pentru a avea rezultate constante este nevoie de un efectiv suficient de mare cu porumbeii experimentaţi.
2. planul de zbor şi condiţiile de transport poate să influenţeze rezultatele în mod negativ timp de trei - patru ani.
3. dupa cum ştiam deja, cel mai important factor care influenţează rezultatele este sănătatea, iar nu strică dacă porumbeii mai sunt şi ajutaţi în asest scop la întoarcere de la concursurile grele. 
4. tratamentele de iarnă nu sunt neapărat necesare, dar dacă porumbeii suferă de boli respiratorice cronice, iarna este perioada cea mai adecvată pentru aceste tratamente.
5. liniile vechi, care deja au dovedit valoarea în trecut trebuiesc păstrate, chiar dacă nu sunt la fel de eficiente în cazul concursurilor mai uşoare, dar sunt mai constante în condiţiile grele, care cu toate tehnologia dezvoltată nu mereu se pot evita.
6. exemplarele cu rezultate proeminente de obicei sunt hibrizi. Deci pe lângă păstrarea liniilor vechi este nevoie de porumbei noi, din alte linii.
7. fără să aibă crescătorul răbdare nu va avea rezultate constante de a lungul aniilor.

Colcluzii: anii buni, anii răi 2007 - 2009

Ca să  nu vă plictisesc prea tare, data trecută m-am oprit cu concluzionări în anul 2003, iar acum încerc să continui cu anii următori.
Perioada între 2003 şi 2007 a fost cu rezultate destul de bune, însă nici un an nu a fost aşa de deosebit, ca să merite să analizez mai aprofundat. În această perioadă am zburat numai la văduvie, mai înainte nu am avut decât incercări, nu cu rezultate pe deplin mulţumitoare.
Timp de zece ani până la anul 2001 nu am introdus în crescătorie nici un porumbel străin, am fost preocupat cu selectarea celor aduse în 1991. În 2001 am adus primii porumbei străini de la Ledán László din Sfântu Gheorghe. Primele exemplare am început să testez mai serios în anul 2003 şi aproximativ în jurul anilor 2005-2007 am ruşit să-mi dau seama care ce ştie.
În anul 2005 am avut un lot de yarlingi foarte bun. Toate exemplarele au fost zburate pînă la 700 km şi au fost încercate la câte 4-5 concursuri de fond. La sfârşitul anului am vândut câteva exemplare dintre ele, ceea ce cred că a fost o greşeală.
În 2006 a fost anul cu gripă aviară şi nu am putut zbura porumbeii la fonduri, totodată neavând posibilitate de a selecta porumbeii, nici pui nu am lăsat, decât 20-25 de exemplare.
În 2007 au început schimbările în cadrul Federaţiei. La început s-a părut că va fi mai multă libertate. Noi ne-am asociat cu crescători din judeţele MS, BN, SB, AB şi am întocmit un plan de zbor conveneabil cu zboruri de fond şi de maraton grei.
Un exemplar cu rezultate dosebite din acest an cu origine din porumbeii mei a fost masculul argintiu a lui Papp Zsolt (Ro207204/2003). Nu pot să dau detalii depre îngrijire, sau tratamente, nefiind în efectivul meu, totuși am considerat important să amintesc de el, fiindcă consider că un factor deosebit în atingerea rezultatului (locul 2 național la categoria maraton palmares) a fost planul de zbor foarte bun din anul 2007.

În iarna anului precedent am făcut un tratament de 14 zile cu Enrofloxacină, iar apoi antiparazitare cu Ivermectină. Înainte şi după de a vaccina cu Columbovac am repetat tratamentul cu Ivermectină şi înaite de vaccinare am administrat vaccin LaSota în apa de băut.
În timpul iernii am dat numai orz de mâncare. Primavara am început să las porumbeii liber după 7 martie, iar împercherea am făcut pe 29 martie. Pe 4 aprilie am făcut o curăţenie generală, urmată de dezinfecţie. În apa de băut zilnic am pus cîte 10 ml de oţet de mere la 2 litrii de apă de băut.
Înainte de primul fond, mai exact la sosirea de la concursul precedent am tratat porumbeii de trichomonoză cu Tricho Plus, iar după întoarcerea de la primul maraton am dat Enteroguard timp de patru zile urmat de o cură cu Entrobac. După concursuri am mai dat vitamine (Gervit), Naturaline şi drojdie de bere.
Anul 2009 a fost anul Clubului de Maraton. Din păcate acest club nu a supravieţuit numai un an. În iarnă am tratat porumbeii cu Enrofloxacină, Oxitetraciclină, Eritromicină, Enteroguard şi Tilozină aşa cum am şi descris în acest artcol.
Sezonul am început cu un număr de 41 de zburători, lot în care am avut 7-8 porumbei experimentaţi cu multe zboruri de peste 1000 de km. Aceşti porumbei, după cum a fost şi de aşteptat, nu au realizat clasări în frutea clasamentelor la zborurile scurte şi uşoare, dar de la maratoane au venit foarte constant. Având nişte zboruri de peste 1000 km foarte grele cum ar fi Straubing, Altdor şi Tenelohe au avut posibiltatea de a demonstra calitatea lor.
În apa de băut şi în acest an am pus zilnic 10 ml oţet de mere la 2 litrii re apă de băut şi câte 1-2 picături de tinctură de iod. Am tratat porumbeii cu Enteroguard înainte de primul fond cum am descris şi la anul 2007, am folosit Gervit şi Entrobact după tratamente. Nu am omis să fac şi o curăţenie generală urmat de dezinfecţie generală.

Deocamdată mă opresc aici, iar data viitoare am să încerc să analizez și anii mai puțin rodnici.

Anii buni şi ani răi

Faţă de activitatea din perioada de început a apariţiei prezentului blog, în ultima vreme am publicat mult mai puţine articole. Motivul principal este faptul că am cam terminat ideile care consider eu că merită discutate, dar  într-o vreme am primit şi câteva comentarii care nu erau încurajatoare, Comentatorul considera că scriu despre probleme mult prea banale şi e drept avea şi dreptate câteodată.
Nu cunosc definiţia blogului, dar eu iniţial am dorit să conduc un fel de calendar a activităţii columbofile desfăşurate de mine în diferite perioade a anului. Cred că am şi atins acest scop, iar repetarea celor deja descrise ar fi plictisitoare. De aceea nici nu am mai continuat ţinerea jurnalului la zi, însă după cum am mai amintit, mereu fac şi câteva schimbări în activitate, cu scopul de îmbunătăţire, sau numai de dragul experimentului.
Iarna, când activitatea columbofilă este în perioadă de hibernare şi când se finalizeaza rezultatele Campionatului Naţional, am obiceiul să fac bilanţul anului. Bineânţeles că în cazul în care acest bilanţ este mai bun, eventual mai slab ca cei din anii precedenţi, caut să găsesc şi motivele eşecului, sau în cazul anului 2015, a rezultatelor mai bune ca mai înainte.
Fără să am intenţia de a face reclamă, în continuare vă prezint anii cei mai rodnici şi anii cei mai slabi din punct de vedere columbofil în cei douăzeci şi cinci de ani de când concurez cu famila actuală de porumbei şi totodată am să încerc să definesc şi diferenţele, care au condus la aceste rezultate.

Primele rezultate mai bune am obţinut în anii 1995 când am avut primul succes, câştigând cu Campionul loc 1 de la Praga, concurs la care a participat majoritatea crescătorilor din centrul ţării.
Apoi a urmat 1996, când tot datorită Campionului am avut clasări bune la concursurile lungi: Komárom, Scharding, Linz.
Următoarele succese am avut în 1999, clasând foarte bine de la primul concurs naţional Gdansk.
Anul 2002 a fost cel mai rodnic din punct de vedere al numărul porumbeilor cu norme,
În 2007 iar am avut clasări foarte bune, mai ales la maratoane organizate de la Straubing, dar nu numai.
Cel mai bun procent a porumbeilor cu rezultate notabile am avut în 2009, când am început sezonul cu 41 de porumbei şi în Clubul de Maraton de atunci am avut primii patru porumbei la categoria de Aripa de aur, iar şi ca crescător am fost cel mai eficient.
Următorul an în care pot să mă mândresc cu rezultate a fost anul trecut 2014 având şi destul de mulţi porumbei cu norme bune la marton, dar şi la alte categorii.
Anul cel mai bogat după 2012 ca şi număr de porumbei prezenţi în Catalogul Naţiomal a fost 2015.

Anii cu rezultate cele mai slabe au fost: 1997, 1998, 2003, 2008, 2010, 2011, 2012.

Ceilalţi ani au fost cu rezultate de care îmi aduc aminte mai puţin, deşi aveam concursuri bune -obţinând chiar şi cupe naţionale-, dar şi rele.
Cele descrise se refera la rezultate, dar cred că pe majoritatea crescătorilor, la fel ca şi pe mine de fapt, mai mult îi interesează concluziile trase, de ce un an a fost mai bun, iar altul mai cu eşecuri.
Data viitoare, când voi avea timp şi dispoziţie să scriu, am să vă prezint şi aceste concluzii, care de multe ori se coturează mai clar cu trecerea timpului.

Sezonul 2013

A fost un sezon cu multe dezamăgiri.
A început încă din primăvară, cu întocmirea planului de zbor, care până la urmă s-a părut că a fost rezolvat spre satisfacţia majorităţii, însă la urmă am rămas cu gust amar.
Primele concursuri a anului, cele de viteză şi demifond, s-au desfăşurat în mod normal, fără rezultate spectaculoase, dar nici prea mari pierderi. Am clasat în general 30-40% din porumbeii angajaţi şi am avut şi clasări mai în faţă. De fapt nici nu aşteptam prea multe lauri la aceste categorii. Primul concurs mai dificil am avut de la Nyíregyháza, dar nici de acolo nu am avut pierderi prea mari, deşi am pierdut şi trei porumbei de doi ani, dintre care de la unul aşteptam rezultate mai bune.

Aşteptări mai mari am avut de la concursurile de fond.
Primul fond organizat la data de 9 iunie, trebuia să aibă loc de la Nitra (588 km), Slovacia, dar fiindcă au fost crescători cu distanţe sub 500 km, a trebuit să-i ducă mai departe, aproape de Tarnava, lansându-i de la 622 km. Deşi porumbeii mei au sosit mai târziu decât aşteptam, până la urmă am clasat 12 şi nici pierderi nu am avut, decât trei yarlingi.
Au urmat două concursuri de la Breclav 689 km. Nu au fost deosebit de grele, dar fiind timp canicular, cum a fost de fapt toată vara, nici prea uşoare nu au fost. La primul am clasat opt porumbei din 13 angajaţi, iar la al doilea şapte din 16. Nu am obţinut punctaje spectaculoase, dar măcar am clasat peste medie.
Urma să trimitem porumbeii la al patrulea concurs de fond, dar fiindcă la al treilea nu am avut decât 84 de crescători, RNS-ul nu a mai permis organizarea mai multor concursuri de fond cu gruparea noastră. Am încercat să colaborăm cu braşovenii, dar nu ne-au luat, bănuiesc că din duşmănie de nu ne-am dus de la început cu ei şi poate şi de frica că noi avem distanţă mai scurtă. Nici cu judeţul Alba nu s-a reuşit să ajungem la înţelegere, deşi noi aveam cu aproape 200 de km mai mult ca ei, nu ne-au acceptat. Motivul exact nu ştiu, dar se pare că erau supăraţi de mureşeni.
Trebuie să recunosc, că nu cunoşteam, sau mai bine zis nu am stat să judec suficient de atent acest paragraf a RNS-ului, dar cred că este total aberant ca în cazul când sunt mai puţin de două judeţe în ,,coaliţie", să fie nevoie de 125 de crescători pentru organizarea unui concurs de fond, iar dacă sunt mai multe judeţe să fie suficient 40 de crescători. Nu pot înţelege de ce nu sunt ajutaţi cei mai mici şi mai ales de ce chiar la concursurile mai lungi sunt aceste restricţii.
Probabil şi aceste criterii au un scop bine definit. Fără să ajung să speculez argumetele economice, care şi ele au importanţa lor, sunt de părere că se urmăreşte intimidarea celor mai mici şi subordonarea lor la cei mai tari. Probabil că unii cred că aşa este bine, dar după părerea mea regulamentul ar trebui să garanteze drepturi egale şi să înlesnească posibilitatea de a participa la concursuri şi pentru zonele unde din diferite motive sunt mai puţini crescători.
De a lungul sezonului s-au dat numeroase derogări pentru unii, derogări care contraveneau RNS-ului, însă nu am avut noi parte de asemenea noroc. Sincer să fiu nici nu ştiu dacă a fost solicitat de organizatorii.

Nici concursurile de maraton nu mi-au adus mult mai multe satisfacţii. Având porumbeii mai slabi ca în urmă cu doi - trei ani, nici prea mari speranţe nu am avut.
Primul concurs de maraton am avut de la Praga 910 km. Nu m-am uitat prea atent la condiţiile de transport, dar din spusele celorlalţi, au fost catastrofale, însă preţul cerut de proprietarul maşinii a fost cel mai mic dintre cei trei transportatori. Rezultatele la fel au fost pe măsură: catastrofale. Aşa cum am auzit, o parte din porumbeii nici nu au vrut să iasă din maşină, a fost nevoie să folosească mătura pentru a-i convinge să pornească la drum.
Probabil că şi vremea caniculară a avut un cuvânt însemnat de spus în faptul că puţin peste 12% din porumbeii angajaţi au fost cronometraţi până a şasea zi de concurs. După părerea mea ar trebui să dea de gândit, dacă este normal ca din comisia de organizare a unui asemenea concurs, numai doi crescători să fie maratonişti, ceilalţi trei nici măcar un porumbel nu au angajat la această etapă.
Însă nu s-au terminat aici dezamăgirile acestui concurs. La anunţarea porumbeilor sosiţi numărul stickerului porumbelului sosit al doilea am anumţat greşit. Mai exact două caractre din faţă, din cele 13 de pe sticker, am scris cum a fost pe stickerul primului porumbel, iar pentru acest fapt am fost descalificat!
Înrt-adevăr greşeala a fost a mea, dar nu consider normal că pentru atâta să se descalifice toţi porumbeii a crescătorului în cauză. Cu atât mai mult că au mai fost şi alte greşeli mult mai grave de organizare cu ocazia acestui concurs, greşeli trecute cu vedere, fără urmări asupra celor responsabili.
Bineânţeles am contestat decizia, prima dată la organizator, de unde am şi primit răspuns, aşa cum aşteptam de fat, defavorabil. Apoi am înaintat contestaţie la domnul omologator, nu scris cum cere în RNS, fiindcă nu am nici o adresă unde aş putea trimite, ci numai prin telefon. Rezultatul nici de acestă dată nu a fost mai fructuos. Ultima contestaţie am făcut către preşedintele CNS-ului. Nici de la acest nivel nu aştept o rezolvare favorabilă. De fapt nu urmăresc altceva cu aceste intervenţii, decât să atrag atenţia asupra unelor aberaţii din RNS.
După părerea mea, este inadmisibil să anulezi un rezultat numai din cauza că în clasamentul provizoriu s-au strecurat nişte greşeli minore, comise de crescător, care în mod normal este emoţionat la sosirea porumbelului, nici să nu vorbim de faptul că poate se mai şi grăbeşte, nu cumva să întârzie cu trimiterea anunţului.
Din fericire au mai fost patru concursuri de maraton la care am avut mai puţine evenimente negative.
La Berlin şi Gdansk am fost nevoit să trimit şi porumbei de doi ani, dar cu toate aceste improvizaţii se pare că a fost o mutare înţeleaptă, obţinând de aici cele mai bune rezultate din sezon.
Bineânţeles că şi aici s-au dat derogări neregulamentare, care însă nu au influeţat decisiv erarhia clasamentului cupei FCI. Mă refer în special la distanţa crescătorilor, care este specificat în RNS că trebuie să fie minim 1000 km la o etapă.
Ultimul maraton şi ultimul concurs pentru mine în sezon a fost tot de la Praga, un concurs de asemenea destul de greu, de unde am clasat cinci din şapte angajaţi, însă fără nici o clasare mai spectaculoasă.

Nu ar fi corect să nu pomenesc de numeroasele nereguli de organizare petrecute pe plan local. Greşeli, care nu numai că crează neânţelegeri între membrii cluburilor locale, dar ne pune într-o postură delicată şi faţă de ceilalţi columbofili din ţară şi poate să ne mai surprindă în viitor cu alte neplăceri. 
Ce poate să facă un columbofil de rând pentru evitarea acestor evenimente nedorite? Prea mult nu, decât să dea exemple pozitive, dar fără să găsească sprijin, sau urmăritori, măcar în rândul celor din conducerea locală, are prea puţine şanse.

La urmă, pentru cei care fac anumite speculaţii legate de alegerile apropiate în cadrul FCPR şi tonul critic a celor scrise mai sus, doresc să specific, că cele scrise nu au nici o legătură cu preferinţele mele legate de anumite persoane în actuala conducere, sau noii candidaţi. Mă bucur de concurenţă şi le doresc succes pentru fiecare, cu gândul că probabil vor binele columbofiliei.
La fel ca până acum şi în viitor am să-mi ridic vocea când observ anumite probleme, pe care eu consider nedrepte, sau chiar ridicole. Chiar dacă aceste intervenţii nu au urmări concrete în RNS, poate totuşi vor fi şi alţii pe care reuşesc să-i pun pe gânduri.

Berlin 2012

Din păcate acest concurs a adus fericirea mult aşteptată pentru câţva indivizi, care se ocupă cu porumbei. Intenţionat nu am numit oameni, sau columbofili pe aceste exemplare, (minus variante în limbajul geneticianului), care se bucură de insuccesul celorlalţi. Nici nu scriu mai mult despre ei, de fapt nici nu merită să rostim cuvinte despre ei.


În viziunea mea, acest proiect, a unui Concurs Naţional, cred că este unul dintre cei mai buni în ultimele ani. De fapt şi mai înainte au fost asemenea încercări (Gdanskurile din 1999,2000, 2001, iar apoi Nürnbergurile din 2002, 2004, 2005), dar acele încercări nu au supravieţuit decât trei sezoane.


Vremea caniculară a anului 2012 deja a decimat rândul porumbeilor angajate la concursurile de maraton din Ardeal, iar columbofilii moldoveni au pierdut şi ei foarte mulţi porumbei valoroşi în anul 2011, deci era de aşteptat să fie angajate un număr mai mic de porumbei. Cred că din această cauză s-a hotărât să accepte angajarea unui număr mai mare decât cinci porumbei, decizie greşită după mine.
Meteorologii prognostizau temperaturi de peste 35 de grade Celsius pe majoritatea traseului, iar în Germania şi Cehia furtuni. Ştiind acest fapt era de aşteptat să fie un concurs foarte greu, cu pierderi dureroase.
Îmbarcarea şi transportul porumbeilor, deci partea cea mai dificilă a organizării s-au desfăşurat foarte bine. La punctele de îmbarcare nu au fost incidente, nu s-a scăpat nci un porumbel, sau cel puţin eu nu am auzit de aşa ceva. În maşini porumbeii nu au fost înghesuiţi, s-a ajuns la timp la locul lansării, au fost hrăniţi şi adăpaţi corespunzător, deci totul era OK.
Lansarea a fost programată pentru ziua de vineri 6 iulie, dar vremea la acea dată în jurul Berlinului a fost furtunoasă şi s-a amânat lansarea pentru ziua următoare (decizie corectă după părerea mea).
Sâmbătă de dimineaţă, după cum am văzut pe saiturile meteorologice, deja s-a ameliorat vremea, mai era ceaţă şi nori pe prima parte a traseului, dar după ora 10 deja se puteau lansa porumbeii. Ştiind că pe marea majoritate a traseului este anunţat cod portocaliu, era indicat lansarea cel târziu la ora 10 - 10:30 (RNS-ul scrie că la minim ora 12, dar fiindcă deja a fost îcălcat, permiţând lansarea a mai mult de 5 porumbei, se putea trece cu vederea şi la acest capitol). Din păcate nu s-a decis aşa, mai mult nici la ora 12 nu s-a lansat. Eu credeam că nici nu se mai lansează sâmbătă, deşi eram foarte nerăbdător.
Până la urmă lansarea s-a făcut la ora 14:35. Cred eu că asta a fost greşeala cea mai mare (şi nu singura, pentru că acceptarea unui număr mai mare de 5 porumbei pe crescător, la fel a fost o decizie greşită) şi deja presimţeam că vom avea o catastrofă de proporţii. Am răsfoit din evidenţă concursul Würzburg din 2008. VII.11, când condiţiile erau identice şi lansarea s-a făcut la ora 14:30 şi am luat ca etalon (pentru mine) la prognostizarea sosirilor. Din păcate cu mici excepţii am avut dreptate, rezultatul final, deşi nu este încă gata clasamentul Berlinului, fiind aproape identic.
Primul porumbel sosit, aşa cum a fost aşteptat a fost în prima zonă şi în vestul ţării, la crescătorul Sărac Ioan, crescător care merită felicitat, cu atât mai mult că a clasat 5 (!) porumbei (nu ştiu câte a trimis). Aproape la fel ca şi la Würzburg, când primul porumbel a sosit la Ordea (914 km) la ora 13:59:49, acum femela 0393026/2010 soseşte de la Berlin (914 km) la ora 13:30:45. Nici mai departe nu a fost prea mare diferenţa de desfăşurare a concursului, porumbeii sosind cu mari diferenţe între ele. În prima zi a concursului ajungând acasă foarte puţini porumbei: 65 de la Würzburg şi 37 de la Berlin (au fost lansaţi 2521 de la Würzburg şi în jurul la 3000 de la Berlin). Tot asemănător (puţin mai bine la Würzburg) au sosit porumbeii şi în zilele următoare, în final neajungând acasă până la terminarea concursului 20% din cei lansaţi.
Pierderile au fost mai consistente mai ales la cei cu distanţe mai mari unde nici 10% din porumbei nu au ajuns la domiciliu.
În cazul Würzburgului nu s-a făcut clasament pe zone, dar analizând ulterior se vede că numai 189 porumbei s-au clasat dintre cei cu peste 1000 km, iar de la Berlin 2012 120 , iar peste 1100 km 56 şi 37 (poate cu ceva mai mulţi de la Berlin, socotind şi pe cei neanunţaţi).
Comparativ cu Berlinul din 2011 totuşi găsim şi asemănări: locul 1 pentru zona 3 este aceaşi Tenie Gligor, iar locul 1 pentru zona 4 la fel este ca şi în 2011 Komporály Sándor, coincideţe în mod sigur neântâmplătoare. Bineânţeles că toţi câştigătorii a zonelor merită felictări, dar cu atât mai mult ei.
O altă asemănare este că la fel ca şi în 2011, rar s-a întâmplat ca cei de la sfârşitul zonei să poată să întreacă pe cei din începutul şi nici cei din zone mai lungi nu prea au reuşit să ajungă în faţă la cei cu distanţe mai mici, excepţii bineânţeles că sunt. La fel ca în 2011, nici în 2012 nu s-au întors acasă 20% din porumbeii angajaţi de la zonele peste 1100 km.
Neapărat trebuie amintit şi de rezultatele excepţionale a celor cu distanţe extreme cum este a porumbiţie de la Galaţi (dar nu numai), care sunt sigur că a făcut extrem de fericit pe Fraţii Janssen  Dl. Tataru Eugen şi Gabriel.
Din păcate cu aceste asemănări se şi termină şirul, în rest nu se pot compara cele două concursuri.


În ceea ce mă priveşte, anul ăsta am pregătit mai bine porumbeii ca anul trecut, făcând câteva antrenamente către seară şi după masă. De această dată am trimis şi doi porumbei din 2010, cu speranţa că sunt mai iuţi, dar din păcate nu s-au mai întors acasă.
Din cele cinci trimişi am doi sosiţi, faţă de patru din anul trecut.
La fel ca în 2011 primul mi-a venit femela 559106/2008, anul trecut a avut 18,76 puncte, iar anul asta va avea probabil cc. 32.

Pe locul doi, în crescătoria mea, a venit masculul 791143/2009, pe care iniţial nici nu am vrut să trimit la Berlin, ci la Praga. El mai înainte nu prea a avut clasări în frunte, dar a fost cel mai constant.

Ţin să menţionez că pozele au fost făcute mai de mult, deci numerele de telefon de pe inelul microcipului, au fost luate încă înainte de a fi trimişi la maratoane.

Nu este stilul meu de a critiza organizatorii, (şi doresc să cer scuze dacă voi jigni pe cineva) dar s-a mai comis o greşeală: regulamentar concursurile de fond şi maraton au o durată de şase zile, iar de acestă dată acest termen expira vineri 13 iulie la ora 14:35. Fiind ştiut că nu s-a adunat 20% din porumbeii angajaţi, trebuia să respecte acest termen. Trebuie să recunosc însă, că acest lucru tulbura mult programul îmbarcărilor pentru următoarele concursuri din sfârşitul săptămânii. Încă o asemănare cu Würzburg, la fel s-a procedat şi atunci!
Fiind la dispoziţie deocamdată numai clasamentul provizoriu de la Berlin 2012 şi prezentul analiză este numai provizoriu şi probabil incomplect, dar sper eu, cât se poate de real.
În final pentru a evidenţia mai bine decizia nefericită referitor la ora lansării mai fac o comparaţie: de aceeaşi dată cu Berlinul, am avut concursul maraton a zonei III cu lansare de la Praga (2012.VII.7), dar la ora 10:00. La fel ca Berlinul şi acest concurs a fost deosebit de greu şi traseu aproape identic (pentru mine de 926 km), dar totuşi pierderile au fost mult mai mici, iar concursul cred că se termină a doua, sau a treia zi dimineaţă.
Probabil o lansare la ora 10, sau 12 era o alegere mai înţeleaptă, dar sunt convins că şi aşa ar fi fost un concurs extrem de greu, cu pierderi mari, dar poate totuşi mai mici ca aşa.
Cu toate că nu s-au tras prea multe concluzii din eşecurile trecutului (Würzburg), sper că şi anul viitor vom avea un Concurs Naţional, însă mult mai reuşit, nu cu vânt din spate şi viteze de peste 1500 m / minut, cum le-ar place la unii, dar fără pierderi ca în anul acesta.

Concursurile lungi

A sosit vara anului 2012 cu temperaturi caniculare, abia suportabilă.

Cu sosirea verii a venit şi timpul concursurilor de fond şi de maraton, iar odată cu aceste concursuri au apărut şi concursurile ,,catastrofale", urmate de diferite explicaţii şi învinuiri, marea majoritate neântemeiate. Pentru mine nu este nimic deosebit în aceste întâmplări, deja m-am obişnuit cu ele, repetându-se de la an la an, numai zona în care sunt mai mulţi nemulţumiţi se diferă. Anul trecut zona Moldovei a fost afectat grav de aceste concursuri catastrofale, anul asta se pare că vestul ţării este la rând.

Nu doresc să detaliez mai pe larg părerea mea despre aceste concursuri, am făcut de repetate ori mai înainte, dar totuşi nu pot să accept părerea unora, care doresc imediat introducerea de noi reguli.

Cele mai multe nemulţumiri am văzut de la crescătorii din zona 1 de maraton în urma concursului de la Bamberg, 12.VI. 2012. Nu am participat la acest concurs, deci nici nu ar trebui să comentez, însă revolta anumitor crescători din această zonă se pare că va avea impact asupra noului RNS şi a protocoalelor interjudeţene făcute pe patru ani. Nu sunt de acord cu atât mai mult, că s-au întors acasă 20% a porumbeilor până seara zilei a doua a concursului, ceea ce cred eu că este un rezultat mulţumitor, iar pierderile de 30-40% cu ocazia zborurilor de maraton, consider eu că sunt normale.




Luna mai a trecut fără să am timp pentru noi postări. M-am gândit că am să recuperez absenţa la sfârşitul lunii şi în primele zile ale lunii iunie, dar omologarea concursurilor rapartizate pentru mine, mi-a dat mult mai multă treabă, decât preconizam la început.

Primul concurs de fond a anului am avut de la Levice, o localitate din Slovacia cu o distanţă de 555 km pentru porumbeii mei. Nici acest concurs nu a fost o reuşită deplină pentru mine, casând şase porumbei din cele 19 lansate, porumbelul cel mai bine clasat obţinând locul 25 în clasament. Din fericire nu am avut pierderi, ba mai mult toţi porumbeii s-au întors în prima zi a concursului, înainte de ora 17.

A urmat un weekend mai liniştit din punct de vedere columbofil, cu un concurs scurt de la Feleac, iar în sfârşitul săptămânii tocmai trecute am avut trei concursuri: Nyíregyháza 334 km, unde am trimis porumbeii de un an, Tarnava de 621 km pentru porumbeii de doi ani şi un zbor de maraton Praga de 926 km, aici am trimis numai pe cei de peste trei ani.

Ţinând cont de rezultatele anterioare, nici de la aceste concursuri nu aşteptam prea mult. De fapt nici nu pot să zic că am triumfat prea tare, însă am avut totuşi rezultate simţitor mai bune ca mai înainte.

Mai muţumit sunt cu rezultatul obţinut de la Praga unde am avut un porumbel sosit în prima zi a concursului, ceea ce ţinând cont de vremea caniculară şi de vântul din faţă, cred că este un rezultat mulţumitor. Din păcate următorii porumbeii au sosit mai târziu, dar până la urmă nu am avut o pierdere dureroasă, tot ce era mai important s-a întors până seara zilei a doua a concursului. Iată şi cel care m-a făcut fericit:


Ro791115/2009



Acest mascul anul trecut a avut norma la fond cu un punctaj destul de modest, dar şi în anii precedenţi a mai avut sosiri în frunte la mine în crescătorie.


După părerea mea tot mulţumitor au venit porumbeii şi de la Tarnava, de unde primul sosit a fost masculul


Ro0738140/2010.



Cei doi porumbei sunt semifraţi din partea mamei, iar pe locul 2 de la Tarnava tot o soră de a lor a sosit.

Interesant este că şi de la Nyíregyháza tot o semisoră de a lor mi-a venit primul, însă din partea tatălui, deci semisoră cu cei doi veniţi primii de la Tarnava. Fiind o porumbiţă promiţătoare de un an, vă arăt şi pe ea:


Ro0434014/2011



Prea mult nu mă pot lăuda cu ea, are cinci clasări la viteză şi demifond, dar nici nu pretind eu mai mult de la porumbeii de un an.

Ca o surpriză am constatat, că deşi nu au crescut porumbeii nici un pui, totuşi majoritatea deja au început să năpârlească penele din aripă. Nu este ceva prea grav, după cum estimez, vor putea să-i trimit pe fiecare la toate zborurile, dacă năpârlirea va decurge normal.

Fiind prea ocupat, şi trebuie să recunosc şi puţin decepţionat, mai ales după eşecul primului antrenament, am cam abandonat programul zilnic. În ultimele săptămâni de fapt eliberez porumbeii dimineaţa pe la 7, ţin forţat afară o oră, cât timp fac curăţenie, iar apoi toată ziua sunt liberi.

Ca mâncare primesc de două ori pe zi grăunţe de la sac din patru feluri de sortimente, amestecate în proporţie egală. Nu dau cu porţie, las să mănânce pe săturate, dar fără să rămână în hrănitor boabe nemâncate. La prânz, dacă văd că sunt flămânzi, mai dau câteva boabe.

Cea mai mare problemă, care sunt sigur că influenţează negativ rezultatele şi elanul meu columbofil este numărul mult mai mic de femele faţă de masculi. Mai mult, acum după ultima săptămână, iar s-au destrămat perechile.

Următorul concurs de maraton va fi Concursul Naţional Berlin. Învăţând din experienţa anului trecut, încerc să fac nişte lansări către seară de la câţiva km şi 1-2 antrenamente cu lansări la prânz. Totodată cu Berlinul vom avea şi un concurs de la Praga, de asemenea mult aşteptat, dar din păcate nu am suficienţi porumbei de calitate, deci aici am să trimit echipa a doua.

Cu ei am rămas

La începutul sezonului 2011, am prezentat pe rând toţi porumbeii cu care am început zborurile. A fost o lucrare destul de îndelungată şi plictisitoare, dar cu atât mai mult este interesant să vezi acum, după terminarea sezonului, ce aşteptări am avut de la cei care până la urmă au reuşit să rămână în crescătorie.
Dând kick pe numărul porumbelului vezi ce am scris despre el la începutul sezonului. 

179102/2004 a reuşit cinci clasări mediocre, dar la mijlocul sezonului a avut un accident garv, deci a concurat practic numai jumătate din sezon. După ce s-a întors de la Magdeburg l-am trecut la reproducţie.
173131/2007 se pare că nu a reuşit să uite de experienţa din anul trecut, s-a clasat numai la primele patru concursuri.
559106/2008 a fost eroina sezonului, nu a ratat decât un singur concurs de viteză. Ea a fost prima de la Zalău, Brno, Berlin şi Magdeburg, dar a mai avut şi alte clasări bune.
791101/2009 am fost mulţumit cu el până la primul fond, de unde s-a întors rănit grav şi abia după o lună l-am mai putut angaja la concursuri, dar nu a mai reuşit să facă mare lucru.
791105/2009 nu a făcut nici o normă, dar totuşi am fost mulţumit cu ea. A participat la două maratoane grele şi de la unul s-a clasat mulţumitor. Poate la anul arată mult mai mult.
79115/2009 are norma la fond, dar cu punctaj foarte mare. De la primul fond el mi-a venit primul. Sunt convins că poate mai mult.
791122/2009 are două clasări slabe la viteză. Faţă de anul 2010 a fost mai bun, întorcându-se mereu acasă şi de la maratoane grele în primele patru zile, dar fără să se claseze. Îi mai acord o şansă şi în acest an.
791129/2009 de la primele patru concursuri s-a clasat, iar apoi numai la ultimul a mai apărut pe listă. Atât ştie, dacă nu ar fi femelă, nu aş ţine-o. Cred că greşesc de n-o elimin pe ea şi pe încă câţiva cu rezultate asemănătoare.
371907/2009 a avut o clasare bună, dar după aceea m-a lăsat să aştept mult până la următorul rezultat. Sincer să fiu nici nu a fost pe deplin sănătoasă.
791146/2009 la începutul sezonului a fost foarte constant, apoi după ce l-am trimis la maratoane, nu s-a mai clasat. Adevărul este că erau zboruri foarte grele şi nu trebuia să trimit porumbei de doi ani la martoane.
79143/2009 nu aşteptam de la el aşa de multe clasări şi mai ales la fonduri. Nu mi-a plăcut forma penelor din aripă, nu are aripă destul de bine ventilată. A ratat numai un singur concurs de fond şi acea cu vânt din spate, de unde porumbeii mei de obicei nu fac rezultate bune. Sper că în acest an va reuşi să-şi repete performanţa, dar cu punctaje mai bune.
791151/2009 dintre porumbeii de doi ani de la ea am aşteptat cel mai mult. În realitate însă mi-a adus o singură clasare mult prea mediocră, de la un concurs scurt, apoi s-a pierdut de la al doilea fond, întorcându-se acasă rănită şi cu aripa tăiată, la sfârşitul sezonului. Totuşi sper în continuare, că la vârsta de trei ani va demonstra, că nu degeaba a avut rezultate bune în 2010.
De la porumeii de un an nu am avut aşteptări mari şi nici nu au făcut mai nimic. Masculul 0738108/2010 a avut patru clasări, primele, destul de bune, de la cuncursuri scurte.
0738112/2010 el a fost favoritul, dar în afară de faptul că nu a avut nici o întârziere şi a adus patru clasări slabe, nu a mai făcut nimic. Rămâne totuşi în top, cel puţin pentru mine,
0738116/2010 ea ţine recordul în crescătorie! În doi ani nu a reuşit nici o clasare, dar mereu s-a întors în prima zi. E consangvină şi nici mama ei (179102/2004) nu a făcut mare lucru în tinereţe.
0738119/2010 ca şi majoritatea, nici el nu m-a mulţumit în a doua jumătate a sezonului, dar s-a clasat la primele patru concursuri. Prea mult nu sper de la el, mai ales că s-a pierdut şi tatăl lui fără să facă vre-un rezultat demn de remarcat.
0738123/2010 el a fost primul porumbel la care au apărut semne de coriză. Imediat l-am şi oprit după aceea, dar nici pînă atunci nu a strălucit.
0738130/2010 nu am aşteptat prea mult de la ea şi nici nu a făcut mai nimic.
0738136/2010 a fost porumbelul, la care am văzut că nu rezistă. S-a clasat la început, dar mai târziu mereu s-a întors stors de oboseală.
0738140/2010 faţă de cel prezentat mai înainte, deşi nici el nu s-a clasat decât de trei ori, dar mereu am simţit că poate mai mult.
0738141/2010 nimic deosebit nu a prezentat, dar am încredere în ea în anul 2012.
0738147/2010 la fel ca precedentul, n-a avut decât două clasări, dar şi ea ştie mai mult.
0738152/2010 nu prea sper mult de la ea nici în viitor, cum nu aşteptam nici în 2011 mult de la ea.
0738170/2010 a fost un pui mai tardiv, de acea nici nu l-am lansat la fonduri. A reuşit două clasări la demifond. Sper că va răsplăti încrederea acordată.
0738181/2010 la fel ca precedentul a fost un pui tardiv, numai că el nici toamna anului 2010 nu a avut posibilitatea să zboară afară decât circa două săptămâni. Am fost convins că se va pierde, dar totuşi l-am protejat, până când din greşeală, l-am trimis la un fond, de unde spre surprinderea mea s-a întors al doilea. Şi el se află printre speranţele anului 2012.

După cum se vede unii mi-au confirmat aşteptările, iar alţii numai că nu s-au pierdut, deşi credeam că se vor pierde.
Pentru mine revedera acestor prognostice, este un eveniment comparabil cu răsfoirea catalogului campionatului naţional, sau vizitarea expoziţiei naţionale, numai că la o scară mai mică, dar cu mult mai mari satisfacţii şi învăţăminte.

Respectivii porumbei, chiar dacă nu au ajuns pe podiumul campionatului naţional, şi nici pe cel judeţean, dar sunt ai mei, au ,,luptat" pentru mine şi-l iubesc pe fiecare, sperând că poate la anul .......!

August 1

Cu terminarea concursurilor am sistat şi programul porumbeilor, deci încerc să-i las cât mai liberi.
Dimineaţa le dau drumul când mă trezesc, de obicei în jurul orei 7, fac curat, iar după ce s-au zburdat puţin pe la ora 8:30 îi chem înăuntru, închid uşile şi rămân închise până pe la ora 10-10:30. Apoi iar îi eliberez şi îi las să zboară liber până la ora 17-17:30, când din nou primesc de mâncare şi iar sunt închisi pt. cc. 15-20 minute, după care au program liber până ce se întunecă. După masă, mai spre seară, sau când timpul îmi permite, fac din nou curăţinie.
Mâncare le dau la discreţie, din amestecul pe care am folosit şi în timpul concursurilor, dar poate conţine puţin mai mult porumb şi grâu.
Cu puii mai fac câte un antrenament din direcţii diferite, dar numai când mă duc undeva. Am hotărât să nu concurez anul asta cu puii. Deci poate particip la câteva concursuri şi la antrenamente, dar fără să urmăresc obţinerea de norme cu ei. Totuşi am să-i trimit până cc 300 km cu asociaţia odată, sau de două ori.

Ca orice columbofil la sfârşit de sezon competiţional şi eu fac bilanţul rezultatelor.
După cum am prevăzut la începutul anului, nu am avut rezultate prea strălucitoare. Mai concret, aşa prost nu m-am situat niciodată după 1998. Deşi am ştiut că stau mai rău cu porumbei de calitate ca în anii precedenţi, nu m-am aşteptat la un final aşa de slab.
Dar să vedem ce s-a întâmplat de fapt.
Am pornit relativ bine, la primele concursuri obţinând destul de multe clasări şi nici pierderi nu am avut. De obicei am clasat aproape 50% din porumbeii trimişi şi am avut şi punctaje destul de bune, echipa însă nu prea am nimerit.
Primul concurs de fond (Komárom, pe 4 iunie) a adus prima dezamăgire. Pentru acest concurs au fost porumbeii cel mai bine pregătiţi. Totul s-a părut OK, numai vremea a fost în defavoarea noastră. Tocmai când trebuia să sosească porumbeii, a început să plouă torenţial, fulgera, tuna, iar după terminarea ploii au început să sosească porumbeii, dar deja speranţa obţinerii de punctaje bune s-a risipit. Totuşi am avut clasări destul de multe.
Dezamăgit de acest insucces am desfiinţat văduvia, deşi iniţial vroiam să mai menţin încă două săptămâni. Cred că a fost o decizie luată prea devreme, fiindcă după aceea am avut clasări mai puţine şi mai slabe.
A doua greşeală mai gravă, care mă tem că va avea urmări şi asupra rezultatului anului viitor, a fost că am făcut două echipe de maraton. Ca să pot participa cu şanse la Berlin, am trimis porumbei de peste doi ani la Brno şi o altă echipă formată din porumbei de doi ani am trimis la Straubing. De la Concursul Naţional am avut rezultate destul de mulţumitoare, deşi se putea şi mai bine, dar de la cele două Straubinguri am pierdut trei porumbei valoroşi de doi ani, care mai puteau fi de folos şi la anul.
După primul Straubing deja se vedea că nu mai am şansă să obţin norma la crescători MARATON, prin urmare nici la CRESCĂTORI AS şi parcă nu mai aveam nici elanul ca altă dată.
La încheierea sezonuloui am mai participat la un concurs de la Magdeburg, concurs derby organizat de Arad. Având cu peste 200 de km mai mult ca majoritatea participanţilor, am ştiut de la început că nu am şanse la un rezultat prea bun. Pe deasupra şi vremea a fost foarte rea, soldând cu pierderi masive concursurile din acel sfârşit de săptămână în toată ţara. De aici am clasat o singură porumbiţă pe la mijlocul clasamentului, ceea ce m-a şi mulţumit de fapt, iar mai târziu a mai sosit încă una, pierzând doi porumbei de trei ani, amândoi cu clasări de la Berlin.

Mai recent, după terminarea concursurilor, am observat câţiva porumbei cu semne de boli respiratorice, mai exact micoplasmoză (sau ornitoză?). Alte simptome nu prezintă, sunt vioi, pui sunt crescuţi normal, au poftă de zbor cum aveau şi mai înainte. Nu am trimis probe la laborator pentru confirmare de diagnostic, dar după simptome, cred că nu am greşit prea mult la stabilirea diagnosticului. Sper să nu fie totuşi ornitoză, fiind o boală mult mai gravă, care se ia şi la om (zoonoză).

Pe prima, ceea cu ochiul (blefaro-conjunctivită), am tratat cu Enrofloxacină, câte o tabletă (doză cc dublă) timp de cinci zile, iar pe ceilaţi, trei, sau patru exemplare, care aveau doar nasul murdar, nu i-am tratat deloc. Atât cel tratat, cât şi cei neglijaţi văd că au început să se vindece destul de frumos, deci am să-i las şi pe ceilaţi, care de acum vor mai prezenta asemenea simptome să se vindece singuri.
Nu este o metodă prea profesionistă, dar sunt convins că până la sezonul următor vor avea timp şi se vor vindeca cei care au sistemul imunitar bun şi poate mai capătă şi ceva imunitate.
Deşi nu am observat aceste semne numai după terminarea concursurilor, este posibil ca boala fiind în faza presimptomatică să fi influenţat rezultatele în anumite masură.

Analiza Concursului Naţional Berlin 2011

Tot am aşteptat să fie gata clasamentul şi după aceea să fac această analiză, dar se pare că unii chiar sabotează bunul mers a lucrurilor, de nu s-a putut termina în patru săptămâni. În plus deocamdată sunt şi greşeli banale, (dar iertabile, fiind vorba numai de un clasament neterminat) care probabil se vor corecta mai târziu.

Dar să vedem cea ce se vede deja. La prima vedere a fost un concurs uşor, cu vreme bună, caldă şi vânt din spate. Primii porumbei au venit potrivit cum era şi de aşteptat conform stării vremii, cu viteze destul de mari. De asemenea şi localitatea primilor sosiţi s-a putut prevede cu mare exactitate.

Şi totuşi dacă ne uităm la clasamentul în ansamblu, şi mai ales la clasamentul crescătorilor, vom vedea că o mare parte dintre crescători nu a clasat nici un porumbel. Cred eu, că fiind şi taxa de participare destul de mare, plus şi numărul porumbeilor posibil de trimis limitat, aproape fiecare crescător a trimis tot ce a avut mai bun. Mai exact din 927 crescători introduşi până-n prezent în clasamentul general 544 nu a clasat nici un porumbel, iar 189 a clasat numai un singur porumbel, şi asta după ce concursul general a ţinut patru zile, deci avea timp să se claseze. În clasmentul pe zone probabil vor apare mult mai mulţi porumbei sosiţi în 6 zile şi probabil, că vor mai fi şi crescători cu porumbei clasaţi, care nu figurează pe clasamentul general.
Prin urmare nu a fost un concurs chiar aşa de uşor pentru toţi.

Să vedem cum stau lucrurile pe zone. La prima vedere, deşi nu este clasamentul încă terminat, se vede că  viteza porumbeilor scade direct proporţional cu creşterea distanţei.
Luând numai primii zece porumbei pe grupe se cunoaşte că locul 1 din fiecare grupă în parte nu a fost depăşit niciodată de primul porumbel a grupei următoare. Mai mult, numai foarte puţini porumbei din categorie de distanţă mai mare ar fi reuşit să intre în primii zece a grupei inferioare imediat premergătoare. Şi mai evident este cazul comparativ cu grupa de distanţă cu două trepte mai mică, unde numai un singur porumbel ar fi putut intra printre primii 10 a grupi inferioare cu două trepte mai mici.

 Pentru a fi mai explicit v-am pregătit tabelul de mai jos.

În concluzie: cu creşterea distanţei direct proporţional scade viteza porumbeilor. La această scădere a vitezei contribuie pe lângă oboseala şi distanţa reală a distanţei parcurse, care este cu atât mai mare cu cât relieful zonei este mai muntos. După părerea mea, în funcţie de relieful zonei pe 100 de km, porumbelul zboară mai mult cu 2-5% faţă de linia dreapă şi asta nu numai din cauza ocolişurilor pe care le face pe plan orizontal ci pe plan vertical, deci pentru a trece deasupra munţilor şi a dealurilor.

Referitor la numărul crescătorilor şi a porumbeilor  din zone: am aşteptat ca să participe cei mai mulţi din primele zone şi cu cel mai mare număr de porumbei. În schimb participarea a fost destul de echilibrată, ba chiar mai mulţi crescători au participat din zone mai mari.

În tabelul de mai jos vă prezint situaţia clasamentului general la data de 2011.VIII.4 

După cum se vede, cu creşterea categoriei de distanţă scade numărul porumbeilor clasaţi, mai puţin zona a 4 1108000-1208000, unde s-au clasat mai mulţi porumbei, decât 20% dintre cei trimişi.
Nu prea înţeleg cum nu se poate stabili distanţa la aceşti 52 de crescători, dar fiind vorba de crescători de la punctele de îmbarcare din: Brăila, Craiova, Galaţi, Odorheiu Secuiesc, Plopeni şi Rădăuţi probabil vor îngroşa rândul celor din categorii de distanţe mai mari. Deci prin urmare nu a fost întemeiată teama ca cei din zone mici vor finanţa premiile zonelor mari.

Ca să compensez lipsa clasamentelor zonale, am făcut o analiză a sosirilor pe puncte de îmbarcare.
Din tabelul de mai jos se pot observa că la punctele de îmbarcare unde au îmbarcat cei cu distanţe mai mari nici în 6 zile nu s-au adunat 20% din porumbeii trimişi, deşi iniţial în prima zi a sosirilor s-a părut că va fi un concurs foarte echilibrat.

Iată cum stau lucrurile la nivelul punctelor de îmbarcare la data de  2011.VIII.4

Ca şi concluzie finală putem spune că nu a fost un concurs chiar aşa de uşor cum s-a părut la prima vedere. Porumbeii porniţi în direcţie bună în primele zile au reuşit să sosească fără prea mari probleme, însă dintre cei întârziaţi mulţi nu au reuşit să mai rezolve problema.
De a lungul anilor am mai avut mai multe asemenea concursuri, de la distanţă de peste 1000 km şi cu sosiri chiar spectaculoase. Aproape mereu dintre cei care nu reuşeau să se întoarcă cu prima serie de porumbei s-au pierdut mulţi, iar o parte dintre ei s-au întors cu întârzieri considerabile.
Cred că aceşti porumbei pierduţi, profitând de condiţiile prielnice de zbor, parcurg distanţe mari în direcţie greşită, iar ulterior nu mai reuşesc să găsească drumul spre casă, sau sunt prinşi de diferiţi braconieri.

La urmă am să fac nişte propuneri pentru viitor, poate unele vor fi folosite de organizatori.

1. Fiind aşa de evidentă scăderea vitezei porumbeilor cu creşterea distanţei, premierea să se facă pe zone de 50 km, eventual cu înjumătăţirea premiilor.
2. Luarea unor măsuri financiare împotriva celor care nu trimit fişele de desigilare la timp la clasificator. Iar fondul pentru aceste amenzi să fie strânse la îmbarcare de la clubul organizator a punctului de îmbarcare, sau desigilare. De fapt ar fi suficient şi aplicarea numai celor prevăzute în RNS. pt situaţia respectivă.
3. Datorită faptului că din cauza reliefului României nu se poate organiza un Concurs Naţional echitabil pentru toţi crescătorii ţării, să se organizeze două asemenea concursuri, sau mai multe seminaţionale şi un singur concurs Naţional.

Cei care doresc AICI pot să vadă clasamentul PORUMBEILOR actualizat la zi.

Cei care doresc  AICI pot să vadă clasamentul CRESCĂTORILOR actualizat la zi.

Iulie 2

A fost o lună fără mari satisfacţii columbofile, cum a fost de fapt tot sezonul 2011. Am ştiut şi am şi scris pe acest blog că nu prevesteşte nimic bun planul de zbor a zonei noastre, cel puţin pentru mine, dar cum e omul, mai speră până la ultimul moment.
Din păcate nici în anii viitori nu am alte perspective mult mai bune, cunoscând mentalitatea faţă de zborurile de maraton a majorităţii crescătorilor din zona 2 şi 3 de maraton. Pe lângă faptul că nici direcţia concursurilor organizate nu a fost potrivită pentru zborul Naţional, nici numărul porumbeilor angajaţi nu a fost prea impresionantă. Cel puţin eu cred că din nouă judeţe ar trebui să se adune mai mulţi porumbei.
La primul şi la al doilea concurs încă s-au adunat 1948, respectiv 1262 de porumbei, dar pentru ultimul Straubing nu s-au adunat decât 624 (şi asta din nouă judeţe!!). În asemenea condiţii nu numai că costurile au fost ridicate, dar nici rezultate (punctaje) pe măsură nu puteai să faci. Din zona noastră situaţia este şi mai dezastruoasă. La primul Straubing s-au strâns 407 porumbei, pentru al doilea 356, iar la ultimul nu am încă o cifră exactă, dar nu ştiu dacă sunt 100. În asemenea condiţii nu văd rostul zonei noastre.
Poate că vă plictisesc pe unii cu aceste explicaţii, iar alţii sunt de părere că încerc să motivez insuccesele din acest sezon (de fapt aşa este).
Adevărul este că nimeni nu poate fi obligat să zboare porumbei la maraton, mai ales dacă nu-i place, sau nu are asemenea porumbei. Cred că numai prin modificarea RNS-ului, sau reorganizarea zonelor de maraton ar fi posibilă remedierea acestei probleme.

Încă nu s-au terminat concursurile maturilor, dar am început deja antrenamentele puilor. În anul asta am hotărât să nu mai fac prea multe zboruri cu puii şi nici la concursuri nu doresc să particip, eventual cu câţiva, numai ca să-i pot trimite cu maşina clubului.
Primul antrenament am făcut de la Sovata 39 de km, iar cu cei mai mici, care încă piuie de la 15 km. În continuare am de gând să mai fac câteva lansări de la 50-100 km şi apoi îi trimit cu clubul la concursurile planificate, fără să concurez cu ei.
Am luat această hotărâre deoarece am observat că porumbeii din anii când am exagerat cu zborul puilor nu au mai avut rezultate prea bune ca şi adulţi, faţă de cei care au participat la mai puţine antrenamente. Interesant este că la vârsta de un an au venit binişor, la doi ani erau mai slabi decât mă aşteptam.
Puii sunt destul de bine dezvoltaţi, au început deja să-şi năpârlească penele din aripă şi fulgii de pe gât. Masculii deja cântă la femele şi în general au început să arate ca porumbeii maturi.
Mâncare le dau la discreţie şi caut să-i ţin cât mai mult în libertate, până când răpitorii mai permit.

Porumbeii adulţi cu terminarea concursurilor vor avea un regim mai liber. Sistez administrarea oţetului de miere, vor primi aceaşi mâncare ca până acum, dar la discreţie, îi las să mai clocească rândul de ou deja depuse, dar cu cei care doresc să mai concurez şi la anul, încerc să nu aibă pui de crescut până prea târziu.

Iunie 1

Luna mai a fost luna antrenamentelor, cel puţin pentru mine, dar ia să vedem bilanţul.

Am făcut în total 19 de lansări, dintre care 13 erau sub 100 km 5 între 100-300 şi una peste 300. Au fost patru concursuri cu rezultate promiţătoare.

Cu ocazia acestor lansări am pierdut în total 7 porumbei şi s-au rănit grav 2, dintre care una s-ar putea să nu mai pot trimite cu şanse reale la următoarele concursuri.

Am pierdut şi un porumbel promiţător de doi ani (am fost anunţat de la Tiraspol, că acolo a intrat la un crescător), în rest erau yarlingi. Mai trist este că cea care a fost grav rănită este femela 179102/2004, care era pregătită să fie trimisă la maratoane. S-a mai pierdut de acasă încă un mascul de doi ani, care era foarte promiţător.

În rest am făcut totul cum am planificat, cu anumite schimbări şi anume: curăţenia şi dezinfecţia anuală generală am fost nevoit să fac cu două sătămâni mai târziu, fiindcă nu a fost mai înainte nici un concurs unde porumbeii să fi fost transportaţi cu două zile înainte de lansare, deci nu era cum să se usuce dezinfectantul. Până la urmă această curăţenie şi dezinfecţie am executat-o la data de 2 iunie după îmbarcarea porumbeilor la primul fond, Komárom de cc 560 km.

Cu ocazia acestei acţiuni am adunat patru saci de mizerie şi asta pe lângă faptul că aşa cum am mai scris, fac curăţenie de două ori pe zi. Adevărul este că în boxe şi în locurile amenajate pentru captarea prafului nu adun, decât o dată pe an gunoiul, dar şi aşa este o cantitate impresionantă.

Iată şi conţinutul sacilor.

Aşa arată adăpostul porumbeilor după terminarea curăţeniei şi dezinfecţiei.

Concursul de la Komárom a fost un fiasco pentru mine, pe lângă faptul că nici vremea nu ne-a ajutat şi porumbeii au venit mai târziu decât mă aşteptam. Poate şi eu am greşit ceva la pregătirea lor, am vrut să fac prea bine.

Din cauza acestui concurs prost, am hotărât să desfiinţez văduvia cu două săptămâni mai repede decât am planificat. De fapt iniţial aşa am vrut, mai târziu am hotărât să prelungesc perioada văduviei. Cred că aşa va fi mai bine, pentru maratoane şi în special pentru Berlin când vor avea o stare de cuib solid.

Momentan alimentez porumbeii la discreţie din amestecul despre care am mai scris ( patru sortimente numai de la sac, cumpărate din comerţ). Au un program mai lejer, dimineaţa le dau drumul la 6, îi ţin afară o oră, cât timp fac curat, apoi le dau de mâncare şi iar îi eliberez. Toată ziua rămân afară şi fac ce vor. După masă la ora 17:00 iar închid uşile şi nu le mai dau drumul înăuntru numai la ora 18:00 când primesc mâncarea. Îi ţin închişi cc. 30 de minute apoi iar eliberez până seara târzie.

Aprilie 2

Cu trecerea timpului şi îmbunătăţirea vremii pe tot mai mulţi columbofili cuprinde emoţia zborurilor. Chiar dacă nu se află printre planurile mele obţinerea de rezultate proeminente la concursurile scurte, dar şi eu aştept cu nerăbdare primele antrenamente şi apoi concursurile.
Iniţial mi-am propus să vă relatez mai des, mai ales despre aceste perioade cu mai multe evenimente columbofile, dar din păcate am avut un program profesional mai încărcat, aşa că am fost nevoit să mă mulţumesc cu publicarea articolelor pregătite anterior.
Deci să vedem ce am făcut în perioada trecută.
În decursul celor douăzeci de zile, de la ultima postare care se ocupa cu evenimente columbofile curente, cu toate că am avut destul de multă treabă, am căutat să ţin pasul şi cu pregătirea sezonului de zboruri. Deci am procurat ceva hrană.
După cum v-am mai amintit deja antrenamentele am început încă la începutul lunii aprilie, profitând de timpul favorabil din aceea dată. După aceea încă înaintea începerii antrenamentelor cu clubul, am mai făcut patru lansări scurte. La aceste antrenamente am  pierdut o singură femelă de un an, nu prea valoroasă. Din păcate însă am avut de acasă pierderi mult mai dureroase, pierzând un mascul de doi ani şi o femelă bună de un an. Porumbeii având pui mici, dimineaţa imediat după ce le dau drumul  se duc la câmp unde sunt prinşi cu uşurinţă de ulii. De fapt tot cam aşa am păţit şi în ceilalţi ani în perioada similară.

Până pe la 14 aprilie am dat la porumbei cc. 25% porumb, 25% grâu, 40% orz şi 10% floarea soarelui. După această dată am procurat patru sortimente de amestecuri de grăunţe şi am mai înbunătăţit alimentaţia cu cc 20-25% din aceste grăunţe. Altceva nu am făcut nimic în afară de faptul că am înprospătat gritul mai des, dar vitamine, tratamente contra trichomonoză, sau alte tratamente nu am făcut, deşi se cunoaşte la unele exemplare tinere că ar necesita un tratatment contra trichomonozei. Ei probabil se vor pierde la primele concursuri, dar nici cu tratamente sunt convins că nu ar rezista la încercările mai grele din timpul sezonului.

A mai rămas un singur porumbel de prezentat din lotul de zbor şi anume femela 0738133/2010. Este vorba de cel care s-a întors în luna aprilie de la zborul puilor din 2010.

Provine din perechea 091174/2001 cu 038138/2000 deci mai având încă fraţi au fost prezentate părinţii şi nu mai fac iarăşi.

După cum se vede şi din poză este o femelă destul de reuşită cu ochi galbeni. Deja la o săptămână după întoarcere am început s-o zbor. A sosit la timp de la toate antrenamentele, puţin mai târziu de la primul concurs, dar totuşi nu prea cred să nu se întoarcă înapoi la crescătoria unde a petrecut iarna, mai ales că va fi zburată la văduvie.

Bilanţul primăverii şi a antrenamentelor arată altfel:

-am avut două pierderi de la antrenamente: 0738145/2010 şi 0738154/2010, acesta din urmă a fost terorizat de masculul din boxa vecină, distrugând de cinci ori cuibul.

-am pierdut de acasă trei porumbei: 0738144/2010, 0738110/2010, 791150/2009.



Primul concurs am avut la data de 30 aprilie de la Feleac, de la o distanţă de 136 km. V-am pus şi câteva poze despre îmbarcare pe pagina Evenimente. Nu aşteptam să sosească prea bine, nefiind pregătiţi, totuşi sunt mulţumit cu rezultatele. Nu am pierdut nici un porumbel.

După ce au sosit, i-am lăsat să se odihnească puţin, între timp au hrănit şi puii, pe care am pus jos pe podea, iar după cc 3 ore de la sosire am separat femelele de masculii, instaurând văduvia. De această dată nu aştept altceva de la văduvie, decât întârzierea năpârlirii cu cel puţin două-trei săptămâni. M-am gândit că la mijlocul lunii iunie să-i reâmperechez, iar a doua parte a sezonului să-i zbor la natural.

Nu am mai practicat văduvia niciodată aşa devreme şi în aşa fel ca acuma, deci sunt curios cum va funcţiona. Mai târziu am să vă relatez mai amănunţit ce şi cum am făcut, deocamdată numai atât vă scriu că am lăsat o parte a puilor la femele, iar celălate au rămas cu masculii. Din această cauză şi alimentaţia văduvilor fac altfel decât în ceilalţi ani.

Costurile columbofiliei

Am făcut o socoteală pe care vă recomand să n-o arătaţi soţiilor, pentru a evita eventualele certuri familiare. Am auzit şi cazuri când porumbeii şi nu în ultimul rând costurile columbofiliei au dus la divorţ. Ca o contradicţie la cele spuse mai înainte, trebuie să vă mărtrurisesc că datele pentru această socoteală am cerut-o de la nevasta mea.

1. Furajarea porumbeilor pe tot an (un efectiv mediu de 90 de porumbei): 900 lei.
2. Taxele pentru concursuri de antrenament, şi zboruri scurte: 548 lei.
3. Microcipuri Bricon: 200 lei.
4. Sumele cheltuite pentru concursuri de fond (transport la loc de îmbarcare + transprt la locul lansării): 329 lei.
5. Bani cheltuiţi la maratoane (transport la loc de îmbarcare + transprt la locul lansării): 200 lei.
6. Achiziţii de porumbei noi: 300 lei.
7. Cheltuieli la festivitatea de premiere (transport la Mediaş + festivitatea): 80 lei.
8. Cotizaţie anuală: 88 lei
9. Inele matricole: 45 lei.
10. Expoziţia Naţională: transport, intrare şi catalog: 85 lei.
11. Medicamente, vitamine, minerale, ect luate pentru porumbei pe total an: 330 lei.
12. Alte cheltuieli cu ocazia evenimentelor columbofile (câte o bere la îmbarcări, mititei, răcoritoare ect. de a lungul anului): 200 lei.

                                   TOTAL cheltuieli:     3305 lei.


Mult, puţin, depinde de veniturile fiecăruia.
Nu am inclus în aceste cheltuieli banii daţi la construcţia noului crescătorie, sumă care ajunge aproape la 1500 lei şi nu am socotit decât cheltuiala cu volieră şi interiorul crescătoriei. Sper că nu trebuie să construiesc în fiecare an câte o crescătorie nouă, dar până acum la fiecare trei-patru ani am făcut câte o investiţie aproape asemănătoare.

Sezonul 2010

De obicei la terminarea anului obişnuiesc să fac un bilanţ, dar practic se poate considera sezonul ca şi terminat din punct de vedere competiţional, deci iată bilanţul anului 2010.
Am început sezonul cu un număr de 56 porumbei de zbor, dintre care 32 erau tineri. Trebuie să recunosc, că nu am avut un lot prea puternic. Dintre zburătorii din anul 2009 am oprit masculul 179121/2004 şi pe cei din 2007 nu simţeam suficient de buni. De fapt după 2007 am echipe tot mai slabe.
După ultimile modificări de RNS am decis că aş fi mulţumit cu o normă la Crescător AS. Pentru cei care nu ştiu, este o categorie destul de dificilă, trebuie să ai norma la crescători la toate categoriile, inclusiv la Maraton. După socotelile mele, ţinând cont de anul 2009, nu prea mulţi crescători aveau şansă la această categorie. Conform rezultatelor din anii anteriori, când de fapt nici nu aveam scopul să îndeplinesc normă la această categorie, cel mai dificil pentru mine a fost categoria Demifond, categorie la care nu am reuşit să am normă la crescători în ultimii doi ani. Nici Maratonul nu mi s-a părut uşor, dar la această categorie am avut mereu norma îndeplinită în ultimii ani.
Conducerea clubului a reuşit să încheie protocol de colaborare aproape la toate categoriile cu judeţele Mureş, Sibiu şi noi câţiva din judeţul Harghita. Ca şi perspective de număr de porumbei nu stăteam prea bine, dar am sperat că vom reuşi să organizăm toate concursurile planificate. Ştiam că nu vom avea un număr prea mare de porumbei, deci şi punctajele vor fi slabe. La maraton din fericire nu aveam planificat decât un singur concurs cu gruparea noastră şi ultimele două cu gruparea din zona judeţelor Cluj, Alba ect.
Antrenamentele am început la data de 9 aprilie, puţin mai târziu ca de obicei şi nu am făcut decât zece zboruri în 11 zile. Am pierdut un singur porumbel tardiv din 2009.
În anii trecuţi mereu am câştigat primul concurs şi nu întâmplător. Majoritatea crescătorilor erau interesaţi numai de zboruri mai lungi şi nu pregăteau porumbeii destul de bine pentru primul concurs, în schimb eu îi pregăteam, ştiind că pot obţine punctaje bune, care mai târziu vor veni bine, chiar dacă este vorba numai de concursuri de 140 km. Între timp însă situaţia s-a schimbat, mai mulţi crescători au devenit vitezişti, demifondişti, sau au vizat generalul şi s-au pregătit şi ei pentru primul concurs. Ştiind acest lucru nu am mai pus aşa mare accent la antrenamente.
Conform aşteptărilor nici nu am reuşit să câştig la acel concurs organizat de la Zalău la data de 4 aprilie. Primul porumbel a obţinut locul 16 pe asociaţie şi 197 pe maşină obţinând 15,62 puncte, iar în total am clasat 23 porumbei din 55 trimise şi am pierdut unu de doi ani destul de bun. Obiectivul primordial a fost să am echipa şi am reuşit să îndeplinesc scopul, deci am fost mulţumit. La fel s-a întâmplat şi la următoarele concursuri, nu am reuşit punctaje bune, dar am avut mereu echipa şi am avut şi clasări destul de multe fără să am pierderi prea mari.
Primul concurs unde am pregătit porumbeii a fost la data de 29 mai de la Györ, distanţa 591 km. Era foarte important, intrând şi la fond şi demifond, iar dacă ratez nu mai pot iarăşi să am demifondul. În plus de aici am avut şansa să obţin cel mai bun punctaj, fiind efectivul mare.
Cu două săptămâni în urmă am instalat văduvia, am făcut un tratament contra trichomonozei şi alte boli infecţioase cu Enteroguard.
A fost un concurs greu. Rezultatul bineînţeles că a fost pe măsură, clasând 25 din 48 angajaţi, iar în club am avut locul 1, 4, 9. La crescători nu am reuşit un punctaj prea bun, dar important a fost că am avut echipa. Din păcate am avut şi şapte pierderi, dintre care doi chiar foarte buni.

Femela 791118/2009 locul 4 pe maşină, locul 1 pe club.

Primii şase zboruri erau destul de grele cu vreme schimbătoare.
Apoi după un Szolnok a urmat Bratislava cu vreme caniculară, de unde nu am reuşit să fac echipa. Al şaptelea concurs de la Szolnok, a fost ultima din seria de zboruri scurte, pentru a avea norma la demifond şi am reuşit să fac echipa şi aici, deci prima parte a planului, viteza şi demifondul,a fost îndeplinită.
Primul maraton a fost de la Wels (871 km) la data de 26 iunie deodată cu un concurs de la Viena. În ziua lansării a fost vreme deosebit de rea. Dimineata la lansare şi pe prima parte a drumului a fost timp mai suportabil, dar de la linia Tisei încoace ploua întruna. Nu a venit în zona noastră nici un porumbel în prima zi de la Wels, iar de la Viena au venit în prima zi numai 5 porumbei în oraş. De la Wels în a doua zi după masă mi-au venit primii porumbei şi aproape era să ratez echipa, iar de la Viena am avut clasări bune şi o echipă mediocră. Deci aveam deja viteza, demifondul, şi fondul realizat, mai trebuia să fac maratonul.
Welsul şi Viena a rărit rândurile porumbeilor. Noroc că aveam protocol cu cei de la Alba pentru următoarele maratoane pemtru că noi nu mai aveam suficienţi pentru a organiza concursurile.
Ultimele două maratoane am avut de la Straubing 995 km, ambele cu vreme rea. Am avut şi noroc de am reuţit să obţin clasări pentru echipă la ambele, mai ales că de la ultimul nu clasasem decât doi. La a doua după o zi şi jumătate de aşteptări la ora 10:44 a venit prima, iar la 10:46 al doilea porumbel şi cu asta aveam norma la maraton şi crescător As.
Am mai avut două concursuri de fond de la care nu am clasat nici un porumel, între timp porumbiţa cu matricolul 791118/2009 s-a lovit de geam şi a murit, deci aveam şi destule ghinioane.
Concursurile cu puii au fost mult mai anevoioase, dar nici nu aşteptam nimic de la ele. Un singur porumel a reuşit să facă norma la viteză pui şi am avut deosebit de multe pierderi.
Bilanţul final: din 56 de porumbei am rămas cu 24 (43%). Porumbei cu norme: 24 pe anul 2010 (sunt şi porumbei cu 2-3 norme şi altele fără nici una) şi 4 palmarese.
Bineînţeles că sunt alţii cu rezultate mult mai bune, dar atât am putut realiza de această dată.
Sper că la anul o să am un bilanţ cel puţin la fel de bun ca şi în 2010, cu care am să fiu mulţumit.