Sper ca sezonul 2025 cu echipa din imagine va aduce mai multe rezultate,
luni, 4 decembrie 2023
2023
Sezonul 2023
A fost un sezon cu ceva mai putine rezultate ca mai inaite.
Am avut un singur porumbel cu norma de AS Maraton. Ro.FCI.231129/2021
O altă porumbiță care se pare promitatoare este: Ro.FCI.0476118/2022
Ceea ce totuși mă face încrezător este că toți trei provin din același familie, mai exact bunicul, respectiv tatăl este un mascul recent introdus cu diferite femele din linia veche.
joi, 24 noiembrie 2022
Timpul de neutralizare 2022
O modificare extrem de controversată din RNS în 2022 este definirea timpului de neutralizare.
Ținând cont că erarchia în clasament este stabilit pe baza vitezei porumbelului, se pot naște divergențe când vine vorba, cât timp au zburat de fapt porumbeii care se întorc a doua zi, sau poate și mai târziu. Inițial s-a convenit asupra faptului că porumbeii nu zboară în timpul nopții, deci s-a stabilit o perioadă, numit perioada de neutralizare, sau timpul mort, în care s-a considerat că porumbelul nu mai zboară. La început a fost de la ora 22:00 până la 5:00. Mai târziu a fost modificată de mai multe ori, cu perfecționarea posibilităților de calcul tinzând spre corectitudine.
Problema are importanță mai ales în cazul concursurilor mai lungi, în special la maratoane și foarte rar la fond. Însă cu înmulțirea concursurilor de maraton și mai ales a celor cu peste 1000 km, au început să înmulțească și cazurile în care porumbeii sosesc de la concursuri în timpul nopții. În aceste cazuri perioada de la începutul timpului de neutralizare, până la sosirea porumbelului era scăzută din perioada efectiv zburată și în realitate porumbelul zbura mai mult decât se folosea la calcul.
Ca să elimine această anomalie, începând cu sezonul 2022 s-a modificat definirea timpului mort în așa fel, că în cazul în care sosesc porumbei prima zi în timpul nopții, perioada de neutralizare se prelungește până la sosirea ultimului porumbel în perioada de neutralizare. De ex. dacă sosesc porumbei noaptea ex. la ora 4:00, iar încă unu la 4.50 atunci neutralizarea începe de la 4:50, sau poate chiar să și dispară, dacă mai sosește unu la 5:00.
De obicei de avantajul timpului mort profita cei cu distanțe mai lungi. Noua modificare nu-numai că a anulat acest avantaj, dar mai rău, a dat posibilitate celor cu distață mai scurtă de a frauda!
Nu vreau să dau idei celor care au această posibilitate, dar presupunând că deja au observat și ei, vă dau un exemplu cum se poate fura fără posibilitate de a fi prins.
Ex. unui crescător cu distanță de 900 km sosesc în prima zi seara după ora 21 cinci porumbei, fiind primul în clasament provizoriu. Însă se mai poate întâmpla să sosească porumbei dimineața la prima oră la distanțe de peste1000 km și în așa fel pe seama neutralizării, pierde locul 1 în clasament în favoarea celui cu distanță mai lungă. Ce poate să facă? Simplu, pe ultimul porumbel nu marchează seara, ci numai noaptea către sfârștul timpului de neutralizare. În așa fel nu se va mai calcula timp mort și are asigurat locul în fruntea clasamentului!
Se poate întâmpla și invers. Dacă un crescător cu distanță mai lungă vede că la crescători cu distață mai scurtă sosesc porumbei seara, iar lui vine noaptea, anulând timpul mort, sau prelungind ziua, atunci nu marchează numai dimineața în primul minut a zilei normale și așa cu timpul mort câștigă. Există însă riscul că sosesc altcuiva porumbei noaptea și așa pierde locurile din frunte. Acest al doilea exemplu recunosc că este mai puțin probabil.
Se pot și combina cele două exemple. Cel cu distanță lungă și cu sosiri nocturne nu înregistrează decât dimineața, și cel cu sosiri seara marchează dimineața la sfărșitul timpui mort.
Primul exemplu e simlpu și fără nici un risc, eventual atât, că dacă sosește cuiva porumbel noaptea, pierde locul obținut de acel porumbel pe care nu a marcat seara, ci cărte dimineață.
Care ar fi rezolvarea?
Să se organizeze două tipuri de concursuri de maratom: concursri de o zi de la care în mod normal oricărui crescător pot sosi porumbei în prima zi și concursuri de mai multe zile, de la care nimeni nu are posibilitate de a avea porumbei în prima zi. Al doilea tip de concursuri ar trebui să fie cu distanță de peste 1100 km pt. toți crescători, sau cu lansare întârziată.
Țin să menționez că această soluție nu este inventat de mine, în Olanda așa se face.
Este interesant și frecvența sosirilor nocturne în funcție de zonă.
Eu în toată cariera columbofilă am avut numai de trei ori porumbel sosit de la concursuri în timpul nopți (de fiecare dată era lună plină). Dar nici în zona noastră nu au fost prea numeroase asemenea sosiri. Față de zona Moldovei unde aproape de la fiecare concurs de maraton au fost mai mulți porumbei sosiți noaptea, chiar și peste 30.
Ținând cont de faptul că anumiți crescători au avut mai multe asemenea sosiri și nu odată cu același porumbel, sunt de părere că este determinat și genetic aptitudinea de a zbura noaptea, dar cred că și cu antrenamente nocturne se pot favoriza aceste sosiri.
duminică, 23 octombrie 2022
Anul 2022
După cc. doi ani, perioada în care nu am avut noutăți demni de prezentat, acum la sfârșitul sezonului 2022 doresc să vă prezint foarte pe scurt noutățile sezonului abia încheiat.
Nu știu ce se întâmplă, dar am avut două sezoane cu pierderi foarte mari și nu numai eu, ci aproape toți crescătorii din centrul Transilvaniei. Chiar de la primele concursuri se pierdeau porumbei în număr destul de mare, așa că la primele fonduri deja nu mai aveam decât cc 60% din efectivul anilor precedenți, iar pt. ultimul fond nici nu am reușit să strângem suficienți porumbei, ca să avem o etapă valabilă.
Nici concursurile de maraton nu au fost mai reușite și dacă nu era Berlinul cu participare din tot vestul țării, nu reușeam să facem decât primele două concursuri programate și acelea cu număr mic de porumbei.
De această dată doresc să vă prezint o porumbiță, care cu toate greutățile anilor 2021, 2022 a reușit să facă rezultate deosebite, cel puțin pt. zona Transilvaniei.
In imaginea următoare este prezentată originea și rezultatele obținute.
Mama ei a fost la fel de bună, reușind în anul 2015 12 clasări, majoritatea în primul 10% a clasamentului, îndeplinind normă de AS la aprope toate categoriile (mai puțin Speed) și locul 2 național la categoria AS NAȚIONAL. Printre frații ei se găsește masculul RoFCI.333120/2016 pe care am prezentat într-o postare anterioară. Ca și origine este din linia porumbeilor mei vechi.
Tatăl este un mascul cu origine de la Menne cu porumbei deosebiți printre strămoși. Acest mascul un an a reprodus la mine. Am primit în schimb ca înprumut de la Ciurea Petre.
Iată pt. ce a fost de ajuns rezultatele celor doi ani:
Din păcate noul RNS nu permitea folosirea rezultatului cel mai valoros la întocmirea normelor maraton și AS maraton. Este vorba de loc 1 centru Plopeni, Berlin 2,85 puncte. Din păcate nu s-au angajat suficienți porumbei din județele Ardelene, dar și așa dintre cele angajate ocupa locul 2, parcurgând aproape 100 km mai mult decât cel primul clasat.
După cum se poate observa regulamentul actual încearcă să elimine posibilitatea de a fi realizat de un porumbel mai mult de două norme într-un an și anume ex. Maraton și As maraton (plus palmaresul). Această îngrădire caută să oblige pe crescători la specializare pt. o anumită categorie de distanță. Idee cu care în principiu aș fi de acord, dar nu ca bifarea unui concurs la întocmirea planului se zbor pt. o anumită categorie, să limiteze posibilitatea de a fi apreciat corect porumbeii.
În mod normal practicând acest hobby numit sport columbofil, ar trebui în primul rând să înbunătățim calitățile familiei porumbeilor noștri, iar după aceea să concurăm cu ei, pt a ne convinge de rezultatul muncii de ameliorare. Totuși observ cu mare dezamăgire, că normele de apreciere a porumbeilor se schimbă aproape anual, și ce e și mai rău, de regulă în direcții greșite (cel puțin după mine), poate ca mereu să fie loc de mai bine.
joi, 30 ianuarie 2020
Din nou despre evidența porumbeilor
Indrumătorul versiuni cea nouă puteti citi dacă descărcați de aici. Indrumator
Pentru instalare este nevoie de parolă pe care vă trimit oricui prin email (zoltan591130@freemail.hu), sau Mesenger.
O scurta vedeo cu prezentarea functionari evidentei puteti vedea aici: Prezentare
Versiunea nouă 2020 se poate descărca la lincul: Pigeons II.
Versiunea nouă 2020 februarie se poate descărca la lincul: Pigeons
Pentru instalare este nevoie de parolă pe care vă trimit oricui prin email (zoltan591130@freemail.hu), sau Mesenger.
O scurta vedeo cu prezentarea functionari evidentei puteti vedea aici: Prezentare
Versiunea nouă 2020 se poate descărca la lincul: Pigeons II.
Versiunea nouă 2020 februarie se poate descărca la lincul: Pigeons
miercuri, 2 ianuarie 2019
UN AN NOU FERICIT DORESC TUTUROR COLUMBOFILILOR ȘI ÎN ANUL 2019 UN SEZON DE CONCURSURI CU MULTE REZULTATE ÎN FRUNTEA CLASAMENTELOR!
De foarte multă vreme nu am scris nimimic aici pe blog. În primul rând lipsa subiectelor demne de publicat, lipsa de timp și de inspirație au fost cauzele.
Nici acum nu am prea multe de spus, dar fiindcă nu în fiecare an reușesc să am porumbel cu puctaj care oferă un loc pe podiumul național, am crezut că merită prezentat porumbelul cu matricolul RoFCI.333120/2016.
Pedigreu, pagina 1.
Pedigreu, pagina 2.
Strămoși, cei care au avut poze.
Cei mai buni patru frați.
După cum se vede nu a avut prea multe clasări, am avut porumbei mult mai rodnici din acest punct de vedere, dar cei doi clasări de la maratoane scurte, respectiv de la Jihlava de 833 km cu 0,87 puncte și Nachod de 819 km cu 0,89 puncte, în total de 1,76 puncte ar fi îndreptățit să fie locul TREI în Liga campionilor a FNCPR-ului la CATEGORIA MARATON / MATURI.
Am scris că ar fi fost îndrepățit, fiindcă în realitate din cauza că de la ultimul concurs Gubin 2 (de la care în zona noastră nici în șapte zile nu s-a încheiat concursul) nu s-a mai întors. Din această cauză nu am putut nominaliza pentru expoziție și așa pierde și dreptul de a fi premiat. Nu sunt prea documentat în privința premierelor în sport, dar nu am mai auzit așa ceva nici într-un sport și consider că este nedrept.
Nu știu dacă mai sunt și alții în situția mea, dar de a lungul anilor am avut timp să mă obișnuiesc cu asemenea lucruri. Tot asemănător am pățit și cu Campionul în anul 1996 la categoria Fond (în vremea aceea încă nu a existat categoria de maraton) și mai recent cu femela Ro559106/2008 în anul 2016 la categoria Record.
Dar ce să faci, așa scrie în Regulament și RNS-ul trebuie respectat! Acel RNS care nu este de ajuns că se modifică anual, dar în anul trecut (2018) chiar și în timpul sezonului a suferit modificări la anumite articole. Acest fapt pot să și demonstrez, având salvat atât varianta de la sfârșitul lui aprilie 2018, cât și cel din iunie.
Nici noul regulament nu ne promite din acest punct de vedere modificări favorabile, dar nu știu dacă nu e prea riscant să critic, nu cumva să mă aleg cu titlul de PERSOANĂ NON GRATA, un titlu special columbofiliei de care iar nu am mai auzit în nici un alt sport.
Dar oare columbofilia este sport?
În rest anul columbofil 2018 a fost un sezon suportabil, mai ales dacă nu pun la socoteală divergențele (tot legate de RNS) din asociație, din cauza cărora am renunțat la toate funcțiile de conducere.
Pentru porumbeii mei anul 2019 a început cu trei zile de dietă, nu chiar neagră, fiindcă apă primesc, dar mâncare nu. După ce termin cu dietă, fac un tratament împotriva paraziților timp de două zile cu ivermectină și albendazol și apoi poate una cu antibiotice cu Amoxineovit și la începutul februariei vaccinez împotriva paramixovirozei.
Momentan am 95 de porumbei, din care 27 este de prăsilă, iar sezonul de concursuri sper să pot începe cu 60-65 de porumbei.
marți, 18 aprilie 2017
Anii 2014, 2015
După anul 2009 am oprit pentru reproducţie exemplarele cele mai valoroase, am şi pierdut trei patru porumbeii cu rezultate bune în anul 2010, iar generaţia următoare se pare că nu au reuşit să continue succesele. Probabil că nici puii nu am lăsat suficient de mult, plus am şi pierdut în 2008 majoritatea puilor la un concurs catastrofal. În anul 2012 la primul antrenament din cauza mea au murit sufocaţi nouă femele, dintre care şi două foarte bune. Din aceaste cauze mereu am avut porumbei bătrâni de peste trei ani prea puţini. De aceea am început să trimit şi cei de doi ani la maratoane pierzând destui de mulţi porumbei valoroşi ceea ce a accentuat şi mai mult impasul în care eram.
În anul 2013 o linie nouă de origine Hermes au adus majoritatea rezultatelor. Deşi aproape mereu ei veneau în faţă, nu erau printre favoriţi mei şi nici nu am lăsat prea mulţi pui din ei. Până la urmă se parea că a fost o decizie înţeleaptă, fiindcă în anii următor nu au mai reuşit să mă satisfacă, pierzând majoritatea inclusiv şi exemplarele cele mai bune. (Totuși în 2016 iar iei au fost cei mai buni și cei mai numeroși care au supraviețuit concursuriile.)
În toamna anului 2011 am făcut o mare volieră pe acoperişul casei unde şi în timpul ierni am putut lăsa porumbeii în semilibertate. Din anul 2011 am început să las pui mai mulţi, am făcut multe antrenamente cu ei, iar la vârsta de un an, în anii 2012 şi 2013 pe cei mai promiţători am protejat mai mult ca mai înainte.
Un eveniment important consider că este şi introducerea în prăsilă unei femelă nouă din linia Jan Kastelain. Din păcate numai în anii 2012, 2013 şi 2014 am reuşit să obţin pui din ea, (iar în anul 2016 am pierdut aproape toți urmași din familia respectivă).
În aşa fel în anul 2014 am ajuns să am iarăşi o echipă promiţătoare. Am hotărât să fac totul cât mai asemănător cu anul 2002, an cu rezultate cele mai numeroase până atunci.
Deşi am hotărât că nu mai fac tratamente de iarnă, la 8 decembrie 2013 am fost nevoit să fac un tratament de şase zile cu Enteroguard, fiind câţva porumbei cu găinatul moale. În ianuarie am mai dat cinci zile Fosbac plus T. În ambele cazuri am folosit doze duble. Pentru deparazitare am folosit Albendazol, iar înainte de vaccinare cu Paramixovacol am dat LaSota în apă de băut.
La 1 martie am început să obişnuiesc porumbeii cu libertate şi după 11 martie am dat drumul zilnic la porumbei pentru câteva ore. Porumbeii de la lotul de zbor au fost împerecheate la data de 1 aprilie.
La fel ca şi în anii precedenţi înainte cu cc 10 zile de primul fond am tratat porumbeii cu Enteroguard, apoi după tratament am dat Probioc omega I. În timpul sezonului la întoarcerea de la maratoane, sau fonduri porumbeii au fost trataţi cu Fosbac plus T timp de 3-4 zile, urmat de două zile cu Probioc omega I, iar la următorul concurs cu Avianprotect TEN şi apoi Probioc omega I. În apă de băut mereu am pus 10 ml oţet la 2 litrii de apă, mai puţin când porumbeii veneau de la concursuri, atunci am dat Naturalin. Am mai folosit vitamine (Gervit) şi Tinctură de iod 1-2 picături în apă.
Faţă de alţi ani am folosit şi Electrolit.
În tot parcursul sezonului nu am avut porumbeii bolnavi nici la pui, nici la adulţi, însă după ce s-a întors porumbiţa favorită bolnavă de la Berlin au început problemele, mai înainte la puii, apoi şi la câteva adulţi.
După terminarea zborurilor puilor la 24 octombrie am tratat porumbeii timp de patru zile cu Enteroguard, apoi am făcut şi o dezinfecţie serioasă.
La 5 noiembrie am mai început un tratament de şapte zile cu Fosbac plus T din cauza că mi-sa părut că un porumbel şchioapătă şi bănuiam că poate să fie salmoneloză. Până la urmă am aflat că ineleul deranja, dar tratamentul am continuat.
Alt tratament în iarnă nu am mai făcut, dar din 10 - 10 zile am dat polivitamine.
Năpârlirea în general a desfăşurat foarte bine, dar am avut doi - trei puii mai puternic afectat de boală în toamnă care nu a schimbat ultima pană.
Fiindcă concursurile erau programate mai înainte în anul 2015, porumbeii am imperecheat pe 19 martie.
Văduvia am instlat înainte de primul fond.
În sezonul 2015 nu am mai folosit Enteroguard, înlocuind cu FMT allround mix un medicament de fabricaţie Olandeză, cu compoziţie asemnătoare. Nici Fosbac plus T nu am mai foloit, considerând că Avianprotect TEN-ul este destul. În rest schema de tratament a rămas aceaşi: la întoarcere de la maratoane, sau fonduri porumbeii au primit trei - patru zile medicamentele amintite bineânţeles alternând FMT allround mix- ul cu Avianprotect TEN.
Am mai folosit Trichocoxan la întoarcere de la concursuri, Floratonil, Naturalin, Probioc omega I şi Belgasol.
Analiza prezentată nu acoperă decât o porţiune îngustă din activitatea depusă în decurs de peste 20 de ani. Poate mai sunt şi multe alte aspecte de urmărit de care nu am reuşit să mă concentrez suficient de mult.
Totuşi ca şi concluzie finală pot să stabilesc că:
În anul 2013 o linie nouă de origine Hermes au adus majoritatea rezultatelor. Deşi aproape mereu ei veneau în faţă, nu erau printre favoriţi mei şi nici nu am lăsat prea mulţi pui din ei. Până la urmă se parea că a fost o decizie înţeleaptă, fiindcă în anii următor nu au mai reuşit să mă satisfacă, pierzând majoritatea inclusiv şi exemplarele cele mai bune. (Totuși în 2016 iar iei au fost cei mai buni și cei mai numeroși care au supraviețuit concursuriile.)
În toamna anului 2011 am făcut o mare volieră pe acoperişul casei unde şi în timpul ierni am putut lăsa porumbeii în semilibertate. Din anul 2011 am început să las pui mai mulţi, am făcut multe antrenamente cu ei, iar la vârsta de un an, în anii 2012 şi 2013 pe cei mai promiţători am protejat mai mult ca mai înainte.
Un eveniment important consider că este şi introducerea în prăsilă unei femelă nouă din linia Jan Kastelain. Din păcate numai în anii 2012, 2013 şi 2014 am reuşit să obţin pui din ea, (iar în anul 2016 am pierdut aproape toți urmași din familia respectivă).
În aşa fel în anul 2014 am ajuns să am iarăşi o echipă promiţătoare. Am hotărât să fac totul cât mai asemănător cu anul 2002, an cu rezultate cele mai numeroase până atunci.
Deşi am hotărât că nu mai fac tratamente de iarnă, la 8 decembrie 2013 am fost nevoit să fac un tratament de şase zile cu Enteroguard, fiind câţva porumbei cu găinatul moale. În ianuarie am mai dat cinci zile Fosbac plus T. În ambele cazuri am folosit doze duble. Pentru deparazitare am folosit Albendazol, iar înainte de vaccinare cu Paramixovacol am dat LaSota în apă de băut.
La 1 martie am început să obişnuiesc porumbeii cu libertate şi după 11 martie am dat drumul zilnic la porumbei pentru câteva ore. Porumbeii de la lotul de zbor au fost împerecheate la data de 1 aprilie.
La fel ca şi în anii precedenţi înainte cu cc 10 zile de primul fond am tratat porumbeii cu Enteroguard, apoi după tratament am dat Probioc omega I. În timpul sezonului la întoarcerea de la maratoane, sau fonduri porumbeii au fost trataţi cu Fosbac plus T timp de 3-4 zile, urmat de două zile cu Probioc omega I, iar la următorul concurs cu Avianprotect TEN şi apoi Probioc omega I. În apă de băut mereu am pus 10 ml oţet la 2 litrii de apă, mai puţin când porumbeii veneau de la concursuri, atunci am dat Naturalin. Am mai folosit vitamine (Gervit) şi Tinctură de iod 1-2 picături în apă.
Faţă de alţi ani am folosit şi Electrolit.
În tot parcursul sezonului nu am avut porumbeii bolnavi nici la pui, nici la adulţi, însă după ce s-a întors porumbiţa favorită bolnavă de la Berlin au început problemele, mai înainte la puii, apoi şi la câteva adulţi.
După terminarea zborurilor puilor la 24 octombrie am tratat porumbeii timp de patru zile cu Enteroguard, apoi am făcut şi o dezinfecţie serioasă.
La 5 noiembrie am mai început un tratament de şapte zile cu Fosbac plus T din cauza că mi-sa părut că un porumbel şchioapătă şi bănuiam că poate să fie salmoneloză. Până la urmă am aflat că ineleul deranja, dar tratamentul am continuat.
Alt tratament în iarnă nu am mai făcut, dar din 10 - 10 zile am dat polivitamine.
Năpârlirea în general a desfăşurat foarte bine, dar am avut doi - trei puii mai puternic afectat de boală în toamnă care nu a schimbat ultima pană.
Fiindcă concursurile erau programate mai înainte în anul 2015, porumbeii am imperecheat pe 19 martie.
Văduvia am instlat înainte de primul fond.
În sezonul 2015 nu am mai folosit Enteroguard, înlocuind cu FMT allround mix un medicament de fabricaţie Olandeză, cu compoziţie asemnătoare. Nici Fosbac plus T nu am mai foloit, considerând că Avianprotect TEN-ul este destul. În rest schema de tratament a rămas aceaşi: la întoarcere de la maratoane, sau fonduri porumbeii au primit trei - patru zile medicamentele amintite bineânţeles alternând FMT allround mix- ul cu Avianprotect TEN.
Am mai folosit Trichocoxan la întoarcere de la concursuri, Floratonil, Naturalin, Probioc omega I şi Belgasol.
Analiza prezentată nu acoperă decât o porţiune îngustă din activitatea depusă în decurs de peste 20 de ani. Poate mai sunt şi multe alte aspecte de urmărit de care nu am reuşit să mă concentrez suficient de mult.
Totuşi ca şi concluzie finală pot să stabilesc că:
- pentru a avea rezultate constante este nevoie de un efectiv suficient de mare cu porumbeii experimentaţi.
- planul de zbor şi condiţiile de transport poate să influenţeze rezultatele în mod negativ timp de trei - patru ani.
- dupa cum ştiam deja, cel mai important factor care influenţează rezultatele este sănătatea, iar nu strică dacă porumbeii mai sunt şi ajutaţi în asest scop la întoarcere de la concursurile grele.
- tratamentele de iarnă nu sunt neapărat necesare, dar dacă porumbeii suferă de boli respiratorice cronice, iarna este perioada cea mai adecvată pentru aceste tratamente.
- liniile vechi, care deja au dovedit valoarea în trecut trebuiesc păstrate, chiar dacă nu sunt la fel de eficiente în cazul concursurilor mai uşoare, dar sunt mai constante în condiţiile grele, care cu toate tehnologia dezvoltată nu mereu se pot evita.
- exemplarele cu rezultate proeminente de obicei sunt hibrizi. Deci pe lângă păstrarea liniilor vechi este nevoie de porumbei noi, din alte linii.
- fără să aibă crescătorul răbdare nu va avea rezultate constante de a lungul aniilor.
marți, 13 decembrie 2016
Anii răi: 1997, 1998, 2003, 2008, 2010, 2011, 2012
Anul 1997 a fost mediocru din punct de vedere a rezultatelor cu porumbei maturi. În schimb cu ocazia ultimului zbor cu puii am pierdut mai bine de jumătate din cei angajaţi. Vina a fost a mea. Eu am dus puii la acel zbor cu maşină şi deşi nu ploua, nu era vreme de lansat porumbeii, fiind înnorat, iar pe drum către casă a fost ploi puternice.
Următorul an 1998 a fost primul an când am încercat văduvia. Lipsa experinţei, dar şi lipsa porumbeilor bun (cauzat şi de pierderile puilor din 1997) a făcut să rămâne în amintiri ca un an cu rezultate columbofile nu prea bune.
După anul cel mai rodnic -2002- a urmat un an cu multe pierderi şi puţine clasări. Cauza cred că era faptul că până toamnă târzie am lăsat pui la lotul de zbor, ca să pot satisface solicitările de pui.
În 2007 la ultimul maraton am trimis toţi porumbeii de la lotul de zbor. Fiind un concurs destul de greu am pierdut majoritatea porumbeilor tineri, care pe deasupra erau şi cu rezultate promiţătoare până la acel concurs. Pe lângă aceste pierderi sensibile, în primăvara anului următor în şapte zile a fost luate de răpitori primii doi cei mai buni porumbei. Rezultatul inevitabil a fost un an slab în 2008.
În 2010 am oprit pentru reproducţie cei mai buni porumbei de la lotul de zbor. Cei care au rămas nu a mai reuşit să înlocuiască. Am lăsat şi pui mai puţini în anii 2008 și 2009, plus am fost şi prea necruţător cu ei la antrenamente.
În anii următori 2011 şi 2012 am căutat să clădesc un nou lot de zbor, ceea ce se pare că am şi reuşit, numai că a fost nevoie de doi - trei anii până a început să apară rezultatele în 2014, 2015.
Nici anul 2016 nu a fost la fel de rodnic ca 2015, dar de această dată neomologarea rezultatelor la mai bine de 50% din concursuri și nerecunoaștea tuturor rezultatelor pt. norma Record a porumbiței 559105/2008 a fost o cauză importantă. Țin să menționez că în așa fel am pierdut un loc 1 național la Record și o clasare de loc 4 la categoria As maraton palmares trei ani.
În majoritatea acestori ani am făcut aceași tratamente ca și în anii cei buni. Deci în general pot concluziona, fără să mă aprofundez în analizarea acelor anii, că a fost precedate de anii cu pierderi masive de porumbei buni şi în special de pui, ceea ce a cauzat scăderea calități efectivului.
Lipsa experienței a fost încă un motiv care se pare că a dus la rezultate slabe din 1998 și 2003.
Bineanțeles că și planul de zbor a avut o influență asupra rezultatelor, dar de obicei aceste eșecuri am tratat mai ușor.
Următorul an 1998 a fost primul an când am încercat văduvia. Lipsa experinţei, dar şi lipsa porumbeilor bun (cauzat şi de pierderile puilor din 1997) a făcut să rămâne în amintiri ca un an cu rezultate columbofile nu prea bune.
După anul cel mai rodnic -2002- a urmat un an cu multe pierderi şi puţine clasări. Cauza cred că era faptul că până toamnă târzie am lăsat pui la lotul de zbor, ca să pot satisface solicitările de pui.
În 2007 la ultimul maraton am trimis toţi porumbeii de la lotul de zbor. Fiind un concurs destul de greu am pierdut majoritatea porumbeilor tineri, care pe deasupra erau şi cu rezultate promiţătoare până la acel concurs. Pe lângă aceste pierderi sensibile, în primăvara anului următor în şapte zile a fost luate de răpitori primii doi cei mai buni porumbei. Rezultatul inevitabil a fost un an slab în 2008.
În 2010 am oprit pentru reproducţie cei mai buni porumbei de la lotul de zbor. Cei care au rămas nu a mai reuşit să înlocuiască. Am lăsat şi pui mai puţini în anii 2008 și 2009, plus am fost şi prea necruţător cu ei la antrenamente.
În anii următori 2011 şi 2012 am căutat să clădesc un nou lot de zbor, ceea ce se pare că am şi reuşit, numai că a fost nevoie de doi - trei anii până a început să apară rezultatele în 2014, 2015.
Nici anul 2016 nu a fost la fel de rodnic ca 2015, dar de această dată neomologarea rezultatelor la mai bine de 50% din concursuri și nerecunoaștea tuturor rezultatelor pt. norma Record a porumbiței 559105/2008 a fost o cauză importantă. Țin să menționez că în așa fel am pierdut un loc 1 național la Record și o clasare de loc 4 la categoria As maraton palmares trei ani.
În majoritatea acestori ani am făcut aceași tratamente ca și în anii cei buni. Deci în general pot concluziona, fără să mă aprofundez în analizarea acelor anii, că a fost precedate de anii cu pierderi masive de porumbei buni şi în special de pui, ceea ce a cauzat scăderea calități efectivului.
Lipsa experienței a fost încă un motiv care se pare că a dus la rezultate slabe din 1998 și 2003.
Bineanțeles că și planul de zbor a avut o influență asupra rezultatelor, dar de obicei aceste eșecuri am tratat mai ușor.
marți, 20 septembrie 2016
Colcluzii: anii buni, anii răi 2007 - 2009
Ca să nu vă plictisesc prea tare, data trecută m-am oprit cu concluzionări în anul 2003, iar acum încerc să continui cu anii următori.
Perioada între 2003 şi 2007 a fost cu rezultate destul de bune, însă nici un an nu a fost aşa de deosebit, ca să merite să analizez mai aprofundat. În această perioadă am zburat numai la văduvie, mai înainte nu am avut decât incercări, nu cu rezultate pe deplin mulţumitoare.
Timp de zece ani până la anul 2001 nu am introdus în crescătorie nici un porumbel străin, am fost preocupat cu selectarea celor aduse în 1991. În 2001 am adus primii porumbei străini de la Ledán László din Sfântu Gheorghe. Primele exemplare am început să testez mai serios în anul 2003 şi aproximativ în jurul anilor 2005-2007 am ruşit să-mi dau seama care ce ştie.
În anul 2005 am avut un lot de yarlingi foarte bun. Toate exemplarele au fost zburate pînă la 700 km şi au fost încercate la câte 4-5 concursuri de fond. La sfârşitul anului am vândut câteva exemplare dintre ele, ceea ce cred că a fost o greşeală.
În 2006 a fost anul cu gripă aviară şi nu am putut zbura porumbeii la fonduri, totodată neavând posibilitate de a selecta porumbeii, nici pui nu am lăsat, decât 20-25 de exemplare.
În 2007 au început schimbările în cadrul Federaţiei. La început s-a părut că va fi mai multă libertate. Noi ne-am asociat cu crescători din judeţele MS, BN, SB, AB şi am întocmit un plan de zbor conveneabil cu zboruri de fond şi de maraton grei.
Un exemplar cu rezultate dosebite din acest an cu origine din porumbeii mei a fost masculul argintiu a lui Papp Zsolt (Ro207204/2003). Nu pot să dau detalii depre îngrijire, sau tratamente, nefiind în efectivul meu, totuși am considerat important să amintesc de el, fiindcă consider că un factor deosebit în atingerea rezultatului (locul 2 național la categoria maraton palmares) a fost planul de zbor foarte bun din anul 2007.
În iarna anului precedent am făcut un tratament de 14 zile cu Enrofloxacină, iar apoi antiparazitare cu Ivermectină. Înainte şi după de a vaccina cu Columbovac am repetat tratamentul cu Ivermectină şi înaite de vaccinare am administrat vaccin LaSota în apa de băut.
În timpul iernii am dat numai orz de mâncare. Primavara am început să las porumbeii liber după 7 martie, iar împercherea am făcut pe 29 martie. Pe 4 aprilie am făcut o curăţenie generală, urmată de dezinfecţie. În apa de băut zilnic am pus cîte 10 ml de oţet de mere la 2 litrii de apă de băut.
Înainte de primul fond, mai exact la sosirea de la concursul precedent am tratat porumbeii de trichomonoză cu Tricho Plus, iar după întoarcerea de la primul maraton am dat Enteroguard timp de patru zile urmat de o cură cu Entrobac. După concursuri am mai dat vitamine (Gervit), Naturaline şi drojdie de bere.
Anul 2009 a fost anul Clubului de Maraton. Din păcate acest club nu a supravieţuit numai un an. În iarnă am tratat porumbeii cu Enrofloxacină, Oxitetraciclină, Eritromicină, Enteroguard şi Tilozină aşa cum am şi descris în acest artcol.
Sezonul am început cu un număr de 41 de zburători, lot în care am avut 7-8 porumbei experimentaţi cu multe zboruri de peste 1000 de km. Aceşti porumbei, după cum a fost şi de aşteptat, nu au realizat clasări în frutea clasamentelor la zborurile scurte şi uşoare, dar de la maratoane au venit foarte constant. Având nişte zboruri de peste 1000 km foarte grele cum ar fi Straubing, Altdor şi Tenelohe au avut posibiltatea de a demonstra calitatea lor.
În apa de băut şi în acest an am pus zilnic 10 ml oţet de mere la 2 litrii re apă de băut şi câte 1-2 picături de tinctură de iod. Am tratat porumbeii cu Enteroguard înainte de primul fond cum am descris şi la anul 2007, am folosit Gervit şi Entrobact după tratamente. Nu am omis să fac şi o curăţenie generală urmat de dezinfecţie generală.
Deocamdată mă opresc aici, iar data viitoare am să încerc să analizez și anii mai puțin rodnici.
Perioada între 2003 şi 2007 a fost cu rezultate destul de bune, însă nici un an nu a fost aşa de deosebit, ca să merite să analizez mai aprofundat. În această perioadă am zburat numai la văduvie, mai înainte nu am avut decât incercări, nu cu rezultate pe deplin mulţumitoare.
Timp de zece ani până la anul 2001 nu am introdus în crescătorie nici un porumbel străin, am fost preocupat cu selectarea celor aduse în 1991. În 2001 am adus primii porumbei străini de la Ledán László din Sfântu Gheorghe. Primele exemplare am început să testez mai serios în anul 2003 şi aproximativ în jurul anilor 2005-2007 am ruşit să-mi dau seama care ce ştie.
În anul 2005 am avut un lot de yarlingi foarte bun. Toate exemplarele au fost zburate pînă la 700 km şi au fost încercate la câte 4-5 concursuri de fond. La sfârşitul anului am vândut câteva exemplare dintre ele, ceea ce cred că a fost o greşeală.
În 2006 a fost anul cu gripă aviară şi nu am putut zbura porumbeii la fonduri, totodată neavând posibilitate de a selecta porumbeii, nici pui nu am lăsat, decât 20-25 de exemplare.
În 2007 au început schimbările în cadrul Federaţiei. La început s-a părut că va fi mai multă libertate. Noi ne-am asociat cu crescători din judeţele MS, BN, SB, AB şi am întocmit un plan de zbor conveneabil cu zboruri de fond şi de maraton grei.
Un exemplar cu rezultate dosebite din acest an cu origine din porumbeii mei a fost masculul argintiu a lui Papp Zsolt (Ro207204/2003). Nu pot să dau detalii depre îngrijire, sau tratamente, nefiind în efectivul meu, totuși am considerat important să amintesc de el, fiindcă consider că un factor deosebit în atingerea rezultatului (locul 2 național la categoria maraton palmares) a fost planul de zbor foarte bun din anul 2007.
În iarna anului precedent am făcut un tratament de 14 zile cu Enrofloxacină, iar apoi antiparazitare cu Ivermectină. Înainte şi după de a vaccina cu Columbovac am repetat tratamentul cu Ivermectină şi înaite de vaccinare am administrat vaccin LaSota în apa de băut.
În timpul iernii am dat numai orz de mâncare. Primavara am început să las porumbeii liber după 7 martie, iar împercherea am făcut pe 29 martie. Pe 4 aprilie am făcut o curăţenie generală, urmată de dezinfecţie. În apa de băut zilnic am pus cîte 10 ml de oţet de mere la 2 litrii de apă de băut.
Înainte de primul fond, mai exact la sosirea de la concursul precedent am tratat porumbeii de trichomonoză cu Tricho Plus, iar după întoarcerea de la primul maraton am dat Enteroguard timp de patru zile urmat de o cură cu Entrobac. După concursuri am mai dat vitamine (Gervit), Naturaline şi drojdie de bere.
Anul 2009 a fost anul Clubului de Maraton. Din păcate acest club nu a supravieţuit numai un an. În iarnă am tratat porumbeii cu Enrofloxacină, Oxitetraciclină, Eritromicină, Enteroguard şi Tilozină aşa cum am şi descris în acest artcol.
Sezonul am început cu un număr de 41 de zburători, lot în care am avut 7-8 porumbei experimentaţi cu multe zboruri de peste 1000 de km. Aceşti porumbei, după cum a fost şi de aşteptat, nu au realizat clasări în frutea clasamentelor la zborurile scurte şi uşoare, dar de la maratoane au venit foarte constant. Având nişte zboruri de peste 1000 km foarte grele cum ar fi Straubing, Altdor şi Tenelohe au avut posibiltatea de a demonstra calitatea lor.
În apa de băut şi în acest an am pus zilnic 10 ml oţet de mere la 2 litrii re apă de băut şi câte 1-2 picături de tinctură de iod. Am tratat porumbeii cu Enteroguard înainte de primul fond cum am descris şi la anul 2007, am folosit Gervit şi Entrobact după tratamente. Nu am omis să fac şi o curăţenie generală urmat de dezinfecţie generală.
Deocamdată mă opresc aici, iar data viitoare am să încerc să analizez și anii mai puțin rodnici.
sâmbătă, 11 iunie 2016
Nyíregyháza 2 din 11 iunie 2o16
După adăpare au fost controlate integritatea sigiliilor.
La ora 6:30 s-a dat startul la 1004 porumbei.
duminică, 5 iunie 2016
Concursul nr. 8 Cluj 3 din 2o16 VI 5
A fost un concurs de viteză, mai mult pentru antrenament între fonduri.
Startul s-a dat la ora 7:3o, cu o oră mai tîrziu faţă de cel planificat, din cauza ploii semnalată la Gheorgheni.
Cu toate că distanţa a fost scurtă şi vremea favorabilă, sosirile - cel puţin la mine - nu au fost pe măsură, dar până la urmă toţi porumbeii s-au întors.
Startul s-a dat la ora 7:3o, cu o oră mai tîrziu faţă de cel planificat, din cauza ploii semnalată la Gheorgheni.
S-a lansat un număr de 1o95 de porumbei.
Cu toate că distanţa a fost scurtă şi vremea favorabilă, sosirile - cel puţin la mine - nu au fost pe măsură, dar până la urmă toţi porumbeii s-au întors.
sâmbătă, 28 mai 2016
Proszowice, Polonia 2o16.V.28
Primul concurs de fond a sezonului 2016 a fost organizat de la Proszowice din Polonia.
Vremea atât la locul de lansare cât şi pe retul traseului a fost ideală pentru zbor.
Ca să ne convingem, că nu au rămas porumbeii în maşină, ne a mai arătat la urmă şi maşina goală la locul startului.
Deşi starea vremii a fost foarte bună, sosirile nu au fost pe măsură. În seara primei zi de concurs puţini crescător au putut mândri cu jumătate întorşi din cei trimişi.
Vremea atât la locul de lansare cât şi pe retul traseului a fost ideală pentru zbor.
Înainte de lansare s-au verificat sigiliile.
La ora 7:00 s-a dat startul.
Nu ştiu dacă neânţelegerea limbii ploneze a delegatului şi şoferului nostru, sau numai nepriceperea la camera de video a delegatului lansator polonez a fost de vină, dar filmarea lansări s-a întrerupt încă înainte de a se termina eliberarea porumbeilor.
Ca să ne convingem, că nu au rămas porumbeii în maşină, ne a mai arătat la urmă şi maşina goală la locul startului.
Deşi starea vremii a fost foarte bună, sosirile nu au fost pe măsură. În seara primei zi de concurs puţini crescător au putut mândri cu jumătate întorşi din cei trimişi.
duminică, 22 mai 2016
Cluj 2 din 22 mai 2o16
Primul concurs din an când am trimis porumbeii fără să avem dubii asupra starea veremii.
După verificarea sigililor, veremea fiind ideală s-a dat startul la ora 6:3o.
marți, 17 mai 2016
Sárospatak
Al patrulea concurs din sezonul 2o16 a fost organizat de la Sárospatak din Ungaria. A fost un cocurs de vitză - demifond cu distanţe între 340 şi 390 km..
După multă studiere a saiturilor de profil meteo am decis să organizăm acest concurs la data de 17 V 2016. Porumbeii au fost lansaţi la ora 7:31. Vrea a fost favorabilă la locul lansări, dar totuşi parcă a fost puţin mai frig.
După ocuparea poyiţiei de start s-au verificat integritatea sigiliilor. Din păcate limita de mărime a failurilor nu permite postarea întregului video.
După adăpare, porumbeii au fost lansaţi cu succes.
duminică, 8 mai 2016
Nyíregyháza 8 mai 2o16
Primul concurs de demifond din anul 2o16 a fost organizat de la Nyíregyháza din Ungaria.
Adăpare şi pregatire pentru start.
Ora 8:50 STARTUL concursului.
marți, 3 mai 2016
Carei 2016 V 3
După multe ezitări am hotărât să zburăm a treia etapă din sezonul 2016 la data de 3 mai.
Vremea nu a fost chiar potrivită, dar am sperat că porumbeii vor învinge greutăţile de pe parcursul traseului.
joi, 28 aprilie 2016
Lansarea de la Jibou din 28 aprilie 2o16
Al doilea concurs din sezonul 2o16 a fost organizat de la Jibou.
Chiar dacă vremea nu a fost ideală pentru concurs, sosirile au fost destul de bune.
Ocuparea poziţiei de start.
Ultimile verificări.
Startul.
Chiar dacă vremea nu a fost ideală pentru concurs, sosirile au fost destul de bune.
sâmbătă, 23 aprilie 2016
sâmbătă, 23 ianuarie 2016
Concluzii: anii buni, anii răi 1995 - 2003.
După cum am mai scris conduc o evidenţă columbofilă, zic eu foarte precisă, care pe lângă originea porumbeilor şi a rezultatelor lor conţine şi observaţiile mele periodice, precum şi tratamentele aplicte, durata şi data lor. Cu ajutorul acestui jurnal am să încerc să stabilesc cauza eşecurilor, eventual a succeselor.
Înainte de anul 1995 columbofilia din oraşul şi judeţul nostru era parcă leşinat de şocul produs de schimbările profunde de după 1989. Aproape că nu se organizau concursuri, deci nici rezultate notabile nu erau. În această situaţie şi pierderile erau destul de neânsemnate. Aşa s-a întâmplat ca pt. anul 1995 am rămas cu un lot destul de bun de porumbei şi în special cu Campionul şi cei cinci fraţi a lui, care aproape toţi veneau foarte bine de la concursuri de fond şi mare fond. Erau porumbeii puternici şi sănătoşi, trecuţi peste un episod puternic de paramixoviroză din anul 1993. După cum am mai scris, concursul de la Praga din acel an mi-a adus primul succes, care merită amintit. Două concursuri am avut organizate de către sibieni de la Praga şi de la ambele am avut rezultate bune. Ca pregătire am dat porumbeilor polivitamine de la medicină umană, vitamine B1, vitamină C şi înainte de sezon au fost tratate cu Clorovit (un medicament de uz veterinar pe bază de cloramfenicol şi vitamine, care nu se mai fabrică de mult), am mai pus în grit Nutrafort, care este un supliment nutritiv cu vitamine şi aminoacizi pentru păsări (găini ouătoare şi pui de carne). De mâncare am dat boabe cumpărate din piaţă, amestec format din grâu, porumb, mazăre şi floarea soarelui. În aceea vreme nu se comercializa în ţară mâncare gata pregătită la sac şi nici medicamente, sau vitamine destinate special pentru porumbei.
În toamna anului 1995 am separat masculii de femele foarte devreme, la 1 septembrie şi în anul 1996 pregătirea porumbeilor pentru concursuri a fost în general asemănătoar ca în anul precedent. Concursurile de la Scharding şi Linz au fost foarte reuşite.
În anul 1997 până azi inexplicabil pentru mine, i-am pierdut la primele concursuri de viteză cei mai buni porumbei bătrâni, care îi aveam la aceea dată, iar în toamnă am făcut un zbor cu puii de la Arad (300 km.) cu pierderi masive. Tot în acel an am făcut şi primele încercări de a concura la văduvie, care aparent era o încercare reuşită, dar neconcretizată ca rezultate la concursuri.
Aceste pierderi din 1997, dar şi faptul că nici porumbeii nu erau perfect sănătoşi, mai ales puii (erau mulţi pui slabi şi neviabili după eclozionare) a condus la un an cu rezultate destul de slabe în anul 1998.
A urmat anul 1999 cu rezultate spectaculoase de la Gdansk. În toamna anului precedent am avut un episod puternic de paramixovirză, deşi puii au fost vaccinaţi cu LaSota, totuşi a izbucnit boala şi am rămas cu puţini porumbei. Iar am avut probleme cu pui, consideram că au ceva coccidioză şi am tratat tot efectivul cu Galisan. De la un concurs de la Cluj când porumbeii au fost îmbarcaţi în lăzi murdare, porumbeii s-au întors cu diaree şi i-am tratat cu Clorovit şi după aceea am dat Nutrafort. Cu două săptămâni înainte de a-i îmbarca la Gdansk, iar am tratat porumbeii cu Cloramfenicol.
Următorii doi ani, când porumbeii au fost antrenaţi în direcţie sud vest, am pierdut foarte mulţi porumbei buni de la Gdansk.
În toamna anului 2001 înainte de năpârlire am tratat porumbeii cu oxitetraciclină, am făcut mai multe vaccinări cu LaSota, iar iarna am mai făcut un tratament cu Tiforin şi apoi în ianuarie cu oxitetraciclină, Linco-Spectim, Enrobioflox urmat de vitaminizare cu Jolovit (un polivitamin buvabil unguresc). Pentru dehelmintizare am folosit Tetramisol. Am considerat necesare aceste tratamente, fiindcă am avut probleme la pui şi la porumbeii bătrâni am observat semne de boli respiratorii. După anul 1998 vaccinez porumbeii cu Columbovac românesc, sau cu Paramixovacol. Mai înainte nu aveam aceste vaccinuri, foloseam numai LaSota.
În cursul sezonului 2002 am dat înainte de fiecare concurs Oxitetraciclină, Dimetridazol, Enteroguard, Columboviofort. Aveam concursuri din două în două săptămâni, deci nu dădeam în fiecare săptămână, ci cu o săptămână înainte de îmbarcare şi bineânţeles nu toate medicamentele deodată. A fost primul an în care am dat mâncare de la sac porumbeilor.
După cum v-am spus aveam foarte mulţi porumbei cu norme, am avut 5 - 6 cu peste 10 clasări şi câştigam şi un loc 1 de la Nürnberg. Foarte mulţi porumbei cu care am concurat erau consangvini.
Din cauza că am avut foarte multe comenzi de pui, am lăsat pui şi la sfârşitul lunii septembrie pe care i-au şi crescut porumbeii cu care urma să concurez anul următor. Perechile au fost împreună până în decembrie şi porumbeii au fost închişi pentru iarnă tot la începutul decembriei. Tratamentele cu Oxitetraciclină, Enrobioflox, Linco-Spectim ect. am făcut ca în anul precedent. Totuşi rezultatele din 2003 au fost cu mult mai slabe ca în 2002 şi am pierdut doi porumbei deosebit de buni la zboruri de maratoane cu vânt din spate. Cred că trebuia să separ pe sexe mai devreme şi să nu las pui după luna august.
Deocamdată mă opresc aici cu concluziile şi voi continua data viitoare.
Înainte de anul 1995 columbofilia din oraşul şi judeţul nostru era parcă leşinat de şocul produs de schimbările profunde de după 1989. Aproape că nu se organizau concursuri, deci nici rezultate notabile nu erau. În această situaţie şi pierderile erau destul de neânsemnate. Aşa s-a întâmplat ca pt. anul 1995 am rămas cu un lot destul de bun de porumbei şi în special cu Campionul şi cei cinci fraţi a lui, care aproape toţi veneau foarte bine de la concursuri de fond şi mare fond. Erau porumbeii puternici şi sănătoşi, trecuţi peste un episod puternic de paramixoviroză din anul 1993. După cum am mai scris, concursul de la Praga din acel an mi-a adus primul succes, care merită amintit. Două concursuri am avut organizate de către sibieni de la Praga şi de la ambele am avut rezultate bune. Ca pregătire am dat porumbeilor polivitamine de la medicină umană, vitamine B1, vitamină C şi înainte de sezon au fost tratate cu Clorovit (un medicament de uz veterinar pe bază de cloramfenicol şi vitamine, care nu se mai fabrică de mult), am mai pus în grit Nutrafort, care este un supliment nutritiv cu vitamine şi aminoacizi pentru păsări (găini ouătoare şi pui de carne). De mâncare am dat boabe cumpărate din piaţă, amestec format din grâu, porumb, mazăre şi floarea soarelui. În aceea vreme nu se comercializa în ţară mâncare gata pregătită la sac şi nici medicamente, sau vitamine destinate special pentru porumbei.
În toamna anului 1995 am separat masculii de femele foarte devreme, la 1 septembrie şi în anul 1996 pregătirea porumbeilor pentru concursuri a fost în general asemănătoar ca în anul precedent. Concursurile de la Scharding şi Linz au fost foarte reuşite.
În anul 1997 până azi inexplicabil pentru mine, i-am pierdut la primele concursuri de viteză cei mai buni porumbei bătrâni, care îi aveam la aceea dată, iar în toamnă am făcut un zbor cu puii de la Arad (300 km.) cu pierderi masive. Tot în acel an am făcut şi primele încercări de a concura la văduvie, care aparent era o încercare reuşită, dar neconcretizată ca rezultate la concursuri.
Aceste pierderi din 1997, dar şi faptul că nici porumbeii nu erau perfect sănătoşi, mai ales puii (erau mulţi pui slabi şi neviabili după eclozionare) a condus la un an cu rezultate destul de slabe în anul 1998.
A urmat anul 1999 cu rezultate spectaculoase de la Gdansk. În toamna anului precedent am avut un episod puternic de paramixovirză, deşi puii au fost vaccinaţi cu LaSota, totuşi a izbucnit boala şi am rămas cu puţini porumbei. Iar am avut probleme cu pui, consideram că au ceva coccidioză şi am tratat tot efectivul cu Galisan. De la un concurs de la Cluj când porumbeii au fost îmbarcaţi în lăzi murdare, porumbeii s-au întors cu diaree şi i-am tratat cu Clorovit şi după aceea am dat Nutrafort. Cu două săptămâni înainte de a-i îmbarca la Gdansk, iar am tratat porumbeii cu Cloramfenicol.
Următorii doi ani, când porumbeii au fost antrenaţi în direcţie sud vest, am pierdut foarte mulţi porumbei buni de la Gdansk.
În toamna anului 2001 înainte de năpârlire am tratat porumbeii cu oxitetraciclină, am făcut mai multe vaccinări cu LaSota, iar iarna am mai făcut un tratament cu Tiforin şi apoi în ianuarie cu oxitetraciclină, Linco-Spectim, Enrobioflox urmat de vitaminizare cu Jolovit (un polivitamin buvabil unguresc). Pentru dehelmintizare am folosit Tetramisol. Am considerat necesare aceste tratamente, fiindcă am avut probleme la pui şi la porumbeii bătrâni am observat semne de boli respiratorii. După anul 1998 vaccinez porumbeii cu Columbovac românesc, sau cu Paramixovacol. Mai înainte nu aveam aceste vaccinuri, foloseam numai LaSota.
În cursul sezonului 2002 am dat înainte de fiecare concurs Oxitetraciclină, Dimetridazol, Enteroguard, Columboviofort. Aveam concursuri din două în două săptămâni, deci nu dădeam în fiecare săptămână, ci cu o săptămână înainte de îmbarcare şi bineânţeles nu toate medicamentele deodată. A fost primul an în care am dat mâncare de la sac porumbeilor.
După cum v-am spus aveam foarte mulţi porumbei cu norme, am avut 5 - 6 cu peste 10 clasări şi câştigam şi un loc 1 de la Nürnberg. Foarte mulţi porumbei cu care am concurat erau consangvini.
Din cauza că am avut foarte multe comenzi de pui, am lăsat pui şi la sfârşitul lunii septembrie pe care i-au şi crescut porumbeii cu care urma să concurez anul următor. Perechile au fost împreună până în decembrie şi porumbeii au fost închişi pentru iarnă tot la începutul decembriei. Tratamentele cu Oxitetraciclină, Enrobioflox, Linco-Spectim ect. am făcut ca în anul precedent. Totuşi rezultatele din 2003 au fost cu mult mai slabe ca în 2002 şi am pierdut doi porumbei deosebit de buni la zboruri de maratoane cu vânt din spate. Cred că trebuia să separ pe sexe mai devreme şi să nu las pui după luna august.
Deocamdată mă opresc aici cu concluziile şi voi continua data viitoare.
miercuri, 13 ianuarie 2016
Anii buni şi ani răi
Faţă de activitatea din perioada de început a apariţiei prezentului blog, în ultima vreme am publicat mult mai puţine articole. Motivul principal este faptul că am cam terminat ideile care consider eu că merită discutate, dar într-o vreme am primit şi câteva comentarii care nu erau încurajatoare, Comentatorul considera că scriu despre probleme mult prea banale şi e drept avea şi dreptate câteodată.
Nu cunosc definiţia blogului, dar eu iniţial am dorit să conduc un fel de calendar a activităţii columbofile desfăşurate de mine în diferite perioade a anului. Cred că am şi atins acest scop, iar repetarea celor deja descrise ar fi plictisitoare. De aceea nici nu am mai continuat ţinerea jurnalului la zi, însă după cum am mai amintit, mereu fac şi câteva schimbări în activitate, cu scopul de îmbunătăţire, sau numai de dragul experimentului.
Iarna, când activitatea columbofilă este în perioadă de hibernare şi când se finalizeaza rezultatele Campionatului Naţional, am obiceiul să fac bilanţul anului. Bineânţeles că în cazul în care acest bilanţ este mai bun, eventual mai slab ca cei din anii precedenţi, caut să găsesc şi motivele eşecului, sau în cazul anului 2015, a rezultatelor mai bune ca mai înainte.
Fără să am intenţia de a face reclamă, în continuare vă prezint anii cei mai rodnici şi anii cei mai slabi din punct de vedere columbofil în cei douăzeci şi cinci de ani de când concurez cu famila actuală de porumbei şi totodată am să încerc să definesc şi diferenţele, care au condus la aceste rezultate.
Primele rezultate mai bune am obţinut în anii 1995 când am avut primul succes, câştigând cu Campionul loc 1 de la Praga, concurs la care a participat majoritatea crescătorilor din centrul ţării.
Apoi a urmat 1996, când tot datorită Campionului am avut clasări bune la concursurile lungi: Komárom, Scharding, Linz.
Următoarele succese am avut în 1999, clasând foarte bine de la primul concurs naţional Gdansk.
Anul 2002 a fost cel mai rodnic din punct de vedere al numărul porumbeilor cu norme,
În 2007 iar am avut clasări foarte bune, mai ales la maratoane organizate de la Straubing, dar nu numai.
Cel mai bun procent a porumbeilor cu rezultate notabile am avut în 2009, când am început sezonul cu 41 de porumbei şi în Clubul de Maraton de atunci am avut primii patru porumbei la categoria de Aripa de aur, iar şi ca crescător am fost cel mai eficient.
Următorul an în care pot să mă mândresc cu rezultate a fost anul trecut 2014 având şi destul de mulţi porumbei cu norme bune la marton, dar şi la alte categorii.
Anul cel mai bogat după 2012 ca şi număr de porumbei prezenţi în Catalogul Naţiomal a fost 2015.
Anii cu rezultate cele mai slabe au fost: 1997, 1998, 2003, 2008, 2010, 2011, 2012.
Ceilalţi ani au fost cu rezultate de care îmi aduc aminte mai puţin, deşi aveam concursuri bune -obţinând chiar şi cupe naţionale-, dar şi rele.
Cele descrise se refera la rezultate, dar cred că pe majoritatea crescătorilor, la fel ca şi pe mine de fapt, mai mult îi interesează concluziile trase, de ce un an a fost mai bun, iar altul mai cu eşecuri.
Data viitoare, când voi avea timp şi dispoziţie să scriu, am să vă prezint şi aceste concluzii, care de multe ori se coturează mai clar cu trecerea timpului.
Nu cunosc definiţia blogului, dar eu iniţial am dorit să conduc un fel de calendar a activităţii columbofile desfăşurate de mine în diferite perioade a anului. Cred că am şi atins acest scop, iar repetarea celor deja descrise ar fi plictisitoare. De aceea nici nu am mai continuat ţinerea jurnalului la zi, însă după cum am mai amintit, mereu fac şi câteva schimbări în activitate, cu scopul de îmbunătăţire, sau numai de dragul experimentului.
Iarna, când activitatea columbofilă este în perioadă de hibernare şi când se finalizeaza rezultatele Campionatului Naţional, am obiceiul să fac bilanţul anului. Bineânţeles că în cazul în care acest bilanţ este mai bun, eventual mai slab ca cei din anii precedenţi, caut să găsesc şi motivele eşecului, sau în cazul anului 2015, a rezultatelor mai bune ca mai înainte.
Fără să am intenţia de a face reclamă, în continuare vă prezint anii cei mai rodnici şi anii cei mai slabi din punct de vedere columbofil în cei douăzeci şi cinci de ani de când concurez cu famila actuală de porumbei şi totodată am să încerc să definesc şi diferenţele, care au condus la aceste rezultate.
Primele rezultate mai bune am obţinut în anii 1995 când am avut primul succes, câştigând cu Campionul loc 1 de la Praga, concurs la care a participat majoritatea crescătorilor din centrul ţării.
Apoi a urmat 1996, când tot datorită Campionului am avut clasări bune la concursurile lungi: Komárom, Scharding, Linz.
Următoarele succese am avut în 1999, clasând foarte bine de la primul concurs naţional Gdansk.
Anul 2002 a fost cel mai rodnic din punct de vedere al numărul porumbeilor cu norme,
În 2007 iar am avut clasări foarte bune, mai ales la maratoane organizate de la Straubing, dar nu numai.
Cel mai bun procent a porumbeilor cu rezultate notabile am avut în 2009, când am început sezonul cu 41 de porumbei şi în Clubul de Maraton de atunci am avut primii patru porumbei la categoria de Aripa de aur, iar şi ca crescător am fost cel mai eficient.
Următorul an în care pot să mă mândresc cu rezultate a fost anul trecut 2014 având şi destul de mulţi porumbei cu norme bune la marton, dar şi la alte categorii.
Anul cel mai bogat după 2012 ca şi număr de porumbei prezenţi în Catalogul Naţiomal a fost 2015.
Anii cu rezultate cele mai slabe au fost: 1997, 1998, 2003, 2008, 2010, 2011, 2012.
Ceilalţi ani au fost cu rezultate de care îmi aduc aminte mai puţin, deşi aveam concursuri bune -obţinând chiar şi cupe naţionale-, dar şi rele.
Cele descrise se refera la rezultate, dar cred că pe majoritatea crescătorilor, la fel ca şi pe mine de fapt, mai mult îi interesează concluziile trase, de ce un an a fost mai bun, iar altul mai cu eşecuri.
Data viitoare, când voi avea timp şi dispoziţie să scriu, am să vă prezint şi aceste concluzii, care de multe ori se coturează mai clar cu trecerea timpului.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)