Despre medicamente

Despre medicamente în general columbofilii sunt convinşi că ştiu mult, dar pentru a folosi medicamentele cât mai eficient nu strică să apeleze la un medic veterinar de specialitate dacă are posibilitate. De multe ori însă nici simplul examen a unui specialist nu este suficient. Deseori pentru a stabilii diagnosticul corect şi antibioticul cel mai eficient este nevoie de examenul de laborator şi de antibiogramă. La ora actuală asemenea examene sunt destul de scumpe şi de multe ori rezultatul este primit prea târziu. Şi totuşi în cazul efectivelor mari şi valoroase merită să fie făcute examenele de laborator.
Însă trebuie să recunosc cu ruşine că în cariera mea columbofilă şi de medic veterinar am apelat foarte rar la ajutorul laboratoarelor. Cauzele nu doresc să discut acum, cele primordiale fiind amintite mai înainte.
Un examen parazitologic şi bacteriologic poate să ne dea informaţii valoroase şi despre starea imunologică a efectivului.
La achiziţionarea medicamentelor trebuie să ţinem cont de câteva reguli:

1. Medicamentul să fie ambalat în ambalajul original.
2. Să nu fie expirat.
3. Să se cunoască compoziţia (substanţa activă), de fapt legal nici nu este permisă comercializarea medicamentelor fără să se cunoască compoziţia.
4. Depozitarea medicamentelor anterior comercializării să fie corespunzătoare. De obicei medicamentele luate de la farmacii sunt depozitate corespunzător.
5. Să se respecte condiţiile necesare şi în timpul transportului. În special vaccinurile vii sunt mai sensibile la temperaturi mai ridicate, dar vitaminele şi antibioticele este bine să fie depozitate şi transportate în mod corespunzător.

Medicamentul cumpărat, de asemenea trebuie să fie depozitată şi acasă în condiţii adecvate. Pe cutia oricărui medicament producătorul scrie şi condiţiile de păstrare, în majoritatea cazurilor se recomandă depozitarea la locuri uscate si întunecoase, mai puţin vaccinurile, care se păstrează în frigider, având grijă să nu se îngheţe. Medicamentele depozitate corespunzător păstrează eficienţa până la data expirării, menţionată pe ambalaj, dar de ex. cu ridicarea temperaturii cu cc 10 grade Celsius această perioadă se înjumătăţeşte.
Vaccinurile se păstrează de obicei la 2 - 8 grade Celsius.
Şi îngheţul distruge substanţa activă a medicamentelor, mai ales a celor sub formă de soluţii.
Umiditatea de asemenea dăunează medicamentului. În cutia medicamentelor de obicei se pun din fabrică substanţe sicative, care însă după deschiderea cutiei se aruncă de obicei. Se recomandă închidere cât mai ermetică a cutiei medicamentului după ce s-a folosit din el.
Substanţele expuse la lumina soarelui de asemenea se descompun cu repeziciune.
Sunt medicamente care se folosesc în apa de înbăiat a porumbeilor, sau sub formă de pudre cu care se prăfuieşte adăpostul.
Unele picături se pun în ochii porumbeilor.
Medicamentele administrate per os (pe gură) se pot da în mâncare, în apă de băut, sau individual sub fomă de pastile. Evident că cel mai exact sub formă de tabletă se pot administra medicamentele, dar este şi metoda cea mai grea, mai ales dacă dorim să tratăm un efectiv mai numeros.
Administrarea medicamentelor în apă de băut este poate cea mai comodă, dar trebuie să ţinem cont de unele aspecte. Sunt medicamente insolubile în apă, care după observaţiile mele totuşi sunt date în apă (de ex. Metronidazolul din tabletă nu este hirosolubilă). Majoritatea medicamentelor au gust neplăcut şi din această cauză porumbeii evită să consume apa cu asemenea medicament. Medicamentele sub formă de soluţie se descompun mai repede, mai ales dacă şi temperatura apei este mai ridicată. În afară de cele amintite şi temperatura mediului influenţează mult cantitatea de apă consumată zilnic cauzând supradozări, sau chiar intoxicaţii în cazul temperaturii ridicate a mediului, sau subdozări, în timpul iernii, când se consumă apă mult mai puţină. De asemenea şi creşterea puilor duce la consum sporit de apă. Mai de mult şi la mine în crescătorie s-a întâmplat intoxicaţii cu dimetridazol administrat în apă.
Un dezavantaj a administrării per os este că se întâmplă cazuri când porumbelul vomită medicametul primit.
Sunt medicamente care se pot administra numai injectabil. Aşa sunt majotitatea vaccinurilor, dar şi unele antibiotice se pot administra pe această cale. Prin administrarea injectabilă se pot doza exact medicamentul şi este exclusă şi vomitarea, sau eliminarea prea rapidă în urma diareei a medicamentului. Totuşi eu nu am recurs încă niciodată la injecţii, în afară de vaccinări.
În efectivele mari de păsări se foloseşte şi administrarea prin inhalare a diferitelor medicamente, sau vaccinuri. În aceste cazuri este deosebit de important aerosolizarea medicamentului, altfel nu ne putem aştepta la rezultate mulţumitoare. Nici această cale nu am încercat încă, dar am citit că se foloseşte cu succes la tratarea corizelor, pulverizând tylozina în efective bolnave.
O cale asemănătoare sunt picăturile nazale, sau oculare, la care recurg destul de des în cazul vaccinării cu La Sota.
O problemă deosebit de importantă este stabilirea dozei medicamentului.
Dacă folosim medicament sub formă de praf, doza este dată în grame. Cel mai precis ar fi să măsurăm cu balanţa cantitatea respectivă, dar prea puţini columbofili au acasă balanţă suficient de exactă. De acea se pot recurge la dozare aproximativă folosind linguriţa de cafea. Dintr-un medicament sub formă de praf o linguriţă de cafea rasă are 1 gram.
Pentru dozarea medicamentelor lichide este cel mai precis folosirea unei sirngi de plastic de unică folosinţă.
Medicamentele se administrează de obicei pe greutate corporală, mai puţin tabletele care sunt calibrate de obicei o tabletă pentru o administrare. Un porumbel voiajor cântăreşte de obicei 300-500 de grame, deci se pot considera că 5 porumbei au împreună 2 kg şi de aici trebuiesc pornite calculele în cazul când tratăm întregul efectiv.
Porumbeii având în general masă corporală mai mică decât celelate specii de animale, de ex mamifere, sau găini, trebuie ştiut că necesită doze mai mari de medicamente. De obicei se pot calcula doza dublă a celui folosite la găini. Totuşi acest lucru nu este mereu valabil, sunt unele medicamente la care trebuiesc respectate dozele cu stricteţe, de acea este indicată folosirea medicamentelor preparate special pentru porumbei.
Diferite medicamente se elimină din organism într-un timp diferit. Din acest punct de vedere sunt medicamente cu acţiune îndelungată, deci concentraţia sanguină eficientă se menţine pe o durată mai mare, uneori chiar câteva zlie, iar la altele această concentraţie scade repede, deci trebuie repetat administrarea de mai multe ori pe zi.
Durata tratamentului deasemenea se diferă de la un medicament la altul. Totuşi trebuie ştiut că antibioticele se administrează cel puţin trei zile consecutive, dar de obicei este necesară o administrare mai îndelungată. Este contraindicat, sau chiar dăunător administrările de antibiotice în mod preventiv, folosind doze mai mici, decât cele indicate, sau pe o perioadă mai scurtă.
Printre planurile mele, în cea ce priveşte blogul, este şi o pagină unde se va trata mai pe larg medicamentele folsosite la porumbei.
În afară de cele descrise mai sunt încă mult prea multe de discutat despre medicamente, dar totuşi cred că şi cele scrise asigură o vedere superficială, dar totuşi necesară în cazul tratării porumbeilor.

Crescătoria

Cel mai important factor care concură la obţinerea rezultatelor în sportul columbofil este o crescătorie bună, sănătoasă. Deci cum ar trebui să arate un adăpost pentru porumbei cu pretenţii la calificativul bun (după mine).
În primul rând totul se raportează la numărul porumbeilor ţinuţi în el. Cel mai mare duşman al rezultatelor este aglomeraţia.
În era comunistă am avut ferme de bovine unde nu am reuşit să scăpăm de diferite boli, cu toate că activitatea primară a întregului corp veterinar s-a orientat în această direcţie. Aşa era de exemplu tricofiţia la bovine şi în special la viţei, o boală produsă de miceţi, manifestată la nivelul pielii animalelor, deci vizibil de orice necunoscător în domeniul zootehniei. Apoi cum s-au desfiinţat aceste ferme şi boala a dispărut, aproape fără urmă. Dar tot aşa s-a întâmplat cu bronhopneumoniile şi cu diareele neonatale dispărute deodată cu aglomeraţiile de animale.

Tot aşa se întâmplă şi la porumbeii ţinuţi în efective mai mari decât capacitatea coteţului. De fapt este un lucru ştiut aproape de toţi crescători şi totuşi nerespectat în majoritatea cazurilor. După părerea mea în compartimentul zburătorilor fiecare pereche ar trebui să aibă o boxă cu cc 0,5-0,75 metru pătraţi, plus cel puţin trei, patru boxe libere închise, la fiecare cinci perechi câte una. Bineânţeles în afară de suprafaţa acea a adăpostului unde nu sunt boxe, care iarăşi trebuie să fie de aproxiamtiv de 3 - 4 ori cât suprafaţa unui rând de boxe. Eventual se pot admite ca la intrarea în sezonul mort să fie efectivul cu ceva mai mare, ţinând cont de pierderile din primăvară (răpitori, antrenamente), mai ales că în această perioadă sexele sunt separate.

Dacă sunt respectate cele spuse mai înainte şi problema aerisirii este parţial rezolvată. Mai de mult când au venit la mine în vizită columbofili, imediat s-au uitat cum am rezolvată aerisirea. Şi eu nu aveam aproape deloc, şi se mirau cum de este aşa aer curat cu mirosul caracteristic plăcut (pentru crescători) a porumbeilor. Explicaţia era simplă: porumbei puţini, curăţenie zilnică. Dar şi în perioade când nu am putut face curăţenie nu a fost problema gravă, crescătoria fiind uscată.

Deci al doilea duşman a rezultatelor consider eu că este umezeala. Şi acest factor este foarte mult influenţat de aglomeraţie. Cel mai uşor putem rezolva problema umezelii prin orientarea crecătoriei în poziţie sudică, curăţenie ori de câte ori este nevoie şi aerisire optimă.

Şi faţă de toate cele expuse cum am eu crescătoria.

După cum am mai amintit, o am în podul casei şi are cinci compartimente. Momentan am mai planificat să construiesc una în curte cu volieră pentru matcă, iar şi pe acoperiş doresc să amplasez o volieră.
Masculii fiind separaţi de femele stau în compartimentul de unde vor zbura la concursuri. Am două asemenea compartimente, una mai mare cu cc 7,5, iar altul mai mic cu 6 metri pătraţi. În cel mai mare sunt 24 de boxe şi 17 porumbei, iar în celălalt 19 boxe şi 12 porumbei. Este orientat spre sud - est şi este destul de călduros şi luminos. Sub ţigle este izolat cu tablă de PFL. Boxele de jos nu sunt locuite, servesc pentru captarea prafului. Pardoseala este din scândură de brad. Aerisirea se realizează prin geamuri, fără sticlă în ele de cc 0,5 metri pătraţi câte una şi încă nişte guri de aerisire în tavan,care însă cred că nu funcţionează de ani de zile.
Femelele zburătoare în timpul iernii sunt adăpostiţi în compartimentul puilor. Acelaşi compartiment este folosit şi pentru femele văduve în sezonul concursurilor. Este mult mai mic ca cel a masculilor, are aproximativ 4 metri pătraţi, o perete este din plasă de sârmă, iar sub ţigle şi aici este tot PFL. Pardoseala este din tablă PAL, care se curăţă mult mai uşor, dar este mai bună cea de scândură. În acest compartiment sunt cazaţi 24 femele. Pe perete sunt amplasate 40 de odihnitoare şi acolo stau în majoritatea timpului. O perete a acestor compartimente este din plasă de sârmă, în primul rând ca să nu am problemă cu aerisirea şi să pot vedea porumbei.
Deci la limită, dar deocamdată mă încadrez în baremele stabilite de mine.

Porumbeii de prăsilă deocamdată stau mult mai îngrămădiţi, tot în pod. Şi de aici femelele sunt trecute în cealălalt compartiment a puilor, iar masculii rămân unde cuibăresc şi vara. De la anul sper să pot finaliza şi voliera din curte şi transform şi acest compartiment pentru zburători. De locul lor actual nu scriu acum mai mult, fiind provizoriu, dar în general este ca şi compartimentul unde sunt femelele acum.

Iluminatul  este asigurat prin căi naturale ieşirea şi uşa crescătoriei fiind prevăzut cu geam.

Şi aşa arată din afară, dar şi aici am planificat să fac volieră. (dând cklick pe poză imaginea se măreşte)

Mă mai reântorc cu poze când vor fi gata volierele.

Observaţii personale 4

De la concursuri lungi şi cu vânt din spate, se pierd cei mai buni porumbei, chiar şi maratonişti.
Asta nu înseamnă că cei care câştigă aceste cuncursuri sunt porumbei slabi! Eu totuşi nu prefer să opresc pentru prăsilă aceşti câştigători, de fapt foarte rar am avut locuri fruntaşe de la asemenea concursuri.
Să vin iarăşi cu speculaţiile.
Probabil greşesc direcţia, posibil numai cu câteva sutimi de grade, cea ce înseamnă zeci de km la sosire şi în graba mare trec peste ţintă. A doua zi continuă zborul tot în aceaşi direcţie şi după acea nu se mai pot întoarce.