Berlin 2012

Din păcate acest concurs a adus fericirea mult aşteptată pentru câţva indivizi, care se ocupă cu porumbei. Intenţionat nu am numit oameni, sau columbofili pe aceste exemplare, (minus variante în limbajul geneticianului), care se bucură de insuccesul celorlalţi. Nici nu scriu mai mult despre ei, de fapt nici nu merită să rostim cuvinte despre ei.


În viziunea mea, acest proiect, a unui Concurs Naţional, cred că este unul dintre cei mai buni în ultimele ani. De fapt şi mai înainte au fost asemenea încercări (Gdanskurile din 1999,2000, 2001, iar apoi Nürnbergurile din 2002, 2004, 2005), dar acele încercări nu au supravieţuit decât trei sezoane.


Vremea caniculară a anului 2012 deja a decimat rândul porumbeilor angajate la concursurile de maraton din Ardeal, iar columbofilii moldoveni au pierdut şi ei foarte mulţi porumbei valoroşi în anul 2011, deci era de aşteptat să fie angajate un număr mai mic de porumbei. Cred că din această cauză s-a hotărât să accepte angajarea unui număr mai mare decât cinci porumbei, decizie greşită după mine.
Meteorologii prognostizau temperaturi de peste 35 de grade Celsius pe majoritatea traseului, iar în Germania şi Cehia furtuni. Ştiind acest fapt era de aşteptat să fie un concurs foarte greu, cu pierderi dureroase.
Îmbarcarea şi transportul porumbeilor, deci partea cea mai dificilă a organizării s-au desfăşurat foarte bine. La punctele de îmbarcare nu au fost incidente, nu s-a scăpat nci un porumbel, sau cel puţin eu nu am auzit de aşa ceva. În maşini porumbeii nu au fost înghesuiţi, s-a ajuns la timp la locul lansării, au fost hrăniţi şi adăpaţi corespunzător, deci totul era OK.
Lansarea a fost programată pentru ziua de vineri 6 iulie, dar vremea la acea dată în jurul Berlinului a fost furtunoasă şi s-a amânat lansarea pentru ziua următoare (decizie corectă după părerea mea).
Sâmbătă de dimineaţă, după cum am văzut pe saiturile meteorologice, deja s-a ameliorat vremea, mai era ceaţă şi nori pe prima parte a traseului, dar după ora 10 deja se puteau lansa porumbeii. Ştiind că pe marea majoritate a traseului este anunţat cod portocaliu, era indicat lansarea cel târziu la ora 10 - 10:30 (RNS-ul scrie că la minim ora 12, dar fiindcă deja a fost îcălcat, permiţând lansarea a mai mult de 5 porumbei, se putea trece cu vederea şi la acest capitol). Din păcate nu s-a decis aşa, mai mult nici la ora 12 nu s-a lansat. Eu credeam că nici nu se mai lansează sâmbătă, deşi eram foarte nerăbdător.
Până la urmă lansarea s-a făcut la ora 14:35. Cred eu că asta a fost greşeala cea mai mare (şi nu singura, pentru că acceptarea unui număr mai mare de 5 porumbei pe crescător, la fel a fost o decizie greşită) şi deja presimţeam că vom avea o catastrofă de proporţii. Am răsfoit din evidenţă concursul Würzburg din 2008. VII.11, când condiţiile erau identice şi lansarea s-a făcut la ora 14:30 şi am luat ca etalon (pentru mine) la prognostizarea sosirilor. Din păcate cu mici excepţii am avut dreptate, rezultatul final, deşi nu este încă gata clasamentul Berlinului, fiind aproape identic.
Primul porumbel sosit, aşa cum a fost aşteptat a fost în prima zonă şi în vestul ţării, la crescătorul Sărac Ioan, crescător care merită felicitat, cu atât mai mult că a clasat 5 (!) porumbei (nu ştiu câte a trimis). Aproape la fel ca şi la Würzburg, când primul porumbel a sosit la Ordea (914 km) la ora 13:59:49, acum femela 0393026/2010 soseşte de la Berlin (914 km) la ora 13:30:45. Nici mai departe nu a fost prea mare diferenţa de desfăşurare a concursului, porumbeii sosind cu mari diferenţe între ele. În prima zi a concursului ajungând acasă foarte puţini porumbei: 65 de la Würzburg şi 37 de la Berlin (au fost lansaţi 2521 de la Würzburg şi în jurul la 3000 de la Berlin). Tot asemănător (puţin mai bine la Würzburg) au sosit porumbeii şi în zilele următoare, în final neajungând acasă până la terminarea concursului 20% din cei lansaţi.
Pierderile au fost mai consistente mai ales la cei cu distanţe mai mari unde nici 10% din porumbei nu au ajuns la domiciliu.
În cazul Würzburgului nu s-a făcut clasament pe zone, dar analizând ulterior se vede că numai 189 porumbei s-au clasat dintre cei cu peste 1000 km, iar de la Berlin 2012 120 , iar peste 1100 km 56 şi 37 (poate cu ceva mai mulţi de la Berlin, socotind şi pe cei neanunţaţi).
Comparativ cu Berlinul din 2011 totuşi găsim şi asemănări: locul 1 pentru zona 3 este aceaşi Tenie Gligor, iar locul 1 pentru zona 4 la fel este ca şi în 2011 Komporály Sándor, coincideţe în mod sigur neântâmplătoare. Bineânţeles că toţi câştigătorii a zonelor merită felictări, dar cu atât mai mult ei.
O altă asemănare este că la fel ca şi în 2011, rar s-a întâmplat ca cei de la sfârşitul zonei să poată să întreacă pe cei din începutul şi nici cei din zone mai lungi nu prea au reuşit să ajungă în faţă la cei cu distanţe mai mici, excepţii bineânţeles că sunt. La fel ca în 2011, nici în 2012 nu s-au întors acasă 20% din porumbeii angajaţi de la zonele peste 1100 km.
Neapărat trebuie amintit şi de rezultatele excepţionale a celor cu distanţe extreme cum este a porumbiţie de la Galaţi (dar nu numai), care sunt sigur că a făcut extrem de fericit pe Fraţii Janssen  Dl. Tataru Eugen şi Gabriel.
Din păcate cu aceste asemănări se şi termină şirul, în rest nu se pot compara cele două concursuri.


În ceea ce mă priveşte, anul ăsta am pregătit mai bine porumbeii ca anul trecut, făcând câteva antrenamente către seară şi după masă. De această dată am trimis şi doi porumbei din 2010, cu speranţa că sunt mai iuţi, dar din păcate nu s-au mai întors acasă.
Din cele cinci trimişi am doi sosiţi, faţă de patru din anul trecut.
La fel ca în 2011 primul mi-a venit femela 559106/2008, anul trecut a avut 18,76 puncte, iar anul asta va avea probabil cc. 32.

Pe locul doi, în crescătoria mea, a venit masculul 791143/2009, pe care iniţial nici nu am vrut să trimit la Berlin, ci la Praga. El mai înainte nu prea a avut clasări în frunte, dar a fost cel mai constant.

Ţin să menţionez că pozele au fost făcute mai de mult, deci numerele de telefon de pe inelul microcipului, au fost luate încă înainte de a fi trimişi la maratoane.

Nu este stilul meu de a critiza organizatorii, (şi doresc să cer scuze dacă voi jigni pe cineva) dar s-a mai comis o greşeală: regulamentar concursurile de fond şi maraton au o durată de şase zile, iar de acestă dată acest termen expira vineri 13 iulie la ora 14:35. Fiind ştiut că nu s-a adunat 20% din porumbeii angajaţi, trebuia să respecte acest termen. Trebuie să recunosc însă, că acest lucru tulbura mult programul îmbarcărilor pentru următoarele concursuri din sfârşitul săptămânii. Încă o asemănare cu Würzburg, la fel s-a procedat şi atunci!
Fiind la dispoziţie deocamdată numai clasamentul provizoriu de la Berlin 2012 şi prezentul analiză este numai provizoriu şi probabil incomplect, dar sper eu, cât se poate de real.
În final pentru a evidenţia mai bine decizia nefericită referitor la ora lansării mai fac o comparaţie: de aceeaşi dată cu Berlinul, am avut concursul maraton a zonei III cu lansare de la Praga (2012.VII.7), dar la ora 10:00. La fel ca Berlinul şi acest concurs a fost deosebit de greu şi traseu aproape identic (pentru mine de 926 km), dar totuşi pierderile au fost mult mai mici, iar concursul cred că se termină a doua, sau a treia zi dimineaţă.
Probabil o lansare la ora 10, sau 12 era o alegere mai înţeleaptă, dar sunt convins că şi aşa ar fi fost un concurs extrem de greu, cu pierderi mari, dar poate totuşi mai mici ca aşa.
Cu toate că nu s-au tras prea multe concluzii din eşecurile trecutului (Würzburg), sper că şi anul viitor vom avea un Concurs Naţional, însă mult mai reuşit, nu cu vânt din spate şi viteze de peste 1500 m / minut, cum le-ar place la unii, dar fără pierderi ca în anul acesta.

Concursurile lungi

A sosit vara anului 2012 cu temperaturi caniculare, abia suportabilă.

Cu sosirea verii a venit şi timpul concursurilor de fond şi de maraton, iar odată cu aceste concursuri au apărut şi concursurile ,,catastrofale", urmate de diferite explicaţii şi învinuiri, marea majoritate neântemeiate. Pentru mine nu este nimic deosebit în aceste întâmplări, deja m-am obişnuit cu ele, repetându-se de la an la an, numai zona în care sunt mai mulţi nemulţumiţi se diferă. Anul trecut zona Moldovei a fost afectat grav de aceste concursuri catastrofale, anul asta se pare că vestul ţării este la rând.

Nu doresc să detaliez mai pe larg părerea mea despre aceste concursuri, am făcut de repetate ori mai înainte, dar totuşi nu pot să accept părerea unora, care doresc imediat introducerea de noi reguli.

Cele mai multe nemulţumiri am văzut de la crescătorii din zona 1 de maraton în urma concursului de la Bamberg, 12.VI. 2012. Nu am participat la acest concurs, deci nici nu ar trebui să comentez, însă revolta anumitor crescători din această zonă se pare că va avea impact asupra noului RNS şi a protocoalelor interjudeţene făcute pe patru ani. Nu sunt de acord cu atât mai mult, că s-au întors acasă 20% a porumbeilor până seara zilei a doua a concursului, ceea ce cred eu că este un rezultat mulţumitor, iar pierderile de 30-40% cu ocazia zborurilor de maraton, consider eu că sunt normale.




Luna mai a trecut fără să am timp pentru noi postări. M-am gândit că am să recuperez absenţa la sfârşitul lunii şi în primele zile ale lunii iunie, dar omologarea concursurilor rapartizate pentru mine, mi-a dat mult mai multă treabă, decât preconizam la început.

Primul concurs de fond a anului am avut de la Levice, o localitate din Slovacia cu o distanţă de 555 km pentru porumbeii mei. Nici acest concurs nu a fost o reuşită deplină pentru mine, casând şase porumbei din cele 19 lansate, porumbelul cel mai bine clasat obţinând locul 25 în clasament. Din fericire nu am avut pierderi, ba mai mult toţi porumbeii s-au întors în prima zi a concursului, înainte de ora 17.

A urmat un weekend mai liniştit din punct de vedere columbofil, cu un concurs scurt de la Feleac, iar în sfârşitul săptămânii tocmai trecute am avut trei concursuri: Nyíregyháza 334 km, unde am trimis porumbeii de un an, Tarnava de 621 km pentru porumbeii de doi ani şi un zbor de maraton Praga de 926 km, aici am trimis numai pe cei de peste trei ani.

Ţinând cont de rezultatele anterioare, nici de la aceste concursuri nu aşteptam prea mult. De fapt nici nu pot să zic că am triumfat prea tare, însă am avut totuşi rezultate simţitor mai bune ca mai înainte.

Mai muţumit sunt cu rezultatul obţinut de la Praga unde am avut un porumbel sosit în prima zi a concursului, ceea ce ţinând cont de vremea caniculară şi de vântul din faţă, cred că este un rezultat mulţumitor. Din păcate următorii porumbeii au sosit mai târziu, dar până la urmă nu am avut o pierdere dureroasă, tot ce era mai important s-a întors până seara zilei a doua a concursului. Iată şi cel care m-a făcut fericit:


Ro791115/2009



Acest mascul anul trecut a avut norma la fond cu un punctaj destul de modest, dar şi în anii precedenţi a mai avut sosiri în frunte la mine în crescătorie.


După părerea mea tot mulţumitor au venit porumbeii şi de la Tarnava, de unde primul sosit a fost masculul


Ro0738140/2010.



Cei doi porumbei sunt semifraţi din partea mamei, iar pe locul 2 de la Tarnava tot o soră de a lor a sosit.

Interesant este că şi de la Nyíregyháza tot o semisoră de a lor mi-a venit primul, însă din partea tatălui, deci semisoră cu cei doi veniţi primii de la Tarnava. Fiind o porumbiţă promiţătoare de un an, vă arăt şi pe ea:


Ro0434014/2011



Prea mult nu mă pot lăuda cu ea, are cinci clasări la viteză şi demifond, dar nici nu pretind eu mai mult de la porumbeii de un an.

Ca o surpriză am constatat, că deşi nu au crescut porumbeii nici un pui, totuşi majoritatea deja au început să năpârlească penele din aripă. Nu este ceva prea grav, după cum estimez, vor putea să-i trimit pe fiecare la toate zborurile, dacă năpârlirea va decurge normal.

Fiind prea ocupat, şi trebuie să recunosc şi puţin decepţionat, mai ales după eşecul primului antrenament, am cam abandonat programul zilnic. În ultimele săptămâni de fapt eliberez porumbeii dimineaţa pe la 7, ţin forţat afară o oră, cât timp fac curăţenie, iar apoi toată ziua sunt liberi.

Ca mâncare primesc de două ori pe zi grăunţe de la sac din patru feluri de sortimente, amestecate în proporţie egală. Nu dau cu porţie, las să mănânce pe săturate, dar fără să rămână în hrănitor boabe nemâncate. La prânz, dacă văd că sunt flămânzi, mai dau câteva boabe.

Cea mai mare problemă, care sunt sigur că influenţează negativ rezultatele şi elanul meu columbofil este numărul mult mai mic de femele faţă de masculi. Mai mult, acum după ultima săptămână, iar s-au destrămat perechile.

Următorul concurs de maraton va fi Concursul Naţional Berlin. Învăţând din experienţa anului trecut, încerc să fac nişte lansări către seară de la câţiva km şi 1-2 antrenamente cu lansări la prânz. Totodată cu Berlinul vom avea şi un concurs de la Praga, de asemenea mult aşteptat, dar din păcate nu am suficienţi porumbei de calitate, deci aici am să trimit echipa a doua.

Primele concursuri al sezonului 2012

În ultima vreme am cam neglijat conducerea blogului.
Nu pot să zic că nu au fost evenimente destule, ba chiar am avut prea multe de făcut în preajma porumbeilor şi încă multe alte preocupări profesionale, caracteristice sezonului.
Cu foarte mare repeziciune au trecut primele concursuri, care sunt considerate de mine ca şi antrenamente, dar de obicei prevestesc rezultatele bune sau mediocre din următoarea parte a sezonului.
De această dată nu se anunţă nimic spectaculos nici în sezonul 2012. Am avut numai clasări mediocre, nici un porumbel nu a reuşit să se claseze pe primele locuri de mai multe ori. Totuşi rezultatele sunt promiţătoare, obţinând de obicei clasări destul de numeroase la aceste cinci concursuri scurte, cea ce mă face să sper în continuare.
În primele două decade a lunii am folosit în hrană un amestec din două sortimente luate din comerţ, de calitate destul de bună într-o proporţie de cc 60% şi încă 15% porumb, 15% grâu şi 10% orz. În afară de faptul că în apă de băut am administrat Naturalin, alt tratament nu am făcut în timpul concursurilor.
După al cincilea concurs şi înainte cu două săptămâni faţă de primul fond am făcut un tratament cu Enteroguard cinci zile, după care le-am dat Gervit şi drojdie de bere. La sfârşitul săptămânii în care am tratat porumbeii, nu i-am trimis la concurs.
De la porumbeii mai bătrâni de doi ani am luat prima serie de pui la vârsta de 6-7 zile, iar pe cei de un an i-am lăsat să crească câte un pui. De aceea năpârlirea remigelor primare nu a început încă la bătrâni, dar la yarlingi am găsit deja pene aruncate.
După zece ani de văduvie, anul asta am decis să zbor porumbeii la natural. Probabil rezultatele vor fi mai puţin constante, dar sper că pot să mă ocup de porumbei mai cu plăcere. Totuşi porumbeii au un program zilnic: dimineaţa zboară liber o oră după ora 6:30, iar seara la fel după ora 18:00. În restul zilei sunt închişi, dar odată pe săptămână îi las liberi toată ziua şi le asigur apă pentru îmbăiat.
Prima serie de pui, 26 de bucăţi, au ieşit afară în jurul datei de 20 mai, iar momentan cei mai mari dintre ei deja zboară. Sunt frumoşi şi sănătoşi. A doua serie au ieşit din ou şi se dezvoltă frumos.

Acum, după terminarea primului concurs de fond-demifond, deja pot să vă relatez că nu am reuşit să obţin nici de această dată rezultate spectaculoase, nici ca şi clasări în frunte şi nici ca număr de porumbei clasaţi. A fost un concurs cu viteze mari, cu vânt din spate, ceea ce nu favorizează de obicei rezultatele porumbeilor mei.
Sper că creşterea distanţelor va mai diminua şi handicapul rezultat în urma intrării porumbeilor în noua volieră, fiindcă la majoritatea concursurilor porumbeii după întoarcere au pierdut 1 - 2, ba chiar şi mai multe minute la intrare. În timp ce puii nici nu se gândesc, cei bătrâni şi acum mai ezită să găsească uşa volierei.
Luni, deja am început pregătirea porumbeilor pentru fonduri mai lungi şi pentru maratoane, lăsându-i mai mult liber şi alimentându-i puţin mai bine. Administrez numai boabe luate la sac, amestec format din cele patru sortimente luate, iar în apă de băut pun câte 10 ml de oţet de mere la 2 litrii de apă.
Cei pregătiţi pentru maratoane, caut să aibă ou proaspete în cuib, sau ou în preajma eclozionării. Din păcate însă am câţiva masculi, care au rămas fără femele, iar rezultatele lor (cred că din acestă cauză) lasă mult de dorit.