Dresaj

Am fost întrebat: ,,de ce considerati ca e important ca porumbeii sa mearga fiecare la boxa lui cand le comandati dvs.asta ? Cum ii faceti sa "inteleaga" aceasta comanda ?"
Iarăşi scriu de anumite lucruri, despre care nu am citit nicăieri, deci probabil nici nu a fost demonstrat ştiinţific. Porumbelul cred că este un animal asemănător câinii, care trăieşte în comunităţi cu indivizi mai puternici şi mai slabi. Deci obligatoriu se formează de-a lungul timpului o oarecare erarhie în cadrul stolului (pasăre gregară).
În cazul câinilor de exemplu, fapt dovedit ştiinţific, există un şef de haită faţă de care sunt subordonaţi ceilalţi membri a grupului. Chiar dacă acest individ dominant îl bate pe careva dintre supuşii lui, nu este nici o supărare, este ceva natural, firesc pentru ei.
Tot aşa cred eu că se întâmplă şi la porumbei, dacă te acceptă şef deasupra lor, se supun şi nu va fi un stress prea puternic când îi prind. Deci eu, crescătorul, sunt ,,seful" lor.
Pe lângă cele scrise mai sus ţin la această ordine ca şi indivizi tineri, sau mai slabi din punct de vedere fizic, sau mai puţin agresivi să-şi găsească un loc de a lor, unde ei pot fi stăpâni.
Cum îi determin ca să execute comanda?
Prima dată cum am mai scris, îi las cc 10-14 zile să aleagă fiecare un loc, deci erarhia naturală să-şi poată spune cuvântul. După ce îsi cunoaşte fiecare locul, îi fugăresc şi-i oblig să se ducă la loc. Care nu ştie de prima dată, şi de obicei aşa se întâmplă, îi prind şi îi pun la loc. Repet treaba de două - trei ori şi a patra oară deja fiecare ştie ce doresc eu de la el. Fiind şi cei bătrâni printre ei, care deja ştiu despre ce este vorba se duc imediat la loc şi cei tineri învaţă de la ei.
Poate se pare o prostie cu învăţatul tinerilor de la cei bătrâni, dar sunt convins că aşa este. În al doilea compartiment, care este separat de o uşă de scândură de primul, după ce am terminat cu primul curs cu vecinii, mult mai uşor se învaţă, majoritatea chiar ştiu deja fără să-i învăţ.
Iarăşi un lucru la care ţin foarte mult: un porumbel care a mers la locul lui nu îl prind imediat. Îl las să se simtă stăpân în boxa lui, ba chiar mă prefac că mă dau de bătut faţă de el în boxă.

Octombrie 4

Data trecută am scris că în luna octombrie în anii trecuţi nu am avut prea multe evenimente şi aşa este, însă cele pe care le aveam erau destul de grave. În această perioadă am avut cele mai multe îmbolnăviri şi nu numai în crescătoria mea, dar am fost destul de des solicitat şi de alţii cu diferite probleme de sănătate la porumbei.

În marea majoritate a cazurilor era vorba de paramixoviroză. De obicei nici o boală infecţioasă nu se bântuie numai singur într-un efectiv, ci de obicei în urma unei boli apărută iniţial mai apar şi alte îmbolnăviri infecţioase, de multe ori mai grave ca boala primară. În ultimii ani aşa conlucrează adeno-coli cu circoviroză şi paramixoviroză. Bolile bacteriene vin şi mai târziu asigurând ultima lovitură pentru organismul slăbit. Antibioticele nu au nici un fel de efect asupra virusurilor mici, deci practic organismul trebuie să învingă boala. Tratamentele cu antibiotice indicate în asemenea boli au rostul de a stârpi infecţiile bacteriene secundare. Dar şi în cazul bolilor bacteriene fără ca organismul să aibă putere de reacţie nu este posibilă vindecarea. Şi tocmai asta fac circovirusurile, distrug sistemul imunitar al organismului ca şi în cazul SIDA. În asemenea situaţii sunt bine venite vitaminele pentru organismul bolnav.

Însă nu trebuie să ne gândim mereu la boala cea mai gravă. Destul de des apare diareea, sau mai bine zis falsă diareea la porumbei şi din cauza stressului. Orice schimbare bruscă în viaţa unui organism reprezintă stress. Aşa de exemplu un front atmosferic cald, sau rece poate fi stress pentu porumbel, deci indirect cauza diareei. De obicei asemenea probleme trec de la sine până a doua, sau a treia zi fără nici o urmă. Nici porumbeii de fapt nu par bolnavi în aceste cazuri.

La începutul lunii am avut un porumbel la care am observat că nu poate să închidă ciocul, abia reuşea să ciugulească boabele. L-am prins şi am văzut în gură nişte depozite gălbuie, asemănătoare cu caşul. Era vorba de difterovariolă, de mult apărută în alte efective, la mine am observat numai cazuri puţine cu erupţiile caracteristice la pleoape şi pe picioare. Nu l-am tratat cu nimic pe porumbelul respectiv şi nici pe ceilalţi, vindecându-se spontan.

Tot cam de odată cu cazul descris mai înainte am observat la un alt porumbel, tot pui, că respiră greu, nu mai poate cânta. În schimb era vioi, cu nările albe şi cu penajul strălucitor. Am prins-o şi am examinat-o, însă nu am găsit nimic la el. Ce a avut? Tot difterovariolă. Probabil că pe mucoasa căilor respiratorii a apărut o erupţie, care cauza simptomele amintite. Nici pe el nu l-am tratat, inţial respira tot mai greu, dar după cc 10-12 zile a început să se ameliorizeze starea lui, apoi s-a vindecat complet. Cazurile respective, mai ales prima se putea confunda uşor cu trichomonoză, de fapt cred că erau şi trichomonade în cavitatea bucală, sau al doilea cu micoplasmoză, sau altă boală respiratorie, dar atunci apar şi alte simptome, cum ar fi epiforă (lăcrimare), jetaj nazal, stare de abatere, ect.

Un caz mult mai misterios am avut acum trei săptămâni. Trei zile nu am fost acasă şi porumbeii erau îngrijiţi de soacra mea. Când m-am întors am observat că un mascul de un an ţine capul şi gâtul cam curios, dar nu ca în cazul paramixovirozei, nu poate mânca, nici de băut nu reuşea, şi găinatul era puţin cam verde. L-am prins, l-am examinat, nimic deosebit în afară de faptul că era cam slăbit. Am dat o tabletă de Enteroguard, a doua zi era mai vioi, găinatul a devenit galben, tot mergea la apă, dar nu a reuşit să bea cu poftă. Am dat cu sondă (un tub subţir de cauciuc) 20 ml de Rehidravit pe gură direct în guşă şi încă o tabletă de Enteroguard. Ziua următoare era mult mai vesel. Apoi mi-am dat seama ce s-o fi întâmplat cu el. Probabil, fiind pus deoparte la compartimentul reproducătorilor unde sunt puţin cam prea mulţi (fiind bătăuş), s-a înghesuit la mâncare şi fără să observe soacra i-a prins capul la hrănitor (am păţit şi eu aşa de mai multe ori, odată chiar murind un pui), probabil s-a chinuit până a reuşit să scape şi de acea avea el durerile la gât. Nu i-am mai dat Enteroguard decât Rehidravit şi a doua zi mi-sa părut că este vindecat.

În ultimile zile, însă iar am observat că nu mănâncă bine şi este mai trist ca ceilalţi. I-am examinat găinatul, era normal, nici slăbit nu este mai mult ca mai înainte, iar când m-am uitat la aripă, am observat pene crescute anormal în ambele aripi. Este vorba numai de remigele crescute în perioada suferindă a porumbelului.

După literatura de specialitate asemenea greşeli a năpârlirii se întâlnesc în cazul mai multor boli infecţioase (paramixoviroză, salmoneloză, trichomonoză ect.), dar şi alte suferinţe prin care trece animalul în perioada de năpârlire. Nefiind vorba de un exemplar valoros şi neavând simptome care să indice prezenţa bolii infecţioase, îl mai las aşa o săptămână fără tratament, iar dacă starea lui nu se va ameliora simţitor, îl sacrific. Ce boală are? Nu ştiu, dar cred că ceva boală internă, sau o trichomonoză metastazată?

Ce este Rehidravitul? O soluţie de săruri minerale, glucoză şi puţine vitamine folosite pentru rehidratarea animalelor slăbite, sau/şi deshidratate, de fapt aceaşi lucru ca şi electrolitul folosit la porumbei, dar se administrează injectabil. Am mai folosit cu succes la porumbei bolnavi, slăbiţi, deshidrataţi. Tot cu sondă am administrat câte 15-20 ml deodată de 3-4 ori pe zi, nu injectabil, ci cum am descris mai înainte.

Se pare că s-a terminat o perioadă din an, să numesc disciplinară. În această perioadă trebuie să înveţe fiecare porumbel care este boxa lui, şi să se ducă la loc când aşa vreau eu. Este o perioadă destul de grea, nu atât de mult când se învaţă cu boxe, mai mult mersul la loc trebuie să exersez. Se cam stresează la început, dar mai târziu îi îmblânzesc iar. Zilnic de două ori fac acest exerciţiu cu ei, cu ocazia curăţeniei.
În anii precedenţi, cum am mai amintit, am avut de mai multe ori simptome diareice. Când nu se vindeca singur în 2 zile, am dat Streptomicină la început (1998), iar mai nou Enteroguard trei-patru zile şi s-au vindecat.
Tot aproximativ în această perioadă am separat poumbeii pe sexe în alţi ani şi am închis crescătoria (anul asta mai devreme un pic), să mănânce uliul de la alţii, nu numai de la mine.
Cam atât pentru octombrie şi în special a doua jumătate a lunii octombrie.

Perioade

Poate ar trebui să încep cu perioada de reproducţie, dar nu consider această perioadă una aparte, deci se coincide cu Pregătirea pentru reproducţie şi Cocursuri, iar considerând că obiectivul principal sunt concursurile (cel puţin pentru mine) tratez problema din acest punct de vedere.
Iniţial m-am gândit să scriu mereu numai despre evenimentele actuale, dar ulterior am ajuns la concluzia că este totuşi bine să creionez dinainte ideile. Mai târziu când va fi actuală mai revin la fiecare perioadă în parte, iar problema reproducţiei, deci a lotului de matcă tratez separat.
Prima perioadă care tocmai atunci se terminase când mi-a venit idea blogului este (la mine) perioada de acomodare a puilor cu noul adăpost. Îcepe în funcţie de sezon imediat după terminarea concursrilor puilor şi trecerea lor în compartimentul porumbeilor adulţi. Anul aceasta a început la 12. IX.
Cu această ocazie închid coteţul puilor şi transfer tot lotul de zbor la adulţi. Aici eliberez toate boxele, aşez odihnitoarele pe pereţi şi las puii să se obişnuiască cu noul adăpost. De obicei cc 15-20 zile sunt suficiente ca să înveţe cu toţii unde trebuie să treacă cu apusul soarelui şi la servitul mesei, deci în 2010 s-a terminat la data de 1 octombrie de odată cu separarea cursierilor pe sexe.
Ocuparea locurilor este a doua perioadă în care dau posibilitate puilor masculi să ocupe fiecare o boxă dintre cele libere. De obicei la această dată nu-i mai las să zboară porumbeii, de frica uliului, deci au timp toată ziua să-şi caute fiecare un loc mai potrivit pentru el. Dacă sunt masculi bătăuşi, care în perioada precedentă au ocupat deja mai multe boxe, ii trec la femele, sau la matcă, până găseşte fiecare pui un loc. Cât sunt masculii în exil, boxele lor rămân închise, iar uşile sunt puse îtnr-o poziţie care împiedică ocuparea lor. În 12-20 zile se termină şi această etapă la sfârşitul căruia readuc şi pe masculii agresivi la locurile lor.
Dacă am pui la care nu se cunoaşte sexul, îi las în comartimentul masculilor şi le dau o boxă. Dacă nu fac aşa, primăvara, dacă va fi mascul, mult mai greu îl pot obişnui pe el şi pe ceilalţi cu noul venit, iar în caz că va fi femelă, trec dincolo la femele şi închid locul ei.
Instaurarea disciplinei începe imediat după ce am readus masculii la locurile lor. În anul acesta pe la data de 14. X. era această dată, deci ne aflăm tocmai în mijlocul ei, în consecinţă caut să-l descriu puţin mai pe larg.

Este o perioadă dificilă, trebuie să-l învăţ pe fiecare pui să se ducă la locul lui când aşa vreau eu, de ex. la începutul curăţeniei, sau ori de câte ori vreau eu. Pentru asta trebuie să-l prind şi să-l pun eu la loc de câteva ori, iar care nu vrea să înţeleagă cu vorbe bune, îl mai şi bat un pic. De obicei nu trebuie să-l bat prea tare, mai mult îi sperii, dar de ex. anul trecut fără să vreau chiar am ologit pe unul. De învăţat învaţă destul de repede această ordine, dar mai trebuie şi exersat de câteva ori ca să nu uite lecţia.

 

Bineînţeles că devin mai speriaţi, mai agitaţi, dar caut să-i recompensez cu ocazia furajării. Totuşi durează cc trei săptămâni până totul merge ca pe roată, anul asta a mers surprinzător de uşor şi repede. De a lungul acestei perioade se mai întâmplă că trebuie să-i închid pe unii dintre masculii bătrâni mai bătăuşi în boxele lor, să mai prindă curaj puii.

Femelele au la dispoziţie spaţiu mult mai mic, dar fiind mai puţin batăuşe se împacă mai bine.

Tot în această perioadă cad şi remigele principale, deci şi mâncarea trebuie să fie îndestulătoare şi bună (dacă se poate mai bună decât în imaginea alăturată).

Sper ca în următoarele două săptămâni să se termine şi a treia perioadă ca să pot începe a patra: perioada de liniştire şi terminarea năpârlirii. Practic la începutul acestei perioade trebuie să domnească în crescătorie deja o ordine desăvârşită. De dorit ar fi să nu se mai bată porumbeii între ei, fiecare să aibă locul lui, să nu fie dominat tot compartimentul de unu sau doi masculi feroce ect. În realitate însă mai apar mici altercaţii trecătoare, uneori arbitrate de mine, mereu în favoarea celui mai slab. În această perioadă caut să-i alimentez cât mai bine şi diversificat, cu multă florea soarelui şi mazăre, dacă am. Caut să-i prind cât mai prudent şi mai rar, dar totuşi verific calitatea penelor periodic la 5-10 zile. Săptămânal, sau mai des le asigur apă pt. baie. Când şi ultima pană mare din aripă ajunge la 3/4 dim lungimea normală, treptat introduc orzul în alimentaţie şi în 10-12 zile vor primi numai orz şi începe perioada de înblânziri a poumbeilor datând aproximativ la 15-20 decembrie.

Cred că aţi observat că majoritatea preocupărilor în perioadele premergătoare m-am ocupat cu masculi, cea ce priveşte femelele, ele au primit aceaşi mâncare ca şi masculii, dar disciplina o las să institue ele cum vor. În această perioadă porumbeii, după ce termin cu curăţenie, primesc dimineaţa o porţie de orz, eventual dacă am timp puţin porumb din palma mea. Seara ca şi dimineaţa tot orz, dar după ce se satură de orz mai dau porumb din palma mea. Dacă nu este prea frig primesc mai puţin, dacă e frig tare, le dau cât vor să consume. Aceaşi program fac şi cu femele.
Bineînţeles că nu le place orzul, deci consumă puţin, nu se îngraşă, deja au penele crescute nu au nevoie de hrană prea bună, iar fiind flămânzi se înblânzesc de minune. Totuşi mereu sunt câţiva mai precauţi, nu consumă din palmă, mai bine aleargă după boabele aruncate de ceilalţi. Nu sunt convins că nu cumva ei vor fi cei mai buni! Tot în această perioadă fac şi marele tratamente, vaccinările şi câte o vitaminizare din 10-10 zile. Este cea mai plictisitoare perioadă din an şi este şi destul de lungă.
Pregătire pentru reproducţie este continuarea perioadei precedente. Începe aproximativ în funcţie de starea vremii şi planul de concursuri la 1-10 martie (bine ar fi să fim deja acolo) îi alimentez mai din belşug, vitaminele le dau săptămânal şi la mijlocul perioadei îi împerechez. Înainte de a-i împerechea, încep să le dau drumul afară, dar numai pentru perioade scurte. Preioda respectivă se contimuă până eclozionarea puilor şi include şi primele antrenamente, chiar şi primii concursuri de viteză, cosiderate de mine tot anterenamete.
Perioada pentru care i-am pregătit deja încă din septembrie este cea a Concursurilor, dar mai este atâta vreme până atunci şi vor fi atâtea schimbări de păreri că ar fi păcat să discut acum de ele, mai ales că se suprapune şi cu creşterea şi înţărcarea puilor, apoi educarea lor ect..