Începe sezonul 2013

După multe tratative şi negocieri, până la urmă se pare că s-a finalizat şi planul de zbor a judeţului Harghita. Deşi programul de mai jos nu a apărut încă oficial pe saitul FCPR şi deja sunt şi modificări mărunte (ex data începerii, centre de îmbarcare), totuşi sper ca aspectele principale rămân valabile.
Concursurile vor fi organizate în colaborare cu Asociaţia Crescătorilor de Porumbei din judeţul Mureş, după cum se vede din protocolul şi planurile de zbor de mai jos.

FEDERATIA CRESCATORILOR DE PORUMBEI DIN ROMANIA
PLAN DE ZBOR MATURI
JUDETUL Harghita - ANUL 2013
PERIOADA: 27.04.2013 - 27.07.2013

                   

FEDERATIA CRESCATORILOR DE PORUMBEI DIN ROMANIA
PLAN DE ZBOR PUI
JUDETUL Harghita - ANUL 2013
PERIOADA: 03.08.2013 - 05.10.2013

PRESEDINTE                                     RESPONSABIL TEHNIC SPORTIV
   BARICZ T. CSABA                                      BUZOGANY CSABA
    0741088170                                                          0744155774
 btcsaba71@gmail.com                            csaba@buzogany.ro

Fiecare crescător vor trebui să plătească următoarele sume, în funcţie de numărul porumbeilor cu care participă:

1-10 galambig, 150 lej,  1-10 porumbei 150 lei

10-30 galambig, 300 lej, 10-30 porumbei 300 lei

30-60 galambig, 450 lej, 30-60 porumbei 450 lei
60 galamb fölött, 600 lej, peste 60 de porumbei 600 lei

Înainte de concursuri vor fi două antrenamente cu lansări de la Reghin 70 km în data de 26.IV şi Bistriţa 110 km în data de 28.IV. Preţul celor două antrenamente este de 1 lei / porumbel angajat.

Inteligenţa

Cu câteva decenii în urmă era considerat că în cazul animalelor nu se poate vorbi de inteligenţă. Se considera că tot ce fac, sunt dictate de instinctul lor. Ultimile cercetări însă au dovedit, că aceste teorii sunt total greşite şi animalele sunt cu mult mai inteligente, precum se credea în trecutul nu prea îndepărtat.
La sfârşitul lunii decembrie am văzut la televizor o serie de filme documentare extrem de interesante cu această tematică. Printre altele era vorba de maimuţe cu talente matematice impresionante, de papagal, care folosea cuvintele în mod conştient, de piţigoi, care rezolva o anumită problemă cu eficacitate diferită în funcţie de zona geografică de origine şi nu în ultimul rând de porumbei voiajori.

Aici puteti viziona un fragment scurt dintr-un asemenea film.

Aici unul şi mai interesant

Cel mai puţin interesant şi cel mai discutabil pentru mine a fost cel referitor la porumbei, unde cercetătorii de la o universitate renumită au încercat să demonstreze, că porumbeii nu au instinctul de orientare înnăscută. Cu ajutorul GPS -ului montat pe spatele porumbeilor au urmărit traseul pe care porumbeii au parcurs de la locul lansării până acasă. Cu ocazia primei lansări, de la cc 8 km, porumbeii au parcurs mai bine de 60 km, făcând mari ocolişuri. Mai târziu însă, după antrenamente repetate, au reuşit să ajungă acasă mult mai direct, folosind repere, cum ar fi autostrăzi, clădiri, localităţi, pentru orientare.
Fenomenul nu este ceva deosebit pentru noi columbofilii, însă mi-se pare că este vorba de ceva mult mai mult decât învăţarea unui anumit traseu. Pentru demonstrarea acestui fapt, când porumbeii ajung acasă pe un traseu relativ favorabil fără experienţe anterioare, avem nenumărate exemple de la concursuri.
Pentru a ajunge acasă de la meleaguri foarte îndepărtate într-un timp cât mai scurt, printre alte calităţi porumbeii au nevoie de o anumită inteligenţă, comparabilă cu cea prezentată în filmele mai înainte amintite.
Majoritatea tratatelor de specialitate columbofilă la caracterizarea porumbeilor campioni pe primele locuri aminteşte de inteligenţă. Totuşi în cazul porumbeilor existenţa acestor calităţi este destul de greu demonstrabilă şi chiar dacă reuşim să găsim anumite teste cu care putem evidenţia şi compara aceste inteligenţe înnăscute, mai rămâne să demonstrăm corelaţia între rezultatele obţinute la concursuri şi rezultatele testelor.
Citind în cărţi de specialitate, mai ales în cartea lui Anker Alfonz, despre inteligenţa porumbeilor, de mult timp încerc să definesc şi eu anumite criterii, pe baza căruia să pot spune că un porumbel este mai inteligent decât celălalt. Din păcate însă rezultatele acestor observaţii nu a fost corelabile cu numărul şi calitatea clasărilor de la concursuri.

1.  De exemplu după ce am construit noua volieră, porumbeii au fost nevoiţi să intre în crescătorie în altă parte ca mai înainte. Cei mai inteligenţi normal că sunt cei care reuşesc să rezolve mai repede problema ivită. După ce au învăţat cu intrarea, am pus uşa intrării pe poziţia în care nu puteau să iasă, numai să intre. Au fost câteva exemplare care au reuşit să rezolve ambele probelme printre ultimii. Chiar am vrut să elimin aceşti porumbei mai proşti. La sfârşitul sezonului totuşi aceste exemplare au fost cu cele mai multe clasări, nu au ieşit campioni naţionali, nu au fost nici cei mai buni din generaţia lor, dar au obţinut mult mai multe clasări ca majoritatea porumbeilor din efectiv.
2.  Iarna după terminarea năpârlirii şi unei perioade în care mă ocup mai puţin cu porumbei decât altă dată, încep să-i îmblânzesc, oferindu-le porumb din palmă. Am observat că unele exemplare învaţă, se obişnuiesc, mult mai greu să profite de aceste posibilităţi ca altele. În mod normal cei care descoperă mai repede acesastă sursă uşoară de hrană sunt mai inteligenţi ca ceilalţi. Totuşi nu ei sunt şi cei mai buni cursieri, de multe ori cei care învaţă cel mai târziu sunt cei mai buni la concursuri.
3.  O altă probă este toamna, când puii sunt trecuţi în noul compartiment de maturi. Eliberez toate boxele ca să aibă fiecare posibilitate de ocupare a câte un loc. Mereu se găseşte câte unul, care ocupă un loc favorabil (după mine) şi reuşeşte să şi apere mai târziu. De obicei am avut o încredere mai mare în aceşti porumbei şi în viitor, însă nu mereu a fost confirmată încrederea.
4.  Mai târziu încep să-i învăţ să se ducă la locurile lor când fac eu semn şi să rămână pe loc până termin curăţenia, sau până când mă aflu eu printre ei. Nici de această dată nu am găsit o coleraţie între rapiditatea cu care s-au obişnuit cu noua ordine şi rezultatele obţinute de la concursuri.

Nu am menţionat, dar cred că se subânţelege că toţi aveau conformaţie corporală comparabilă, la fel şi starea de sănătate am încercat să ţin la acelaşi nivel pentru tot efectivul.
Concluzionând cele afirmate mai înainte, cred că iteligenţa este de mai multe feluri, iar eu nu am urmărit cea potrivită pentru porumbei voiajori. În afară de asta se pare că celelate calităţi, în primul rând cele fizice şi comportamentul, în special de a nu se rupe de stol, sunt mai importante în supravieţuirea concursurilor, decât inteligenţa.
Un lucru totuşi care se pare a demonstra teoria cercetătorilor este că cei care reuşesc să-şi rezolve întoarcerea de la concursurile dificile în tinereţe, au mare sansă să devină campioni, deci experienţa şi capacitatea de a învăţa, au cuvânt hotărâtor pentru viitor.

Pariuri pe bani, prono-columbo-sport

Plecând de la experienţa anilor trecuţi, şi anume că nici o încercare de a institui o modalitate de premiere cu bani a porumbeilor câştigători, nu a avut un succes îndelungat, m-am gândit că ar trebui angrenaţi câţi mai mulţi crescători, de exemplu pe toţi doritori de participare din ţară.

Tot sistemul s-ar baza pe baza de date a FCPR-ului cu care se calculează clasamentele la ora actuală.
Fiecare doritor de participare ar avea posibilitatea să deschidă un cont propriu, practic o pagină, unde ar putea să parieze. Ar fi ceva asemănător cu magazinele online, numai că în loc de produse (marfă) ar fi porumbei. Oricine ar putea să aleagă oricare porumbel al oricărui crescător, care figurează în baza de date după felul următor.

1. Selectarea judeţului: apar crescătorii şi concursul planificat pentru weekendul respectiv.
2. Alegerea crescătorului: apar porumbeii înscrişi în concurs la începutul sezonului
3. Alege porumbelul interesat: se afişează rezultatele anterioare a porumbelului (ex. ultimile 10 clasări).
4. După studierea trecutului porumbelului ales ar hotărâ, dacă pariază, sau nu pe acel porumbel în respectivul sfârşit de săptămână. Bineânţeles, deoarece un străin nu ar avea cunoştinţe, dacă un oarecare porumbel mai este în concurs, sau deja s-a pierdut, sau chiar dacă nu este pierdut, va fi trimis la concursul următor, sau nu, deci cel mai sigur e să parieze pe porumbeii proprii.
5. Alegerea sumei pariate, respectiv felul pariului (ex. se clasează în 20%, se clasează în primii 1%, se clasează pe locul 1 pe maşină, ect.).

Ca să se poate finaliza pariurile ar fi nevoie de un anumit fond de premiere, pe care degeaba se aşteaptă să fie dat de alţii, decât cei care participă, de fapt cred că aşa se întâmplă şi în alte locuri. Dacă aceste pariuri ar fi organizaţi de o persoană, sau organizaţie anume, în mod sigur respectivul ar urmări să aibă şi el propriile venituri şi de obicei cum se întâmplă şi la casinouri, adevăratul profit ar fi a lui.
Ca să se evite acest lucru, toată activitatea referitoare la pariuri ar trebui să meargă aproape automat, deci condus de calculator. Singura operaţiune executată de o anumită persoană ar fi virarea câştigurilor la sfârşitul pariurilor, adică la omologarea concursului în cauză  şi eventual validarea conturilor. Această persoană ar primi un salar fix pentru aceste servicii.
Fiecare porumbel ar avea o anumită valoare calculată pe baza rezultatelor obţinute de la ultimile (de ex. 10) concursuri, iar acest coeficient s-ar reactualiza săptămânal. În funcţie de acest coeficient ar fi posibilă parierea. De exemlu, un porumbel care la ultimii 10 concursuri a câştigat mereu,ar avea un coeficient mai mic deci în urma parierii pe acest porumbel s-ar câştiga o sumă de: suma pariată x coeficientul porumbelului. Asta în cazul în care pariază numai pentru faptul că porumbelul se clasează în 20%. Ar fi şi posibilitatea de a paria pentru un anumit loc în clasament, sau pentru primii10% de ex. În acest caz bineânţeles că coeficientul ar fi proporţional mai mare.
Nefiind un investitor extern, suma totală, fondul de premiere, ar fi în funcţie de numărul celor interesaţi la respectivul sfârşit de săptămână, deci necunoscut la început. Din această cauză şi sumele pariate ar trebui să fie limitate.
Pariul practic devine finalizat după omologarea tuturor concursurilor din acel sfârşit de săptămână şi banii câştigaţi, minus 1-5% din câştig s-ar acumula, sau s-ar scădea automat, la soldul persoanei în cauză. Procentul de 1-5% ar rămâne pentru un fond de siguranţă, pentru eventuale evenimente neprevăzute şi salarizarea celui care gestionează banii, iar dacă  la sfârşit de an sunt sume necheltuite, aceşti bani s-ar reâmpărţii între participanţii la pariuri, în funcţie de câştiguri şi contribuţie. Ar fi ceva asemănător cu pronosport,combinat cu sistemul pariurilor curselor de cai.
Pentru a astâmpăra eventualii împătimiţi a  pariurilor, ca să se autodistrugă financiar, limita superioară de sumă depusă în cont ar fi de asemenea limitatată.
Cele prezentate deocamdată sunt numai planuri, dacă cândva se va realiza probabil vor mai fi înbunătăţiri la finisare, la întocmirea programului (şi eu mai am încă câteva idei, cum au probabil şi alţii).
Pentru a descoperi anumitele deficienţe înainte de a finaliza, cel puţin un sezon ar trebui să funcţioneze o versiune demo pe internet, cu sume virtuale. În urma unei asemenea experienţe (de un an, sau un sezon cu maturi + pui) ar fi posibilă o estimare mai exactă a doritorilor de participare şi posibilităţile de câştig.
Bineânţeles că această implicare oficială a banilor în sportul columbofil ar însemna şi o responsabilitate mai sporită a celor implicaţi în calcularea rezultatelor, dar şi la celelalte nivele ar cere o seriozitate sporită (impozite, contabilizare ect.). În mod sigur aceste cerinţe suplimentare ar incomoda pe unii, dar totodată ar conferi sportului columbofil un prestigiu în plus şi o popularizare mai accentuată.