sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Colcluzii: anii buni, anii răi 1995 - 2003.

După cum am mai scris conduc o evidenţă columbofilă, zic eu  foarte precisă, care pe lângă originea porumbeilor şi a rezultatelor lor conţine şi observaţiile mele periodice, precum şi tratamentele aplicte, durata şi data lor. Cu ajutorul acestui jurnal am să încerc să stabilesc cauza eşecurilor, eventual a succeselor.

Înainte de anul 1995 columbofilia din oraşul şi judeţul nostru era parcă leşinat de şocul produs de schimbările profunde de după 1989. Aproape că nu se organizau concursuri, deci nici rezultate notabile nu erau. În această situaţie şi pierderile erau destul de neânsemnate. Aşa s-a întâmplat ca pt. anul 1995 am rămas cu un lot destul de bun de porumbei şi în special cu Campionul şi cei cinci fraţi a lui, care aproape toţi veneau foarte bine de la concursuri de fond şi mare fond. Erau porumbeii puternici şi sănătoşi, trecuţi peste un episod puternic de paramixoviroză din anul 1993. După cum am mai scris, concursul de la Praga din acel an mi-a adus primul succes, care merită amintit. Două concursuri am avut organizate de către sibieni de la Praga şi de la ambele am avut rezultate bune. Ca pregătire am dat porumbeilor polivitamine de la medicină umană, vitamine B1, vitamină C şi înainte de sezon au fost tratate cu Clorovit (un medicament de uz veterinar pe bază de cloramfenicol şi vitamine, care nu se mai fabrică de mult), am mai pus în grit Nutrafort, care este un supliment nutritiv cu vitamine şi aminoacizi pentru păsări (găini ouătoare şi pui de carne). De mâncare am dat boabe cumpărate din piaţă, amestec format din grâu, porumb, mazăre şi floarea soarelui. În aceea vreme nu se comercializa în ţară mâncare gata pregătită la sac şi nici medicamente, sau vitamine destinate special pentru porumbei.
În toamna anului 1995 am separat masculii de femele foarte devreme, la 1 septembrie şi în anul 1996 pregătirea porumbeilor pentru concursuri a fost în general asemănătoar ca în anul precedent. Concursurile de la Scharding şi Linz au fost foarte reuşite.
În anul 1997 până azi inexplicabil pentru mine, i-am pierdut la primele concursuri de viteză cei mai buni porumbei bătrâni, care îi aveam la aceea dată, iar în toamnă am făcut un zbor cu puii de la Arad (300 km.) cu pierderi masive. Tot în acel an am făcut şi primele încercări de a concura la văduvie, care aparent era o încercare reuşită, dar neconcretizată ca rezultate la concursuri.
Aceste pierderi din 1997, dar şi faptul că nici porumbeii nu erau perfect sănătoşi, mai ales puii (erau mulţi pui slabi şi neviabili după eclozionare) a condus la un an cu rezultate destul de slabe în anul 1998.
A urmat anul 1999 cu rezultate spectaculoase de la Gdansk. În toamna anului precedent am avut un episod puternic de paramixovirză, deşi puii au fost vaccinaţi cu LaSota, totuşi a izbucnit boala şi am rămas cu puţini porumbei. Iar am avut probleme cu pui, consideram că au ceva coccidioză şi am tratat tot efectivul cu Galisan. De la un concurs de la Cluj când porumbeii au fost îmbarcaţi în lăzi murdare, porumbeii s-au întors cu diaree şi i-am tratat cu Clorovit şi după aceea am dat Nutrafort. Cu două săptămâni înainte de a-i îmbarca la Gdansk, iar am tratat porumbeii cu Cloramfenicol.
Următorii doi ani, când porumbeii au fost antrenaţi în direcţie sud vest, am pierdut foarte mulţi porumbei buni de la Gdansk.
În toamna anului 2001 înainte de năpârlire am tratat porumbeii cu oxitetraciclină, am făcut mai multe vaccinări cu LaSota, iar iarna am mai făcut un tratament cu Tiforin şi apoi în ianuarie cu oxitetraciclină, Linco-Spectim, Enrobioflox urmat de vitaminizare cu Jolovit (un polivitamin buvabil unguresc). Pentru dehelmintizare am folosit Tetramisol. Am considerat necesare aceste tratamente, fiindcă am avut probleme la pui şi la porumbeii bătrâni am observat semne de boli respiratorii. După anul 1998 vaccinez porumbeii cu Columbovac românesc, sau cu Paramixovacol. Mai înainte nu aveam aceste vaccinuri, foloseam numai LaSota.
În cursul sezonului 2002 am dat înainte de fiecare concurs Oxitetraciclină, Dimetridazol, Enteroguard, Columboviofort. Aveam concursuri din două în două săptămâni, deci nu dădeam în fiecare săptămână, ci cu o săptămână înainte de îmbarcare şi bineânţeles nu toate medicamentele deodată. A fost primul an în care am dat mâncare de la sac porumbeilor.
După cum v-am spus aveam foarte mulţi porumbei cu norme, am avut 5 - 6 cu peste 10 clasări şi câştigam şi un loc 1 de la Nürnberg. Foarte mulţi porumbei cu care am concurat erau consangvini.
Din cauza că am avut foarte multe comenzi de pui, am lăsat pui şi la sfârşitul lunii septembrie pe care i-au şi crescut porumbeii cu care urma să concurez anul următor. Perechile au fost împreună până în decembrie şi porumbeii au fost închişi pentru iarnă tot la începutul decembriei. Tratamentele cu Oxitetraciclină, Enrobioflox, Linco-Spectim ect. am făcut ca în anul precedent. Totuşi rezultatele din 2003 au fost cu mult mai slabe ca în 2002 şi am pierdut doi porumbei deosebit de buni la zboruri de maratoane cu vânt din spate. Cred că trebuia să separ pe sexe mai devreme şi să nu las pui după luna august.
Deocamdată mă opresc aici cu concluziile şi voi continua data viitoare.

miercuri, 13 ianuarie 2016

Anii buni şi ani răi

Faţă de activitatea din perioada de început a apariţiei prezentului blog, în ultima vreme am publicat mult mai puţine articole. Motivul principal este faptul că am cam terminat ideile care consider eu că merită discutate, dar  într-o vreme am primit şi câteva comentarii care nu erau încurajatoare, Comentatorul considera că scriu despre probleme mult prea banale şi e drept avea şi dreptate câteodată.
Nu cunosc definiţia blogului, dar eu iniţial am dorit să conduc un fel de calendar a activităţii columbofile desfăşurate de mine în diferite perioade a anului. Cred că am şi atins acest scop, iar repetarea celor deja descrise ar fi plictisitoare. De aceea nici nu am mai continuat ţinerea jurnalului la zi, însă după cum am mai amintit, mereu fac şi câteva schimbări în activitate, cu scopul de îmbunătăţire, sau numai de dragul experimentului.
Iarna, când activitatea columbofilă este în perioadă de hibernare şi când se finalizeaza rezultatele Campionatului Naţional, am obiceiul să fac bilanţul anului. Bineânţeles că în cazul în care acest bilanţ este mai bun, eventual mai slab ca cei din anii precedenţi, caut să găsesc şi motivele eşecului, sau în cazul anului 2015, a rezultatelor mai bune ca mai înainte.
Fără să am intenţia de a face reclamă, în continuare vă prezint anii cei mai rodnici şi anii cei mai slabi din punct de vedere columbofil în cei douăzeci şi cinci de ani de când concurez cu famila actuală de porumbei şi totodată am să încerc să definesc şi diferenţele, care au condus la aceste rezultate.

Primele rezultate mai bune am obţinut în anii 1995 când am avut primul succes, câştigând cu Campionul loc 1 de la Praga, concurs la care a participat majoritatea crescătorilor din centrul ţării.
Apoi a urmat 1996, când tot datorită Campionului am avut clasări bune la concursurile lungi: Komárom, Scharding, Linz.
Următoarele succese am avut în 1999, clasând foarte bine de la primul concurs naţional Gdansk.
Anul 2002 a fost cel mai rodnic din punct de vedere al numărul porumbeilor cu norme,
În 2007 iar am avut clasări foarte bune, mai ales la maratoane organizate de la Straubing, dar nu numai.
Cel mai bun procent a porumbeilor cu rezultate notabile am avut în 2009, când am început sezonul cu 41 de porumbei şi în Clubul de Maraton de atunci am avut primii patru porumbei la categoria de Aripa de aur, iar şi ca crescător am fost cel mai eficient.
Următorul an în care pot să mă mândresc cu rezultate a fost anul trecut 2014 având şi destul de mulţi porumbei cu norme bune la marton, dar şi la alte categorii.
Anul cel mai bogat după 2012 ca şi număr de porumbei prezenţi în Catalogul Naţiomal a fost 2015.

Anii cu rezultate cele mai slabe au fost: 1997, 1998, 2003, 2008, 2010, 2011, 2012.

Ceilalţi ani au fost cu rezultate de care îmi aduc aminte mai puţin, deşi aveam concursuri bune -obţinând chiar şi cupe naţionale-, dar şi rele.
Cele descrise se refera la rezultate, dar cred că pe majoritatea crescătorilor, la fel ca şi pe mine de fapt, mai mult îi interesează concluziile trase, de ce un an a fost mai bun, iar altul mai cu eşecuri.
Data viitoare, când voi avea timp şi dispoziţie să scriu, am să vă prezint şi aceste concluzii, care de multe ori se coturează mai clar cu trecerea timpului.

marți, 1 decembrie 2015

Ro0624106/2012

Femela pe care urmează să vă prezint a fost de pui printre porumbeii cei mai apreciat de mine. Este o porumbiţă cu o conformaţie foarte echilibrată şi cu origine bună.
În primul an de viaţă -ca şi pui-  nu a avut decât trei clasări mediocre, iar de la ultimul concurs a venit a doua zi dimineaţă. La vârsta de un an de la primul antrenament a venit după cc. 30 de minute de stol, dar de la concursuri a avut o prestaţie mult mai bună. De aceea nu am trimis în acel an la fonduri.
La doi an aşteptam de la ea mult mai mult decât am primit până la urmă. De la primele concursuri scurte a venit foarte bine, dar de la primul fond (Rajka 1 din 2014 VI 1), care de fapt a fost una aproape catastrofală cu vreme ploioasă şi rece a sosit a patra zi. La sosire a fost foarte obosită, deci s-a văzut că nu a stat degeaba pe drumuri. Din păcate această aventură nu a trecut fără urmări şi la următoarele concursuri nu a mai reuşit să facă clasări ca mai înainte. Până la urmă făcuseră norma la maraton, dar nu cu punctaj prea bun, iar pierzând clasările la primele fonduri, nu a mai reuşit să întrunescă suficiente clasări pentru această categorie.
Sezonul 2014 cât de bun a fost s-a terminat exact aşa de prost. Cea mai bună femelă a murit după ce s-a întors de la Berlin şi încă un mascul valoros şi-a îmbolnăvit şi a murit din lotul de zbor. Nici puii nu au scăpat de adeno - coli şi deşi nu am avut mortalităţi, mulţi dintre ei nici nu a terminat năpârlirea remigelor primare.
În primăvara anului curent (2015) am avut un lot de zburători destul de slab, în sensul că aveam câţiva porumbei buni, dar dintre cei de un an am avut foarte multe care nu aveau clasări în toamnă, deci nu ştiam ce să aştept de la ei.
Cele mai mari aşteptări am avut de la femela Ro0624106/2012  şi masculul Ro FCI.0339134/2013 (pe care am pierdut după ce a venit bine de la primul maraton de al Jihlava).


După cum se vede şi din imagine este o porumbiţă frumoasă şi mai jos vă prezint şi originea ei care de asemena este bună, cel puţin după părerea mea.


Nici rezultatele (prezentate mai jos) adunate de a lungul anilor nu sunt neglijabile.


Aceste rezultate obţinute în sezonul 2015 au fost suficiente în Campionatul Naţional pentru locul 2 AS NAŢIONAL şi tot locul 2 ar avea şi ca PORUMBELUL ANULUI însă nu se premiază numai locul 1. Pe lângă aceste două rezultate în frunte, mai are normele de un an la toate categoriile posible -As maraton, maraton extrem, palmares maraton, palmares trei ani viteză-, mai puţin As speed.
După acest palmares am decis să trec la reproducţie, dar aşa de sănătos şi bine dispus este şi acum, că poate mai lansez la câteva concursuri şi la anul.