marți, 18 decembrie 2012

Stând de vorbă cu un maratonist de renume

Cu ocazia Expoziţiei Naţionale 2012 organizată la Târgu Mureş, am avut ocazia să schimb câteva cuvinte, bineânţeles că prin intermediul unui translator, cu renumitul crescător Menne.
Fiind vorba de un columbofil de talie mondială, mai ales cea ce priveşte concursurile de maraton, am fost destul de emoţionat, ba chiar am şi evitat la început să mă întâlnesc cu el. Cu atât mai mult am fost plăcut surprins de felul  prietenesc cu care a stat de vorbă cu mine.
Nu am avut o discuţie prea îndelungată şi probabil ar mai fi fost multe lucruri de întrebat, totuşi am să vă prezint câteva idei din discuţia avută. Totodată am să încerc să şi compar, sau să trag anumite concluzii, faţă de sistemul nostru, sau mai bine zis pretenţiile mele vizavi cu ale lui.


Să încep cu puii, adică cu antrenamentul puilor. Pe cei cc 80 de pui lăsaţi anual probabil din lotul de reproducător (80 de bucăţi) nu trimite la concursuri, sau antrenamente prea numeroase şi grei. Într-un fel cu regret spunea că la ei nu este voie să fie zburaţi puii la o distanţă mai mare de 400 km, din cauza protecţiei animalelor.

La noi în schimb puii sunt zburaţi destul de serios, chiar şi de cei care nu trimit la fonduri şi maratoane, participă la concursuri numeroase de viteză şi demifond. Eu de exemplu trimit puii anual la 20-30 de zboruri, din care bineânţeles că majoritatea este sub 80 km.

Porumbeii de un an, deasemenea sunt oarecum protejaţi, nefiind trimişi decât la un singur concurs de maraton de cc 900 km. Probabil (cred eu) participă cu ei la câteva fonduri şi îi trimite şi la antrenamente cu restul lotului de zbor.
Porumbeii de peste doi ani sunt cei care trebuie să participe la maratoane. Teoretic fiecare porumbel bătrân, adică de peste doi ani, este trimis la trei concursuri de maraton, dintre cele şase organizate pe an. Deci prin urmare zboară cu două echipe. Porumbeii fiind trimişi în medie din trei în trei săptămâni la concursuri de maraton.
Înaintea începerii concursurilor de maraton porumbeii sunt antrenaţi săptămânal, sau poate şi mai des, pănă la 300 maxim 400 de km, deci nu participă nici la fonduri, iar apoi sunt trimişi direct la concursuri de peste 800, sau şi mai departe, până la 1200 km.
Pun un accent mare pe specializarea la o anumită categorie de concursuri, în cazul Dl. Menne maratonul.

Eu de exemplu nu fac aşa, yarlingi nu zbor decât la demifond şi unu - două fonduri, porumbei de doi ani nu trimit decât rar la maratoane, iar cele de peste doi ani sunt trimişi prima dată la un concurs de fond, de 550-650 km şi apoi la maraton.

La întrebarea, dacă mizează mai mult pe Campionatul Naţional German, sau preferă să obţină rezultate proeminente la câte un concurs, a răspuns că mai mult îl interesează clasările în frunte de la concursuri, decât campionatul, de care nici nu a amintit, parcă nici nu ar fi.

La noi altfel stau lucrurile, degeaba are un porumbel un loc în frunte la un concurs, nimeni nu se uită la el dacă nu are măcar norma de maraton, şi până la anul este uitat definitiv, dacă nu face şi palmares.
Nu doresc să critic metoda lor, dar totuşi consider că sistemul nostru este mai bun, în schimb cu o reclamă intensivă, metoda lor este mai eficientă, din punct de vedere a renumei. Cu atât mai mult este mai logică gândirea lor, încât aproape toate şase maratoane avute pe an sunt de renume mondiale, cum ar fi: Barcelona, Dax, St. Vincent, Marseille, Bergerac, Pau. De la un asemenea concurs într-adevăr este suficient să obţii un loc în frunte, chiar şi ,,numai" Naţional, ca să devii celebru pentru mulţi ani.

L-am mai întrebat de furajarea porumbeilor. E de părere că boabele de foarte bună calitate şi cât mai diversificate sunt mai de dorit.

Cu acestă părere sunt şi eu perfect de acord, în schimb consider că trebuie să predomine porumbul, floarea soarelui şi grâul. El foloseşte frecvent în alimentţia porumbeilor arahidele, ceea ce eu încă nu am încercat, dar cred că am să-l încerc în viitor.

Nu am întrebat de metoda de selecţie, dar bănuiesc că nu pierde anual 80 de porumbei şi ca să reuşescă să se încadreze în numărul de 80 de porumbei de zbor, trebuie să mai şi selecteze.
O altă întrebare pe care nu am pus-o, dar nici nu ştiu cât ar fi fost de politicos să o pun, este câţi porumbei şi de la ce distanţă îi pierde pe an.

Ca concluzia finală, am observat că ei trimit maratoniştii lor la mult mai puţine încercări scurte decât noi, deci îi expun la mai puţine riscuri de a se pierde. Apreciază mai mult rezultatele obţinute la un concurs cu renume şi nu hazardează cu porumbeii care au obţinut deja rezultate proeminente. Asigură condiţii şi alimentaţie poate mai bună ca noi, în schimb cere mai puţine (ca şi număr) rezultate, în schimb cei care reuşesc să obţină câte un rezultat de vârf, sunt mai apreciaţi.


Femela Dv 1740-778/2008, cumpărat de la un crescător din Germania Dl. Sigetti, cu strămoşi din crescătoria Menne, mai exact Menne x Eijerkamp - Müler -Wanroy.

sâmbătă, 8 decembrie 2012

Vânzare, cumpărare

Nici cititorii cei mai răutăcioşi cu mine nu pot să mă acuze că fac reclamă pentru porumbeii mei prin intermediul blogului.
Adevărul este că nu sunt un tip cu un talent de comerciant prea bun. Nu numai că nu fac reclamă porumbeilor mei, ci mai mult îi sfătuiesc pe columbofili să nu se avântă prea des în cumpărături de porumbei.
Acum când pe aproape fiecare sait se organizează licitaţii după licitaţii, poate vă sună curios, sau chiar tendenţios un asemenea sfat, dar credeţi-mă, că aşa şi gândesc.
Sunt crescători de porumbei, care niciodată nu se mulţumesc cu ceea ce au şi mereu încearcă să-şi achiziţioneze porumbei noi, tot mai buni.
Văzând cu ochiul acestor crescători, un porumbel este cu atât mai valoros, cu cât a fost vândut, sau cumpărat cu un preţi mai mare. Aparent, din punct de vedere comercial, aşa şi este, în realitate însă, cum ştim cu toţi, valoarea porumbelului voiajori este dată de performanţele sportive ale lui, sau şi mai evident de valoarea ca reproducător, ameliorator a rezultatelor urmaşilor săi.
Am întâlnit şi crescători, care înainte să se uite la porumbel, s-a interesat de pedigreul lui şi culmea, a întrebat dacă este colorat? Apoi vă mai miraţi de ce nu a avut rezultate nici măcar pe plan local, deşi a petrecut aproape o viaţă întreagă ocupându-se cu porumbei.
Noţiunea scump, sau ieftin, este subiectivă, depinzând în mare măsură de banii disponibili a celui care doreşte să cumpere. Totuşi sunt de părere că sumele exorbitante, peste 50 000 euro, cu care în ultima vreme au fost vândute porumbeii la licitaţi, intră, indiferent de cumpărător, în categoria porumbeilor scumpi.
În condiţiile noastre sunt de părere că deja şi suma de 1000 euro este destul de mare pentru un porumbel. Spun asta cu toate că apreciez mult porumbeii buni şi cred că şi fac destul de multe sacrificii pentru porumbei, adică aproape tot, ce se poate în situaţia mea.
De obicei aceste mari achiziţii în marea majoritate a cazurilor nu sunt urmate şi de succese columbofile pe măsură, fiind urmat de dezamăgirea crescătorului.
Pe de altă parte nici pe acei crescători nu-i apreciez prea mult, care nu vor să investească în porumbei, ba se şi laudă cu gura plină, că el nu a dat niciodată nici un ban pe porumbel. Deşi nu este o mentalitate corectă, totuşi sunt numeroşi crescători, care au reuşit să obţină rezultate cu porumbei primiţi cadou, sau prinşi de la concursuri.
Nu am de gând să cumpăr porumbei şi nici de vânzare nu am, totuşi am să încerc să definesc ce criterii aş urmări în cazul în care aş dori să fac noi achiziţii, fără să consider că am dreptate, sau nu ar mai fi şi alte sfaturi utile.
În primul rând aş căuta să cumpăr de la crescători de încredere şi bineânţeles cu rezultate la categoria de distanţă preferată de mine. Totodată aş căuta să procur porumbei din zone cât se poate de apropiată cu  a mea şi de la crescători cu rezultate constante da a lungul a mai mulţi ani.
Dacă totuşi aş opta pentru un necunoscut, aş analiza pe lângă rezultatele lui şi ce efectiv are. De foarte multe ori am întâlnit crescători cu renume, chiar cu renume mondială, care deşi declară, că deţin un număr relativ mic de porumnbei, totuşi reuşesc să se prezinte şi la diferite licitaţii un număr destul de mare de porumbei şi bineânţeles tot cu origine extraordinară.
Eu nefiind un crescător cu renume mondială, totuşi reuşesc să vând (mai dau şi cadouri) toţi puii supranumerari şi încă nu am vândut decât trei, sau patru în afara ţării. Atunci cum poate un crescător cu renume mondială şi cu un efectiv sub 200 de porumbei, să mai aibă şi pentru licitaţii. Probabil că mai au cumpărători şi acasă în ţara lor, la fel şi din ţări vecine, mai vin şi chinezi şi japonezi să cumpere, de obicei sunt prezenţi cu porumbei de vânzare şi pe saituri de licitaţii.
Pornind de la solicitările de cumpărare care am avut eu în anii mediocri, cred că un crescător de renume mondială poate să vândă de acasă fără prea multă reclamă 500-600 de porumbei pe an. Poate vi se pare un număr exagerat de mare, dar eu fără să fac nici o reclamă şi fără să particip la licitaţii, numai în ţară am dat 414 porumbei în 12 ani şi nici nu pot să zic că am avut cumpărători din toate colţurile ţării, majoritatea porubeilor fiind cumpărate de crescători din judeţele învecinate la un preţ relativ mic.
După părerea mea dintr-un efectiv de 200 de porumbei, din care cc 80 sunt de prăsilă, iar cu ceilalţi participi la concursuri, nu poţi scoate mai mult de 500 - 550 de pui, din care mai trebuie să rămână şi pentru crescător 80-100. Deci cred că nu trebuie să mai zic nimic.
Fără să am de gând să stric reputaţia licitaţiilor on line, dar nici în asemenea condiţii nu aş fi de acord să cumpăr porumbei. În primul rând nu văd cea ce cumpăr, decât o poză retuşată, care nici măcar nu seamănă a porumbel, deoarece aşa porumbei nu sunt.
De multe ori nici licitaţiile organizate cu ocazia expoziţiilor nu-mi satisfac gustul, fiind licitaţi porumbei cu origine nu mereu excelente, sau chiar îndoielnice.
Totuşi mai ajung porumbei noi şi în crescătoria mea (unu - doi pe an) şi trebuie să recunosc că nu sunt suficient de exigent cu ei, însă acord fiecărui exemplar o şansă şi cei care nici după doi - trei ani nu dau urmaşi satisfăcători sunt eliminaţi din efectiv. Aceşti porumbei noi sunt introduşi de obicei în lotul de reproducţie şi deoarece perioada de încercare este destul de lungă, respectivul lot a început să fie tot mai numeros.
După cum am mai amintit nu cumpăr porumbei cu preţ ridicat şi totuşi foarte greu reuşesc să decid eliminarea exemplarelor cu valoare incertă din crescătorie. Apoi gândiţi-vă cât de greu este să te scapi de un porumbel pe care ai cumpărat cu bani grei.

luni, 12 noiembrie 2012

Tenie Gligor

Doi crescători au reuşit să obţină locul 1 pe zonă la concursul naţional Berlin în anii 2011 şi 2012. Despre toţi câştigătorii zonali a concursului Naţional s-a scris articole în presa columbofilă, sau pe saituri de specialitate, numai de Dl. Tenie Gligor se pare că s-a uitat pe nedrept.
De aceea m-am gândit să-l prezint cititorilor acestui blog.

Mă numesc Tenie Gligor, locuiesc in Târgu Mureş jud. Mureş şi sunt membru FCPR. Crescătoria de porumbei este la casa părintească în comuna Cuderdea, jud. Mureş la 40 km de Târgu Mureş.


Pasiunea pentru porumbei a început în copilărie, însă am început să particip la concursuri din anul 2000. Începutul a fost greu, fiind lipsit de experienţă, dar mai ales deoarece ajung la porumbei doar la sfârşit de săptămână.
          Primele rezultate le-am obţinut in anul 2004, fiind membru UCPR- având un porumbel în expoziţia de la Târgovişte la categoria fond.
          În anul 2006 din cauza restricţiilor impuse de gripa aviară nu s-a zburat peste graniţă. Din trei concursuri la Carei am obtinut:
·        Carei 1 locurile I si II
·        Carei 3 locurile I si II
Clasările sunt pe judeţul Mureş, iar ambele concursuri fiind desfăşurate pe timp nefavorabil.
          În anul 2007 am obţinut locul I la categoria fond Maturi-Yarling pe Mureş cu porumbelul 624597-06-F şi tot cu acest porumbel locul II la Expo Târgovişte UCPR fond yarligi.



Tot în 2007 am obţinut la categoria fond Maturi locul III pe MS cu porumbelul 571918-04-M şi locul IX la Expo Târgovişte la categoria fond.



                   În anul 2008 am avut următoarele rezultate:
·        Bratislava loc. I Tg-Mureş-31.05.2008 cu porumbelul 571918-04-M
·        Horn-710 km loc. I Tg-Mureş-14.06.2008 cu porumbelul 629066-06-M
·        Horn-710 km loc. II Tg-Mureş-14.06.2008 cu porumbelul 738950-07-M
·        Brno-680 km loc. II Tg-Mureş-28.06.2008 cu porumbelul 624595-06-M
·        Breclav-625 km loc.I Crescător-26.08.2008 pe MS si loc III pe centru Sighişoara
·        Fond palmares 2007-2008 loc. I Tg-Mureş cu porumbelul 571918-04-M

         
          Am continuat să concurez la categoria fond cu rezultate bune până în anul 2011, când am trecut la categoria maraton, deoarece, fiind membru UCPR din 3 drumuri de fond Komárom puteam folosi doar unul din cauza diferenţei baremului între uniuni 1650 km respectiv 1750 km. Porumbeii s-au pretat destul de bine la maraton pentru că din anul 2007 fiecare Yarling din crescătorie a trebuit să zboară cel mai lung drum de fond, Amstetem-735 km.

Din anul 2011 vă prezint numai rezultatele obţinute la concursuri de maraton:
·        Straubing I-918 km loc. 102 din 1948 de porumbei, la Crescător loc. 34 din 432 crescători
·        Straubing II-918 km loc. 64 din 1262 de porumbei, la Crescător loc. 33 din 317 crescători
·        Berlin National, 5 angajaţi, 4 clasaţi.
       Loc. I Zona III; Loc 19 naţional cu porumbelul 906070-08-M
·        906070-08-M norma maraton
·        738928-07-M norma As maraton
         
          2012
          Un an greu penru toţi cei care au zburat spre vest, pentru mine cu atât mai mult cu cât eu trebuia să fac la sfârşit de săptămână tot ce face zilnic un columbofil. Cu multe sacrificii, dar si cu multă răbdare am reuşit totuşi să salvez un an care nu se anunţase prea bun pentru mine.
·        Praga II, loc. 33 Zona III maraton
·        Berlin Naţional, 5 angajaţi, 4 sosiţi.
          Loc. I Zona III; Loc 12 National cu porumbelul 0952510-10-F

Voliera  reproducătorilor:

Porumbelul 529455-05-M- tatăl porumbelului 624597-06-F loc. I fond MS, tatăl porumbelului 906070-08-M loc. I Zona III Berlin.

Porumbelul 624595-06-M-Tatăl porumbelelui 0952510-10-F loc. I Zona III  Berlin.                                              

Două campioane dragi Anda, fiica mea, locul I judeţean la olimpiada de matematică în anii 2011 si 2012, olimpica natională 2011 si 2012 si porumbelul 0952510-10-F, loc. I Zona III  Berlin şi loc, 12 naţional.

            Crescătoria este împărţită in 3 compartimente: reproducători, pui şi porumbei de zbor. Numărul de porumbei deţinuţi pe timpul iernii este de aprox. 60, din care 20 reproducători.
Porumbeii mei provin din următoarele crescătorii: Boieru Iov, fost campion naţional care mi-a fost mentor cu multi ani în urmă, Jancsó Ernő, Pascu Petru multiplu campion la maraton în anii trecuţi, Princz Constantin unul dintre cei mai mari importatori din România în anii 1990, Albert Sándor deţinătorul singurului porumbel sosit de la olimpiada de la Barcelona, Moldovan Alexandru un bun prieten si columbofil , Pásztor Róbert-HU şi Petrea Ionuţ un om în adevăratul sens al cuvântului.

Pe această cale mulţumesc încă o dată celor care au fost aproape de mine şi m-au felicitat şi le doresc tuturor columbofililor mult succes pe viitor. Ar mai fi foarte multe de spus, dar deocamdată mă opresc aici. Dacă cineva are întrebări în legătură cu cele prezentate de mai sus, vă stau la dispoziţie cu cea mai mare plăcere.
Sper că expozitia de la Tg-Mureş să fie o reuşită şi un prilej de a schimba gânduri si impresii în sprijinul columbofiliei.

joi, 18 octombrie 2012

Toamna 2012

În ultima perioadă, de aproape două luni şi jumătate, nu am avut activitate pe blog. De aceea caut să vă prezint întâmplările mai importante din acestă perioadă.
În această toamnă am concurat cu puii la toate concursurile organizate de asociaţia noastră. Cred că am mai amintit că nu dau o prea mare importanţă rezultatului puilor la concurs, dar parcă totuşi am avut chef să mai joc puţin cu ei, fără să fiu presat de aşteptarea rezultatelor.  Am trimis prima serie de pui, în total şase concursuri şi 17 antrenamente scurte, de maximum 70 de km. Am mai avut şi opt pui mai mici, care nu au fost la concursuri, dar şi ei au participat la nouă antrenamente scurte.
Concursurile erau numai de viteză, cei mai lungi (3) organizate de la Carei cu 267 km pentru mine. La aceste încercări am pierdut 18 exemplare. Deşi procentul de pierdere este de 25% din efectivul de pui cu care am pornit, nu mi-se pare prea mult, ţinând cont de dificultatea zborurilor şi mai ales de pierderile înregistrate de ceilalţi columbofili în sezonul cu puii.
Nu am reuşit să fac normă cu nici un pui, dar după cum am mai amintit nici nu mă interesează acest aspect. În general puii au venit destul de bine, nu am avut decât un singur concurs de unde s-au întors cu stolul, deci până la urmă fiecare a avut prilejul să acumuleze experienţă şi asta cred că are cea mai ,mare importanţă în viitor.

Au apărut şi centralizările concursurilor porumbeilor maturi.  Nu mă pot lăuda cu realizări extraordinare, dar faţă de anul trecut, parcă am rezultate mai bune.
Pe plan naţional sunt cam invizibil pe fruntea clasamentelor, dar totuşi la categoria Palmares 2 ani Berlin am reuşit să obţin un loc doi naţional. Primul loc, cu o diferenţă de 2,49 de puncte a fost obţinut tot de un porumbel din asociaţia noastră, şi ca să mă laud puţin, are strămoşi cu origine din crescătoria mea.
Pe plan judeţean stau mult mai bine, însă au fost vremuri când şi la acest nivel am fost la un loc mult mai prestigios.

Eroina sezonului a fost femela cu matricolul Ro559106/2008 (din poză),


care în ultimile două sezoane mi-a adus 17 clasări ratând numai  două concursuri scurte.
Mai jos vă prezint şi cartea de vizită integrală a acestui porumbel, din care se vede că are cinci concursuri de maratoane clasate în anii 2011 - 2012 şi numai cei care au participat la aceste concursuri ştiu că de fapt toate cinci au fost şi foarte grele (mai puţin Berlinul din 2011, dar nici de acolo nu s-au adunat în şase zile 20% din porumbeii trimişi din zona noastră).


Bineânţeles că dintr-o asemenea porumbiţă toată lumea ar dori să aibă pui cât mai mulţi. Ea însă de anul trecut nu prea se interesează de masculi şi cu toate că avea pereche, mereu a căutat prietenia mea. În trecut am reuşit să obţin de la ea mai mulţi pui, dintre care numai un consangvin am oprit pentru mine (pe care l-am pierdut), iar de vara anului trecut nu a mai depus decât astă primăvară un singur ou pe care l-a spart. După concursuri am trecut la prăsilă unde sunt 5-6 masculi în plus, dar nu s-a împerecheat cu nici unul. Intru mai rar în actualul compartiment a ei, dar şi acum când am timp să mă ocup mai mult cu ea, vine şi mă curtează.
Sper că până-n primăvara anului 2013 va uita de mine şi am să pot obţine de la ea nişte urmaşi la fel de buni ca ea.
Acum când revizuiesc această prezentare, îmi dau seama că de fapt nici nu despre cele prezentate mai sus am vrut să scriu, dar până la urmă cred că merită prezentat puţin mai pe larg o asemenea porumbiţă. 

luni, 6 august 2012

Puii 2o12

În anul ăsta (2012) am pui mai tineri cu cc. două săptămâni, ca de obicei. Ca să-i pot vaccina deodată pe toţi, am tot amânat şi aşa s-a întâmplat că numai de două săptămâni am terminat cu profilaxia paramixovirozei. Totuşi nu erau complet descoperiţi imunologic, fiind deja vaccinaţi oculo-conjunctival cu LaSota.

Imediat cum am terminat concursurile cu porumbeii adulţi (28.VII.2012), am început antrenamentul puilor. Am avut câţiva încă prea mici, nu aveau nici două săptămâni de zbor cu stolul, dar nici pe ei nu i-am protejat. Tocmai din cauza lor am început mai prudent, cu un zbor de 10 km, apoi a doua zi de 15 şi aşa mai departe şapte zile la rând i-am dus la distanţe tot mai mari, până la 40 de km. Fiecare zbor am făcut într-o altă direcţie, aşa că le-am asigurat posibilitate să cunoască zona şi să-şi folosească instinctul de orientare la maximum.


Aşteptam să am pierderi mai însemnate, dar nu s-au pierdut decât doi pui dintre cei mai mici, care de fapt au fost şi subdezvoltaţi faţă de ceilalţi.
În continuare am să-i las mai liber şi nu-i mai lansez decât odată la două zile, apoi încep antrenamentele cu clubul.
Anul trecut nu am participat la concursurile cu pui şi nu am observat prea mare diferenţă între rezultatul porumbeilor de un an din 2011 faţă de ceilalţi ani, când am zburat puii mult mai intens. Totuşi în 2012 intenţionez să zbor puii la concursuri, mai mult ca să nu mă plictisesc şi pentru o selecţie mai precoce (fiind-că cerealele vor fi scumpe), decât din convingere.

miercuri, 18 iulie 2012

Despre ,,obosirea" crescătoriei

Un subiect greu de înţeles, mai ales pentru cei care sunt la începutul carierei columbofile şi în special pentru cei cu rezultate.
Este o situaţie explicabilă, însă greu de acceptată în unele cazuri. Nu sunt eu care scriu prima dată despre acest fenomen, dar încă nu am întâlnit nici un articol, care să se ocupe mai pe larg cu acest aspect al insuccesului. Am văzut descris numai în câteva cuvinte, sau mai bine zis amintit de unii autori, fără să detalieze mai pe larg despre ce este vorba.


Să încep cu cazul meu.
Când am adus porumbei prima dată în noua mea crescătorie, imediat la primul concurs oficial am obţinut locurile: 3, 4, 9, 13, .... ect., apoi la următoarele concursuri tot aşa, mereu am avut trei - patru prumbei în primii zece, dar s-a întâmplat să am chiar locurile 1, 2, 3,9, 11 .... ect. Am fost convins că am porumbei buni, sunt îngrijiţi ca la carte şi rezultatele vin inevitabil. Probabil aşa a şi fost timp de 10-15 ani, cu câteva excepţii, în anii 1998, 1999 am avut rezultate puţin mai slabe, fiindcă în 1997 am pierdut majoritatea puilor, iar în anul 2002 am avut un an deosebit de bun, dar şi în continuare am avut rezultate bune, ocupând majoritatea locurilor din fruntea centralizatorilor din judeţ.
Primele insuccese mai evidente au început să apară în anul 2010, dar nu le-am dat mare importanţă, apoi în 2011 am avut rezultate şi mai slabe, iar în sezonul actual (2012), chiar am simţit că sunt în impas faţă de mulţi crescători care în anii precedenţi nu clasau niciodată porumbei înaintea mea.


Am început să analizez situaţia. Prima dată am căutat greşelile mele din anul 2012.
Am avut femele puţine de la început, apoi mi-au murit încă opt femele din cauza mea. Nu am avut nici elanul anilor anteriori, nu am jucat la văduvie porumbeii, cum făceam mai înainte. Toate aceste lucruri explică o parte din eşec.
Apoi am început să analizez anii precedenţi, când am avut rezultate proeminente: 1995,1996, 2002, 2007, 2009, erau anii când parcă aveam câte un salt calitativ. Mare diferenţe nu am constatat în cursul acestor ani, mereu am făcut şi ceva noutăţi, dar destul de neânsemnate.
Apoi am analizat cum pregăteam porumbeii pentru următorul sezon din toamna anului anterior. În anul 1994 nu am găsit nimic deosebit, însă atât în 2001, cât şi în 2006, 2008 toamna, sau iarna am făcut câteva modificări mai însemnate în interiorul crescătoriei. De ex. în 2001 am mai făcut încă un compartiment, în 2006 am schimbat pardoseala, în 2008 am refăcut boxele.
Când mi-am dat seama de aceste puncte comune, mi-am adus aminte de fenomenul citit mai înainte şi care m-a inspirat când am căutat titlu pentru prezentul articol. Altă dată am citit şi de efectul crescătoriei noi, sau înbătrânirea crescătoriei, care sunt practic acelaşi lucruri.


Apoi am început să analizez rezultatul acelor crescători, care m-au întrecut în ultimii ani.
Am ajuns la concluzia că aproape toţi au crescătorie nouă, de doi - trei, maximum patru ani construite, sau au făcut anumite modificări însemnate în cursul ultimilor ani. Nu doresc să exemplific cu nume şi trebuie să recunosc că nu toţi începătorii au reuşit să sară în frunte, dar fenomenul pare să fie evident.
A urmat să examinez cariera unor alţi columbofili cu rezultate de vârf în anii anteriori, şi care parcă nu mai au rezultate, cum aveau mai înainte. Am ajuns la aceaşi concluzie. Nici de această dată nu doresc să dau nume.


Am să încerc să descriu ,,simptomele" care prevestesc declinul, cel puţin din crescătoria mea.
Primul lucru de care îmi aduc aminte din primăvară este, că porumbeii nu au vrut să ocupe cuibarele vechi, deşi au fost curăţate ca în anii anteriori. Majoritatea perechilor au făcut cuiburile pe lângă cuibare, iar degeaba am pus  materialul cuibului în cuibar tot au preferat să depune ouăle pe lângă. Am încercat să mut cuibarul în locul unde au început să construiască noul locaş, dar totul a fost degeaba, au schimbat din nou locul.
De la antrenamente nu am avut pierderi însemnate, apoi la primele concursuri mi-a venit câte un porumbel în frunte, apoi marea majoritate a sosit la mijlocul, sau sfârşitul clasamentului. Cum intram in sezon, rezultatele deveneau tot mai modeste, nu ca şi număr de clasări, mai mult sosirile în fruntea clasamentului dispăreau. Rezultate mai acceptabile am reuşit să obţin la concursurile mai grele, sau chiar catastrofale (Praga 1, Berlin) şi numai un număr neânsemnat de porumbei reuşea să obţină.
Porumbeii sunt sănătoşi, frumoşi, dar parcă nu au pofta de zbor de altă dată. Puii se dezvoltă puţin mai slab, în special după ce nu mai primesc lape de guşă, cresc mai încet şi abia după înţărcare reuşesc să recupereze hrănirea mai slabă a părinţilor.
Totodată porumbeii cu origine din crescătoria mea la alţi crescători au rezultate mult mai bune ca ai mei.


Să vedem care sunt cauzele principale (după părerea mea).
În primul rând prăfuirea mobilierului crescătoriei cred eu că stă în fruntea listei. Apoi murdărirea inevitabilă cu dejecţii de a lungul anilor. Încărcătura microbiană, este foarte greu de evitat fără dezinfecţii periodice (ceea ce am neglijat în acest an). Pe lângă cele amintite cred că mai intervine şi plictisirea porumbeilor de anumite aspecte din crescătorie.
Toate cele descrise mai sus, ca şi cauze, sunt numai speculaţiile mele, dar se pot observa obiceiuri asemănătoare şi în natură. Păsările sălbatice de obicei nu cuibăresc în acel loc timp de mai mulţi ani (cu unele excepţii). Obiceiul e  explicabil, dacă ne gândim la atacul paraziţilor şi a anumitor agenţi patogeni din cuibul vechi.
Tot aşa şi cu gritul: după două - trei zile este consumat mai anevoios, dar dacă se spală şi se usucă iar este consumat mai cu poftă de porumbei.
Faţă de cele descrise mai sus sunt şi numeroase excepţii (vor să zică unii). Sunt crescători care reuşesc să rămână în top zeci de ani, dar nu ştiu în ce măsură se pot dovedi că nu au făcut nimic nou în crescătorie.


Care este rezolvarea. În moment ce bănuim, sau ştim cauza, soluţia ar trebui să fie uşoară. Probabil o dezinfecţie întemeiată şi demontarea periodică a boxelor ar fi parţial suficient, dar nu sunt convins că este deajuns pe termen lung.
Ce am să fac eu? Am să descriu când va fi cazul, idei am. Rezultatele, vom vedea, sper să apară şi ele, dar despre toate astea mai târziu.

vineri, 13 iulie 2012

Berlin 2012


Din păcate acest concurs a adus fericirea mult aşteptată pentru câţva indivizi, care se ocupă cu porumbei. Intenţionat nu am numit oameni, sau columbofili pe aceste exemplare, (minus variante în limbajul geneticianului), care se bucură de insuccesul celorlalţi. Nici nu scriu mai mult despre ei, de fapt nici nu merită să rostim cuvinte despre ei.


În viziunea mea, acest proiect, a unui Concurs Naţional, cred că este unul dintre cei mai buni în ultimele ani. De fapt şi mai înainte au fost asemenea încercări (Gdanskurile din 1999,2000, 2001, iar apoi Nürnbergurile din 2002, 2004, 2005), dar acele încercări nu au supravieţuit decât trei sezoane.


Vremea caniculară a anului 2012 deja a decimat rândul porumbeilor angajate la concursurile de maraton din Ardeal, iar columbofilii moldoveni au pierdut şi ei foarte mulţi porumbei valoroşi în anul 2011, deci era de aşteptat să fie angajate un număr mai mic de porumbei. Cred că din această cauză s-a hotărât să accepte angajarea unui număr mai mare decât cinci porumbei, decizie greşită după mine.
Meteorologii prognostizau temperaturi de peste 35 de grade Celsius pe majoritatea traseului, iar în Germania şi Cehia furtuni. Ştiind acest fapt era de aşteptat să fie un concurs foarte greu, cu pierderi dureroase.
Îmbarcarea şi transportul porumbeilor, deci partea cea mai dificilă a organizării s-au desfăşurat foarte bine. La punctele de îmbarcare nu au fost incidente, nu s-a scăpat nci un porumbel, sau cel puţin eu nu am auzit de aşa ceva. În maşini porumbeii nu au fost înghesuiţi, s-a ajuns la timp la locul lansării, au fost hrăniţi şi adăpaţi corespunzător, deci totul era OK.
Lansarea a fost programată pentru ziua de vineri 6 iulie, dar vremea la acea dată în jurul Berlinului a fost furtunoasă şi s-a amânat lansarea pentru ziua următoare (decizie corectă după părerea mea).
Sâmbătă de dimineaţă, după cum am văzut pe saiturile meteorologice, deja s-a ameliorat vremea, mai era ceaţă şi nori pe prima parte a traseului, dar după ora 10 deja se puteau lansa porumbeii. Ştiind că pe marea majoritate a traseului este anunţat cod portocaliu, era indicat lansarea cel târziu la ora 10 - 10:30 (RNS-ul scrie că la minim ora 12, dar fiindcă deja a fost îcălcat, permiţând lansarea a mai mult de 5 porumbei, se putea trece cu vederea şi la acest capitol). Din păcate nu s-a decis aşa, mai mult nici la ora 12 nu s-a lansat. Eu credeam că nici nu se mai lansează sâmbătă, deşi eram foarte nerăbdător.
Până la urmă lansarea s-a făcut la ora 14:35. Cred eu că asta a fost greşeala cea mai mare (şi nu singura, pentru că acceptarea unui număr mai mare de 5 porumbei pe crescător, la fel a fost o decizie greşită) şi deja presimţeam că vom avea o catastrofă de proporţii. Am răsfoit din evidenţă concursul Würzburg din 2008. VII.11, când condiţiile erau identice şi lansarea s-a făcut la ora 14:30 şi am luat ca etalon (pentru mine) la prognostizarea sosirilor. Din păcate cu mici excepţii am avut dreptate, rezultatul final, deşi nu este încă gata clasamentul Berlinului, fiind aproape identic.
Primul porumbel sosit, aşa cum a fost aşteptat a fost în prima zonă şi în vestul ţării, la crescătorul Sărac Ioan, crescător care merită felicitat, cu atât mai mult că a clasat 5 (!) porumbei (nu ştiu câte a trimis). Aproape la fel ca şi la Würzburg, când primul porumbel a sosit la Ordea (914 km) la ora 13:59:49, acum femela 0393026/2010 soseşte de la Berlin (914 km) la ora 13:30:45. Nici mai departe nu a fost prea mare diferenţa de desfăşurare a concursului, porumbeii sosind cu mari diferenţe între ele. În prima zi a concursului ajungând acasă foarte puţini porumbei: 65 de la Würzburg şi 37 de la Berlin (au fost lansaţi 2521 de la Würzburg şi în jurul la 3000 de la Berlin). Tot asemănător (puţin mai bine la Würzburg) au sosit porumbeii şi în zilele următoare, în final neajungând acasă până la terminarea concursului 20% din cei lansaţi.
Pierderile au fost mai consistente mai ales la cei cu distanţe mai mari unde nici 10% din porumbei nu au ajuns la domiciliu.
În cazul Würzburgului nu s-a făcut clasament pe zone, dar analizând ulterior se vede că numai 189 porumbei s-au clasat dintre cei cu peste 1000 km, iar de la Berlin 2012 120 , iar peste 1100 km 56 şi 37 (poate cu ceva mai mulţi de la Berlin, socotind şi pe cei neanunţaţi).
Comparativ cu Berlinul din 2011 totuşi găsim şi asemănări: locul 1 pentru zona 3 este aceaşi Tenie Gligor, iar locul 1 pentru zona 4 la fel este ca şi în 2011 Komporály Sándor, coincideţe în mod sigur neântâmplătoare. Bineânţeles că toţi câştigătorii a zonelor merită felictări, dar cu atât mai mult ei.
O altă asemănare este că la fel ca şi în 2011, rar s-a întâmplat ca cei de la sfârşitul zonei să poată să întreacă pe cei din începutul şi nici cei din zone mai lungi nu prea au reuşit să ajungă în faţă la cei cu distanţe mai mici, excepţii bineânţeles că sunt. La fel ca în 2011, nici în 2012 nu s-au întors acasă 20% din porumbeii angajaţi de la zonele peste 1100 km.
Neapărat trebuie amintit şi de rezultatele excepţionale a celor cu distanţe extreme cum este a porumbiţie de la Galaţi (dar nu numai), care sunt sigur că a făcut extrem de fericit pe Fraţii Janssen  Dl. Tataru Eugen şi Gabriel.
Din păcate cu aceste asemănări se şi termină şirul, în rest nu se pot compara cele două concursuri.


În ceea ce mă priveşte, anul ăsta am pregătit mai bine porumbeii ca anul trecut, făcând câteva antrenamente către seară şi după masă. De această dată am trimis şi doi porumbei din 2010, cu speranţa că sunt mai iuţi, dar din păcate nu s-au mai întors acasă.
Din cele cinci trimişi am doi sosiţi, faţă de patru din anul trecut.
La fel ca în 2011 primul mi-a venit femela 559106/2008, anul trecut a avut 18,76 puncte, iar anul asta va avea probabil cc. 32.

Pe locul doi, în crescătoria mea, a venit masculul 791143/2009, pe care iniţial nici nu am vrut să trimit la Berlin, ci la Praga. El mai înainte nu prea a avut clasări în frunte, dar a fost cel mai constant.
Ţin să menţionez că pozele au fost făcute mai de mult, deci numerele de telefon de pe inelul microcipului, au fost luate încă înainte de a fi trimişi la maratoane.


Nu este stilul meu de a critiza organizatorii, (şi doresc să cer scuze dacă voi jigni pe cineva) dar s-a mai comis o greşeală: regulamentar concursurile de fond şi maraton au o durată de şase zile, iar de acestă dată acest termen expira vineri 13 iulie la ora 14:35. Fiind ştiut că nu s-a adunat 20% din porumbeii angajaţi, trebuia să respecte acest termen. Trebuie să recunosc însă, că acest lucru tulbura mult programul îmbarcărilor pentru următoarele concursuri din sfârşitul săptămânii. Încă o asemănare cu Würzburg, la fel s-a procedat şi atunci!
Fiind la dispoziţie deocamdată numai clasamentul provizoriu de la Berlin 2012 şi prezentul analiză este numai provizoriu şi probabil incomplect, dar sper eu, cât se poate de real.
În final pentru a evidenţia mai bine decizia nefericită referitor la ora lansării mai fac o comparaţie: de aceeaşi dată cu Berlinul, am avut concursul maraton a zonei III cu lansare de la Praga (2012.VII.7), dar la ora 10:00. La fel ca Berlinul şi acest concurs a fost deosebit de greu şi traseu aproape identic (pentru mine de 926 km), dar totuşi pierderile au fost mult mai mici, iar concursul cred că se termină a doua, sau a treia zi dimineaţă.
Probabil o lansare la ora 10, sau 12 era o alegere mai înţeleaptă, dar sunt convins că şi aşa ar fi fost un concurs extrem de greu, cu pierderi mari, dar poate totuşi mai mici ca aşa.
Cu toate că nu s-au tras prea multe concluzii din eşecurile trecutului (Würzburg), sper că şi anul viitor vom avea un Concurs Naţional, însă mult mai reuşit, nu cu vânt din spate şi viteze de peste 1500 m / minut, cum le-ar place la unii, dar fără pierderi ca în anul acesta.

luni, 25 iunie 2012

Concursurile lungi



A sosit vara anului 2012 cu temperaturi caniculare, abia suportabilă.

Cu sosirea verii a venit şi timpul concursurilor de fond şi de maraton, iar odată cu aceste concursuri au apărut şi concursurile ,,catastrofale", urmate de diferite explicaţii şi învinuiri, marea majoritate neântemeiate. Pentru mine nu este nimic deosebit în aceste întâmplări, deja m-am obişnuit cu ele, repetându-se de la an la an, numai zona în care sunt mai mulţi nemulţumiţi se diferă. Anul trecut zona Moldovei a fost afectat grav de aceste concursuri catastrofale, anul asta se pare că vestul ţării este la rând.

Nu doresc să detaliez mai pe larg părerea mea despre aceste concursuri, am făcut de repetate ori mai înainte, dar totuşi nu pot să accept părerea unora, care doresc imediat introducerea de noi reguli.

Cele mai multe nemulţumiri am văzut de la crescătorii din zona 1 de maraton în urma concursului de la Bamberg, 12.VI. 2012. Nu am participat la acest concurs, deci nici nu ar trebui să comentez, însă revolta anumitor crescători din această zonă se pare că va avea impact asupra noului RNS şi a protocoalelor interjudeţene făcute pe patru ani. Nu sunt de acord cu atât mai mult, că s-au întors acasă 20% a porumbeilor până seara zilei a doua a concursului, ceea ce cred eu că este un rezultat mulţumitor, iar pierderile de 30-40% cu ocazia zborurilor de maraton, consider eu că sunt normale.




Luna mai a trecut fără să am timp pentru noi postări. M-am gândit că am să recuperez absenţa la sfârşitul lunii şi în primele zile ale lunii iunie, dar omologarea concursurilor rapartizate pentru mine, mi-a dat mult mai multă treabă, decât preconizam la început.

Primul concurs de fond a anului am avut de la Levice, o localitate din Slovacia cu o distanţă de 555 km pentru porumbeii mei. Nici acest concurs nu a fost o reuşită deplină pentru mine, casând şase porumbei din cele 19 lansate, porumbelul cel mai bine clasat obţinând locul 25 în clasament. Din fericire nu am avut pierderi, ba mai mult toţi porumbeii s-au întors în prima zi a concursului, înainte de ora 17.

A urmat un weekend mai liniştit din punct de vedere columbofil, cu un concurs scurt de la Feleac, iar în sfârşitul săptămânii tocmai trecute am avut trei concursuri: Nyíregyháza 334 km, unde am trimis porumbeii de un an, Tarnava de 621 km pentru porumbeii de doi ani şi un zbor de maraton Praga de 926 km, aici am trimis numai pe cei de peste trei ani.

Ţinând cont de rezultatele anterioare, nici de la aceste concursuri nu aşteptam prea mult. De fapt nici nu pot să zic că am triumfat prea tare, însă am avut totuşi rezultate simţitor mai bune ca mai înainte.

Mai muţumit sunt cu rezultatul obţinut de la Praga unde am avut un porumbel sosit în prima zi a concursului, ceea ce ţinând cont de vremea caniculară şi de vântul din faţă, cred că este un rezultat mulţumitor. Din păcate următorii porumbeii au sosit mai târziu, dar până la urmă nu am avut o pierdere dureroasă, tot ce era mai important s-a întors până seara zilei a doua a concursului. Iată şi cel care m-a făcut fericit:


Ro791115/2009



Acest mascul anul trecut a avut norma la fond cu un punctaj destul de modest, dar şi în anii precedenţi a mai avut sosiri în frunte la mine în crescătorie.


După părerea mea tot mulţumitor au venit porumbeii şi de la Tarnava, de unde primul sosit a fost masculul


Ro0738140/2010.



Cei doi porumbei sunt semifraţi din partea mamei, iar pe locul 2 de la Tarnava tot o soră de a lor a sosit.

Interesant este că şi de la Nyíregyháza tot o semisoră de a lor mi-a venit primul, însă din partea tatălui, deci semisoră cu cei doi veniţi primii de la Tarnava. Fiind o porumbiţă promiţătoare de un an, vă arăt şi pe ea:


Ro0434014/2011



Prea mult nu mă pot lăuda cu ea, are cinci clasări la viteză şi demifond, dar nici nu pretind eu mai mult de la porumbeii de un an.

Ca o surpriză am constatat, că deşi nu au crescut porumbeii nici un pui, totuşi majoritatea deja au început să năpârlească penele din aripă. Nu este ceva prea grav, după cum estimez, vor putea să-i trimit pe fiecare la toate zborurile, dacă năpârlirea va decurge normal.

Fiind prea ocupat, şi trebuie să recunosc şi puţin decepţionat, mai ales după eşecul primului antrenament, am cam abandonat programul zilnic. În ultimele săptămâni de fapt eliberez porumbeii dimineaţa pe la 7, ţin forţat afară o oră, cât timp fac curăţenie, iar apoi toată ziua sunt liberi.

Ca mâncare primesc de două ori pe zi grăunţe de la sac din patru feluri de sortimente, amestecate în proporţie egală. Nu dau cu porţie, las să mănânce pe săturate, dar fără să rămână în hrănitor boabe nemâncate. La prânz, dacă văd că sunt flămânzi, mai dau câteva boabe.

Cea mai mare problemă, care sunt sigur că influenţează negativ rezultatele şi elanul meu columbofil este numărul mult mai mic de femele faţă de masculi. Mai mult, acum după ultima săptămână, iar s-au destrămat perechile.

Următorul concurs de maraton va fi Concursul Naţional Berlin. Învăţând din experienţa anului trecut, încerc să fac nişte lansări către seară de la câţiva km şi 1-2 antrenamente cu lansări la prânz. Totodată cu Berlinul vom avea şi un concurs de la Praga, de asemenea mult aşteptat, dar din păcate nu am suficienţi porumbei de calitate, deci aici am să trimit echipa a doua.

miercuri, 6 iunie 2012

Primele concursuri al sezonului 2012

În ultima vreme am cam neglijat conducerea blogului.
Nu pot să zic că nu au fost evenimente destule, ba chiar am avut prea multe de făcut în preajma porumbeilor şi încă multe alte preocupări profesionale, caracteristice sezonului.
Cu foarte mare repeziciune au trecut primele concursuri, care sunt considerate de mine ca şi antrenamente, dar de obicei prevestesc rezultatele bune sau mediocre din următoarea parte a sezonului.
De această dată nu se anunţă nimic spectaculos nici în sezonul 2012. Am avut numai clasări mediocre, nici un porumbel nu a reuşit să se claseze pe primele locuri de mai multe ori. Totuşi rezultatele sunt promiţătoare, obţinând de obicei clasări destul de numeroase la aceste cinci concursuri scurte, cea ce mă face să sper în continuare.
În primele două decade a lunii am folosit în hrană un amestec din două sortimente luate din comerţ, de calitate destul de bună într-o proporţie de cc 60% şi încă 15% porumb, 15% grâu şi 10% orz. În afară de faptul că în apă de băut am administrat Naturalin, alt tratament nu am făcut în timpul concursurilor.
După al cincilea concurs şi înainte cu două săptămâni faţă de primul fond am făcut un tratament cu Enteroguard cinci zile, după care le-am dat Gervit şi drojdie de bere. La sfârşitul săptămânii în care am tratat porumbeii, nu i-am trimis la concurs.
De la porumbeii mai bătrâni de doi ani am luat prima serie de pui la vârsta de 6-7 zile, iar pe cei de un an i-am lăsat să crească câte un pui. De aceea năpârlirea remigelor primare nu a început încă la bătrâni, dar la yarlingi am găsit deja pene aruncate.
După zece ani de văduvie, anul asta am decis să zbor porumbeii la natural. Probabil rezultatele vor fi mai puţin constante, dar sper că pot să mă ocup de porumbei mai cu plăcere. Totuşi porumbeii au un program zilnic: dimineaţa zboară liber o oră după ora 6:30, iar seara la fel după ora 18:00. În restul zilei sunt închişi, dar odată pe săptămână îi las liberi toată ziua şi le asigur apă pentru îmbăiat.
Prima serie de pui, 26 de bucăţi, au ieşit afară în jurul datei de 20 mai, iar momentan cei mai mari dintre ei deja zboară. Sunt frumoşi şi sănătoşi. A doua serie au ieşit din ou şi se dezvoltă frumos.

Acum, după terminarea primului concurs de fond-demifond, deja pot să vă relatez că nu am reuşit să obţin nici de această dată rezultate spectaculoase, nici ca şi clasări în frunte şi nici ca număr de porumbei clasaţi. A fost un concurs cu viteze mari, cu vânt din spate, ceea ce nu favorizează de obicei rezultatele porumbeilor mei.
Sper că creşterea distanţelor va mai diminua şi handicapul rezultat în urma intrării porumbeilor în noua volieră, fiindcă la majoritatea concursurilor porumbeii după întoarcere au pierdut 1 - 2, ba chiar şi mai multe minute la intrare. În timp ce puii nici nu se gândesc, cei bătrâni şi acum mai ezită să găsească uşa volierei.
Luni, deja am început pregătirea porumbeilor pentru fonduri mai lungi şi pentru maratoane, lăsându-i mai mult liber şi alimentându-i puţin mai bine. Administrez numai boabe luate la sac, amestec format din cele patru sortimente luate, iar în apă de băut pun câte 10 ml de oţet de mere la 2 litrii de apă.
Cei pregătiţi pentru maratoane, caut să aibă ou proaspete în cuib, sau ou în preajma eclozionării. Din păcate însă am câţiva masculi, care au rămas fără femele, iar rezultatele lor (cred că din acestă cauză) lasă mult de dorit.

luni, 14 mai 2012

Un caz interesant

Mai înainte am scris într-un articol despre diferenţa între porumbeii de viteză - demifond şi fond - maraton. Nu ca şi aspect exterior mă interesează subiectul, ci mai mult din punctul de vedere a comportamentului porumbelului cu ocazia zborului. În aceea postare am arătat că nu în viteza de zbor a porumbelului se află diferenţa, deoarece de multe ori, cei de fond obţin viteze superioare faţă de cei de distanţe mai scurte.
Cu ocazia unui antrenament făcut nu prea de mult, se pare că am reuşit să trag anumite concluzii şi în această privinţă.

Timpul fiind bun pentru zbor, am dus la un antrenament cc 150 de porumbei din două crescătorii diferite. Lansarea s-a făcut la o oră mai târzie, la 19:56 de la o distanţă de 68 de km. Am mai făcut asemenea lansări întârziate, deci am prevăzut şansa ca porumbeii să fie derutaţi şi să aleagă o direcţie greşită.
Totuşi nu m-am aşteptat la o diferenţă aşa de evidentă între anumite familii de porumbei.
Toţi porumbeii participanţi aveau deja 5-6 antrenamente făcute şi două concursuri de 136 km în sezonul actual. De la concursurile amintite rezultatul întregului grup a fost destul de omogen, obţinând clasări aproximativ în aceeaşi procente şi nici între locurile fruntaşe în clasament nu au fost diferenţe evidente.
Am lansat tot efectivul deodată. La puţin timp după lansare, stolul s-a ridicat la înălţime, au făcut câteva ture de orientare şi cc după 2-3 minute de tatonări au luat zborul în direcţie greşită, mai exact către sud - vest (direcţia corectă era sud - est). Am prevăzut această greşeală, soarele fiind deja în apus.
Când am ajuns acasă am constatat că primii porumbei au sosit cu o viteză record faţă de lansările precedente de la acel loc, iar 51 de porumbei din cei 54 lansaţi, la ora 20:40 erau deja acasă. Celălat grup de porumbei (98), nu au reuşit să rezolve problema aşa de eficient, aproape 50% din ei nereuşind să ajungă acasă în seara lansării (mai puţin de 50).
Analizând mai atent componenţa loturilor din punct de vedere a originii, am constatat că (după antecedente şi condiţii identice) porumbeii de origine fondiste - maratoniste au ajuns acasă în seara lansării în proporţie de peste 98%, iar cei vitezişi - demifondişti în proporţie de sub 40%. O diferenţă mai mult ca evidentă!
Ca să nu se tragă concluzia greşită că porumbeii din lotul cu mai mulţi întârziaţi erau bolnave şi să nu rămân dator nici cu rezultatul concursului următor, care bineânţeles era de viteză, trebuie să precizez, că primul loc pe club a fost obţinut de un porumbel din stolul de vitezişti, care a participat şi la antrenamentul mai înainte amintit. Totuşi trebuie să precizez că şi în acel lot (de vitezişti), erau şi porumbei fondişti, dintre care marea majoritate se întorsese în prima zi, iar originea mai exactă a porumbelului câştigător nu cunosc.

Care o fi explicaţia?
Porumbeii de viteză - demifond după lansare imediat s-au orientat în direcţie greşită, fiind dezorientaţi de poziţia soarelui. Menţionez că lansările anterioare din 2012 erau toate de dimineaţă, sau înainte de masă.
La fel şi fondiştii, iniţial au pornit greşit (am văzut întregul stol cum dispare spre sud - vest), dar la puţin timp după lansare, probabil că au corectat direcţia, alegând până la urmă pe cea bună. Cei de viteză în schimb, fiind de un temperament mai exploziv, au zburat în continuare în direcţie greşită.
Deci diferenţa între cele două categorii se concretizează în felul cum pornesc de la locul de lansare. Cei de viteză - demifond, pornesc din rutină prompt, mai repede, în direcţia obişnuită, fără prea multe orientare, obţinând viteze superioare în cazul în care nimeresc direcţia corectă şi de obicei aşa se întâmplă, condiţiile cu ocazia concursurilor fiind destul de asemănătoare (direcţia, ora lansării, de multe ori chiar din aceaşi localitate de mai multe ori).
Deci practic nu zboară cu viteză mai mare, numai că nu pierd timpul cu orientare. Cei de fond - maraton în schimb, nu pornesc aşa de repede, caută să se orienteze de fiecare dată după lansare, pierzând timp preţios la concurs. Fiind însă mai rezistenţi, dacă au posibilitate, la concursurile lungi recuperează această întârziere.
Diferenţa este mai dramatică cu ocazia lansărilor neobişnuite, când greaba de a pleca spre acasă cât mai repede, fără orientare prealabilă, poate să ducă la pierderi masive.

Am avut experienţe asemănătoare şi în trecut, cu ocazia anumitelor concursuri catastrofale (de obicei timp nefavorabil), când s-au pierdut de obicei mai puţini fondişti. De această dată însă diferenţa a fost mult prea evidentă, iar condiţiile atmosferice erau excelente.
Totuşi fiind vorba de un singur caz, nu putem trage concluzii sigure, dar ne oferă un punct de pornire în rezolvarea problemei amintite la început.
Numele proprietarilor loturilor şi linia de origine a porumbeilor nu am precizat, ca să nu fac reclamă, sau să stric reputaţia cuiva.

joi, 3 mai 2012

Primul antrenament, o greşeală banală

Din cauza timpului liber, destul de limitat în ultima lună, am neglijat descrierea evenimentelor. Începerea sezonului competiţional m-a atras şi mai tare de lângă PC, dar totuşi încerc să schiţez evenimentele mai importante din perioada trecută.
Pe data de  12 aprilie, timpul fiind numai bun pentru zbor, iar meteorologii anunţau vreme rece şi ploioasă, am decis să încep antrenamentele cu porumbeii. Din păcate datorită neglijenţei mele (am aglomerat prea tare porumbeii în cutia de transport) nu a fost un început prea fericit.
Cum anuţase meteorologii, vremea s-a şi stricat, iar următorul antrenament am făcut după remedierea timpului. De data aceasta am fost mai prudent la îmbarcare, dar efectul stressului de supraaglomerare nu a rămas fără urme nici în continuare.
La cele cinci antrenamente (trei personale şi doi cu clubul)  am pierdut patru porumbei, mai mult ca de obicei, dar majoritatea celor pierduţi erau pui tardivi (2011), deci era de aşteptat.
Suntem trecuţi deja şi de primele două concursuri, organizate de la Feleac cu o distanţă de 136 km pentru mine, deci şi aceste zboruri se pot enumera printre antrenamente. Am avut patru pierderi şi de la aceste etape, dar tot tardivi. În general sunt mulţumit cu rezultatele obţinute de la aceste prime încercări.
Organizatorul concursurilor este Asociaţia Braşov şi se pare că vrea să profită de toate posibilităţile oferite de noul RNS în ceea ce priveşte data concursurilor. Iniţial aceste concursuri au fost programate din cinci în cinci zile, dar ţinând cont de prognoza meteorologică, al doilea concurs a fost devansat cu o zi, iar al treilea de asemenea va avea loc mai devreme, tot la patru zile.
Din punct de vedere a porumbeilor cred că sunt nişte hotărâri înţelepte, însă mai puţin îmbucurătoare pentru unii crescători, care după ce au plătit o sumă frumuşică pentru transport, nu au nici bucuria de a aştepta porumbeii din concurs, fiind la servici la data sosirii.

Deocamdată nu am fost nevoit să fac nici un fel de tratament la porumbei. Prima serie de ou am luat după ce au fost clocite cc 7-10, iar a doua serie a fost depusă de 11-13 zile (socotit de azi 6.mai 2012). De patru zile am început să obişnuiesc porumbeii cu ceaiul Naturaline, administrând zilnic timp de 10 zile.
Alimentaţia este deasemenea destul de modestă, amestecul folosit fiind alcătuit din 25% amestec de la sac, cumpărat de la un furnizor local, 25% porumb, 25% grâu, 15% orz şi10% floarea soarelui. Deocamdată acest amestec am să folosesc încă două săptămâni, iar apoi treptat am să măresc procentul amestecului cumpărat.
O problemă serioasă şi enervantă a fost intrarea porumbeilor în crescătorie după întoarcerea din concurs. Nu că nu ar fi vrut ele să intre, dar nici cum nu găseau intrarea în noua volieră, construită din toamnă, deci practic aveau timp să înveţe, mai ales că are o uşă de 2 x1 m. Pentru a stimula dorinţa lor de a intra am fost nevoit să reduc porţia de grăunţe la jumătate şi a institui un program. Zilnic de trei ori am dat demâncare, dar numai jumătate de porţie, iar inainte de administrare am dat afară tot efectivul din coteţ şi am ţinut afară o oră, după care am chemat înăuntru şi au primit de mâncare. Efectu a fost destul de spectaculos, aşa că momentan sunt aproape mulţumit.

Azi, duminică 6 mai, îmbarcăm pentru concursul al treilea cu lansare de la Zalău, 195 km pentru mine, iar mâine, luni vor fi lansaţi porumbeii. Meterorologii anunţă timp frumos, aşa că sper să fie un concurs cu pierderi puţine.

duminică, 8 aprilie 2012

2012 aprilie 1

A trecut şi luna martie, iar eu mă simt nepregătit cu porumbeii pentru sezonul competiţional, care se apropie cu paşi repezi.
Nu ştiu, parcă nu am chef să încep pregătirile cu porumbeii, cum am avut în alţi ani. Nici lucrurile nu merg ca altă dată, un mascul de un an s-a îmbolnăvit de ceva, dar nu am avut timp şi nici chef să-l tratez, deci l-am sacrificat, şi aşa am trei masculi în plus la lotul de zbor.
De trei săptămâni porumbeii zboară liber zilnic. Duminica trecută (1 aprilie) am separat din nou perchile de la zbor (aveau ou de cc. 7-8 zile), de atunci îi eliberez separat, dimineaţa femelele, după masă masculii. Am de gând să continui aşa încă până 14 aprilie, iar apoi le dau drumul iarăşi la viaţa naturală a perechilor.
Ieri, pe data de 6 aprilie, am amenajat o intrare nouă, unde poate numai să intre în volieră, dar se pare că nu-i pe placul porumbeilor, cel puţin zece femele nereuşind să găsească soluţia intrării.
Aceste mici eşecuri, îmbolnăvirea acelui mascul şi faptul că nu funcţionează intrarea cum am închuit eu, concură la scăderea şi mai mult a moralului meu, dar şi actvităţiile profesionale destul de numeroase în această perioadă a anului defavorizează acum columbofilia mea.
Pe perioada cât timp sunt desperecheaţi porumbeii, am de gând să-i alimentez mai din belşug, ca să depună ouăle cât mai grupat după ce-i reâmperechez din nou.

În sfârşit am primit şi un plan de concursuri, care se pare că este definitiv. Partea care se referă la categoriile de viteză şi demifond, nu obiectez, de fapt nici nu mă interesează, în schimb concursurile de fond sunt destul de scurte, dar suficient de lungi pentru a îndeplinii norma. De fapt era de aşteptat să avem concursuri mai scurte, noi fiind printre cei mai apropiaţi de locurile de lansare, iar braşovenii, şi nu numai, nici nu vor să zboare decât strictul necesar pentru normă.

Un articol discutabil, după părerea mea din RNC-ul actual, de care se pare că vor să beneficieze organizatorii, este definirea categoriilor de distanţe. Pentru a fi mai explicit citez direct din regulament:

,,k) După felul lor concursurile se clasifică în următoarele tipuri:
  • concurs de viteză – de la minim 100 km
  • concurs de viteză  -  demifond – de la minim 300 km şi unde există crescători cu distanţe între 300 si 400 km;
  • concurs de demifond – de la minim 400 km şi unde există crescători cu distanţe între 400   şi 500 km;
  • concurs de demifond –  fond – de la minim 500 km şi unde există crescători cu distanţe între 500 si 600 km;
  • concurs de fond – de la minim 600 km;
  • concurs de maraton – de la minim 800 km.
Fiecărui crescător i se va centraliza etapa în funcţie de tipul acesteia, indiferent dacă distanţa acestuia depăşeşte limita superioară a categoriei."
Conform acestor definiţii, dacă distanţa unui crescător de la un concurs este sub 600 km, acel concurs poate fi decontată la categoria de fond, dar şi la demifond.
În cazul planului nostru concursurile organizate de la Trnava au numai 590 km pentru cei de la Sovata şi Sighişoara, deci este vorba exact de un caz amintit mai înainte, dar pe deasupra sunt cinci asemena concursuri, căci şi concursul Levice este la fel. Deci prin urmare toate concursurile de fond vor putea fi folosite şi la demifond, deci practic avem un plan pentru fond la nivelul demifondului.
După părerea mea personală, nu este un lucru corect, în primul rând faţă de alte zone, unde concursurile de fond sunt fonduri adevărate pentru toţi participanţi, dar totodată este o concurenţă iloială şi faţă de demifondişi din celelalte zone. De faptul că este un pas înapoi pentru fondiştii adevăraţi din judeţul Harghita şi unele cluburi din judeţele Braşov şi Covasna, nici nu mai amintesc. Totuşi mai sunt şi concursurile de maraton, dintre care una se poate folosi la fond, crerscând şansa şi prestigiul eventualelor porumbei cu normă de fond.
Din fericire sunt şi trei concursuri de maraton cuprinse în plan, nu prea lungi, dar totuşi maratoane, cu lansare de la Praga, cc 910 km pentru mine. Iar cu cele două Berlinuri şi posibilitatea de a participa la concursurile Naţionale derby, Wurzburg şi Gdansk (mai accesibile pentru noi), putem spune că ne apropiem cu posibilităţi de Olandezi (după cum am citit, ei au opt maratoane pe an), sau poate şi egalăm, dacă luăm în considerare Harkovul Naţional, derby, unde de asemenea am putea participa.
Deci trebuie să recunosc că posibilităţi sunt, numai porumbei şi bani să avem pentru a profita de toate.

És mivel nálunk most pont húsvét van, 
KÍVÁNOK MINDEN  MAGYAR GALAMBÁSZNAK KELLEMES HÚSVÉTI ÜNNEPEKET!

duminică, 25 martie 2012

2012 matrie 2

Cu trecerea timpului ne apropiem tot mai mult de sezonul columbofil competiţional mult aşteptat. Încet - încet temperatura de afară ajunge la cea de primăvară, ba câteodată pe la prânz credem că deja e vară.
În ultima perioadă nu am scris despre evenimentele petrecute în columbofilie, pe de o parte din cauza timpului liber, iar pe de altă parte nici nu am avut prea multe de spus. De fapt tot ce se face în această perioadă, deja am descris anul trecut.
Totuşi punctez mai sumar:
  • pe data de 11 martie am împerecheat porumbeii. Reproducătorii vor rămâne împreună până la sfârşitul sezonului, în schimb zburătorii vor fi despărţiţi după ce clocesc ouăle cc 7-10 zile, urmând să fie reîmperecheate cc la 10-15 aprilie. Perechile de la matcă i-am alcătuit eu, iar la lotul de zbor i-am lăsat să aleagă ei între ei.

  • am dat drumul la porumbei prima dată pe data de 18 martie. La început i-am eliberat numai după masă, iar după 2-3 zile deja am început să le dau drumul de dimineaţă. Deocamdată nu sunt victime şi nici atacuri de ulii nu am văzut.
  • primele ou, la trei perechi, au apărut tot la data de 18 martie, iar în zilele următoare au ouat şi ceilalţi. În general sunt mulţumit, se ouă destul de grupat femelele, ceea ce înseamnă că au o condiţie bună.
  • femela cea mai bătrână 036138/2000 după depunerea primului ou s-a paralizat, iar pe al doilea nu a mai depus-o. I-am dat calciu şi vitamine, dar deocamdată nu văd o ameliorare în starea ei.
  • ca şi condiţie fizică, nu am observat nici un exemplar să fie prea îngrăşat. Cred că faptul că zilnic erau liberi în volieră est principala cauză, dar nici cu grăunţe prea energizante nu i-am hrănit în timpul iernii. Sunt curios cum vor îndeplini la concursuri, fiindcă în alţi ani cei care erau în condiţie mai bună au fost cei mai buni la concursuri.
  • în ultima vreme i-am neglijat puţin furajarea, în sensul că mi-a fost lene să prepar amestec de grăunţe şi de acea le-am dat o singură dată pe zi numai porumb. Se consumă mult mai puţin ca în timpul iernii, cc 60% din cantitatea de grăunţe consumate.
  • şi curăţenia am neglijat câteva zile pe perioada când s-au format perechile, dar pe acest aspect am recuperat deja.
În general cele descrise mai sus au fost evenimentele demne de amintit. Pe viitor am să încerc să vă mai scriu şi alte lucruri mai interesante, de interes general, dar deocamdată atât.

luni, 12 martie 2012

Columbofilii

Mai în urmă cu cel putin cc. 30 de ani am citit un articol în revista POSTAGALAMB SPORT despre columbofili in general.
Era un articol destul de interesant, sincer, scris de un columbofil, care nu căuta să se laude ci să-i descrie corect, aşa cum sunt, suntem noi columbofilii. Nu am de gând să reiau ceea ce am citit acolo, cu atât mai mult că nici nu mai am revista respectivă, caut în schimb să fac o caracterizare proprie, inspirată din acel articol. Probabil că nu toate însuşirile vor fi pe placul columbofililor, dar făcând şi eu parte din acel grup, cred că pot să-mi permit acest lucru. Fiind o caracterizare în general despre columbofili, în mod sigur vor fi şi reprezentanţi al acestui grup, la care  nu sunt valabile aceste proprietăţi.
Încă înainte de a mă apuca de treabă, caut să-mi cer scuze de la cei care consideră că nu se potrivesc lor aceste însuşiri şi eventual le găsesc jignitoare.

Deci în primul rând după părerea mea sunt două grupuri de columbofili voiajorişti, căci despre ei va fi vorba:
  • cei care cresc porumbeii mai mult din dragoste faţă de animale.
  • cei care consideră prioritară concursurile columbofile şi cresc porumbei în special pentru a avea cu ce să participe la concursuri.
Cei din prima grupă sunt iubitorii de animale înnăscuţi, care încă din copilărie au avut porumbei, sau alt animal de companie. De obicei nu au numai porumbei, mai ţin şi câini, pisici, poate au şi acvariu, iar pe lângă porumbei voiajori mai au şi alte rase de porumbei.
Nu pun un accent prea mare la concursuri, deşi de multe ori participă la concursuri. Nu fac antrenamente private, nu sunt dispuşi să meargă la îmbarcări la sute de km. Nu aşteaptă nerăbdător întoarcerea lor, eventual pe primii, apoi văd de alte treburi. De multe ori nici pe cei pierduţi nu-i obsearvă, decât la următoarea îmbarcare. Chiar dacă se uită la clasamente, nu reprezintă pentru ei o lectură prea îndelungată, dar nici de literatură de specilitate columbofilă nu se abuzează. Participă la toate categoriile de concursuri, dar la fonduri şi maratoane trimit numai câţiva porumbei.
Nu fac o selecţie prea riguroasă, dar nici într-un caz nu tai, sau vând nici un porumbel cu scop de selecţie. Sunt tentaţi să ţină efective mari, de peste 200-300 de porumbei.
Se ocupă de sănătatea porumbeilor, caută să-i alimenteze cât mai bine, dar nu tind spre perfecţiune, nu fac eforturi deosebite pentru a avea porumbei în stare perfectă pentru concursuri. Iubesc porumbeii, dar nici originea lor nu îi interesează mai detaliat. De multe ori nu cunosc nici părinţii unui porumbel. Nu pun un accent prea mare nici la împerecherea porumbeilor de la matcă.
Ca şi membrii a societăţii poate să fie din oarecare ramură, fără să fi avut un trecut mai deosebit.
Sub influenţa diferitelor factori se poate întâmpla ca să treacă în cealaltă categorie, dar nu rămân decât un timp limitat.
Deci practic sunt oameni normali, numai că au şi porumbei.

Cei din a doua categorie seamănă într-un fel cu columbofilii din grupa descrisă mai înainte. De obicei şi ei au avut în tinereţe fel de fel de animale, dar cu timpul încet - încet au renunţat la celelalte şi au rămas cu porumbei voiajori şi cu eventual unu sau doi câini. Mulţi dintre ei au ţinut mai înainte câini, sau alte animale tot cu interese sportive.
Nu mai ţin alţi porumbei, decât voiajori şi sunt dispuşi să-i sacrifice şi pe aceştia la altarul sportului columbofil.
Aplică o selecţie riguroasă, mai ales pe criterii sportive şi caută să-i elimene cu orice preţi porumbeii, pe care-i consideră că nu îndeplinesc cerinţele lor.
Sunt foarte exigenţi atât cu mâncarea cât şi cu sănătatea porumbeilor, ţin o evidenţă riguroasă despre tot ce înseamnă columbofilie. Planifică din timp şi apoi replanifică împerecherile, încercând să realizeze combinaţii cât mai bune. Rar se întâmplă să aibă peste 100 de porumbei.
Sund dispuşi la orice pentru a angaja porumbeii în concursuri, distanţa, sau cheltuielile nereprezentând un obstacol real. Aşteaptă întoarcerea din concurs cu nerăbdare de la primul până ultimul porumbel. Cea mai aşteptată lectură din sezonul de vară sunt clasamentele concursuriilor, dar nici literatura de specialitate nu este neglijată.
De obicei sunt specializaţi pe o anumită categorie de concursuri, de care rămân fideli multă vreme, însă nu am auzit cazuri ca un fondist să devină vitezist, sau demifondist, dar invers se întâmplă destul de des, deci caută dezvoltarea.
Din aceste categroii devin campionii naţionali, dar se mulţumesc şi cu rezultate mai modeste. Apreciază concursurile grei şi îşi amintesc mulţi ani de rezultatele excepţionale de la asemenea concursuri.
Apreciază şi nu-şi vând pentru nici un preţ porumbeii campioni, dar nici nu cumpără prea uşor. Cu toate că nu ar da pentru nimic în lume câte un porumbel apreciat, trimite cu uşurinţă la concursuri şi nu regretă ani de zile dacă se pierd. În schimb intră în ,,depresie" dacă se pierde de acasă.
Nu caută poziţii sociale, care ar împiedica practicarea columbofiliei. Am auzit şi cazuri când cineva s-a mutat într-o anumite regiune de dragul columbofiliei.
Ca şi antecedente în viaţă, majoritatea au cochetat cu vre-o ramură de sport, însă fără să fi avut rezultate care să-i mulţumească ambiţiile. Deci într-un fel sunt oameni frustraţi din acest punct de vedere.
Sunt oameni ambiţioşi, dar predispuşi la depresie. Mulţi dintre ei sunt predispuşi şi la alte pasiuni nu mereu sănătoase. Sunt tentaţi chiar să-şi neglijeze familia de dragul columbofiliei, dar nici într-un caz nu acceptă alt program, decât concursurile pe perioada competiţională.
Au un simţ al dreptăţii oarecum aparte, neacceptând nici o abatere de la regulile jocului. Dacă ar trebui să renunţe la concursuri, nu ar mai ţine porumbei.
De obicei au prieteni mai puţini şi majoritatea lor sunt de asemenea columbofili din această a doua grupă.
Deci practic sunt şi ei oameni normali, dar puţin mai altfel normali ca cei obişnuiţi.

Bineânţeles că nu se pot trage o linie de demarcaţie strictă între aceste două tipuri de columbofili, fiind mulţi cu diferite grade intermediare de infecţie cu virusul columbofiliei.