luni, 29 august 2011

August 2

A fost o perioadă cu timp frumos, nu prea cald, dar plăcut, tocmai bună pentru antrenamentul puilor. Aşa cum am mai scris în acest an nu am să concurez cu puii, fac doar antrenamente. Până acuma în cele nouă zboruri mi-au venit destul de bine porumbeii, nu am avut decât două pierderi la primul antrenament încă din luna iulie. În curând am să fac câteva lansări şi cu puii mai mici. Nu am să-i protejez nici pe ei, am să încep direct cu un zbor de 30-40 km.
În a doua parte a lunii august au mai apărut o serie de porumbei cu simptome respiratorice asemănătoare celor descrise mai înainte. De fapt nu am mai observat simptome de blefaroco-njunctivită (ochiul bolnav), dar aproape toţi porumbeii maturi au nasul murdar, tuşesc şi se scarpină pe nas. Nici pe ei nu i-am tratat cu nimic, au primit numai polivitamine în apa de băut, dar această vitaminizare am făcut şi altă dată periodic odată la 1-2 săptămâni. Acum cu intensificarea năpârlirii sunt de dorit aceste vitaminizări, iar nevoia de grit a porumbeilor este de asemena mai mare.
Simptome respiratorice asemănătoare am mai avut la porumbei în anul 2003, tot la sfârşitul lunii august. Boala şi atunci a avut o evoluţie identică cu cel din acest an, îmbolnăvind treptat aproape tot efectivul şi stingându-se după o evoluţie de cc. trei săptămâni. Faţă de anul acesta, atunci am tratat porumbeii cu Oxitetraciclină, Tilozină şi Enteroguard. La fel ca şi acum şi atunci porumbeii s-au vindecat în trei patru zile fără să rămână ceva sechele în urma îmbolnăvirilor.
Şi în 2008 am avut un porumbel 417112/06 care tuşea la fel şi pe care de asemena nu l-am tratat cu nimic, vindecându-se singur. În anii următori acest porumbel a avut rezultate bune la maraton, deci vindecarea a fost competă şi fără sechele.
Rezultatul concursurilor puilor în 2003 nu a fost influenţat de simptomele respective, dar de fapt nici nu au fost afectaţi generaţia de pui zburaţi, cum nu este nici acum. Nici rezultatul anului următor nu a fost mai proastă ca cel din anul 2003. Sper că nici de această dată nu va fi altfel, plus datorită faptului că-i las pe ei să-şi învingă boala, capătă şi o oarecare imunitate faţă de această maladie.
Referitor la originea (etiologia) acestor simptome nu mai sunt chiar aşa de sigur ca mai înainte. Contagiozitatea destul de ridicată şi evolţia boli, (faptul că după trei-patru zile de simptome de coriză, vindecarea se produce spontan, fără nici un fel de tratment medicamentos) indică mai mult o infecţie virală, decât bacteriană.
După cum am mai scris diagnosticul exact în această privinţă numai un examen de laborator poate să pună. Bineânţeles că la sfârştul boli mai poate să intervină şi bacteriile, ca şi o infecţie secundară, făcând îndoielnică şi rezultatul examenului de laborator, dar până-n prezent nu am observat semne care să pledeze pentru aceste infecţii.

miercuri, 24 august 2011

Un caz interesant

La data de 18 iunie 2011 am avut un concurs de la Brno cu destul de multe pierderi.
De aici am pierdut femela cu matricolul 791151/2009, destul de bună, de fapt singura de care mi s-a părut rău. La data de 12 august, cu o întârziere de 56 de zile s-a întors, însă în locul inelului cu microcip a avut un inel simplu de plastic şi o clemă de cauciuc mai deosebit. Pe piept a prezentat ceva urme de rană vindecată deja. Până aici nu este nimic deosebit, sunt cazuri asemănătoare nenumerate.

 791151/2009

Bineânţeles că în perioada în care nu era acasă boxa ei a fost ocupată de o altă femelă (întoarsă şi ea cu întârziere din concursul puilor din anul trecut), împercheată cu masculul ei şi aveau doi pui de trtei zile. Femela întoarsă a ocupat cuibul ei vechi, s-a aşezat pe pui şi a început să-i crească. A alungat-o pe soaţa nouă, nici în coteţ nu a suportat s-o mai vadă, o bătea până s-a mutat în celălalt compartiment, dar pe pui i-a îndrăgit şi i-a crecut. Momentan are ou proaspete, cu masculul ei vechi.
De fapt nu este un caz chiar aşa de misterios şi explicaţia vine fără prea multă bătaie de cap, însă nu mi-sa întâmplat aşa ceva până-n prezent.
Probabil nu a fost prinsă prea departe de mine, fiindcă nu a fost obosită la întoarcere şi cred că a avut şi în crescătoria braconierului (să mă scuze dacă nu este braconier, dar oricum cipul cu număr de telefon l-a furat) pui de aproximativ aceaşi vârstă ca cei primiţi acasă şi de acea i-a adoptat cu aşa mare dragoste.

duminică, 21 august 2011

Greşeala 4

Am nişte cuibare de ghips, cu fundul prea plat şi neted. Sunt bune fiindcă ţin mult, le am de aproape 20 de ani, se pot dezinfecta şi curăţa uşor, dar dacă las numai un singur pui în respectivul cuibar, sau când părinţii nu au posibilitate să facă cuib cu paie, sau alte materiale, neavând în ce să-şi rezeme picioarele, puii vor avea picioare deformate.





 De obicei numai în cazul primei serie de pui se întâmplă acest lucru, fiindcă mai târziu se murdăreşte cuibarul şi nu mai alunecă, puiul având posibilitate de a se dezvolta normal.

luni, 15 august 2011

August 1

Cu terminarea concursurilor am sistat şi programul porumbeilor, deci încerc să-i las cât mai liberi.
Dimineaţa le dau drumul când mă trezesc, de obicei în jurul orei 7, fac curat, iar după ce s-au zburdat puţin pe la ora 8:30 îi chem înăuntru, închid uşile şi rămân închise până pe la ora 10-10:30. Apoi iar îi eliberez şi îi las să zboară liber până la ora 17-17:30, când din nou primesc de mâncare şi iar sunt închisi pt. cc. 15-20 minute, după care au program liber până ce se întunecă. După masă, mai spre seară, sau când timpul îmi permite, fac din nou curăţinie.
Mâncare le dau la discreţie, din amestecul pe care am folosit şi în timpul concursurilor, dar poate conţine puţin mai mult porumb şi grâu.
Cu puii mai fac câte un antrenament din direcţii diferite, dar numai când mă duc undeva. Am hotărât să nu concurez anul asta cu puii. Deci poate particip la câteva concursuri şi la antrenamente, dar fără să urmăresc obţinerea de norme cu ei. Totuşi am să-i trimit până cc 300 km cu asociaţia odată, sau de două ori.

Ca orice columbofil la sfârşit de sezon competiţional şi eu fac bilanţul rezultatelor.
După cum am prevăzut la începutul anului, nu am avut rezultate prea strălucitoare. Mai concret, aşa prost nu m-am situat niciodată după 1998. Deşi am ştiut că stau mai rău cu porumbei de calitate ca în anii precedenţi, nu m-am aşteptat la un final aşa de slab.
Dar să vedem ce s-a întâmplat de fapt.
Am pornit relativ bine, la primele concursuri obţinând destul de multe clasări şi nici pierderi nu am avut. De obicei am clasat aproape 50% din porumbeii trimişi şi am avut şi punctaje destul de bune, echipa însă nu prea am nimerit.
Primul concurs de fond (Komárom, pe 4 iunie) a adus prima dezamăgire. Pentru acest concurs au fost porumbeii cel mai bine pregătiţi. Totul s-a părut OK, numai vremea a fost în defavoarea noastră. Tocmai când trebuia să sosească porumbeii, a început să plouă torenţial, fulgera, tuna, iar după terminarea ploii au început să sosească porumbeii, dar deja speranţa obţinerii de punctaje bune s-a risipit. Totuşi am avut clasări destul de multe.
Dezamăgit de acest insucces am desfiinţat văduvia, deşi iniţial vroiam să mai menţin încă două săptămâni. Cred că a fost o decizie luată prea devreme, fiindcă după aceea am avut clasări mai puţine şi mai slabe.
A doua greşeală mai gravă, care mă tem că va avea urmări şi asupra rezultatului anului viitor, a fost că am făcut două echipe de maraton. Ca să pot participa cu şanse la Berlin, am trimis porumbei de peste doi ani la Brno şi o altă echipă formată din porumbei de doi ani am trimis la Straubing. De la Concursul Naţional am avut rezultate destul de mulţumitoare, deşi se putea şi mai bine, dar de la cele două Straubinguri am pierdut trei porumbei valoroşi de doi ani, care mai puteau fi de folos şi la anul.
După primul Straubing deja se vedea că nu mai am şansă să obţin norma la crescători MARATON, prin urmare nici la CRESCĂTORI AS şi parcă nu mai aveam nici elanul ca altă dată.
La încheierea sezonuloui am mai participat la un concurs de la Magdeburg, concurs derby organizat de Arad. Având cu peste 200 de km mai mult ca majoritatea participanţilor, am ştiut de la început că nu am şanse la un rezultat prea bun. Pe deasupra şi vremea a fost foarte rea, soldând cu pierderi masive concursurile din acel sfârşit de săptămână în toată ţara. De aici am clasat o singură porumbiţă pe la mijlocul clasamentului, ceea ce m-a şi mulţumit de fapt, iar mai târziu a mai sosit încă una, pierzând doi porumbei de trei ani, amândoi cu clasări de la Berlin.

Mai recent, după terminarea concursurilor, am observat câţiva porumbei cu semne de boli respiratorice, mai exact micoplasmoză (sau ornitoză?). Alte simptome nu prezintă, sunt vioi, pui sunt crescuţi normal, au poftă de zbor cum aveau şi mai înainte. Nu am trimis probe la laborator pentru confirmare de diagnostic, dar după simptome, cred că nu am greşit prea mult la stabilirea diagnosticului. Sper să nu fie totuşi ornitoză, fiind o boală mult mai gravă, care se ia şi la om (zoonoză).



Pe prima, ceea cu ochiul (blefaro-conjunctivită), am tratat cu Enrofloxacină, câte o tabletă (doză cc dublă) timp de cinci zile, iar pe ceilaţi, trei, sau patru exemplare, care aveau doar nasul murdar, nu i-am tratat deloc. Atât cel tratat, cât şi cei neglijaţi văd că au început să se vindece destul de frumos, deci am să-i las şi pe ceilaţi, care de acum vor mai prezenta asemenea simptome să se vindece singuri.
Nu este o metodă prea profesionistă, dar sunt convins că până la sezonul următor vor avea timp şi se vor vindeca cei care au sistemul imunitar bun şi poate mai capătă şi ceva imunitate.
Deşi nu am observat aceste semne numai după terminarea concursurilor, este posibil ca boala fiind în faza presimptomatică să fi influenţat rezultatele în anumite masură.

vineri, 12 august 2011

Observaţii personale 22

Crescătorii noi de obicei fac rezultate foarte bune la zborurile cu puii.

Cauza?
Probabil, fiind la început, sunt mai preocupaţi, au un elan mai mare ca veteranii.
Nefiind încă prea cunoscuţi în domeniul diferitelor tratamente, nu îndopă porumbeii cu fel de fel de medicamente, evitând aşa distrugerea imunităţii naturale a organismului.
Au pui valoroşi procuraţi de la crescători mai buni.

Rar se întâmplă ca să poată repeta aceste rezultate bune cu porumbei maturi.

duminică, 7 august 2011

Analiza Concursului Naţional Berlin 2011

Tot am aşteptat să fie gata clasamentul şi după aceea să fac această analiză, dar se pare că unii chiar sabotează bunul mers a lucrurilor, de nu s-a putut termina în patru săptămâni. În plus deocamdată sunt şi greşeli banale, (dar iertabile, fiind vorba numai de un clasament neterminat) care probabil se vor corecta mai târziu.

Dar să vedem cea ce se vede deja. La prima vedere a fost un concurs uşor, cu vreme bună, caldă şi vânt din spate. Primii porumbei au venit potrivit cum era şi de aşteptat conform stării vremii, cu viteze destul de mari. De asemenea şi localitatea primilor sosiţi s-a putut prevede cu mare exactitate.

Şi totuşi dacă ne uităm la clasamentul în ansamblu, şi mai ales la clasamentul crescătorilor, vom vedea că o mare parte dintre crescători nu a clasat nici un porumbel. Cred eu, că fiind şi taxa de participare destul de mare, plus şi numărul porumbeilor posibil de trimis limitat, aproape fiecare crescător a trimis tot ce a avut mai bun. Mai exact din 927 crescători introduşi până-n prezent în clasamentul general 544 nu a clasat nici un porumbel, iar 189 a clasat numai un singur porumbel, şi asta după ce concursul general a ţinut patru zile, deci avea timp să se claseze. În clasmentul pe zone probabil vor apare mult mai mulţi porumbei sosiţi în 6 zile şi probabil, că vor mai fi şi crescători cu porumbei clasaţi, care nu figurează pe clasamentul general.
Prin urmare nu a fost un concurs chiar aşa de uşor pentru toţi.

Să vedem cum stau lucrurile pe zone. La prima vedere, deşi nu este clasamentul încă terminat, se vede că  viteza porumbeilor scade direct proporţional cu creşterea distanţei.
Luând numai primii zece porumbei pe grupe se cunoaşte că locul 1 din fiecare grupă în parte nu a fost depăşit niciodată de primul porumbel a grupei următoare. Mai mult, numai foarte puţini porumbei din categorie de distanţă mai mare ar fi reuşit să intre în primii zece a grupei inferioare imediat premergătoare. Şi mai evident este cazul comparativ cu grupa de distanţă cu două trepte mai mică, unde numai un singur porumbel ar fi putut intra printre primii 10 a grupi inferioare cu două trepte mai mici.

 Pentru a fi mai explicit v-am pregătit tabelul de mai jos.


În concluzie: cu creşterea distanţei direct proporţional scade viteza porumbeilor. La această scădere a vitezei contribuie pe lângă oboseala şi distanţa reală a distanţei parcurse, care este cu atât mai mare cu cât relieful zonei este mai muntos. După părerea mea, în funcţie de relieful zonei pe 100 de km, porumbelul zboară mai mult cu 2-5% faţă de linia dreapă şi asta nu numai din cauza ocolişurilor pe care le face pe plan orizontal ci pe plan vertical, deci pentru a trece deasupra munţilor şi a dealurilor.

Referitor la numărul crescătorilor şi a porumbeilor  din zone: am aşteptat ca să participe cei mai mulţi din primele zone şi cu cel mai mare număr de porumbei. În schimb participarea a fost destul de echilibrată, ba chiar mai mulţi crescători au participat din zone mai mari.

În tabelul de mai jos vă prezint situaţia clasamentului general la data de 2011.VIII.4 

După cum se vede, cu creşterea categoriei de distanţă scade numărul porumbeilor clasaţi, mai puţin zona a 4 1108000-1208000, unde s-au clasat mai mulţi porumbei, decât 20% dintre cei trimişi.
Nu prea înţeleg cum nu se poate stabili distanţa la aceşti 52 de crescători, dar fiind vorba de crescători de la punctele de îmbarcare din: Brăila, Craiova, Galaţi, Odorheiu Secuiesc, Plopeni şi Rădăuţi probabil vor îngroşa rândul celor din categorii de distanţe mai mari. Deci prin urmare nu a fost întemeiată teama ca cei din zone mici vor finanţa premiile zonelor mari.

Ca să compensez lipsa clasamentelor zonale, am făcut o analiză a sosirilor pe puncte de îmbarcare.
Din tabelul de mai jos se pot observa că la punctele de îmbarcare unde au îmbarcat cei cu distanţe mai mari nici în 6 zile nu s-au adunat 20% din porumbeii trimişi, deşi iniţial în prima zi a sosirilor s-a părut că va fi un concurs foarte echilibrat.

Iată cum stau lucrurile la nivelul punctelor de îmbarcare la data de  2011.VIII.4


Ca şi concluzie finală putem spune că nu a fost un concurs chiar aşa de uşor cum s-a părut la prima vedere. Porumbeii porniţi în direcţie bună în primele zile au reuşit să sosească fără prea mari probleme, însă dintre cei întârziaţi mulţi nu au reuşit să mai rezolve problema.
De a lungul anilor am mai avut mai multe asemenea concursuri, de la distanţă de peste 1000 km şi cu sosiri chiar spectaculoase. Aproape mereu dintre cei care nu reuşeau să se întoarcă cu prima serie de porumbei s-au pierdut mulţi, iar o parte dintre ei s-au întors cu întârzieri considerabile.
Cred că aceşti porumbei pierduţi, profitând de condiţiile prielnice de zbor, parcurg distanţe mari în direcţie greşită, iar ulterior nu mai reuşesc să găsească drumul spre casă, sau sunt prinşi de diferiţi braconieri.

La urmă am să fac nişte propuneri pentru viitor, poate unele vor fi folosite de organizatori.
  1. Fiind aşa de evidentă scăderea vitezei porumbeilor cu creşterea distanţei, premierea să se facă pe zone de 50 km, eventual cu înjumătăţirea premiilor.
  2. Luarea unor măsuri financiare împotriva celor care nu trimit fişele de desigilare la timp la clasificator. Iar fondul pentru aceste amenzi să fie strânse la îmbarcare de la clubul organizator a punctului de îmbarcare, sau desigilare. De fapt ar fi suficient şi aplicarea numai celor prevăzute în RNS. pt situaţia respectivă.
  3. Datorită faptului că din cauza reliefului României nu se poate organiza un Concurs Naţional echitabil pentru toţi crescătorii ţării, să se organizeze două asemenea concursuri, sau mai multe seminaţionale şi un singur concurs Naţional.

joi, 4 august 2011

Greşeala 3

Încă în anul 1993 am păţit, că nu am vaccinat a doua serie de pui, deci practic majoritatea, căci din prima serie nu aveam decât 5-6 şi s-au îmbolnăvit de paramixoviroză.
Cu toate că pare o greşală banală am repetat aproape aceaşi geşeală şi în 1998. De această dată nu am repetat la timp vaccinul LaSota şi iar am rămas cu 5-6 pui mai puţini.

miercuri, 3 august 2011

Greşeala 5

Nu ştiu cum s-a întâmplat, dar în ultimii doi ani puii din prima serie s-au dezvoltat mai slab ca de obicei. Considerând că am nevoie mai mare de aceea serie, totuşi i-am lăsat şi pe aceşti porumbei mai slabi, care mai târziu au crescut binişor. La un moment dat am fost şi mulţumit cum arătau.
Făcând bilanţul la începutul primului sezon, am constatat că nu a rămas decât un singur exemplar dintre aceste ciurucuri şi nici el nu a făcut mare lucru, deşi s-a străduit destul de bine.
Greşeala pare destul de banală şi bine ştiută, dar totuşi am păţit-o. Poate respectivii pui erau buni de reproducţie, dar ca şi cursieri nu s-au dovedit a fi valoroşi.
Totuşi mai sunt şi excepţii, porumbiţa 559106/2008 ca şi pui nu a fost printre cei mai bine dezvoltaţi şi totuşi ea a reuşit să facă rezultatele cele mai bune din generaţia ei.




559106/2008