luni, 27 februarie 2012

2002

Anul 2002 a fost până-n prezent cel mai fructuos an din punct de vedere columbofil în cariea mea.
Cu riscul de a fi acuzat de unii de lipsă de modestie am să vă prezint pe scurt rezultatele mele pe plan judeţean:
  • locul 1 la crescători 100-400 pe anul 2002
  • locul 1 la crecători 100-400 palmares 2001-2002
  • locul 2 la crescători 300-600 pe anul 2002
  • locul 1 la crescători 300-600 palmares 2001-2002
  • locul 1 la crescători peste 500 km pe anul 2002
  • locul 2 la crescători peste 500 palmares 2001-2002
  • locul 1 la crescăîtori maraton 2001
  • locul 1 la crescători general pe anul 2001
  • locul 1 la crescători general palmares 2001-2002
  • locul 1 la crescători AS 2002
  • locul 1 la crescători AS palmares 2001-2002
Deci la toate categoriile posibile la crecători cu porumbei adulţi am fost printre primii doi pe judeţ şi numai de 2 ori pe locul 2!
La porumbei de asemenea am avut rezultate deosebit de bune:
  • la categoria 100-400 am avut 10 porumbei cu normă, locul 1 pe judeţ
  • la categoria 300-600 am avut 26 porumbei cu norme,
  • la categoria 300-600 palmares am avut 14 porumbei cu norme, locul 3 pe judeţ
  • la categeoria peste 500 km am avut 13 porumbei cu norme, locul 1 pe judeţ
  • la categoria peste 500 palmares 1 porumbel cu norme, locul 2 pe judeţ
  • la categoria general palmares 15 porumbei cu norme, locul 1 şi 3 pe judeţ
  • la categoria porumbel AS 8 porumbei cu norme, locurile 1, 2, 3, ..... pe judeţ
În total 87 de norme cu porumbei în condiţia în care am pornit la începutul sezonului cu 71 de porumbei., şi am avut două concursuri destul de bine reuşite la care s-a oprit ceasul (pe acea vreme concuram cu ceas mecanic destul de vechi).
Ce am făcut altfel, de aveam rezultate cu chiar aşa de evident mai bune ca din ultimii ani?
Am avut aceeaşi familie de porumbei, dar 59 erau consangvine din cei 71! Interesant, cu atât mai mult, că în ultimii ani hibrizii sunt mai eficienţi.
Am zburat porumbeii la natural, inclusiv şi la fonduri.
Am participat cu ei la fiecare concurs, în fiecare sfârşit de săptămână, inclusiv şi după concursul de Nürnberg de 1117 km.
Am tratat porumbeii înaite de începerea concursurilor contra trichomonoză, boli a căilor respiratorii, iar după 19 mai, după întoarcerea din concursuri cu Enteroguard, Dimetridazol, Oxitetraciclină, Columboviofort, timp de trei zile (bineânţeles nu cu toate deodată).
Am folosit ulei de usturoi, Naturavit, săruri de rehidratare din medicină umană, glucoză tot de uz uman.
A fost primul an în care am dat fuarje de la sac, cumpărat din Ungaria. Au fost nişte grăunţe amestecate cu ceva praf vitaminos cu termen expirat, pe care am cernut şi am dat la găini.

De ce nu am mai recurs la tratamente chiar aşa de intensive în anii următori?
Fiindcă şi fără să-i tratez în aşa fel, sau aproape de loc porumbeii, am avut rezultate aproape la fel de bune în fiecare ani, ba chiar uneori şi mai bune, după aprecierea mea (2007), dar mai puţin de spectaculoase.
  • 2003 80 de porumbei cu norme şi am pornit primăvara cu 77 dintre care: maraton palmares porumbei locurile 1, 2, 3 pe judeţ, locul 1 la peste 500 km la porumbei şi locul 1 la peste 500 palmares porumbei.
  • În 2007 am avut o serie de maratoane excelente.
  • În 2009 în cadrul regretatului club Maraton am avut mai multe locuri pe podium naţional.
  • Şi în anii anterioare 2002 am avut rezultate destul de bune la categoriile Fond şi General. De exemplu: loc 3 naţional la cresători fond palmares în 2001, locul 4 naţional la crescători pest 500 km în 1999 şi am mai avut un loc 3 şi la categorie General, dar nu mai ţin minte anul.
Totuşi m-am gândit că după zece ani să reiau metoda din anul 2002, însă puţin mai lejer, să vedem cum vor fi rezultatele, poate acel puţin cu cât am făcut mai mult lipseşte în ultima vreme.

luni, 20 februarie 2012

Clasamente

Un subiect mult discutat în cercuri columbofile este necesitatea divizării clasamentelor în liste mai mici, pe centre de îmbarcare, sau zone.
Este o iniţiativă relativ nouă, introdusă de noua conducere, care la fel ca şi celelalte noutăţi (vezi lansarea întârziată) îi irită pe unii. Deşi a fost introdusă la noi mai recent, nu este o invenţie nouă, în ţările cu o columbofilie mai avansată, de mult se practică. Chiar şi într-un articol scris de Ad Schaerlaeckens am citit despre utilitatea acestor clasamente. Interesant că la acel articol nu am văzut atâtea comentarii negative legate de acest subiect, decât aici la noi.
Probabil nu spun o noutate prin faptul că şi aceste clasamente au fost inventate pentru a echilibra cumva şansele crescătorilor. În schimb, faţă de lansările întârziate, aceste clasamente nu afectează negativ pe nimeni şi totuşi sunt unii pe care îi irită în mod deosebit.
Sriitorii acestor comentarii vorbesc de clasamente  pe uliţe, iar eu pot să zic, că tare mi-ar place să văd uliţe cu 25 de crescători de porumbei voiajori, că asta este numărul minim de crescători cerut pentru aceste clasamnte, sau chiar mai mult în cazul concursurilor mai lungi.
Dar să vedem care sunt ideile în sprijinul acestor liste.
În primul rând cred că trebuie amintit direcţia vânturilor, care influenţează decisiv sosirile porumbeilor. Acum când avem acces aproape toţi la internet şi putem urmări cu destul de mare precizie direcţia vântului, cu puţină experienţă vom reuşi să prevedem şi zonele unde vor sosi porumbeii cu viteze cele mai bune. De la concursurile mai scurte şi vânt puţin mai puternic, chiar şi în cazul unei localităţi mai mari, se poate anticipa erarhia vitezelor cu care sosesc porumbeii.
Al doilea factor cu influenţă majoră este relieful zonei. Diferenţele şi în acest caz sunt mai evidente la concursurile mai scurte, unde între sosirile porumbeilor de multe ori nu sunt, decât câteva secunde, deci chiar şi necesitatea ocolirii unei clădiri mai mari poate să influenţeze ordinea în clasament.
Tot de relief aparţineşi anumite lucruri mai greu perceptibile de noi, însă care influenţează preferinţa de zbor a porumbeilor, aşa numită, poarta de intrare.
Nu este un lucru de neglijat nici numărul porumbeilor angajaţi dintr-o anumită zonă, însă aici sunt influenţaţi negativ mai mult porumbeii din linia a doua de sosire, cei din faţă mai puţin.
În sprijinul acestor afirmaţii vă povestesc câteva întâmplări văzute de mine, sau povestite de alţi crescători.
Un loc de lansare pentru antrenamente folosit de mine este localitatea Sovata. De mai multe ori am reuşit să urmăresc porumbeii cu maşina în drum spre casă cu ocazia acestor antrenamente. Am observat că de obicei zboară destul de drept spre casă, dar când ajung la localitatea Corund (cc. 10 km de Sovata), unde îtâlnesc un deal mai abrupt, se ,, opresc", fac câteva ture, se înalţă şi după acea trec dealul. Această ezitare nu cere decât câteva minute, dar cu ocazia unui concurs cu sosiri bune este suficient să nu se mai claseze în faţă. Logic ar fi ca aceste ture să nu mai facă decât cu ocazia primilor antrenamente, dar acelaşi lucru am observat şi la sfârşitul sezonului, când deja aveau suficiente experienţe.
De la un crescător renumit, cine locuieşte pe malul Dunării am auzit, că o parte dintre porumbei, înainte să treacă Dunărea, fac acelaşi lucru, deşi nu este vorba de o denivelare a reliefului.
O altă întâmplare trăită de mine a fost când aşteptam porumbeii de la un concurs de fond şi văd că un grup de trei - patru porumbei trece la mare înălţime deasupra casei. Văzând că sunt porumbei de la concurs, am urmărit îndelung zborul lor, iar când ajunsese la o distanţă unde abia îi mai vedeam, una s-a întors înapoi şi s-a aşezat la mine. A fost un porumbel de al meu, care după 600-700 de km zburate în direcţie corectă, a fost influenţat de acel mic stol, trecând deasupra propriei crecătorie.
Aşa cum am amintit, aceste influenţe sunt mai evidente la concursurile scurte, cu sosiri rapide unul după celălalt, dar nu sunt neglijabile nici la concursurile lungi. Analiza concursului naţional de la Berlin, oglindeşte fidel influenţa diferitelor factori asupra vitezei de întoarcere a porumbeilor. În această analiză se vede, că numai foarte puţini porumbei din categorie de distanţă mai mare a reuşit să intre în primii zece a grupei inferioare imediat premergătoare, deci şi la concursurile mai lungi este întemeiată existenţa clasamentelor zonale.
Pe cine defavorizează aceste clasamente?
Eu cred că pe nimeni, în schimb asigură o şansă şi celor defavorizaţi şi în primul rând, în cazul concursurilor mai lungi, celor cu distanţe mai mari. Însă de multe ori se pot întâmpla situaţii în care cei cu distanţă mare sunt favorizaţi. În aceste condiţii şi crescătorii de la prima staţie pot profita de ele.
De avantajul punctajului mai bun a clasamentului general beneficiază tot crescătorii situaţi mai bine din punct de vedere geografic, dar aceste mini clasamente asigură o oarecare atenuare a acestui avantaj.
Bineânţeles că şi mie, ca oricărui crescător, mi-ar place să am primii porumbei pe maşină, dar după cum reiese şi din întâmplările povestite, care ar putea fi şi mult mai numeroase, la aprecierea rezultatului porumbeilor trebuie ţinut cont de mai multe lucruri, care îşi pun amprenta pe viteza medie cu care sosesc porumbeii din concurs. Întocmirea clasamentelor zonale fiind una dintre aceste modalităţi, mai ales acum în era calculatoarelor,când aceste clasamente nu se mai fac cu eforturi deosebite.

miercuri, 15 februarie 2012

2012 februarie 2

Blogul fiind considerat de mine un fel de calendar, ţin necesar să scriu periodic câteva rânduri, chiar şi în cazul în care sunt mai puţine întâmlări demne de remarcat.
Evenimentul cel mai important în ultima perioadă a fost primirea inelelor anului 2012. Nu este o treabă prea deosebită, dar pentru mine înseamnă începerea noului sezon şi de acea mereu notez data primirii inelelor. Anul trecut taloanele au sosit cu întârziere considerabilă, în anul 2012 se pare că dopurile locului unde se implantează cipurile vor întârzia să sosească, sau poate nici nu le vom primi.
În primele săptămâni a lunii februarie aproape în toată ţara a nins abundent, ajungând în unele zone să fie chiar izolate din cauza zăpezii. În zona noastră situaţia deocamdată nu este prea gravă. Stratul gros de zăpadă, care a căzut anterior, s-a cam subţiat în urma încălzirii trecătoare a vremii, iar ninsorile ultimilor zile deocamdată nu a făcut decât să complecteze ceea ce s-a topit, deci putem vorbi numai de o iarnă frumoasă, puţin mai geroasă ca de obicei.
Porumbeii cred că deja au simţit lungirea zilei şi mai ales masculii sunt foarte agitaţi, imediat ce soarele străluceşte puţin mai intens, dar nici ninsoarea nu prea influenţează temperamentul lor. Deocamdată primesc aceaşi hrană ca mai înainte, deci orz 70% şi porumb 30%, dar serile fiind mai geroase, nu prea am stat printre ei ca să-i mai alint când mănâncă.
Nici la nivelul planului de zbor nu se poate vorbi de prea multă stabilitate, schimbându-l săptămânal şi din păcate mereu în defavoarea celor care au distaţele cele mai mici. În această situaţie unii nu vor avea km minim necesar pentru normă, decât cu o anumită combianţie a celor cinci concursuri de fond. Nu aşa cei cu distanţe mai mari, care vor putea să îndeplinească norma cu oricare trei concursuri de fond, având în aşa fel cu cel, puţin 50% mai multe şanse de a obţine rezultate bune, dar se pare că asta nu-i supără pe majoritatea. Însă fiind vorba doar de cc 30 km în trei concursuri, cred că se poate rezolva prin lansarea din partea vestică a localităţilor de lansare, fără să afecteze prea grav distanţele celor cu distaţe mai mari.
Neavând altceva demn de amintit nici nu vă plictisesc mai departe.

miercuri, 8 februarie 2012

Cu ei am rămas

La începutul sezonului 2011, am prezentat pe rând toţi porumbeii cu care am început zborurile. A fost o lucrare destul de îndelungată şi plictisitoare, dar cu atât mai mult este interesant să vezi acum, după terminarea sezonului, ce aşteptări am avut de la cei care până la urmă au reuşit să rămână în crescătorie.
Dând kick pe numărul porumbelului vezi ce am scris despre el la începutul sezonului. 

179102/2004 a reuşit cinci clasări mediocre, dar la mijlocul sezonului a avut un accident garv, deci a concurat practic numai jumătate din sezon. După ce s-a întors de la Magdeburg l-am trecut la reproducţie.
173131/2007 se pare că nu a reuşit să uite de experienţa din anul trecut, s-a clasat numai la primele patru concursuri.
559106/2008 a fost eroina sezonului, nu a ratat decât un singur concurs de viteză. Ea a fost prima de la Zalău, Brno, Berlin şi Magdeburg, dar a mai avut şi alte clasări bune.
791101/2009 am fost mulţumit cu el până la primul fond, de unde s-a întors rănit grav şi abia după o lună l-am mai putut angaja la concursuri, dar nu a mai reuşit să facă mare lucru.
791105/2009 nu a făcut nici o normă, dar totuşi am fost mulţumit cu ea. A participat la două maratoane grele şi de la unul s-a clasat mulţumitor. Poate la anul arată mult mai mult.
79115/2009 are norma la fond, dar cu punctaj foarte mare. De la primul fond el mi-a venit primul. Sunt convins că poate mai mult.
791122/2009 are două clasări slabe la viteză. Faţă de anul 2010 a fost mai bun, întorcându-se mereu acasă şi de la maratoane grele în primele patru zile, dar fără să se claseze. Îi mai acord o şansă şi în acest an.
791129/2009 de la primele patru concursuri s-a clasat, iar apoi numai la ultimul a mai apărut pe listă. Atât ştie, dacă nu ar fi femelă, nu aş ţine-o. Cred că greşesc de n-o elimin pe ea şi pe încă câţiva cu rezultate asemănătoare.
371907/2009 a avut o clasare bună, dar după aceea m-a lăsat să aştept mult până la următorul rezultat. Sincer să fiu nici nu a fost pe deplin sănătoasă.
791146/2009 la începutul sezonului a fost foarte constant, apoi după ce l-am trimis la maratoane, nu s-a mai clasat. Adevărul este că erau zboruri foarte grele şi nu trebuia să trimit porumbei de doi ani la martoane.
79143/2009 nu aşteptam de la el aşa de multe clasări şi mai ales la fonduri. Nu mi-a plăcut forma penelor din aripă, nu are aripă destul de bine ventilată. A ratat numai un singur concurs de fond şi acea cu vânt din spate, de unde porumbeii mei de obicei nu fac rezultate bune. Sper că în acest an va reuşi să-şi repete performanţa, dar cu punctaje mai bune.
791151/2009 dintre porumbeii de doi ani de la ea am aşteptat cel mai mult. În realitate însă mi-a adus o singură clasare mult prea mediocră, de la un concurs scurt, apoi s-a pierdut de la al doilea fond, întorcându-se acasă rănită şi cu aripa tăiată, la sfârşitul sezonului. Totuşi sper în continuare, că la vârsta de trei ani va demonstra, că nu degeaba a avut rezultate bune în 2010.
De la porumeii de un an nu am avut aşteptări mari şi nici nu au făcut mai nimic. Masculul 0738108/2010 a avut patru clasări, primele, destul de bune, de la cuncursuri scurte.
0738112/2010 el a fost favoritul, dar în afară de faptul că nu a avut nici o întârziere şi a adus patru clasări slabe, nu a mai făcut nimic. Rămâne totuşi în top, cel puţin pentru mine,
0738116/2010 ea ţine recordul în crescătorie! În doi ani nu a reuşit nici o clasare, dar mereu s-a întors în prima zi. E consangvină şi nici mama ei (179102/2004) nu a făcut mare lucru în tinereţe.
0738119/2010 ca şi majoritatea, nici el nu m-a mulţumit în a doua jumătate a sezonului, dar s-a clasat la primele patru concursuri. Prea mult nu sper de la el, mai ales că s-a pierdut şi tatăl lui fără să facă vre-un rezultat demn de remarcat.
0738123/2010 el a fost primul porumbel la care au apărut semne de coriză. Imediat l-am şi oprit după aceea, dar nici pînă atunci nu a strălucit.
0738130/2010 nu am aşteptat prea mult de la ea şi nici nu a făcut mai nimic.
0738136/2010 a fost porumbelul, la care am văzut că nu rezistă. S-a clasat la început, dar mai târziu mereu s-a întors stors de oboseală.
0738140/2010 faţă de cel prezentat mai înainte, deşi nici el nu s-a clasat decât de trei ori, dar mereu am simţit că poate mai mult.
0738141/2010 nimic deosebit nu a prezentat, dar am încredere în ea în anul 2012.
0738147/2010 la fel ca precedentul, n-a avut decât două clasări, dar şi ea ştie mai mult.
0738152/2010 nu prea sper mult de la ea nici în viitor, cum nu aşteptam nici în 2011 mult de la ea.
0738170/2010 a fost un pui mai tardiv, de acea nici nu l-am lansat la fonduri. A reuşit două clasări la demifond. Sper că va răsplăti încrederea acordată.
0738181/2010 la fel ca precedentul a fost un pui tardiv, numai că el nici toamna anului 2010 nu a avut posibilitatea să zboară afară decât circa două săptămâni. Am fost convins că se va pierde, dar totuşi l-am protejat, până când din greşeală, l-am trimis la un fond, de unde spre surprinderea mea s-a întors al doilea. Şi el se află printre speranţele anului 2012.

După cum se vede unii mi-au confirmat aşteptările, iar alţii numai că nu s-au pierdut, deşi credeam că se vor pierde.
Pentru mine revedera acestor prognostice, este un eveniment comparabil cu răsfoirea catalogului campionatului naţional, sau vizitarea expoziţiei naţionale, numai că la o scară mai mică, dar cu mult mai mari satisfacţii şi învăţăminte.

Respectivii porumbei, chiar dacă nu au ajuns pe podiumul campionatului naţional, şi nici pe cel judeţean, dar sunt ai mei, au ,,luptat" pentru mine şi-l iubesc pe fiecare, sperând că poate la anul .......!

joi, 2 februarie 2012

2012 februarie 1.

Ultimele zile a lunii ianuarie şi primele din februarie au adus geruri deosebit de puternice. Dimineata la ora 8 in curte a fost sub -22 grade timp de patru - cinci zile.
În aceste condiţii am mărit cantitatea de mâncare şi am dat mai mult porumb porumbeilor. În afară de faptul că  par mai flămânzi şi nu ies afară în volieră decât pentru o perioadă scurtă, totul merge ca de obicei.
Înainte de vaccinare contra paramixoviroză, dar nu numai, este bine ca porumbeii să fie trataţi contra paraziţii interni. Nu este un tratament costisitor şi nici de prea lungă durată, dar totuşi cine dispune de un microscop, chiar de calitate mai slabă, poate să se convingă singur de necesitatea acestui tratament.
Deoarece într-o vreme am citit multe comentarii pe un sait cu orientare columbofilă despre utilitatea microscopului în menţinerea sănătăţii porumbeilor, vă prezint o metodă simplă prin care puteţi să vedeţi dacă porumbeii sunt infestaţi cu viermi intestinali, deci este justificat tratarea lor în această direcţie, sau nu.
Metoda se numeşte metoda Wilis şi cred eu că este foarte simplu de executat, cu condiţia să ai la dispoziţie un microscop cu obiectivul de 10x, sau 20x.
Se ia 5-10 g de găinaţi de sub porumbei pe care se amestecă cu o soluţie saturată de sare de bucătărie. Această emulsie se strecoară şi filtratul se pune într-un pahar Erlenmeyer, sau alt recipient cu fundul mai larg şi gură mai îngustă, sau se pot folosi şi un simplu eprubetă. Se foloseşte o cantitate de 25-100 ml în funcţie de mărimea recipientului folosit.
Se complectează cu grijă, astfel ca lichidul să ajungă până sus, formând la gura paharului un menisc convex. Se aplică imediat peste meniscul format o lamelă, sau lamă.
Se lasă în repaus timp de 15-30 minute, după care se ridică lama, sau lamela de la gura paharului deodată, se pune pe ea o lamelă, sau se pune pe o lamă şi se examinează la microscop cu obiectivul de 10x, sau de 20x.
Cu această metodă se pot pune în evidenţă ouăle de nematode şi oochişti de coccidii.
Pentru cei care nu ştiu ce este lama şi lamela: lama este o plăcuţă de sticlă plată de grosime normală, pe care se aşează materialele biologice, care urmează să fie examinate sub microscop. Lamela este de asemenea o plăcuţă de sticlă, mult mai subţire ca lama, care se pune deasupra preparatului, care urmează să fie examinat. Pentru examenul sus amintit putem folosi şi două lame, care fiind mai simple se pot găsi mai uşor.
Din păcate nu vă pot prezenta fotografii despre aceste ou, dar nu au nimic deosebit. Riscând ca unii să râdă de mine, totuşi vă prezint desenele schematice făcute de mine despre aceste ou (de capilarii, ascarizi şi oochişti de coccidii)  din timpul studenţiei.


Aceste ou se pot confunda cu bulele de aer aflate sub lamelă, care însă sunt rotunde şi cu mijlocul clar, lucios.

În urma acestui examen nu am găsit nici urmă de ou de paraziţi, deci prin urmare nu am să tratez porumbeii nici în acest an împotriva viermilor intestinali, decât cu ivermectină, care de fapt are acţiune atât asupra paraziţilor interni cât şi cei externi. Acest tratament folosesc de mai bine de cinci ani şi sunt mulţumit, cu toate că prospectul medicamentului nu indică printre specii ţintă porumbelul, iar păduchii malofagi nefiind consumatori de sânge, nu ar trebui să aibă efect asupra lor. Cei care nu ştiu cum se face: pun câte două picături de ivermectină pe pielea porumbelului, una la baza cozii, iar una la gât.