joi, 31 martie 2011

Martie 3

A doua jumătate a lunii a fost mult mai bogat în acţiuni columbofile decât primele luni a anului.
Cu sosirea primăverii a venit şi timpul eliberării porumbeilor. La început i-am lăsat numai pentru câteva minute liber, iar acum deja îi las să petreacă mai mult timp în jurul casei, dar nici acum nu am curaj să-i las liber toată după masă.
Pe data de 17 martie am fost nevoit să-i împerechez şi pe cei de concurs, fiindcă femelele au început să se împerecheze între ele, apărând deja 5-6 perchi lesbiene.
În ceilalţi ani am făcut împercherile cursierilor mai târziu cu 7-12 zile, dar nu am avut aceste probleme cu femelele.
M-am aşezat printre porumbei cu un pumn de paie în mână şi i-am lăsat să vină să aleagă firele şi beţele care le plac pentru cuib. Este o distracţie preferată de mine şi încă o ocazie în plus de a ne apropia de porumbei, acum în preajma sezonului de zboruri.
Primele ou au fost depuse pe 25 martie şi în 3-4 zile toate femelele au depus ouăle. Consider că acest ouat aşa de grupat este semnul stării de sănătate generală bună a efectivului. Totuşi la o singură pereche văd că lipseşte oul, deşi parcă iniţial aveau. Nu ştiu unde a dispărut pentru că nu văd să fi spart şi nici şoareci nu sunt, ca să mănânce. Este posibil că eu nu ţin minte bine.
Ca şi furajare în toată luna martie le-am dat numai orz, ca să evit aceste probleme la femele, dar iată că degeaba.
La data de 20 am făcut şi primul ,,antrenament", de aceea în ghilimele pentru că l-am dus la numai 7 km şi am dus numai un singur porumbel, pe tardivul, care nu a fost zburat în toamna trecută.
Am mai scris că periodic fac câte un examen al condiţiei fizice a porumbeilor. În această lună am efectuat-o la data de 24 martie şi am constatat că penajul porumbeilor este de foarte bună calitate, dar sunt puţin cam slabi. De aceea am început să administrez seara în hrana lor cc 30-40% de porumb, dar primesc numai după ce au consumat orzul şi numai din palma mea.
Dacă timpul va rămâne aşa de frumos cum a fost în ultimile zile, am să-i duc sâmbătă, 2 aprilie la primul antrenament. Ştiu că este puţin cam devreme, dar profit de timpul frumos, nu cumva să se strice vremea şi să nu-i pot antrena suficient de bine înaintea concursurilor, fiind închişi de aproape de jumătate de ani.

marți, 29 martie 2011

Interacţiuni genice între gene alele

După cum am amintit la dansul cromosomilor, fiecare genă în celulele somatice se află în pereche: una moştenită de la mamă, cealaltă de la tată.
Aceste perechi de gene se numesc gene alele, deci este aceea pereche de gene care definesc aceaşi însuşire a organismului, de exemplu culoarea penajului.
În cazul în care ambele exemplare din perechea de cromosomi conţin o genă (gene alele), care determină aceaşi insuşire, avem de a face cu un exemplar homozigot pe această însuşire. De exemplu ambii cromosomi conţin gena culorii albe a penajului.
Când pe un cromosom, din pereche una conţine o altă genă decât celălalt pentru acelaş însuşire vorbim de exemplar heterozigot pentru însuşirea respectivă. Un cromosom conţine gena penajului alb, iar celălalt a culorii negre.
Între aceste gene alele sunt stabilite diferite relaţii. În continuare am să vă prezint foarte sumar principalele interacţiuni între genele alele.

Dominanţă şi recesivitate: deci o însuşire domină pe celălalt. Deci, nu permite exteriorizarea celui dominat.
Întorcându-ne la exemplul de mai înainte: culoarea neagră fiind dominantă asupra celui alb, porumbei heterozigoţi (care conţin pe un cromosom gena culorii negre, iar pe celălalt alb) vor avea culoare neagră, deci fenotipic vor fi neare. De asemenea şi exemplarele homozigote negre vor avea culoare neagră.
Numai exemplarele homozigote pe culoarea albă vor fi albi.
Deci genotipul homozigot dominant (AA) şi cel heterozigot (Aa) prezintă acelaşi fenotip.
În urma încrucişării a doi exemplare heterozigote (monohibridare) raportul de segregare între însuşiri va fi 3:1. Deci în cazul nostru trei negri şi un alb, iar genotipic un homozigot negru, un homozigot alb şi doi heterozigoţi. Conform legilor Mendeliene şi prezentat matematic apare: 25% homozigoţi dominanţi, 25% homozigoţi recesivi, 50% heterozigoţi.

Codominanţă sau lipsa de dominanţă, sau ereditatea intermediară: cele două alele ale unui locus prezintă aceeaşi ,,capacitate" de exteriorizare. În acest fel la heterozigoţi se manifestă ambele alele, apărând un fenotip nou, de obicei intermediar fenotipurilor homozigote. Ca urmare fiecare genotip se va recunoaşte uşor prin fenotip.

Supradominanţă: este tocmai fenomenul căutat de noi prin hibridizare. Se caracterizează prin faptul că expresia fenotipică a heterozigotului este superioară ambelor genotipuri homozigote. Este vorba de fapt de fenomenul heterozis, care se manifestă la exemplarele obţinute în urma hibridizării. Acest fenomen este larg folosit în zootehnie modernă în creşterea animalelor de fermă, dar şi la porumbei.

Alelele letale, sau genele letale: sunt de fapt gene bolnave, de obicei recesive, care cauzează moartea exemplarelor homozigote la aceste însuşiri. Sunt de două tipuri: una care nu se recunoaşte fenotipic la exemplarele heterozigote, iar celălalt care şi în cazul exemplarelor heterozigote se manifestă, neproducând însă modificări de ordin letal.

Alele multiple: prin însăşi definiţia genelor alele, rezultă că un organism poate să aibă cel mult două alele la un locus. Există însă posibilitate ca prin mutaţie o alelă să poate fi transformată în trei, sau mai multe forme alternative, fiecare formă exteriorizând prin fenotip diferit. În aceste cazuri într-o populaţie, vor putea fi identificate mai multe alele la acel locus. Un exemplu pentru acest fenomen este grupele de sânge la oameni, dar şi culorile diferite la porumbei.

luni, 28 martie 2011

0738150/2010

Este sora masculului prezentat mai înainte.





În tinereţe, după ce a început să zboare a avut un accident şi-a rupt piciorul stâng. Din cauza acestui accident, convalescenţa fiind de mai lungă durată, nu a fost nominalizat la concursuri, participând numai la câteva antrenamente.
Multă vreme am considerat că este mascul şi mă uitam la ea, ce femelă faină ar fi. Până la urmă, pe la jumătatea lunii decembrie  s-a dovedit a fi femelă.
După cum se vede este o porumbiţă frumoasă, păcat că n-am reuşit s-o încerc ca şi pui la concursuri.
Sunt mulţumit şi cu celelalte calităţi ale sale, deci nu este lacomő, nu se îngaşă, nu este prea sperioasă.
La ce aştept de la ea? Bine ar fi să nu se piardă în 2011 şi atunci sper că va fi promiţătoare în anii următori.

0738112/2010

Este singurul pui disn sezon care a reuşit să cumuleze cinci clasări, deci norma la viteză pui. Punctajul a fost destul de slab, deci nici măcar nu a intrat în catalog, dar cinci clasări din cinci lansări, zic eu că nu este un rezultat prea rău.
Ambii părinţi sunt consangvini, provenind chiar din incest, deci sunt la lotul de reproducţie. Tata este din unguroaica de la Hartmann, iar mama din familia porumbeilor mei vechi.
Luat în mână este un porumbel destul de echilibrat, de mărime potrivită, cu musculatură bună, foarte energetic. Nu pot să zic că este blând, dar nici fricos. A fost printre ultimii, care a îndrăznit să servească porumbul din palma mea, deci nici ca ar fi lacom nu pot să spun despre el. Toamna a ocupat o boxă situată mai aproape de pardosea, care mi-se pare că nu-i mai place, ar vrea una mai sus, dar nu prea are dintre ce să aleagă.

 








După cum se vede şi din poză este un porumbel frumos, cel puţin mie îmi place.
Cât despre viitorul lui, sper să fie la fel de bun şi în anul 2011, cu toate că până acum prea puţini porumbei am avut care a reuşit să triumfe şi ca pui, dar şi ca adult. Totuşi aştept rezultate bune de la el, cred că va fi cel mai bun printre cei de un an, dar nu ar strica să aibă o boxă mai bine situată.

duminică, 27 martie 2011

Observaţii personale 17

După formarea perechilor masculii, dar nu numai, devin foarte geloşi, sau mai bine zis invidioşi, cautând să împiedice împerecherea celorlalţi cupluri. Cum obsearvă că se apropie o pereche de îndeplinirea actului, cum sar la bătaie, alungând femela, sau încercând să ia locul masculului.
Mai interesant este faptul că numai la începutul sezonului se poate observa acest comportament, mai târziu, chiar dacă se mai întâlneşte, este mult mai rar.
Explicaţia ar fi, evitarea suprapopulării, dar nu pot explica de ce numai la începutul sezonului.

sâmbătă, 26 martie 2011

0738124/2010

În general îmi plac porumbeii ambiţioşi, cei care se întorc de la concursuri cu câteva zile întârziere. Această porumbiţă despre care scriu în continuare se pare că este una cu asemenea calităţi. În schimb ea din păcate a suferit prea mult cu ocazia primului concurs de pui din 2010.
De la acest concurs (cu lansare de la Aghireş 174 km) în condiţii inexplicabile pentru mine am pierdut de odată 11 pui, dintre care unele au fost prinse în apropierea locului de lansare căzute pe jos, de persoane, care nici nu erau columbofili. Nu am obiceiul să critic condiţiile de transport, fiindcă şi eu am făcut parte cândva în colectivul organizator şi ştiu că sunt situaţii când se adună mai mulţi porumbei decât era aşteptat. De această dată, după cum am auzit, nu aglomeraţia a fost problema, ci faptul că pe durata transportului a fost o furtună, iar unele lăzi erau mai expuse la bătaia ploii şi aici s-au udat porumbeii.
Deci, femela 0738124/2010 de la acest concurs a avut o întârziere de 15 de zile. La întoarcere era murdară, slăbită, plină cu păduchi malofagi, nici nu am recunoscut-o. Am pulverizat-o cu o soluţie de parasect (un antiparazitar extern), care o ustura de nu a mai putut sta nici noaptea liniştită, dar de păduchi a scăpat. Era încă foarte slăbită, când cu gândul, că poate se pierde şi nu mai am grija ei, am trimis-o la Marghita 251 km, dar am luat cipul de la picior, ca să nu am şi mai multă pagubă cu pierderea ei.
Spre surprinderea mea s-a întors, nu prea repede, dar după 7 zile a fost  acasă şi era mult mai sănătoasă decât la data îmbarcării.
După aceea am mai trimis-o încă la un concurs de 192 km şi la un antrenament, iar de la ambele s-a întors în prima zi.
Este puiul masculului 791107/2009 cu femela 359119/2005, tatăl fiind unul dintre porumbeii de un an, care a reuşit normă la fond, iar mama era o porumbiţă deosebit de reuşită fizic, dar fără să aibă rezultate extraordinare ( a avut totuşi 6-7 maratoane, chiar s-a şi clasat, dar nu printre primii).




După concursul puilor se pare că i-a mers bine, observând cu plăcută surprindere cât de bine s-a refăcut, de fapt nici nu am recunoscut-o.
Este o porumbiţă destul de blândă, puţin mai mică, dar cu musculatură moală, elastică. Nu mănâncă mult, se satură repede şi nu s-a îngrăşat în timpul ierni.
După cum se vede este destul de ambiţioasă, dar totuşi a suferit prea mult, ca să am încredere în ea. Cred că se va pierde cu ocazia primelor concursuri de demifond, mai ales dacă vor fi şi mai grei puţin.

Observaţii personale 16

Mai ales primăvara, după ce s-au împerecheat porumbeii se liniştesc în mod simţitor. Devin mai docili, mai blânzi, unii sunt parcă de nerecunoscut.




miercuri, 23 martie 2011

Hartman István

După ce am scris de porumbeii mei, cred că ar fi cazul să scriu ceva mai mult şi de crescătorii de unde am adus primii porumbei.

Am să încep cu Hartman István.  În anul 1991 când l-am vizitat prima dată, era deja pensionar, locuia lângă o termocentrală electrică, unde şi lucra înainte de pensionare, într-un bloc destinat lucrătorilor termocentralei.
Aşa cum am mai amintit, era un crescător foarte bun în anii 1970. Nu avea un efectiv foarte mare în 1991, fără să fi numărat, cred că nu erau mai mulţi de 70-80 de porumbei în pod unde ţinea. A concurat la toate categoriile, dar aşa cum am înţeles, îi plăceau mai mult fonduriile. Fiind contemporan şi cu Anker Alfonz erau în relaţii destul de bune, cum am dedus din vorbele spuse de el, şi-au vizitat reciproc crescătoriile. În Rebusul zburător aminteşte Anker printre alţi columbofili maghiar şi de Hartman, scriind numai cuvinte de laudă la adresa lui. Bineânţeles că a avut şi porumbei de la Anker, de fapt şi un strămoş a mamei Campionului avea un stră-stră-stră bunic de la el.
În revista maghiară Postagalamb SPORT am citit mult despre el. Din păcate însă am împrumutat-o la cineva acele reviste şi cum se întâmplă de obicei în asemenea cazuri, nu le-am mai primit înapoi. Avea foarte mulţi porumbei cu peste 10.000 de km zburate şi clasate. La acest capitol era cel mai bun din Ungaria pe acea vreme.
Iată şi favoriţii lui: (imaginea se măreşte dacă dai click pe poză).
În acest poză se văd şi strămoşii felemei Hu3131 0922/85 (mama Campionului), mai exact bunicul ei (în centrul pozei) şi anume Hu4943-64-29 şi străbunica ei Hu4943-71-317 (al doilea dreapta sus), care este de fapt fica masculului amintit mai înainte.
Avea o crescătorie mijlocie, nu prea mare în podul blocului, cu porumbei frumoşi, uniformi, mai mult albastre şi solzaţi. Se vedea că nu se face curăţenie zilnic, dar nici de dezordine nu puteam spune că era. M-a lăsat pe mine în pod ca să mă uit la porumbei şi să aleg cea ce îmi place. Bineînţeles că nu am abuzat de bunăvoinţa lui, dar totuşi am arătat care sunt porumbeii cei mai frumoşi şi ghicisem cei mai buni din anul acela.
Am adus patru porumbei de la el, in afară de cel amintit mai sus încă o femelă, care provenea de la Aradi şi era nepoata unui mascul original de la Anker, poreclit Szultán şi încă doi pui, care însă au murit fiind mult prea mici. Din păcate şi femela din Szultán a fost mâncat de dihor încă în primele zile după ce l-am adus.
Când l-am vizitat se cam mira de ce doresc eu să procur porumbei din Ungaria când porumbeii români sunt mai renumiţi la ei.
În anii când l-am cunosct nu mai avea aceaşi succese ca în anii 1970, dar era un zburător constant la toate categoriile.
În anul 2001 a fost decorat în Parlamentul Ungariei pentru activitatea depusă în sprijinul columbofiliei maghiare.
A murit în 2009.VII.10 la vârsta de 74 de ani.

marți, 22 martie 2011

0738106/2010

Un mascul albastru, nesemnificativ, nici pe el nu l-aş achiziţiona de la altul, indiferent de cât de bună origine ar avea. De fapt este fiul masculului maratonist de la Hartman cu matricolul Hu 07-34300/2000, iar mama o femelă consangvină dintre porumbeii mei vechi. Mama lui este deosebit de isterică, nici nu am lăsat pui de la ea când avea un an.
Au fost patru fraţi din 2010 şi trei mai sunt şi acum, unu am pierdut de la primul concurs a puilor.



Este un porumbel mijlociu spre mic, numai bună la mână, destul de agitat, speriat, prudent, dar nu lacom. Nu ştiu de ce, dar nu este printre favoriţi.
De la al treilea antrenament a puilor s-a întors cu trei zile întârziere, apoi a făcut două clasări, iar după acea a luat concediu din nou, timp de 25 de zile. Când a sosit de la aceea ultima delegaţie de 25 de zile s-a aşezat pe coş, parcă nu era sigur că a ajuns acasă, apoi a mai vizitat casele vecine, până la urmă nici nu eram sigur că este a mea, m-am convins numai după ce i-am luat numărul.
După asemenea antecedente, cred că nici nu mai e nevoie de prognostic. Se va pierde după primele 4-5 concursuri. De ce-l ţin totuşi? Nu ştiu.

Gene şi mutaţiile genetice

Genele sunt practic segmenţi de molecule de ADN, care codifică sinteza anumitori proteine, care la rândul lor determină proprietatea fiecărui organism. Genele sunt înşirate pe cromosomi, asemănător unui şirag de perle, fiecare având un loc bine determinat de a lungul cromosomului, dând posibilitate oamenilor de ştiinţă să alcătuiască adevărate hărţi genetice, indicând distanţa unul faţă de celălalt de a lungul cromosomului.
Totuşi diviziunile şi dansul cromosomiilor nu se desfăşoară mereu chiar aşa de exact şi precis şi cu aceste ocazii se pot lipi perechile de cromosomi şi la locul lipirii se rup, iar porţiunile rupte trec de la un cromosom la celălalt obţinând în aşa fel noi combinaţii, care nu mai sunt identice cu cel matern, sau patren. Acest fenomen se numeşte crosing over şi asigură diversificarea în continuare a organismelor vii. În aşa fel practic apar noi cromosomi recombinaţi.
Tot cu ocazia diviziunilor celulare, datorită anumitor factori, chimici, sau fizici (ex radiţii) apar diferite ,,accidente" la nivelul moleculei de ADN, deci a genei, ducând la apariţia mutaţiilor genetice. Aceste mutaţii pot fi somatice, deci produse la nivelul celulelor corpului, de exemplu la piele, manifestând prin zone colorate, sau chiar decolorate de piele, dar şi la nivelul oricărui alte celule a organismului (ex, celulele canceroase). Aceste mutaţii nu se moştenesc, eventual şansa de a apare mai des se moşteneşte.
Pot să apară asemena mutaţii şi la nivelul gameţilor şi în acest caz vorbim de mutaţii genetice care se moştenesc.
Marea majoritate a acestor mutaţii sunt dăunătoare manifestând prin diferite boli genetice, sau sunt chiar letale ducând la moartea embrionului. Totuşi un foarte mic procent nu afectează negativ viitoarele organisme, concurând la diversificarea vieţii, apariţia raselor şi speciilor noi de animale.
Aşa au apărut şi porumbeii noştri voiajori în culori, mărimi şi capacităţi foarte variabile.

duminică, 20 martie 2011

0738145/2010

Este sora porumbelului prezentat mai înainte, deci prea mult în plus nu pot spune desre ea (036105/2002 x 173160/2007). A avut rezultate cu ceva mai bune decât fratele ei, dar nici ea nu a reuşit să mă convingă de faptul că ar fi o viitoare campioană.


A treia dungă neagră din desenul penajului este destul de constant moştenită în familie. Se moşteneşte de la bunica ei, numită Gdanskista, o porumbiţă deosebit de încăpăţânată la concursurile de maraton.
Referitor la viitorul competiţional a ei parcă îmi inspiră mai multă încredere ca fratele său, de obicei femelele au rezultate mai constante la mine în tinereţe ca masculii. Totuşi nu cred că va fi în primii douăzeci la sfârşitul sezonului.

0738144/2010

Este un mascul albastru frumos şi de origine bună, dar prea consangvin ca să fie şi bun cursier. De fapt părinţii nu sunt rude prea apropiate, dar în pedigreul lui apar mai mulţi porumbei înrudiţi. Tatăl este un mascul cu rezultate bune la maratoane, dar pe care am fost nevoit să-l opresc de la concursuri, chiar la vârsta cea mai bună , îşi rupse-se aripa de la un antrenament, iar mama o femelă consangvină, de reproducţie deosebit de promiţătoare.



Rezultate deosebite nu a reuşit să obţină la concursuri a puilor din toamnă. Mai mult a avut un frate din 2008, care a fost la fel de promiţător ca şi aspect, dar s-a pierdut la vârsta de doi ani, fără să-şi demonstreze valoarea.
După o asemenea descriere cred că vă daţi seama de prognosticul pe care va primi. Totuşi sper că măcar va supravieţui sezonul, fără să mă pot mândri prea mult cu el la toamnă.

sâmbătă, 19 martie 2011

Genotip, fenotip

Noţiunea de genotip se referă la totalitatea genelor pe care le deţine o fiinţă vie. Deci, poate fi definit drept structura genetică a unui individ, aşa cum a moştenit-o aceasta de la părinţii săi.

Fenotipul reprezintă modul de exteriorizare a genotipului, ca rezultat al interacţiunilor intergenice, şi relaţiile ereditate-mediu.

vineri, 18 martie 2011

Dansul cromosomilor

Nu exclud că cele descrise de mine în continuare să conţină inexactităţi, sau lucruri depăşite deja, ştiinţa ne stând pe loc de când am invăţat eu genetica.
Materialul genetic, deci cel care determină caracterele ereditare a organismelor se găseşte în nucleul celular, organizat în cromosomi. Cromosomii sunt de fapt nişte macromolecule de ADN. Are structură dublu spriralată destul de complicată, deci cred că ar fi inutilă şi prea plictisitoare detalierea lor.
Fiecare specie are un număr bine determinat (caracteristic speciei) de perechi de cromosomi. Numarul cromosomilor pe celula de porumbel este 62 (31 de perechi cromosomiale), plus încă câţiva microcromosomi, caracteristic păsărilor. Este foarte important de reţinut faptul că sunt perechi, deoarece în acest fapt se află toată exlicaţia de bază a geneticii mendeliene, deci esenţa naturii eredităţii.
Celulele normale (somatice) a organismului conţin cromosomi formaţi în perechi, deci doi din fiecare cromosomi. Aceşti cormosomi nu sunt identici, ca şi ,,conţinut", una provine de la tata, iar celălalt de la mama. Când se înmulţesc aceste celule (de ex. în urma creşterii), prin diviziune, rezultă alte celule tot cu cromosomi în pereche.
Cu ocazia gametogenezei (formării spermatozoizilor, sau a ouălor), aceşti perechi de cromosomi se despart şi în gameţi rezultaţi vor fi numai câte un singur cromosom din fiecare pereche, unul moştenit de la tata, sau mama, distribuţia fiind întâmplătoare, teoretic cc. 50% fiind de origine paternă şi 50% maternă. Practic însă se pot întâmpla repartiţii foarte diversificate.
Cu ocazia fecundării perechile de cromosomi se refac şi organismul nou rezultat va poseda iarăşi fiecare cromosomi în două exemplare.
Acest proces de separare, şi refacerea perechilor de cromosomi se numeşte DANSUL CROMOSOMILOR.
Acest fenomen, relativ simplu, dar în realitate deosebit de complicat, şi repetat totuşi cu exactitate extraordinară, asigură diversitatea infinită şi asemănările uimitoare între indivizii vieţuitoarelor.

joi, 17 martie 2011

0738132/2010

Este un masul albastru, frate de tată cu cei doi din postările anterioare, deci tot din masculul de la Ledán, cu o femelă solzată, fiica Campionului.


După cum se vede are culoare puţin mai deosebită, faţă de ceilalţi porumbei ai mei, fiind şpriţuit şi cu o pană albă în aripă.
A fost un pui deosebit de prost dezvoltat, l-am lăsat totuşi fiindcă aveam destul de puţini pui din prima serie, iar ulterior s-a dovedit aşa dornic de a trăi, că nu l-am mai dat afară din crescătorie. Fiind dezvoltat mai slab din punct de vedere corporal are aripi prea lungi, deci nu pot spune nimic bun despre el.
Numai temperamentul lui şi felul cum caută să se lupte pentru viaţă sunt proprietăţi admirabile la el.
La concursuri de pui a avut două clasări slabe şi două concursuri cu sosiri după încheierea clasamentului.
După cât îl văd de ambiţios, cred că va rezista şi în sezonul care vine, însă fără rezultate remarcabile.

791144/2009

Este sora masculului prezentat mai înainte, dintr-o serie mai târzie, deci părinţii nu mai trebuiesc prezentate, cu atât mai mult, încât sunt patru fraţi buni din 2009 şi i-am mai prezentat înainte.


După cum se vede are o pană albă în aripă, moştenit din partea tatălui.
Ca şi rezultate a fost puţin mai bun ca fratele ei 791103/2009, dar nu a reuşit nici ea să adune mai mult de o singură clasare de la fonduri, deşi a participat la trei în anul 2010. În rest s-a prezentat destul de bine, obţinând cinci clasări din şapte concursuri.
Referitor la celelalte însuşiri, sunt de asemenea asemănătoare cu cel de al fratelui ei.
Sper ca în 2011 să se prezinte mai bine ca în 2010, dar nici de la ea nu aştept minuni.

0738130/2010

Este fica masculului 791103/2009 (prezentat cu puţin mai înainte) cu femela 791105/2009, deci părinţii nu sunt de la lotul de reproducători. Mai are un frate tardiv, foarte reuşit, despre care am scris că nu prea cred să supravieţuiască sezonul 2011.


Este deosebit de blândă, comparabil cu ceilalţi porumbei din crescătoria mea.
S-a cam îngrăşat puţin şi s-a împerecheat cu o altă femelă cu sosirea primăverii.
Cu ocazia concursurilor puilor a sosit o dată prima şi o dată al doilea la mine şi a mai avut o clasare mai slabă, iar de la al patrulea concurs nu s-a clasat.
În ciuda faptului că era îngrăşată, nu este lacomă.
Sper să nu se piardă prea devreme, dar va trebui să participe la fondurile scurte ca să aibă un loc în crescătorie şi iarna viitoare.

0731103/2010

În ultimii doi ani am obţinut doi porumbei, semifraţi de culoare asemănătoare. Unul dintre ei masculul 0738103/2010 iar celălalt 791102/2009. Au şi boxele unul lângă celălalt, dar cel mai tânăr e mai mare, fără a fi prea mare. Tatăl lui este tărcatul de la Ledán László, iar mama o femelă solzată fiica Campionului.
Nu mai ţin minte dacă am mai scris despre familia masculului tărcat 091174/2001, deci o fac acuma. Mama lui a fost o porumbiţă tărcată de origine Fabry. Iniţial nu am fost prea încântat de rezultatele urmaşilor, dar în ultimii ani mai mulţi pui de a lui s-au dovedit a fi buni maratonişti (179102/2004, 417112/06). În anii 2009 şi 2010 am oprit nouă pui de la el cu două femele diferite şi nu am pierdut decât trei dintre ei, cu toate că sezonul 2010 nu a fost una uşoară. Sezonul 2011 încep cu şapte fraţi de la acest mascul.

Masculul 0738103/2010 după cum se vede din poza de mai sus de mărime mijlocie, dar tootuşi cu foarte puţin mai mare decât cum îmi place mie. Este un porumbel frumos, deşi nu-mi plac porumbeii cu pene albe.  Este printre cei mai puţin sperioşi, îşi apără boxa, dar încă nu cu prea mare încredere, a reuşit să ocupe boxă printre primii, după ce au fost transferaţi din compartimentul puilor. Ţinut în mână este destul de echilibrat, dar totuşi mi se pare un pic mai lacom.
La concursurile puilor a reuşit să se claseze de trei ori, obţinând nişte locuri slab-mediocre, dar nu a avut nici o întârziere.
Nu sunt prea încrezător asupra viitorului lui, nu cred că va reuşi să facă faţă la concursurile de fond, deşi nu intenţionez să trimit porumbei de un an peste 700 km.

791102/2010

Este un mascul gut cu pene albe în aripă, pui din masculul tărcat de origine Fabri de la Ledán László cu o femelă consangvină pe linia porumbeilor mei. Cu trecerea timpului apreciez tot mai mult această femelă, 173160/2007, având pui destul de reuşiţi cu diferiţi masculi. Femela este puţin cam sălbatică, dar nici eu nu am depus prea mult efort pentru a o îmblânzi.



După un debut mediocru în sezonul concursurilor de pui şi la vârsta de un an a urmat o întârziere aproape de o lună la primul concurs de fond, care trebuie recunoscut că a fost deosebit de greu.
În rest este un porumbel destul de bun, dar nici de departe un candidat pentru a fi campion la nici o categorie.
Are un temperament destul de moderat, nu este prea lacom şi nu se îngraşă prea mult în timpul iernii.
Sper ca să aducă câteva clasări şi să facă normă la categoria general în sezonul 2011.

miercuri, 16 martie 2011

Martie 2

În prima jumătate a lunii martie s-au întâmplat următoarele:
  1. la 1 martie am împerecheat matca, dar datorită zilelor geroase nu s-au depus ouăle, decât la data de 14.III, în anii anteriori s-au ouat mai devreme după împerechere.
  2. la 10 martie s-a îmbolnăvit, iar pe 11 a şi murit cel mai bătrân porumbel din crescătorie, unul dintre fraţii Campionului, cu matricolul 024543/92, deci avea aproape 19 ani.
  3. la data de13 martie am dat drumul la porumbei, prima dată pentru 10 - 15 minute femelele, apoi masculii au avut posibilitatea să-şi încerce aripile amorţite. În ceilalţi ani primele zboruri în jurul casei au avut tot în această perioadă, cu cîteva zile mai înainte, sau mai târziu, în funcţie de vreme. Din fericire primele încercări nu s-au soldat cu pierderi.
  4. pentru a stârpi elanul instinctului de reproducţie a porumbeilor şi pentru a grăbi intrarea în crescătorie la chemarea mea, am redus raţia zilnică la o singură administrare de orz. Am avut câteva femele, care s-au împerecheat între ele. Ca să le separ, zilnic am scos alternativ de la compartimentul femelelor câte una dintre ele şi am introdus la masculi, mereu în alt compartiment.
Alte întâmplări columbofile nu au avut loc şi nici tratamente nu am făcut la porumbei de nici un fel.

marți, 15 martie 2011

RNS 2011

După cum ne-am obişnuit deja, iar avem modificări în RNS.
De această dată nu ne-au întrebat părerile sub formă de chestionare cum au făcut anul trecut, de fapt şi atunci a fost o trudă pe degeaba, neluând în calcul aproape nici o propunere de pe internet.
Sincer să fiu nu mă aşteptam la nimic bun şi într- adevăr nici nu am zărit decât modificări neânsemnate, dar totuşi acceptabile, motivabile, chiar dacă unele vor îngreuna în mod serios anumite lucruri.
Prima care m-a surprins este că la concursurile de maraton şi numai la maraton, porumbeii nu au voie să aibă lipite pe inel, sau ştampilată în aripă numărul de telefon a proprietarului. Nu este greu să ghicit explicaţia, dar totuşi nu am auzit aşa ceva încă nicăieri în lume, în schimb mai de mult am auzit că în Germania este obligatoriu să aibă numărul de telefon pe inel. Nu înţeleg de ce  nu dispune şi tăierea inelelor personalizate, bineânţeles numai pentru aceste concursuri.
Al doilea modificare la care se poate găsi mult mai greu justificare este că se interzice cipuirea porumbeilor cu ajutorul trapelor, sau a sistemelor de club, numai prin calculator este permisă acest lucru. Am auzit că se justifică aceasta prin faptul că se poate pune cu ajutorul trapei acelaşi cip la mai mulţi porumbei, în schimb calculatorul nu permite acest lucru. Probabil că cei care au inventat această modificare s-au gândit şi au şi explicaţia, dar eu nu pot înţelege cum. Într-adevăr se poate introduce un număr de porumbel de mai multe ori în Speedy de exemplu, dar cipul se poate folosi numai la un singur porumbel. Această modificare va crea încă multe bătăi de cap responsabililor tehnici.
Introducerea codului cipurilor în baza de date naţională, este o idee foarte bună, numai că cere o muncă titanică de la clasificator, dacă nu se poate realiza transmiterea lor prin internet. În plus sunt convins că va diminua foarte puţin furturile de cipuri.
Tot aşa şi introducerea tuturor porumbeilor de pe listele de start în baza de date este o muncă enormă, mai grea decât întocmirea unui clasament.
Au mai apărut nişte modificări probabil benefice la marcajul de siguranţă a porumbeilor care participă la maratoane.
Mai sunt încă câteva modificări destul de bune, care se referă la programul de calcul a clasamentului, cum ar fi modificarea timpului mort, sau reveniri la punctaje vechi, blocarea concursului, termenul mai limitat acordat omologatorilor.
În ceea ce priveşte normele şi aici sunt anumite modificări, dar mult mai puţin bune.
S-au şters categoriile de mare demifond şi de mare fond, care trebuie să recunosc că erau în plus, dar ştergând categoria de mare fond, asigură posibilitatea asociaţiilor de a organiza fonduri mai scurte,sub pretextul, că şi aşa sunt suficiente. Nu pot să fiu de acord cu faptul, că un porumbel bun de viteză are posibilitatea de a îndeplini norma la categoriile de: viteză, demifond, fond, general, record şi mai nou şi As Speed şi aproape numai cu acelaşi zboruri, în timp ce porumbeii cu adevărat fondişti au posibilitatea de afirmare numai la o singură categorie, eventual la două. Este o nedreptate mult prea evidentă şi dăunătoare, ca să pot lăsa fără cuvinte.
Nu ştiu de ce nu lasă pe fondişti să stabilească distanţele minime, sau de ce nu se ia după părerile fondiştilor adevăraţi recunoscuţi internaţional. Sau mai bine zis ştiu: fondul şi maratonul fiind categoriile cele mai recunoscute, toţi vor să fie fondişti şi dacă nu se poate prin valoarea porumbeilor, caută să-şi rezolve prin reducerea distanţei minime. Ei sunt pseudofondişti şi aş propune înfiinţarea unei categorie special pentru ei. Altfel după cum se pare nu numai că întocmesc planurile de zbor în favoarea lor, dar caută să facă aşa, încât să strice jocul columbofililor care doresc să participe la concursuri cu adevărat prestigioase.
O nedreptate inexplicabilă şi revoltatoare ne atinge chiar pe noi, care în ultimile patru sezoane am zburat pe programul judeţului Mureş, bineânţeles cu acordul lor şi a CNS-ului, iar acum când am fost nevoiţi să ne întoarcem, suntem pedepsiţi cu pierderea rezultatului pe ultimii trei ani şi nu numai a crescătorilor, dar şi a porumbeilor. Nicăieri în lume şi nici într-un domeniu nu ştiu ca să fie condamnabile faptele legitime în mod retroactiv. Cu atât mai mult că mai mulţi suntem noi cei care pierdem decât cei care au jucat pe programul judeţului Harghita, care a fost de fapt programului celor din judeţul Braşov.
Am înţeles că problema a fost votată democratic, dar democratic nu poate fi ceva ce nu este cinstit. Statutul, (bineânţeles numai dacă ar fi, că de câţva ani scrie pe seitul FCPR la capitolul respectiv ,,In curand") ar trebui să ne asigure drepturi egale la toţi membrii cotizanţi.

luni, 14 martie 2011

Circoviroza

Circoviroza este o boală infecto-contagioasă produsă de virusuri, care afectează  predominant tineretul din efectiv. Boala a fost semnalatő mai de mult în efectivele de găini şi papagali. La porumbei a fost diagnosticat în 1986 în Canada, apoi mai târziu şi în Australia şi USA. În ultimii ani au fost semnalate cazuri la porumbei şi în ţările europene.
Etiologie: boala este produs de Circovirus, care este răspândită în mediul exterior prin fecalele animalelor bolnave. (La găini este o boală asemănătoare cu denumire de bursită infecţioasă, produsă de Retrovirusuri.)
Asemănător cu SIDA la om, circoviridele atacă celulele sistemului imunitar al porumbeilor, distrugându-i. Organismul în aşa fel rămas parţial, sau total fără apărare este atacat cu uşurinţă de diferite microbi, producând îmbolnăviri variate. Uneori chiar şi bacteriile de altfel inofensive, reuşesc să se înmulţească peste limita nornală, ducând la diferite simptome.
Boala afectează în special porumbeii tineri, de vârstă mai fragedă de un an. Cei mai bătrâni capătă pe parcurs o anumită imunitate, trecând prin forme mai uşoare a bolii. O altă cauză care face pe tineretul mai sensibil la această boală este că virusul se înmulţeşte mai mult în celulele bursei lui Fabricius, organ care cu înaitarea în vârstă se involuează.
Simptomatologia: simptomele fiind produse în special de diferiţi agenţi patogeni, sunt foarte variate şi diferite în funcţie de infecţia secundară. Deci după simptome se diagnostică greu boala. Organismul fiind în impas din punct de vedere imunitar poate fi atacat de mai mulţi agenţi patogeni, cum ar fi: bacterii, virusuri, ciuperci. Bănuiala circovirozei apare în cazul când într-un timp relativ scurt în efectiv apar mai multe boli cu origine variate şi în special la tineret.
În cazul îmbolnăvirilor acute porumbeii bolnavi devin deodată inapetenţi, apatici, murind în câteva zile de la apariţia simptomelor. În cazuri mai uşoare păsările bolnave sunt apatice, scad din greutate, prezintă diaree de culoare verzuie, gelatinoaső, sau chiar apoasă,  simptome respiratorii, scurgeri nazale seroase, sau sero-purulente, mai târziu nu mai pot zbura, apoi după o evoluţie de 1-2 săptămâni mor.
În efectivele afectate nu putem aştepta o imunitate solidă în urma vaccinărilor (ex împotriva la paramixoviroză).
Diagnosticul: din cauza simptomatologiei diferite şi necaracteristice, diagnosticul sigur se poate pune numai în urma examenului de laborator prin examinarea histologică a bursei lui Fabricius, a rinichilor şi a splinei.
Tratamentul: fiind vorba de o boală de origine virală nu putem interveni cu nici un antibiotic, sau alt medicament specific. De acea tot ce putem face este să creem condiţii de întreţinere optimă porumbeilor, folsind vitamine şi electroliţi la nevoie şi alimentaţie cât mai echilibrată. Infecţiile secundare virale în schimb putem trata cu antibiotice cu spectru cât mai larg (enrofloxacină, doxicilină, ect).
Mai nou se indică în tratarea circovirozei dimetilglicinul, care are acţiuni multiple asupra metabolismului. S-a observat efectul benefic a acestei substanţe şi în cazul altor îmbolnăviri infecţioase. (Nu cunosc această substanţă, nu ştiu să spun mai mult despre el).
Deocamdată nu se găseşte vaccin împotriva acestei boli.
De răspândirea bolii în zona noastră nu am informaţii certe, dar de ex. în Scoţia în anul 1994 din 17 crescătorii examinate 14 au fost afectate.

Adenoviroza

Adenovirusuri sunt două tipuri de adenovirusuri care produc imbolnăviri la porumbei, notate cu I descoperit în anul 1976 şi II descoperit în Belgia în 1992.
Aceste virusuri au o rezistenţă scăzută în mediu, fiind distruşi de majoritatea dezinfectantelor uzuale, dar în diferite secreţii uscate poate rezista mai multe săptămâni.
Simptomatologic: adenovirusul de tip I produce îmbolnăviri în prima parte a anului la porumbei tineri, apogeul îmbolnăvirilor fiind în luna iunie. Virusul atacă celulele intestinelor, cauzând diaree apoasă. Deseori pe baza organismului slăbit se combină cu colibacili, producând complexul de adeno-coli, agravând şi mai mult diareea, se observă şi vomitări dese în asemenea situaţii. Guşa este totuşi plină cu alimente, iar mai târziu porumbeii bolnavi slăbesc mult.
Virusul de tip II poate afecta porumbeii de toate vârstele şi poate să apară în toate perioadele anului. Atacă celulele ficatului, producând zone întinse de degenerescenţă hepatice, care în două trei zile duc la moarte, intestinele rămânând aparent sănătoase. Boala nu are simptome caracteristice, practic din cauza evoluţiei rapide, nici nu este timp pentru prea multe observaţii, păsările bolnave prezină vomitări şi diaree gălbuie.
La necropsie se observă ficatul de culoare mai deschisă, gălbui, mărit, cu zone degenerative de culoare roşietică. Morbiditatea poate să ajungă de la 30% până la chiar 100%.
Diagnosticul:  trebuie să ne gândim la aceste boli în cazul când apar simptomele de diaree în prima parte a anului la tineret, iar la adulţi îmbolnăviri cu simptomatologie necarcteristice şi moarte rapidă.
Ca şi diagnostic diferenţial trebuie să excludem posibilitatea paramixovirozei la tineret, unde apare falsa diaree, şi simptome nervoarse. Cazurile adenovirozei tip II trebuie să diferenţiem de intoxicaţii.
Tratamentul: fiind vorba de boli cauzate de virusuri, antibioticele nu au un efect asupra lor, dar complicaţiile provocate de componentul bacterian Escherichia coli a formei apărută mai ales la tineret este indicat să fie tratat şi cu antibiotice. Eu am folosit cu succes în asemenea cazuri Enteroguardul la început administrând câte 3/4 tabletă, urmat de Enteroguad pulbere administrată pe furaje în doză de 3 grame / kg furaj.
Sunt şi produse mai speciale de fabricaţie străină care au efect deasemenea bun.
Pe lângă tratamentul cu antibiotice trebuie administrat şi vitamine şi polivitamine. Eu am folosit cu rezultate bune Rehidravitul, administrat cu o sondă de cauciuc în doză de 20-40 ml pe zi.
În cazul formei produse de adenovirusul de tip II, nu putem să facem prea multe, decât să administrăm vitamine şi electroliţi, eventual medicamente protectoare a ficatului, prognosticul bolii fiind mult influenţat de starea imunologică a efectivului şi condiţiile de întreţinere.
Deocamdată nu este vaccin pentru această boală.
În cariera mea nu am întâlnit (sau nu am recunoscut) cazuri produse de adenovirusuri de tip II, decât la tineret cauzat de tip I (2009) la care am obţinut vindecări destul de promiţătoare cu tratamentul amintit.

duminică, 13 martie 2011

Observaţii personale 15

Cu sosirea primăverii şi intrarea porumbeilor în febra căutării partenerilor, fără să fie schimbată alimentaţia în mod radical şi cei mai graşi porumbei recapătă silueta normală.
Prin urmare nu este justificată îngrijorarea crescătorilor pentru balastul în greutate a porumbeilor din timpul iernii. Grăsimea acumulată este datorată lipsei mişcării, dar şi organismul caută să asigure depozite energetice pentru perioada de iarnă. Pe lângă cele enumerate nu trebuie neglijată nici rolul de termoizolare a stratului de grăsime acumulată.

vineri, 11 martie 2011

Colibaciloza

Colibaciloza este o boală infecto-contagioasă produsă de Escherichia coli o bacterie foarte răspândită. În mod normal tubul intestinal este populat dintre altele şi de aceste bacterii, fără a produce îmbonăviri. În unele cazuri însă în urma scăderi rezistenţei organismului, sau asociând cu alte germeni,  poate produce îmbonăviri chiar fatale.
Sunt suşe de bacterii din această specie care au o virulenţă mai pronunţată şi pot cauza şi singuri îmbolnăvirea. În aceste cazuri boala se ia de la un porumbel la altul molipsind şi porumbeii cu o imunoitate mai bună.
Boala apare mai des la animale tinere, sau chiar ouăle pot fi infectate, cauzând moartea puiului în ou, sau eclozionarea puilor neviabili. În cazul porumbeilor tineri bacteria se înmulţeşte în primul rând în pulmoni, saci aerieni, apoi poate să producă septicemie şi pierderi prin mortalitate într-un procent ridicat.
La porumbeii mai bătrâni de obicei nu mai apare septicemia, în schimb pneumonia şi aerosaculita poate devine cronică. Uneori bacteria se cantonează la nivelul articulaţiilor producând artrite.
Bacteriile înmulţite peste măsură în tractusul digestiv secretă toxine, care produc leziuni la nivelul pereţilor intestinelor, ducând la diaree. Apoi prin pereţii intestinelor lezate bacteria poate să treacă în sânge, diseminând în diferite organe.
Şi în această boală apariţia este favorizată de adăposturi suprapopulate şi cu igienă precară precum şi alimentaţia insuficientă.
Simptomatologia: în forma intestinală a bolii caracteristic este găinatul diareic în cantitate crescută, de consistenţă mucoasă şi de obicei de culoare albă cu miros caracteristic. Deseori se pot întâlni şi vomitări. Porumbelul bolnav este trist, apatic, cu pene zburlite şi consumă multă apă.
După ce bacteriile se diseminează în organism produc în funcţie de localizare pneumonie, aerosaculită, peritonită, artrite, salpingită, orhită, sau alte afecţiuni cu simptomatologie diferită, cum ar fi: respiraţie dispneică zgomotoasă (pneumonie, aerosaculite), sterilitate (salpingită, orhită), şchiopături (artrită), poziţia pinguinului (peritonită, hepatită) ect.
După cum am mai amintit, porumbeii tineri sunt mai afectaţi şi la ei apare mai des şi forma septicemică manifestată prin: diaree, stare apatică, tristeţe, inapetenţă, consum ridicat de apă, porumbeii se deshidratează, se slăbesc şi mor.
Morfopatologic: în cazul formei intestinale se observă enterită, iar în cazul diseminării bacteriilor în organism leziuni la nivelul organelor unde s-au localizat microbii.
Diagnosticul: simptomele amintite, în special cele enterice sunt cei care ne atrag atenţia în direcţia colibacilozei. Examenul bacteriologic ne poate induce în eroare, colibacilii fiind locuitori al tractusului digestiv şi în mod normal.
Diagnosticul diferenţial: trebuie să urmărească diferenţierea de:
  • salmoneloză la care apare de asemenea mortalităţi embrionale, sterilitate, artrită, mortalitate ridicată la pui, simptome diareice.
  • trichomonoză: sunt cazuri cu metastazare care de asemenea se duc la slăbiri progresive
  • adenoviroză: pe care deseori poate să complice prin asociere, producând complexul adeno-coli, cu simptome asemănătoare.
Tratamentul: agentul cauzal este sensibil la mai multe antibiotice, dar în ultima vreme s-au produs şi multe cazuri de rezistenţă datorată tratamentelor incorecte cu antibiotice, cu doze prea mici şi de durată prea scurtă. De acea este indicată antibiograma.
Tratamentul trebuie să aibă o durată de cel puţin 3 zile, dar mai indicat ar fi de 5 zile. Antibioticele cele mai eficiente sunt: streptomicina, amoxicilina, enrofloxacina, norfloxacina, spectinomicina, gentamicina, dar şi sulfamidele au un efect bun asupra lor. Porumbeii cu simptome enterice,deshidratate trebuiesc şi rehidratate cu diferite produse pe bază de electroliţi.
Eu am folosit rehidratare cu Rehidravit, cu o sondă de cauciuc şi siringă, administrând zilnic porumbeilor bolnavi 30-40 ml în 2-3 reprize.
Nu există vaccin pentru această boală, deci preventiv  putem apela numai la metode nespecifice, cum ar fi: evitarea aglomerării, igiena adăpostului şi izolarea indivizilor bolnave.
Şi eu am avut problema în crescătoria mea cu această boală în 2009, sau mai exact cu complexul adeno-coli. Porumbeii bolnavi i-am tratat cu Enteroguard, iniţial câte 3/4 de tablete, apoi Enteroguad pulbere pe grăunţe 3 grame/ kg furaj, timp de 5 zile, iar la cazuri deshidratate Rehidravit, aşa cum am amintit mai înainte.

joi, 10 martie 2011

0738170/2010

Este al patrulea dintre fraţii despre care am scris în postările anterioare.
La fel ca şi ceilalţi şi el este foarte reuşit, după părerea mea cel mai reuşit dintre toţi şi cred că nici dintre ceilalţi pui din 2010 nu este altul mai reuşit ca el.


Este un pui tardiv eclozionat la data de 7 iulie, deci nu am avut posibilitatea să-l încerc la concursurile puilor, decât la patru antrenamente mai scurte, de unde s-a întors fără prea mari dificultăţi.
L-am oprit de fapt dintre 15 pui lăsaţi pentru vânzare,dar fiindcă era prea frumos ca s-o dau şi nici ofertă de preţi nu am primit pe măsură pentru el, ceea ce nici nu regretam prea tare.
Cu toate calităţile bune, nu ştiu dacă va rezista la concursurile anului 2011, de obicei pierd puii tardivi la primii  cinci concursuri. Dacă totuşi va rezista sunt convins că va fi unul dintre pilonii de bază a echipei aniilor următori.

0738149/2010

Este soră bună cu cei doi prezentati mai înainte. De fapt erau cinci din aceea pereche de porumbei de la prăsilă (179121/2004 x 373259/2009) şi toate erau destul de reuşite ca şi exterior. De acea zic că erau pentru că pe una am pierdut-o la al doilea concurs a puilor (sora acestuia de cuib), iar ulterior am primit vestea despre ea, că a fost angajată la concursuri şi a zburat destul de bine. Nu era vorba de braconier, imediat m-a sunat după ce a intrat puiul la el şi după ce am renunţat la ea a început să zboare.
Şi această porumbiţă arată destul de bine ca şi formă, poate chiar mai bine ca cei doi mai înainte.


 La fel ca şi ceilalţi fraţii are proprietăţi bune, deci am speranţe mari în viitor în legătură cu ea, deşi nici ea nu a reuşit mai nimic la concursurile puilor.

0738111/2010

Este fratele de cuib a porumbiţei prezentate mai înainte. Încă de când a ieşit prima dată la zbor, a primit o notă bună de la mine pentru aspectul exterior. Mai târziu s-a mai schimbat puţin în defavoarea lui, după părerea mea, iar momentan arată aşa:


Ca şi sora lui, are însuşiri bune, nu este sperios, nici lacom, apără compartimentul lui, nu se îngraşă, deci pactic are tot ce este nevoie pentru a fi un viitor campion, dar nu a reuşit să mă îmbucure cu rezultate de excepţie ca şi pui, având numai o singură clasare slabă.

0738110/2010

Este fica masculului 179121/2004 cu o femelă de origine Hermes primită cadou mai recent.
Este o femelă destul de reuşită, ca de fapt şi ceilalţi fraţi a ei, nu numai fizic, dar şi ca temperament. De fapt şi tatăl ei este destul de bine echilibrat din toate punctele de vedere.


Trebuie să recunosc că nici nu ţineam minte că are ochi aşa de decoloraţi, dar am mai avut porumbei cu asemenea ochi şi rezultate bune.
La zborurile puilor nu pot să zic că a strălucit prea tare, nu a obţinut decât o singură clasare mediocră de la primul şi cel mai scurt concurs.
Sper că nu se va pierde cu ocazia concursurilor din anul 2011, dar nu aştept rezultate prea bune de la ea, în schimb cred că va fi printre cei mai buni la vârsta de doi - trei ani.

marți, 8 martie 2011

Anker Alfonz

Un proiect mai vechi a fost să scriu despre crescătorii care au marcat cariera mea columbofilă, dăruindndu-mi porumbei, sau sfaturi folositoare. Primul crescător din acest grup a fost Winkler bácsi, cel care m-a introdus în tainele columbofiliei încă din copilărie, despre el am scris pe pagina Despre mine.
Următorul crescător, care merită să primească un spaţiu mult mai mare este Anker Alfonz. De la el direct nu am primit porumbei şi nici sfaturi, dar am avut de învăţat enorm de mult citind articolele publicate de el şi nu în ultimul rând cartea Rebusul zburător.
Cred că nu ar trebui să-l prezint crescătorilor de porumbei voiajori şi totuşi am să spun câteva cuvinte despre acest titan a geneticii porumbeilor.
Nu am avut norocul să-l cunosc pe acest columbofil, care a reuşit să cultive hobbyul nostru la un nivel ştiinţific, cum prea puţini oameni au reuşit înaintea lui şi nici mai târziu. Nu am porumbei care provin direct de la el, dar totuşi în pedigreul mamei Campionului este un stră-srăbunic, care se pare că are origine Anker.
Prea multe date personale despre el nu am avut noroc să adun, dar ceea ce am reuşit, vă prezint în continuare.
S-a născut în 1925 la Komárom, Ungaria unde pe peretele casei maternale se află şi o placă memorativă.


A provenit dintr-o familie cu mari tradiţii în creşterea cailor.
Încă din tinereţe s-a remarcat prin darul de a povesti. A fost pasionat de creştera şi ameliorarea porumbeilor, a cailor, dar şi a celorlalţi animale. După anul 1962 a devenit cercetător din cadrul Institutului Agricol de la Kaposvár fără să aibă diplomă de studii superioare în agricultură. Acest fapt cred că a fost o recunoaştere deosebită a meritelor lui. În această calitate (de cercetător ştiinţific genetician) de exemplu a participat în 1969 la conferinţa geneticienilor în domeniu animal la Berlin.
În creşterea şi hibridizarea suinelor a elaborat o metodă nouă, care a fost urmat după acea şi de alţi zootehnişti pe plan mondial. În 1976 a fost decorat de către ministerul agriculturii al Ungariei cu premiul Eötvös pentru meritele deosebite în crearea liniei porcine KA-HYB.
După amintirile prietenilor lui, oameni de ştiinţă cu acte în regulă, a avut un spirit de observaţie şi o memorie ieşită din comun ţinând minte cu lux de amănunte şi după decenii toate caracteristicile animalelor de prăsilă cu care a lucrat, fapt care a trezit admiraţia şi aprecierea şi pe plan internaţional.
Cel mai drag însă dintre toate animalele pentru el au fost porumbeii voiajori, pasiune adusă încă din copilărie.


A dus şi o activitate publicistică columbofilă destul de importantă. Cea mai însemnată lucrare cu tematică columbofilă a lui Anker Alfonz a fost cartea cu titlul Rebusul zburător apărut în anul 1972. Este o carte de specialitate columbofilă, dar nu numai. Sunt convins că un columbofil adevărat, dacă se apucă să citească această biblie columbofilă, nu poate să lasă din mână până nu termină şi ultima pagină. Este o adevărată demonstraţie a artei ameliorării animalelor scrisă într-un limbaj literar şi atrăgător.
Această carte a fost tradusă în mai multe limbi, printre care, după cunoştinţele mele şi în limba română. Deci foarte mulţi columbofili poate a şi citit. Bineânţeles că şi eu am citit, dar sunt convins că încă foarte mulţi nu au avut posibilitatea să citească, fiind editat într-un număr destul de limitat. Nici eu nu am reuşit să cumpăr originalul.
Dintre toate cărtile columbofile asta cred că a fost cu cele mai multe învăţăminte.
De aceea am propus să prezint periodic şi cititorilor acestui blog, câţiva idei a acestui mare genetician descris în această carte, dar şi din celelate publicaţii interesante din revista columbofilă maghiară POSTAGALAMB SPORT.
Nu doresc să traduc articolele, cred că nici nu ar fi legal, contravenind legii autorului, decât să vi-le prezint ideile principale şi comentând, sau explicând unele aspecte văzute altfel de mine.
Poate nu o să am timp să vă ofer prea des asemenea articole, cerând multă muncă şi timp realizarea lor, dar am să mă străduiesc să tratez pe cât se poate probleme actuale de sezon.
Ca încă o dovadă de apreciere deosebită în anul 2001 la facultatea de la Kaposvár a fost dezvelit bustul acestui om genial.
La această adresă puteţi viziona un mic film despre Anker Alfonz: http://www.youtube.com/watch?v=KdA3bayqK-g&feature=player_embedded#at=17

luni, 7 martie 2011

0738116/2010

Este singurul pui rămas din porumbeii descrişi mai înainte. Deci nu este cazul să descriu mai detaliat originea ei.
Luat în mână şi făcând abstracţie de culoarea ei, este o porumbiţă reuşită din punct de vedere a fizicului ei şi nici celelate caracteristici nu sunt în defavoare. Nu este blândă, dar nici sperioasă, mănâcă în mod normal, fără să pară flămândă prea tare.
A fost singura femelă din 2010, care s-a împerecheat în anul naşterii şi a avut şi cuib, însă nu a depus ou, fiind despărţiţi porumbeii pe sexe încă din luna septembrie.
În anii precedenţi am mai avut o femelă tânără destul de bine dezvoltată, care a ouat în anul naşterii, iar mai înainte de a depune ouăle avea rezultate bune, dar după acea nu s-a mai clasat niciodată, pierzându-se până la urmă. De atunci caut să evit  antrenarea prea devreme în reproducţie a porumbeilor, cu toate că am citit şi am şi văzut la alţii că se practică.




După cum se vede din imaginea de mai sus este o porumbiţă cu destul de mult alb în coloritul penajului, lucru nu prea preferat de mine. Pe lângă faptul că sunt mai des atacate de ulii exemplarele de culoare deosebite şi rezistenţa penelor albe este mai scăzută decât a celor colorate.
Această pereche (559102/2008 x 179102/2004) am format-o eu cu gândul de a obţine nişte pui din părinţi cu origine bună, care au posibilitatea de a-şi demonstra valoarea şi la zboruri. Dacă stăm să analizăm şi pedigreul ei vedem că este vorba de fapt de o porumbiţă consangvină, care promite mai mult rezultate ca şi reproducător, decât cursier. Dintre fraţii ei doi i-am pierdut la concursuri şi patru am dat la alţi crescători unde sper că vor demonstra calitalte în reproducţie.
Ea nu a reuşit să mă convingă de aptitudinile sale la concursuri, nereuşind să obţină nici o clasare de la concursuri cu puii din 2010.
Totuşi, având origine bună, fiind dintr-o familie tardivă, maică sa obţinând rezultate după vârsta de trei ani, sper că şi ea va demonstra calităţiile în anii viitori.

179102/2004

Este o femelă solzată puiul masculului amintit şi mai înainte de la Ledán, de origine Fabry, deci nu tocmai de fond, iar mama fica campionului obţinută din incest. Din partea mamei este semisoră  cu 034137/99, porumbelul cu palmares cel mai bun până-n prezent.
În tinereţe nu a avut rezultate demne de remarcat obţinând numai trei clasări slabe la vârsta de un an, iar la vârsta de doi ani (2006) nu a fost încercată la fonduri din cauza gripei aviare. În 2007 a avut patru zboruri reuşite la maratoane, dar acest rezultat nu mi-a atras atenţia asupra ei, având în crescătorie mai mulţi porumbei în acel an cu rezultate mai bune. În 2008 a avut o clasare bună de la Würzburg şi încă o sosire în prima zi de la Regensburg. Rezultate mai proeminente a avut iarăşi în anii 2009 şi 2010 când a reuşit să facă norma la maraton, clasându-se aproape la toate zborurile de fond unde a fost trimisă.



Este o porumbiţă destul de calmă, inteligentă, prudentă, nu prea blândă, puţin mai mare decât mijlociu. Obţinea rezultate bune în văduvie, dar se împerechea uşor cu celelate femele.
După un asemenea palmares, mai ales la maratoane, ar fi trebuit s-o opresc pentru reproducţie, dar neavând porumbei bătrâni suficienţi de mulţi pentru maratoane, am decis să mai concurez cu ea încă un an. În schimb nu aştept rezultate prea bune de la ea, dar dacă vor fi iarăşi concursuri grei, cu ploi, sau canicule, iar o să aibă şansă de a realiza norma la maraton. Sper să n-o pierd, ar fi păcat, după o asemenea carieră.

559102/2008

La fel ca în viaţă de zi cu zi pe lângă surprize plăcute mereu mai sunt şi dezamăgiri şi în columbofilie. Aşa s-a întâmplat şi cu eacest porumbel. Ca şi pui pe lângă faptul că arăta foarte bine a avut şi rezultate bune, îndeplinind norma la viteză pui, anul următor iar a pornit bine, dar până la urmă nu a realizat decât cinci clasări în mijlocul listei. Am aşteptat mult de la el în sezonul 2010 şi primii şase concursuri s-a şi clasat, dar de la Viena a sosit numai după zece zile, iar după aceea nu a mai reuşit să-şi revină în formă.
Este puiul masculului 024543/92 cu unguroaica Hu23 67489/2003, deci are origine cum nu se poate mai bună.


Ca şi aspect, după cum se vede şi în poză arată destul de bine, însă este puţin-puţin mai mare decât cum mi-ar place mie să fie. Pe lângă aspectul plăcut are şi alte calităţi lăudabile, nu este lacom, se satură repede de mâncat, nu se slăbeşte nici după solicitări mai mari de la concursuri dificile, apără cuibul cu dârzenie, nu este nici fricos, mai de grabă este blând. Deci numai şi numai lucruri bune pot să vă spun despre el., mai puţin rezultatele.
Ceea ce priveşte viitorul, rămân tot optimist. Sunt de părere că mai înainte, sau mai târziu tot o să-şi demonstreze valoarea.

sâmbătă, 5 martie 2011

173131/2007

Este singura reprezentantă din anul 2007. De fapt pentru mine a fost un an mai puţin reuşit din punct de vedere a seriei de porumbeii lăsaţi în acel an. Am avut aproximativ tot atâtea porumbei buni şi în 2007 ca de obicei, dar nu ştiu cum s-a întâmplat,că nu au reuşit să se afirme la concursuri, în general pierzându-se după câteva zboruri bune.
Această femelă este puiul a doi porumbei destul de reuşiţi, mama ei fiind chiar una dintre cele mai bune maratoniste din 2007, întorcânduse mereu printre primii trei de la zborurile lungi, iar tatăl un mascul de un an destul de frumuşel, dar pierdut de acasă în primăvara anului 2007.
Fotografia de mai sus este mai puţin reuşită, dar în realitate este vorba de o porumbiţă deosebit de frumoasă, cu aptitudini de maratonistă, însă fără să reuşească să mă convingă. Este consangvină, dar din părinţi nu prea înrudite, cred că nu din această cauză, dar are degetele lipite la un picior (sindactilie).
Ca şi comportament este o porumbiţă relativ blândă, nu se îngraşă în timpul iernii, deci este bună şi din acest punct de vedere.
Ca pui a avut două clasări. În primăvara anului 2008 i-a smuls uliul remigele principale ditr-o aripă şi cred că de aceea nu a fost destul de antrenată la concursuri, reuşind doar o singură clasare slabă. Nici la doi ani nu a strălucit, dar a avut o clasare bună de la un concurs de fond deosebit de greu.
Anul trecut, la vârsta de trei ani, mă aşteptam să-şi demonstreze calitatea, dar de această dată, după o serie de şapte clasări a fost prinsă la mănăstirea Râmeţului de un fost columbofil şi vândut la un alt columbofil, care mi-a adus înapoi.
În 2011 încerc iar, dar de această dată nu mai am încredere prea mare în ea, am scris deja că nu prefer porumbei , care se lasă prins de la concursuri. Sper totuşi să nu se piardă chiar la început şi recuperează ceea ce a omis în sezoanele trecute.

joi, 3 martie 2011

Martie 1

Iniţial această postare a avut ca titlul Februarie 2, dar atât am amânat că a fost nevoie să renumesc aşa cum se vede mai sus.
A fost o perioadă dezamăgitoare pentru mine din punct de vedere columbofil.
Se ştia că va fi mai greu să găsim parteneri ca să întocmim un plan de zbor  prestigios, dar totuşi nu aşteptam la o aşa de mare fugă de concurenţă din partea tuturor asociaţiilor judeţene învecinate. După spusele  celor care au întocmit planul de zbor la un moment dat nimeni nu a vrut să colaboreze cu noi dintre colaboratorii tradiţionali. Singura asociaţie care era dispus să ne ia era cel din judeţul Neamţ, dar din păcate majoritatea columbofililor de la noi nu au dorit să concureze cu ei. Zic eu că din păcate, deoarece după părerea mea ei aveau cel mai potrivit plan de zbor pentru noi, în special la fond şi la maraton. Cu atât mai mult nu înţeleg respingerea colaborării, că pe ruta aceea sunt diferenţe de distanţe cele mai mici între localităţiile judeţului, deci se puteau organiza concursuri destul de echilibrate.
Până la urmă în ultimul moment (9 februarie) s-a reuşit întocmirea unui protocol de colaborare cu Asociaţia judeţului Mureş. S-a întocmit un plan foarte slab, din mai multe puncte de vedere.
Dar să vedem planul:
Partea referitoare la viteză şi demifond nu doresc să-l comentez, fiindcă nu mă interesează. Ceea ce priveşte zborurile de fond după părerea mea sunt mult prea scurte şi nu în ultimul rând prost situate.
Concursurile de 540 km sunt concursuri de demifond, deci porumbeii de fond practic au şanse minime de a câştiga, iar cele două zboruri de Brno sunt deodată cu maratoane.
Cele trei  maratoane de la Straubing sunt bune, dar nu sunt organizate de zona noastră şi nu sunt pe direcţia Berlinului. De obicei în această zonă pentru maratoane (II şi III) sunt cele mai puţine porumbei angajate la maratoane, din Ardeal şi sunt diferenţe de distanţe cele mai mari. Straubingul este un concurs de maraton frumos, dar în timp ce pentru cei din Alba şi Cluj au şanse reale să sosească porumbei în prima zi (au cc. 850 km) noi numai în cazuri extraordinare reuşim să marcăm porumbei în prima zi, deşi nu este imposibil, iar clasament pe zonă probabil că nu vom avea, nefiind suficienţi crescători şi porumbei.
Pe lângă inconvenientele amintite mai sus eu aş fi programat zborurile cu lansare din localităţi diferite. Nu ştiu, dar mi se pare că sună mai frumos şi cu trecera timpului îţi aduci aminte mai uşor, de unde şi ce rezultate ai obţinut.
Nu prea înţeleg cum se poate că majoritatea crescătorilor de top se consideră maratonişti şi totuşi se feresc de asemenea concursuri, iar cu ocazia întocmirii planurilor toată lumea caută parteneri mai defavorabil situat geografic, deci practic se feresc de concurenţă, încearcă mai mult să câştige decât să concureze.
Pe lângă planul de zbor neconvenabil (pt. mine) nici celelalte evenimente din lună nu au fost prea fericite pentru mine, ba chiar foarte triste, dar nu doresc să vă plictisesc cu probleme personale.
Ca şi activtăţi columbofile am vaccinanat porumbeii la câţiva colegi de club şi pot să vă zic că sunt efective capabile de rezultate bune la majoritetea crescătorilor.
Pe ai mei i-am vaccinat la 10 februarie şi faţă de planificările pe care am avut, nu am vaccinat contra variolă şi nici tratamente antiparazitare nu am făcut.
La prima şedinţă de club am primit inelele, însă fără cartelele titlurilor de proprietate, ceea ce nu prea înţeleg.
Faţă de anii trecuţi, când am primit tradiţional seriile cu *100, anul asta am avut noroc la alte serii (nu ştiu de ce), dar cine ştie poate vor fi mai norocoase.
La data de 1 martie, după o cură de vitaminizare, am împerecheat matca, dar fiind destul de frig partenerii nu prea dau semne de dragoste.
În curând ar trebui să mă gândesc la eliberarea porumbeilor, dar deocamdată timpul pare mai friguros, decât a fost iarna, deci cred că mai trebuie să aştept puţin.
Închei cu speranţa că luna martie va aduce primăvara mult aşteptată şi evenimente mai fericite atât pe plan columbofil cât şi în viaţă personală.