duminică, 31 octombrie 2010

Dresaj

Am fost întrebat: ,,de ce considerati ca e important ca porumbeii sa mearga fiecare la boxa lui cand le comandati dvs.asta ? Cum ii faceti sa "inteleaga" aceasta comanda ?"
Iarăşi scriu de anumite lucruri, despre care nu am citit nicăieri, deci probabil nici nu a fost demonstrat ştiinţific. Porumbelul cred că este un animal asemănător câinii, care trăieşte în comunităţi cu indivizi mai puternici şi mai slabi. Deci obligatoriu se formează de-a lungul timpului o oarecare erarhie în cadrul stolului (pasăre gregară).
În cazul câinilor de exemplu, fapt dovedit ştiinţific, există un şef de haită faţă de care sunt subordonaţi ceilalţi membri a grupului. Chiar dacă acest individ dominant îl bate pe careva dintre supuşii lui, nu este nici o supărare, este ceva natural, firesc pentru ei.
Tot aşa cred eu că se întâmplă şi la porumbei, dacă te acceptă şef deasupra lor, se supun şi nu va fi un stress prea puternic când îi prind. Deci eu, crescătorul, sunt ,,seful" lor.
Pe lângă cele scrise mai sus ţin la această ordine ca şi indivizi tineri, sau mai slabi din punct de vedere fizic, sau mai puţin agresivi să-şi găsească un loc de a lor, unde ei pot fi stăpâni.
Cum îi determin ca să execute comanda?
Prima dată cum am mai scris, îi las cc 10-14 zile să aleagă fiecare un loc, deci erarhia naturală să-şi poată spune cuvântul. După ce îsi cunoaşte fiecare locul, îi fugăresc şi-i oblig să se ducă la loc. Care nu ştie de prima dată, şi de obicei aşa se întâmplă, îi prind şi îi pun la loc. Repet treaba de două - trei ori şi a patra oară deja fiecare ştie ce doresc eu de la el. Fiind şi cei bătrâni printre ei, care deja ştiu despre ce este vorba se duc imediat la loc şi cei tineri învaţă de la ei.
Poate se pare o prostie cu învăţatul tinerilor de la cei bătrâni, dar sunt convins că aşa este. În al doilea compartiment, care este separat de o uşă de scândură de primul, după ce am terminat cu primul curs cu vecinii, mult mai uşor se învaţă, majoritatea chiar ştiu deja fără să-i învăţ.
Iarăşi un lucru la care ţin foarte mult: un porumbel care a mers la locul lui nu îl prind imediat. Îl las să se simtă stăpân în boxa lui, ba chiar mă prefac că mă dau de bătut faţă de el în boxă.

Octombrie 4

Data trecută am scris că în luna octombrie în anii trecuţi nu am avut prea multe evenimente şi aşa este, însă cele pe care le aveam erau destul de grave. În această perioadă am avut cele mai multe îmbolnăviri şi nu numai în crescătoria mea, dar am fost destul de des solicitat şi de alţii cu diferite probleme de sănătate la porumbei.
În marea majoritate a cazurilor era vorba de paramixoviroză. De obicei nici o boală infecţioasă nu se bântuie numai singur într-un efectiv, ci de obicei în urma unei boli apărută iniţial mai apar şi alte îmbolnăviri infecţioase, de multe ori mai grave ca boala primară. În ultimii ani aşa conlucrează adeno-coli cu circoviroză şi paramixoviroză. Bolile bacteriene vin şi mai târziu asigurând ultima lovitură pentru organismul slăbit. Antibioticele nu au nici un fel de efect asupra virusurilor mici, deci practic organismul trebuie să învingă boala. Tratamentele cu antibiotice indicate în asemenea boli au rostul de a stârpi infecţiile bacteriene secundare. Dar şi în cazul bolilor bacteriene fără ca organismul să aibă putere de reacţie nu este posibilă vindecarea. Şi tocmai asta fac circovirusurile, distrug sistemul imunitar al organismului ca şi în cazul SIDA. În asemenea situaţii sunt bine venite vitaminele pentru organismul bolnav.
Însă nu trebuie să ne gândim mereu la boala cea mai gravă. Destul de des apare diareea, sau mai bine zis falsă diareea la porumbei şi din cauza stressului. Orice schimbare bruscă în viaţa unui organism reprezintă stress. Aşa de exemplu un front atmosferic cald, sau rece poate fi stress pentu porumbel, deci indirect cauza diareei. De obicei asemenea probleme trec de la sine până a doua, sau a treia zi fără nici o urmă. Nici porumbeii de fapt nu par bolnavi în aceste cazuri.
La începutul lunii am avut un porumbel la care am observat că nu poate să închidă ciocul, abia reuşea să ciugulească boabele. L-am prins şi am văzut în gură nişte depozite gălbuie, asemănătoare cu caşul. Era vorba de difterovariolă, de mult apărută în alte efective, la mine am observat numai cazuri puţine cu erupţiile caracteristice la pleoape şi pe picioare. Nu l-am tratat cu nimic pe porumbelul respectiv şi nici pe ceilalţi, vindecându-se spontan.
Tot cam de odată cu cazul descris mai înainte am observat la un alt porumbel, tot pui, că respiră greu, nu mai poate cânta. În schimb era vioi, cu nările albe şi cu penajul strălucitor. Am prins-o şi am examinat-o, însă nu am găsit nimic la el. Ce a avut? Tot difterovariolă. Probabil că pe mucoasa căilor respiratorii a apărut o erupţie, care cauza simptomele amintite. Nici pe el nu l-am tratat, inţial respira tot mai greu, dar după cc 10-12 zile a început să se ameliorizeze starea lui, apoi s-a vindecat complet. Cazurile respective, mai ales prima se putea confunda uşor cu trichomonoză, de fapt cred că erau şi trichomonade în cavitatea bucală, sau al doilea cu micoplasmoză, sau altă boală respiratorie, dar atunci apar şi alte simptome, cum ar fi epiforă (lăcrimare), jetaj nazal, stare de abatere, ect.
Un caz mult mai misterios am avut acum trei săptămâni. Trei zile nu am fost acasă şi porumbeii erau îngrijiţi de soacra mea. Când m-am întors am observat că un mascul de un an ţine capul şi gâtul cam curios, dar nu ca în cazul paramixovirozei, nu poate mânca, nici de băut nu reuşea, şi găinatul era puţin cam verde. L-am prins, l-am examinat, nimic deosebit în afară de faptul că era cam slăbit. Am dat o tabletă de Enteroguard, a doua zi era mai vioi, găinatul a devenit galben, tot mergea la apă, dar nu a reuşit să bea cu poftă. Am dat cu sondă (un tub subţir de cauciuc) 20 ml de Rehidravit pe gură direct în guşă şi încă o tabletă de Enteroguard. Ziua următoare era mult mai vesel. Apoi mi-am dat seama ce s-o fi întâmplat cu el. Probabil, fiind pus deoparte la compartimentul reproducătorilor unde sunt puţin cam prea mulţi (fiind bătăuş), s-a înghesuit la mâncare şi fără să observe soacra i-a prins capul la hrănitor (am păţit şi eu aşa de mai multe ori, odată chiar murind un pui), probabil s-a chinuit până a reuşit să scape şi de acea avea el durerile la gât. Nu i-am mai dat Enteroguard decât Rehidravit şi a doua zi mi-sa părut că este vindecat.
În ultimile zile, însă iar am observat că nu mănâncă bine şi este mai trist ca ceilalţi. I-am examinat găinatul, era normal, nici slăbit nu este mai mult ca mai înainte, iar când m-am uitat la aripă, am observat pene crescute anormal în ambele aripi. Este vorba numai de remigele crescute în perioada suferindă a porumbelului.
După literatura de specialitate asemenea greşeli a năpârlirii se întâlnesc în cazul mai multor boli infecţioase (paramixoviroză, salmoneloză, trichomonoză ect.), dar şi alte suferinţe prin care trece animalul în perioada de năpârlire. Nefiind vorba de un exemplar valoros şi neavând simptome care să indice prezenţa bolii infecţioase, îl mai las aşa o săptămână fără tratament, iar dacă starea lui nu se va ameliora simţitor, îl sacrific. Ce boală are? Nu ştiu, dar cred că ceva boală internă, sau o trichomonoză metastazată?
Ce este Rehidravitul? O soluţie de săruri minerale, glucoză şi puţine vitamine folosite pentru rehidratarea animalelor slăbite, sau/şi deshidratate, de fapt aceaşi lucru ca şi electrolitul folosit la porumbei, dar se administrează injectabil. Am mai folosit cu succes la porumbei bolnavi, slăbiţi, deshidrataţi. Tot cu sondă am administrat câte 15-20 ml deodată de 3-4 ori pe zi, nu injectabil, ci cum am descris mai înainte.
Se pare că s-a terminat o perioadă din an, să numesc disciplinară. În această perioadă trebuie să înveţe fiecare porumbel care este boxa lui, şi să se ducă la loc când aşa vreau eu. Este o perioadă destul de grea, nu atât de mult când se învaţă cu boxe, mai mult mersul la loc trebuie să exersez. Se cam stresează la început, dar mai târziu îi îmblânzesc iar. Zilnic de două ori fac acest exerciţiu cu ei, cu ocazia curăţeniei.
În anii precedenţi, cum am mai amintit, am avut de mai multe ori simptome diareice. Când nu se vindeca singur în 2 zile, am dat Streptomicină la început (1998), iar mai nou Enteroguard trei-patru zile şi s-au vindecat.
Tot aproximativ în această perioadă am separat poumbeii pe sexe în alţi ani şi am închis crescătoria (anul asta mai devreme un pic), să mănânce uliul de la alţii, nu numai de la mine.
Cam atât pentru octombrie şi în special a doua jumătate a lunii octombrie.

vineri, 29 octombrie 2010

Perioade

Poate ar trebui să încep cu perioada de reproducţie, dar nu consider această perioadă una aparte, deci se coincide cu Pregătirea pentru reproducţie şi Cocursuri, iar considerând că obiectivul principal sunt concursurile (cel puţin pentru mine) tratez problema din acest punct de vedere.
Iniţial m-am gândit să scriu mereu numai despre evenimentele actuale, dar ulterior am ajuns la concluzia că este totuşi bine să creionez dinainte ideile. Mai târziu când va fi actuală mai revin la fiecare perioadă în parte, iar problema reproducţiei, deci a lotului de matcă tratez separat.
Prima perioadă care tocmai atunci se terminase când mi-a venit idea blogului este (la mine) perioada de acomodare a puilor cu noul adăpost. Îcepe în funcţie de sezon imediat după terminarea concursrilor puilor şi trecerea lor în compartimentul porumbeilor adulţi. Anul aceasta a început la 12. IX.
Cu această ocazie închid coteţul puilor şi transfer tot lotul de zbor la adulţi. Aici eliberez toate boxele, aşez odihnitoarele pe pereţi şi las puii să se obişnuiască cu noul adăpost. De obicei cc 15-20 zile sunt suficiente ca să înveţe cu toţii unde trebuie să treacă cu apusul soarelui şi la servitul mesei, deci în 2010 s-a terminat la data de 1 octombrie de odată cu separarea cursierilor pe sexe.
Ocuparea locurilor este a doua perioadă în care dau posibilitate puilor masculi să ocupe fiecare o boxă dintre cele libere. De obicei la această dată nu-i mai las să zboară porumbeii, de frica uliului, deci au timp toată ziua să-şi caute fiecare un loc mai potrivit pentru el. Dacă sunt masculi bătăuşi, care în perioada precedentă au ocupat deja mai multe boxe, ii trec la femele, sau la matcă, până găseşte fiecare pui un loc. Cât sunt masculii în exil, boxele lor rămân închise, iar uşile sunt puse îtnr-o poziţie care împiedică ocuparea lor. În 12-20 zile se termină şi această etapă la sfârşitul căruia readuc şi pe masculii agresivi la locurile lor.
Dacă am pui la care nu se cunoaşte sexul, îi las în comartimentul masculilor şi le dau o boxă. Dacă nu fac aşa, primăvara, dacă va fi mascul, mult mai greu îl pot obişnui pe el şi pe ceilalţi cu noul venit, iar în caz că va fi femelă, trec dincolo la femele şi închid locul ei.
Instaurarea disciplinei începe imediat după ce am readus masculii la locurile lor. În anul acesta pe la data de 14. X. era această dată, deci ne aflăm tocmai în mijlocul ei, în consecinţă caut să-l descriu puţin mai pe larg.
Este o perioadă dificilă, trebuie să-l învăţ pe fiecare pui să se ducă la locul lui când aşa vreau eu, de ex. la începutul curăţeniei, sau ori de câte ori vreau eu. Pentru asta trebuie să-l prind şi să-l pun eu la loc de câteva ori, iar care nu vrea să înţeleagă cu vorbe bune, îl mai şi bat un pic. De obicei nu trebuie să-l bat prea tare, mai mult îi sperii, dar de ex. anul trecut fără să vreau chiar am ologit pe unul. De învăţat învaţă destul de repede această ordine, dar mai trebuie şi exersat de câteva ori ca să nu uite lecţia.
 








Bineînţeles că devin mai speriaţi, mai agitaţi, dar caut să-i recompensez cu ocazia furajării. Totuşi durează cc trei săptămâni până totul merge ca pe roată, anul asta a mers surprinzător de uşor şi repede. De a lungul acestei perioade se mai întâmplă că trebuie să-i închid pe unii dintre masculii bătrâni mai bătăuşi în boxele lor, să mai prindă curaj puii.
Femelele au la dispoziţie spaţiu mult mai mic, dar fiind mai puţin batăuşe se împacă mai bine.










Tot în această perioadă cad şi remigele principale, deci şi mâncarea trebuie să fie îndestulătoare şi bună (dacă se poate mai bună decât în imaginea alăturată).










Sper ca în următoarele două săptămâni să se termine şi a treia perioadă ca să pot începe a patra: perioada de liniştire şi terminarea năpârlirii. Practic la începutul acestei perioade trebuie să domnească în crescătorie deja o ordine desăvârşită. De dorit ar fi să nu se mai bată porumbeii între ei, fiecare să aibă locul lui, să nu fie dominat tot compartimentul de unu sau doi masculi feroce ect. În realitate însă mai apar mici altercaţii trecătoare, uneori arbitrate de mine, mereu în favoarea celui mai slab. În această perioadă caut să-i alimentez cât mai bine şi diversificat, cu multă florea soarelui şi mazăre, dacă am. Caut să-i prind cât mai prudent şi mai rar, dar totuşi verific calitatea penelor periodic la 5-10 zile. Săptămânal, sau mai des le asigur apă pt. baie. Când şi ultima pană mare din aripă ajunge la 3/4 dim lungimea normală, treptat introduc orzul în alimentaţie şi în 10-12 zile vor primi numai orz şi începe perioada de înblânziri a poumbeilor datând aproximativ la 15-20 decembrie.
Cred că aţi observat că majoritatea preocupărilor în perioadele premergătoare m-am ocupat cu masculi, cea ce priveşte femelele, ele au primit aceaşi mâncare ca şi masculii, dar disciplina o las să institue ele cum vor. În această perioadă porumbeii, după ce termin cu curăţenie, primesc dimineaţa o porţie de orz, eventual dacă am timp puţin porumb din palma mea. Seara ca şi dimineaţa tot orz, dar după ce se satură de orz mai dau porumb din palma mea. Dacă nu este prea frig primesc mai puţin, dacă e frig tare, le dau cât vor să consume. Aceaşi program fac şi cu femele.
Bineînţeles că nu le place orzul, deci consumă puţin, nu se îngraşă, deja au penele crescute nu au nevoie de hrană prea bună, iar fiind flămânzi se înblânzesc de minune. Totuşi mereu sunt câţiva mai precauţi, nu consumă din palmă, mai bine aleargă după boabele aruncate de ceilalţi. Nu sunt convins că nu cumva ei vor fi cei mai buni! Tot în această perioadă fac şi marele tratamente, vaccinările şi câte o vitaminizare din 10-10 zile. Este cea mai plictisitoare perioadă din an şi este şi destul de lungă.
Pregătire pentru reproducţie este continuarea perioadei precedente. Începe aproximativ în funcţie de starea vremii şi planul de concursuri la 1-10 martie (bine ar fi să fim deja acolo) îi alimentez mai din belşug, vitaminele le dau săptămânal şi la mijlocul perioadei îi împerechez. Înainte de a-i împerechea, încep să le dau drumul afară, dar numai pentru perioade scurte. Preioda respectivă se contimuă până eclozionarea puilor şi include şi primele antrenamente, chiar şi primii concursuri de viteză, cosiderate de mine tot anterenamete.
Perioada pentru care i-am pregătit deja încă din septembrie este cea a Concursurilor, dar mai este atâta vreme până atunci şi vor fi atâtea schimbări de păreri că ar fi păcat să discut acum de ele, mai ales că se suprapune şi cu creşterea şi înţărcarea puilor, apoi educarea lor ect..

miercuri, 27 octombrie 2010

Linia nouă

A fost un porumbel mai mărişor cu ochi roşii, destul de bătăuş, dar suficient de inteligent ca să nu mă supăre prea tare. Se clasa mai constant de la zborurile lungi şi după ce la vârsta de un an a ratat concursul de Straubing, unde l-am trimis ca pedeapsă pentru bătăi, nu a mai ratat nici un zbor de maraton totalizând 13339 km zburate şi clasate în cinci ani.  În anul 2010 nu am putut zbura numai la primii două concursuri, întorcându-se rănit de la al doilea. Find singurul porumbel după 2002 care nu provenea din linia veche a porumbeilor mei l-am pus în pereche cu mama lui, să întemeiez o linie nouă.


Iată originea şi palmaresul lui:

Fiind mai mare ca porumbeii mei în general nu a fost niciodată printre porumbeii prea îndrăgiţi de mine. Mai avea încă o soră mediocră şi un frate cu rezultate notabile. În toamna anului 2008, când am hotărât să-l împerechez cu maică sa, femela Hu23 67489/2003, nici nu m-am gândit că va fi un pilon a noului familie.
Faţă de anul 1997 când am mai început împerecherile incestuoase, acum am pornit oarecum altfel. Atunci un zburător bun a fost împerecheat cu o altă zburătoare bună, deci ambii erau încercate şi la zboruri. Acum însă am combinat un mascul bun la concursuri cu o porumbiţă neâncercată la concursuri, care este de fapt mama masculului.
În acest fel am obţinut patru pui din perechea respectivă, trei masculi şi o femelă, dintre care femela a fost infecundă.
Iată unul dintre ei:

De la aceşti trei porumbei în anul 2009 am lăsat 10 pui cu reprezentanţii familiei Campionului, dintre care doi am pierdut de acasă încă de pui, iar cinci au supravieţuit sezonul, patru participând la câte patru fonduri, toate grele. Nu pot să zic că s-au şi clasat mereu, dar fiecare a avut şi clasări, iar unul a reuşit să facă normă la fond, nici el nu printre primii, dar pentru început nu este rău.
Cel care are normă, 791107/2009 arată aşa:

Evident că proiectul nu se opreşte aici. Deja am mai făcut şi alte incesturi, asemănătoare schemei 024527/92 x 026644/98 din care a rezultat 091102/2001, numai că de această dată arată aşa:

E simplă treaba, nu?
Numai că decât în basme şi pe masa de proiectare se pare aşa de simplă treaba. În realitate sunt pregătit că poate după doi - trei ani trebuie să caut alte căi. Până atunci însă mai am dreptul la speranţe!

luni, 25 octombrie 2010

2010.X.25

Nopţile zilelor trecute au fost geroase, iar pofta de mâncare a porumbeilor a sporit proporţional cu frigul de afară. Încă nu se îngheaţă apa de băut şi sper să rămână aşa încă câteva săptămâni.
Cel mai important eveniment în aceste săptămâni este năpârlirea.
De acea periodic îi urmăresc cum progresează. Din fericire zilnic găsesc remige aruncate şi la ultimul control am constatat că majoritatea porumbeilor au câte două pene aruncate, ba sunt şi cu câte trei lipsă.
Foarte importantă este acum alimentaţia cât mai bogată şi cât mai diversificată a porumbeilor. Nu-i bai nici dacă se îngraşă puţin unele exemplare. Circa o lună alimentez mai din belşug porumbeii, mă costă puţin mai mult, dar recuperez mai târziu în ianuarie, începutul februariei.
Sunt atent şi la calitatea penelor crescute şi dacă observ probleme la careva, il notez, sau caut să ţin minte şi mai târziu în luna ianuarie, februarie îi smulg. Când smulg o pană ruptă caut să fac cât mai brusc, dintr-o singură mişcare, fără să-l sucesc. Ar fi indicat şi umezirea rădăcinii penei înainte de a smulge, dar eu nu am făcut niciodată aşa. Anul trecut am omis să verific un porumbel, iar ultimile trei remige s-au rupt, cam la jumătate, cândva în cursul iernii. Am observat înainte de a începe antrenamentele şi am scos-o atunci. Bineînţeles că nici nu a reuşit să ţină pasul cu ceilalţi, sosea mereu cu 20-30 minute întârziere până i-a crescut aripa. După acea a avut câteva clasări, dar de la ultimul Straubing nu s-a mai întors.
Mai am câţeva exemplare care caută să intimideze puii, ocupând locurile lor, pe ei când nu pot să stau aproape, îi închid în boxele lor şi îi eliberez numai când pot supraveghea ordinea.
Nu am fost la Târgul International Pigeon Faire de la Cluj, de fapt nici nu aveam ce şi cu ce cumpăra, dar totuşi mă duc de obicei să-i întâlnesc pe columbofilii din alte localităţi.
Azi am fost la o şedinţă de lucru cu medicii veterinari şi pentru perioada cât nu am fost acasă, am închis masculii agresivi, nu cumva să dea peste cap ordinea în crescătorie. După şedinţă am cumpărat Paramixovacol pentru câţiva colegi, sunt foarte multe crescătorii grav afectate de paramixoviroză în zona noastră printre cei care nu au vaccinat păsările.

duminică, 24 octombrie 2010

2003 (Hu23 67489/2003)

Este vorba de puiul tardiv primit cadou de la Hartman în 2003.
Se spune că de porumbelul primit cadou trebuie să ai cea mai multă grijă, pentru că de obicei vor fi cele mai bune. Se pare că aşa s-a întâmplat şi în cazul meu şi de această dată a doua oară (de la Hartman tot cadou am primit şi pe femela Hu3131 0926/85). La prima vedere nu mi-sa părut ceva extraordinar, fiind şi pui de toamnă, nenăpârlit încă, cu ochi galbeni-închişi, de mărime puţin-puţin mai mare ca mijlociu, cu aripă şi corp lung.

I-am şi dat drumul primăvara odată cu porumbeii mei şi cum era de aşteptat s-a şi pierdut. După câteva zile însă s-a întors acasă şi am reuşit să las de la ea cu Campionul nouă pui până în toamnă, dintre care patru au fost încercate la concursuri.
În tinereţe nu au dat rezultate senzaţionale, abia în anul 2007 au reuşit să arate ce ştiu la concursuri de maraton.
Masculul 179121/2004 este poate cel mai frumos porumbel la ora actuală din crescătoria mea.

Rezulttatele şi strămoşii se pot vedea mai jos.

                                                         
Nu ştiu dacă mai necesită alte comentarii. Momentan este la prăsilă, fiind ultimul pui al Campionului.
Fratele lui cu matricolul 179114/2004 a fost poate şi mai bun, dar din păcate s-a pierdut înainte de a poate demonstra.
În primăvara anului 2007 fratele lui 179121/2004 a intrat în boxa lui şi s-au bătut ore în şir. 121 find mai puternic i-a tras o bătaie zdravănă, dar mai rău a fost că s-au deteriorat primele remige din aripă foatre mult. Se auzea, şi se vedea când zbura cât de mult este afectat. Cu toate aceste handicapuri a reuşit să se claseze, ba chiar de la al 2-lea Straubing s-a clasat pe locul 1 din oraş şi pe locul 7 din zona noastră. Din păcate de la ultimul Straubing din an nu a mai reuşit să se întoarcă.
Despre masculul 417112/06 scriu mai târziu şi de femela 791118/2009 am mai scris deja în postările anterioare.
Rămâne să mai amintesc de femela 791151/2009 care este soră bună cu 791118/2009. Este o porumbiţă dintr-a doua serie de pui din an şi din această cauză nici nu am putut-o zbura la toate concursurile de pui.

Este prietenoasă şi destul de frumoasă, cu ochi roşi spre galben. Fiind mai tânără nu a strălucit prea tare de la primele concursuri din 2010, dar cu trecerea timpului a început să intre în formă clasându-se destul de bine. Sper să fie cel puţin la fel de bună, ca sora ei (791118/2009) în anul viitor.

sâmbătă, 23 octombrie 2010

Cursier bun, reproducător bun

În anii 1986-87-88 am  făcut stagiatura în judeţul Bacău. În acea perioadă nu am avut posibilitate de a ţine porumbei, dar nu am încetat să fiu columbofil nici o clipă.
Acolo l-am cunoscut pe Moise Gheorghiţă, poreclit Mox, un om la fel de infectat cu virusul columbofiliei ca şi mine. El zicea la porumbei voiajori folosite la concursuri cursieri, iar de atunci aşa zic şi eu.
Deci, care porumbel este bun cursier? Care se clasează cât mai des şi cât mai în faţă, dintr-un număr cât mai mare de concurenţi, la o anumită categorie de concursuri, în cazul meu fondul şi maratonul. Cred că pe un porumbel îl putem considera că este bun şi dacă reuşeşte să obţină norme în Campionatul Naţional, sau măcar de câteva ori reuşeşte să se claseze în prima 5%.
Mai complicată este problema cu calificarea reproducătorilor, cel puţin pentru mine. De ex. despre un porumbel reproducător cărui s-au pierdut descendenţii mai putem spune că este bun? Eu cred că da, dacă înainte de a se pierde au reuşit să realizeze baremuri calificativului porumbelului bun. Cu cât mai multe sunt asemenea exemplare cu atât este mai bun reproducătorul, iar dacă are mai multe combinaţii cu descendenţi valoroşi confirmarea calităţii este cu atât mai concludentă.

vineri, 22 octombrie 2010

2003 (Hu07 34300/2000)

În 2003 la Expoziţia Naţională al Ungariei cineva mi-a arătat doi porumbei, care erau de vânzare. Era vorba de doi porumbei maratonişti foarte frumoşi, dar mai important a fost crescătorul lor, acel Hartmann István de la care am adus primii porumbei în anul 1991. După formă asemănau cu porumbeii mei şi cu toate că nu am avut iniţial intenţii de cumpărar,e am hotărât să cumpăr unul dintre ei. Preţul a fost destul de frumos, dar fiind şi dator (cel puţin moral) crescătorului, nu am negociat, ci am ales pe unul dintre ei şi l-am plătit. Şi ca să rămân in continuare eu cel care sunt datornic, am primit cadou încă un pui tardiv. Mai bine zis toţi trei care eram împreună din Ardeal am primit cadou câte un pui tardiv.
Maratonistul Hu07 34300/2000 a avut în 2003 trei clasări de la concursuri peste 1000 km, unul chiar destul de bun, pe locul 20, iar unul numai pe zonă. Este un pui tardiv din 2001 cu inel vechi. În pedigreul lui erau trecuţi matricolele părinţilor şi atât. Mai multe informaţii nu am primit nici de la Dl. Hartman.
După cum se vede în fotografie este un porumbel gut, de mărime mijlocie, cu ochi roşii, cu aspect frumos. Ca şi comportament este destul de blând, dar se fereşte totuşi de mine. Nu este bătăuş, dar nici laş. Eu speram să fie rudă cu porumbeii mei, măcar de departe, dar crescătorul a spus că nu are nimic comun cu porumbeii vechi de a lui. Mai mult nu am reuşit să aflu.
În 2004 a fost în pereche cu femela 091102/2001, despre care am mai scris (2001), obţinând zece pui de la ei. Patru am dat-o la alţii, unu l-am pierdut de acasă, trei de la concursuri al puilor, iar cele două femele rămase au făcut rezultate deosebite în anii următori. Este vorba de 179133/2004 şi 179112/2004, iar palmaresul lor arată aşa:
179133/2004

 179112/2004



În 2005 a fost împerecheat cu Gdanskista obţinând pui valoroşi şi cu ea: 359106/2005, 359115/2005, 359116/2005 toate trei cu normă la fond în 2007, dar le-am pierdut pe toate trei fără să le pot verifica la maratoane.
359106/2005

359116/2005
359115/2006


În 2006 a fost împerecheat cu 036138/2000, dar nu am lăsat decât patru pui şi le-am pierdut pe toate.
Din anul 2008 cu porumbiţa 417111/206  am o porumbiţă bună cu matricolul 559101/2008.

   
Din 2009 şi 2010 am câte un pui, dar ei sunt deocamdată numai la categoria surprize (plăcute sau neplăcute, vom vedea în anii următori).
Şi ca să nu scriu numai lucruri bune, nu trebuie să-l ascund nici faptul că am lăsat trei pui de la el pentru prăsilă cu femela Hu23 67489/2003 (o porumbiţă şi mai bună), dar nu mi-a dat nici un urmaşi demn de părinţii lor.

miercuri, 20 octombrie 2010

Octombrie 3

În ultimele zile năpârlirea se desfăşoară în mod normal, dar din fericire puţin mai accelerat, azi am găsit 10 remige aruncate când făceam curăţenia.
Le-am dat în apă jumătate doză de Gervit.
Duminică s-a terminat toată mâncarea ce am mai avut, mai puţin ceva orz, deci o zi au mâncat numai orz, marţi a cumpărat nevasta de la piaţă porumb, grâu, floarea soarelui şi de la magazin un sac de amestecuri de boabe. Am amestecat porumbul, grâul, floarea soarelui şi amestecul cumpărat într-o proporţie egală şi acum din asta primesc de mâncare de două ori pe zi, la prânz mai dau numai câteva boabe. Porumbul este de mai slabă calitate, de anul trecut, puţin cam palidă la culoare şi boabele sunt cam mari, a costat 0,75 RONI/kg. Grâul este foarte bun 95 de bani costa kg. Orzul de asemenea este bun, 85 bani era preţul la kg. În floarea soarelui sunt cam multe coceni, dar nu este râncedă, are boabe mărunte, preţul era de 2 RONI / kg. Amestecul luat de la magazin de furaje mi-se pare corespunzătoare, este ceva nou, cu nume de Pigeon Gold, 55 de lei era 25 de kg.
Azi am scos cuibarele din boxe. Anul asta am folosit cuibare de carton. Am încercat să-l curăţ, dar cc 10-15% nu mai sunt bune de nimic.
Tot azi am asigurat apă la porumbei să facă baie, în apă pun cc. 200 de gramme de sare de bucătărie. Afară ploua, dar tot nu am avut curaj să-le dau drumul, deci au făcut baie în coteţ, în pod. În asemenea cazuri mai trebuie să fac curat odată la prânz.
Ieri am aflat că scrie ceva despre mine în revista columbofilă. Sunt curios, la noi ajung de obicei revistele cu câteva luni de întârziere.

luni, 18 octombrie 2010

2001

În perioada 1992-2000 am selectat porumbeii aduşi din Ungaria în 1991.
La sfârşitul sezonului 2000 deja nu mai aveam la matcă decât porumbei din familia Campionului, mai precis pe Campionul, fratele lui 024543/92 şi două fiice şi un fiu, toate obţinute din incest cu o fică de a lui. În total cinci porumbei, pe care combinam cu porumbeii de la lotul de zbor. Cum şi cei din lotul de zbor erau majoritate din această familie şi puii erau mai mult sau mai puţin consangvine începând cu anul 1999.
Rezultatele erau destul de bune şi totuşi am simţit lipsa posibilităţilor de combinare avută mai înainte. De aceea după ce am urmărit rezultatele mai multor crescători în anul 2001, am hotărât să aduc nişte porumbei străini pentru infuzie de sânge.
Crescătorul ales a fost Ledán László din Sfântu Gheorghe.
De ce am hotărât asupra lui? Concuram împreună, avea rezultate foarte bune, mai ales la fond, dar şi la alte categorii. Prea bine nu îl cunoşteam, dar am avut încredere în el. Mai mult după ce m-am interesat, am aflat că şi porumbeii lui provin mai mult dintr-un singur porumbel de origine Fabry cu matricolul  Hu9363-836/90 o femelă tărcată. Deci am mers la el şi am luat doi pui şi şapte ou. Două ou era direct de la femela amintită care era împerecheată la acea dată cu un fiu de a ei. Până la urmă m-am ales cu opt pui din toată afacerea.
În anul 2002 am început să las primii pui din aceşti porumbei. După primul an nu am mai lăsat din aceste combinaţii ca să pot încerca cea ce am introdus. Primele rezultate erau destul de bune, dar la sfârşitul sezonului am pierdut majoritatea porumbeilor hibrizi din acea combinaţie. Totuşi am avut şi câteva rezultate încurajatoare, mai mult cu constanţa rezultatelor am avut problemă. Am avut o femelă albastră a cărei pui erau chiar bune, însă erau prea mari pentru maratoane şi zboruri mai dificile de fond, de aceea mai târziu am eliminat-o de la matcă.
În anul 2004 şi 2005 am mai lăsat o serie de pui hibrizi din combinaţii între porumbeii lui Ledán şi ai mei cu care am concurat de această dată mai cu succes.
Din cei opt porumbei aduse iniţial la ora actuală mai am masculul tărcat 091174/2001 fiu din femela Fabry cu fiul ei şi un alt mascul gut 120376/2001, nepot a femelei Fabry cu ceva Aarden provenit de la Demeter László, ambii având urmaşi în echipa de zburători cu rezultate bune, însă nici până azi nu sunt convins că am ales calea cea mai bună cu toate că sunt mulţumit cu rezultatele obţinute cu ei în ultima vreme.


Reprezentanţii cei mai de seamă în echipa de zburători a masculului 091174/2001 sunt:
179102/2004
417112/06
Şi gutul 120376/2001 a avut de asemenea urmaşi demni de remarcat:
359138/2005
359119/2005
La ora actuală 36% dintre porumbeii mei provin din porumbei cu origină de la Ledán.

Tot în 2001 am mai lăsat trei pui foarte consangvine, pe Campionul cu matricolele 091102/2001,
091103/2001 şi 036365/2000.
Femela 091102/2001 a fost una dintre cele mai bune reproducătoare. Era o porumbiţă destul de bine construită, dar puţin cam sălbatică, cu ochi albi. Din păcate ca şi ceilalţi porumbei rezultaţi din incest aşa de exagerat nu avea o longevitate prea lungă, aşa că în anul 2009 am reuşit să las ultimul pui de la ea, apoi nu a mai ouat. O parte dintre puii obţinuţi de la ea au făcut rezultate deosebit de bune (179112/2004, 179133/2004), dar şi nepoţii par a fi la fel de valoroşi.

sâmbătă, 16 octombrie 2010

Octombrie 2

Lunile de toamnă şi de iarnă fiind mai liniştite din punct de vedere a evenimentelor columbofile, scriu puţin despre alte lucruri, decât tratamente, sau alimentaţie.
În continuare descriu programul unei zile obişnuite din această perioadă a anului, punând mai mult accent pe activităţile pe care desfăşor la porumbei. Bineînţeles că în alte perioade a anului şi programul este mult diferit, dar despre alte perioade scriu când va fi actuală.
Dimineaţa mă trezesc pe la ora 7, dar nu mă scol încă fiind întuneric. Pe la 7:45 mă scol, mă spăl şi la 8:00 sunt deja la porumbei. Porumbeii sunt adăpostiţi în podul casei în patru compartimente unde termin curăţenia până la ora 8:40, iar la 9:00 sunt gata şi cu furajare, mai verific dacă au apă, grit şi stau printre ei, mă uit cum mănâncă cc. 10 minute.
După ce am terminat la porumbei vin jos din pod verific emailurile, aduc ziarul de la cutia poştală, citesc ce scrie, sau mă uit la saituri de pe internet.
Până pe la ora 10 apar şi clienţii cu animale bolnave şi după ce am pregătit medicamentele şi celelalte ustensile, pe la 10:30 plec pe teren.
De obicei până ora 13 termin cu munca de teren şi ajung acasă. Servesc masa (o singură dată mănânc pe zi de obicei) şi la 14:00 mă urc în pod să văd ce fac porumbeii. Verific dacă puii au fost alimentaţi corespuzător (mai am 3-4 pui mici), verific dacă au apă de băut, mă uit, nu cumva careva dintre masculi mai bătăuşi să ocupe vreo boxă în plus, dacă nu mai au mâncare mai dau puţin şi stau cu ei până termină de mâncat. În această perioadă caut să-i alimentez cât mai des şi cât mai bine să nu am probleme cu năpârlitul. Până la ora 15 termin cu porumbeii vin jos şi mă aşez la computer, completez jurnalul cu tratamente şi navighez printre saituri columbofile cc. 15-20 minute. Dacă sunt anumite evenimente columbofile demn de remarcat trec în programul porumbeilor.
De obicei după masă mai trec pe la porumbei de 1-2-3 ori, dar nu stau mai mult decât 3-4 minute.
Seara în jurul orei 17:30-18 dau de mâncare la porumbei şi stau cu ei până termină cu mâncatul, apoi fac curat la matcă (sunt cam mulţi), la cei de zbor nu.
Ţin neapărat să fiu printre porumbei de zbor când mănâncă!
De obicei seara după ora 19 iar trebuie să mă duc la animale bolnave sau să fac însămânţări artificiale la vaci şi ajung acasă după ora 20. Mă duc iar la porumbei să văd dacă fiecare doarme la locul lui, caut să nu deranjez, de multe ori nici nu aprind lumina. Altă dată se întâmplă să stau la ei 20-30 de minute.
La ora 20:30 termin programul şi trec la computer unde  în primul rând mă uit la saituri columbofile, mai scriu câte ceva despre ce am făcut la porumbei (dacă am ce), apoi trec la televizor şi la culcare.

miercuri, 13 octombrie 2010

Octombrie 1

Pentru cei care aşteaptă să citeasacă în articolele mele lucruri extraordinare, tratamente miraculoase, sau alte metode prin care vor deveni campioni, propun să treacă la o altă pagină. Aici sunt scrise numai cea ce fac eu zilnic în crescătoria mea, şi cea ce am făcut în anii trecuţi, eventual câteva concluzii trase de mine.
Prima decadă a lunii octombrie nu a fost nici în trecut şi nici în anul în curs cu prea multe evenimente. Nu am avut decât 21 de evenimente de a lungul anilor în această perioadă.
În timpul sezonului concursurilor făceam curăţenie zilnic de două ori, dimineaţa şi seara, iar acum fac în funcţie de timpul liber o dată, sau de două ori. Porumbeii fiind adăpostiţi în podul casei sunt nevoit să fac curăţenie mai des. Însă după părerea mea curăţenia zilnică nu ajută la obţinerea rezultatelor mai bune.
Timpul fiind mai răcoros atacurile răpitorilor sunt tot mai severe, de aceea ca şi în anul 2003 am închis porumbeii şi nu am să-i dau drumul decât pentru a face baie. Am observat că atacurile uliului sunt mai periculoase pe vreme senină, când are posibilitate de a ataca porumbeii prin surprindere, venind în picaj cu viteză foarte mare. De aceea caut să le dau drumul să facă baie pe vreme ploioasă, sau chiar cu ceaţă, cu atât mai mult că şi porumbeii fac baie mai cu poftă când plouă.
În alţi ani în această perioadă am vaccinat puii tardivi cu LaSota, sau Paramixovacol. Vaccinul LaSota este un vaccin viu împotriva pseudopestei aviare folosită mai mult la găini. Pentru porumbei este nevoie de 5-10 doze de găină. Se poate administra atât parenteral (injecţii subcutanate, sau intramusculare) cât şi sub formă de picături oculo-conjuctivală, sau în apa de băut. Se mai recomandă şi administrarea sub formă de aerosoli.
Eu recurg de obicei la metoda de administrare oculo-conjunctivală. Prepar vaccinul diluând 100 de doze în 5 ml de diluant, apoi cu o pipetă normală luată de la farmacia umană pun câte o picătură de vaccin în ambii ochi şi în ambele nări, cantitatea de 5 ml ajunge pentru cc 20 de porumbei. După administrare porumbeii primesc în apă de băut polivitamine.
Dacă aflu de episoade de paramixoviroză în zonă se mai întâmlpă să administrez pentru tot efectivul vaccin LaSota în apă de băut, chiar dacă au fost mai înainte vaccinate. Trebuie avut grijă să se folosească apă din fântână, sau apă fiartă de la robinet şi la un litru de apă se pot pun 300-500 de doze în funcţie de numărul efectivului.
În ultimile zile am fost solicitat să consult un efectiv de porumbei bolnavi, unde am constatat că este vorba de paramixoviroză, iar ulterior la mai mulţi crescători am auzit de porumbei bolnavi cu simptome asemănătoare. Porumbeii mei fiind vaccinate şi deoarece nu zboară liber deja de o săptămână nu consider necesar vaccinarea întregului efectiv, numai acelor pui care nu au fost vaccinaţi mai devreme odată cu ceilalţi mai mari.
Perioada în care ne aflăm nu este optimă pentru vaccinări, păsările fiind în marea năpârlire, deci nu se poate obţine o imunitate  bună. De acea se recomandă să se facă numai vaccinări de necesitate.
În apa de băut a porumbeilor administrez zilnic câte o picătură de tinctură de iod la 2 litri de apă. Iodul intră în structura hormonilor tiroidieni, hormoni care pe lângă multe alte funcţii intervine şi în năpârlire. Solul Ardealului este sărac în iod, de acea ţin minte când eram copil săptămânal primeam la şcoală câte o tabletă de iod. Acum nu se mai practică, însă este încorporat obligatoriu în sarea de bucătărie din comerţ. Am observat simptomele carenţei de iod în practica veterinară la purcei.
Începând cu terminarea concursurilor nu mai administrez în apă de băut oţet ca să mai dau posibilitate organismul porumbeilor să lupte împotriva trichomonozei.
Furajarea caut să fie cât mai echilibrată, dar şi cât mai ecomomică din punct de vedere financiar. Creşeterea penelor necesită o alimentaţie cât mai diversificată, însă totuşi cred că accent mai important trebuie pus în luna noiembrie când cresc ultimile două remige care sunt cele mai importante, şi cele mai sensibile la alimentaţia bună (după observaţiilele mele).
În această perioadă fac un examen la porumbei să văd cum avansează năpârlirea remigelor primare. Ca şi în alţi ani şi acum majoritatea porumbeilor adulţi se află la 7-8 pană, doi porumbei fiind deja la ultima, iar puii în funcţie de vârstă la 7-8-9 pană. Ţin la această treabă în fiecare an ca să pot compara cu anii anteriori şi să pot interveni cu furajare mai bună dacă ceva nu este în regulă. Controalele respective repet din doi-doi săptămâni. Am observat că este mai bine să se termine năpârlirea cât mai repede.

duminică, 10 octombrie 2010

1997

Caut să scriu câte ceva despre anii când s-au întâmplat evenimente care au avut efect important asupra familiei de porumbei pe care cresc.
Cinci ani au trecut de când am început să zbor din nou după terminarea facultăţii. Din porumbeii aduşi iniţial am selectat deja cei care credeam că merită ţinute. Am început să las pui din produşii obţinuti în crescătoria mea.
Pe Campionul şi pe fratele lui cu matricolul 024543/92 am scos din efectivul de zbor şi am trecut la reproducţie. Pe ambii părinţi i-am pierdut deja de acasă.
Competiţiile din anul 1997 au debutat cu concursuri cu ploi reci, iar imediat la primul concurs am pierdut doi fraţi care au mai rezistat până la aceea dată, de asemenea şi cele două femele (semisore) am pierdut cu trei săptămâni mai târziu.
În schimb am rămas cu destui de mulţi nepoţi de a lor, unele chiar consangvine şi foarte bine reuşite. Prima maşină (o Dacie) luasem cu un an mai în urmă, aveam şi poftă să o conduc, deci am făcut un plan de antrenamente destul de sever pe valea Mureşului.
Asociaţia noastră în anii aceia încă nu zbura puii, numai până cc 80 km, deci am hotărât că pe cont propriu am să-i zbor până la Arad.
Primul antrenament am făcut la data de 11.VII. de la 20 km, apoi 40, 46, 39, 85, 42, 60, 124, 208, iar la data de 30.VIII. i-am dus la Arad, 316 km. Vremea nu a fost tocmai potrivită pt. zbor, dar nu ploua, nici vântul nu bătea, în schimb norii erau până la pământ. Lansarea am făcut-o la ora 7:26, porumbeii erau cam nelămuriţi încotro să pornească, noi (am fost cu un alt columbofil) repede am pornit către casă să vedem sosiriile. De la Lipova a început să plouă şi ploua mărunt şi des până pe la Deva. De la Deva până Blaj nu mai ploua, dar bătea un vânt puternic, iar de acolo aproape până acasă iar ploua.
Colegul cu care am fost era disperat, şi el adusese pui, zicea că nu o să mai vedem nici unu din tot efectivul pe care dusesem. Porumbeii mei fiind mai bine pregătiti şi nepierzând nici unul până atunci am fost convins că o să ajungă acasă măcar unu înaintea noastră. Ajunsesem, acasă la ora 17, dar nu am avut nici un pui venit, coteţul a fost gol.
Până la urmă la 18:32 au sosit doi pui! O fică a Campionului, şi un mascul tot din aceea familie, dar rudă mai îndepărtată. A doua zi nu a venit nici una, în a treia zi au sosit trei, apoi în decurs de trei săptămâni s-au adunat 17 din 39 lansate. Şi mai rau a fost rezultatul colegului cu care am fost, dar nu mai aveam ce face.
În schimb cei care au venit erau porumbei valoroşi mai ales genetic, dar nu erau răi nici la concursuri. Cei mai mulţi erau din familia Campionului, şi cu această ocazie am şi eliminat majoritatea famililor mai rămase.
Rezultatul ,,catastrofei" a început să se vadă după trei, patru ani. Puii şi mai târziu nepoţii porumbeilor rămaşi au fost foarte buni. Şi la ora actuală cei mai buni porumbei provin din porumbeii întorşi, chiar cu mare întârziere de la acel zbor de la Arad.

joi, 7 octombrie 2010

Fraţii Campionului

Trebuie să scriu şi despre ei câte ceva, fiindcă unii dintre ei au mai mulţi descendenţi printre porumbeii mei actuali.
Aşa cum am mai amintit erau 12 fraţi din anul 1992. Bineînţeles că o parte dintre ei erau pui tardivi şi nici nu au apucat să participe la concursuri, pierzându-se la antrenamente. Însă ca şi fizic toţi erau deosebit de buni. Şi din punct de vedere a comportamentului erau destul de asemănătoare, unii dintre ei fiind prea nervoşi, sperioşi, unul singur a fost blând. De fapt şi părinţii lor erau destul de prudenţi, foarte greu de prinşi, ambii de culoare solzată.
Din prima serie a rezultat un mascul gut şi o femelă albastră. Masculul cu seria 13653/81, cu inel vechi, a fost porumbelul cel mai reuşit din prima serie de pui.
În acel an am început să zbor porumbei cu care am reânceput columbofilia după anii de studenţie. Nu aveam maşină, nici bani prea mulţi, dar eram plin de ambiţie şi curiozitate să văd ce ştiu porumbeii nou achiziţionaţi.
În anul 1993 s-a evidenţiat masculul 024543/92, care cu toate că a fost tardiv, a venit cel mai bine. Doi am pierdut de la Cluj, unu de la Sopron 685 km, de unde primul a venit 024522/92 un frate a Campionului, al treilea 13653/81.
Şapte au rămas la sfârşitul sezonului.
De la matcă am mai eliminat încă cinci porumbei, iar în primăvara anului 1994 uliul a luat şi pe femela Hu3131 0926/85.
În anul 1994 am avut un concurs de la Tatabanya (565 km) de unde din primii 6 porumbei sosiţi la mine erau 5 dintre aceşti fraţi. Apoi de la Praga am pierdut pe 024522/92, iar 024527/92 şi 13653/81 au venit cu întârziere.
Nu aveam ceas pe aceea vreme, deci nici clasările nu erau prea extraordinare.
În 1995 de la Praga 1 (900 km) am avut 13 porumbei sosiţi până la ora 15:55 în a doua zi de concurs din 20 angajate. Neavând ceas nu am marcat decât pe primii şapte, care s-au şi clasat destul de bine. A fost un concurs greu, organizat de Sibiu. În prima zi sosise numai 25 porumbei la distanţe mai scurte ca a noastră cu cc 80 - 200 km.
De la ultimul concurs, Praga 2 pe lângă locul 1 obţinut de Campionul, a doua zi am mai obţinut locurile 11, 17, 63 toţi patru fiind fraţi!
Ca reproducători nu am încercat decât cinci dinrte cei din 1992 şi doi semifraţi pe mamă din 1993.
Masculul 13653/81 a avut mai mulţi pui, fiecare pierzându-se de la antrenamente.
Masculul 024522/92 a avut trei pui, dar nici unul nu era deosebit de bun, însă a avut un nepot consangvin destul de valoros la zboruri fără să fie bun la reproducţie.
Masculul 024545/92 era un porumbel foarte bun atât în concursuri cât şi ca reproducător. Era foarte precaut, chiar sălbatic. Despre descendenţii lui scriu mai târziu.
024543/92 este singurul reprezentant a celor 12 fraţi care mai trăieşte şi acum. Este un mascul bun reproducător, a avut de a lungul anilor 18 pui (din 89) care au obţinut calificativul Foarte bun şi Bun. Despre el şi despre calificarea porumbeilor povestesc mai târziu.

Din anul 1993 am avut două semisoră din partea mamei şi una din partea tatălui care au fost încercate şi la reproducţie.
392362/92 puiul femelei Hu3131 0926/85 cu un mascul de la Kotymány Imre. Era o porumbiţă destul de reuşită cu clasări bune şi în concursuri. Dintre puii ei una era chiar foarte bună. A fost împercheat şi cu Campionul, dar din păcate am pierdut pe puii lor de la concursuri, deşi iniţial erau pentru reproducţie.
392363/92 erau surori de cuib cu 392362/92. Era mai puţin reuşit, un pic prea mare, mai lent şi de la concursuri. Cu semifratele de a ei 024543/92 a avut un pui 051179/97 de asemenea cu talie mare, dar foarte ambiţios de la concursuri şi destul de bun şi la reproducţie. El este tatăl porumbelului cu cele mai multe clasări dintre ai mei 034124/99.
392356/92 a fost puiul masculului Cu8138/89 cu o porumbiţă născută deja la mine. A fost o porumbiţă foarte bună, dar din păcate nu mai am nici un descendent din ea.
În general puii de culoare albastră erau mai buni dintre descendenţii familiei.

luni, 4 octombrie 2010

1992

Primul an când am încercat puii rezultaţi din porumbei nou achiziţionaţi a fost 1992. Stolul a fost destul de heterogen din punct de vedere al originii, provineau din 10 perechi necunoscute.
Prima serie de pui erau din luna martie şi aprilie iar pimele zboruri am început cu ele la 28.VI de la 15 km, apoi 18, 60, 140 şi nu am avut decât o singură pierdere! Ultimul zbor care am avut programat cu ele era de la Oradea cc 280 km la data de 30.VII.1992.
Am înpachetat cei 29 de porumbei în trei cutii de carton şi am rugat-o pe nevasta mea să-i ducă la Oradea cu trenul şi ca să nu meargă singură a dus-o cu ea şi pe fetiţa, ea avea trei ani la aceea dată, iar pe copilul mai mic a lăsat-o la bunici fiind prea mic încă pentru o asemenea excursie. Speram că acceptă călătoria, dar nu eram sigur, cu atât mai mult că nu a mai fost niciodată singură aşa depatre, iar pe deasupra mai trebuia să schimbe şi trenul la Sighişoara. De faptul că nu are voie să transporte animale vii pe tren nici nu i-am spus, nu cumva să se răzgândească.
Era important să meargă ea ca să pot astepta eu porumbeii, să văd care vin primii. Am explicat cum să facă: când ajunge în gară la Oradea să meargă cu cutii într-un loc mai retras, să scoată primul pui din cutie, să noteze seria şi ora, iar pentru siguranţă să lipească pe inel o bucăţică de leucoplast cu numărul de ordine şi să elibereze, după cinci minute să procedeze tot aşa cu al doilea şi aşa mai departe până termină. Apoi să vină acasă.
Timpul a fost frumos, dar destul de cald. Primul sosit a fost unul dinrte cei mai mici la 17:35, urmat la un minut de altul, care a fost lansat cu o oră mai târziu, iar până seară nu a mai venit nici una. Seara la 20:18 a sosit gutul cu matricolul 13653/81, iar la ora 21:45 a ajuns şi nevasta acasă cu trenul, misiunea fiind îndeplinită.
Sincer să fiu aşteptam să sosească mai multe în prima zi. Apoi a doua zi a mai venit încă zece porumbei, printre ele fiind şi sora masculului 13653/81, deci nu am pierdut nici unul din familia lor. Erau fraţii masculului 024527/92, poreclit de mine mai târziu Campionul.
Bilanţul final a fost 20 sosiţi, 9 pierduţi.
Am mai avut încă două asemenea lansări, dar de la distanţe mai mici unde au participat şi ceilalţi fraţi a
Campionului pierzând numai unu.Toamna s-a pierdut de acasă încă doi.
La sfârşitul sezonului nu mai aveam decât cinci perechi de porumbei la matcă.
Uite aşa a început cariera familiei Cu8138/89 x Hu3131 0926/85.

vineri, 1 octombrie 2010

Septembrie 2

Data trecută cred ca am scris prea mult, şi eu m-am plictisit recitind.
Acum am să scriu mai puţin şi anume despre ce am făcut în a doua jumătate a lunii septembrie.
După ce s-au terminat concursurile cu porumbeii adulţi am început să administrez mâncarea la discreţie. La amestecul de grăunţe folosit în timpul concursurilor am mai adăugat o parte de grâu şi o parte de porumb (cc.66%) ca să mai fac puţină economie. La puii care mai participau la concursuri am dat aceaşi mâncare ca mai înainte.
2010 a fost un an mai capricios şi în privinţa puilor. Nu numai că nu erau la fel de bine dezvoltaţi ca în alţi ani, dar s-au şi pierdut mai multe la concursuri ca de obicei. De aceea nici nu am forţat cu prea multe concursuri (5), iar după primul concurs de peste 340 de km nu am mai trimis decât pe cei din a doua serie, iar la data de 8 IX. am trecut puii la adulţi. Împreună am ţinut femelele cu masculii şi porumbeii tineri încă până la 27 IX, ca să se obişnuiască cu noul adăpost. Am mai infiinţat câteva locuri de odihnă pentru cei nou veniţi.
Sub perechile care mai aveau ou am schimbat ouăle bune cu ou vechi ca să nu mai forţeze cu creşterea puilor.
La data de 27.IX am separat femelele de masculii. Femelele înpreună cu câţiva masculi mai agresivi am trecut în coteţul puilor, iar masculi mai liniştiţi au rămas la locurile lor. Am luat odihnitoarele de pe perete şi am eliberat boxele goale ca să poată ocupa fiecare câte una. Numai boxele masculilor bătăuşi am închis-o ca să nu fie ocupat de vreun tânăr neinspirat. Masculii ,,pedepsiţi", rănân cu femele încă aproximativ 7-10 zile până când tineretul prinde curaj, iar când o să am mai mult timp am să le las la locuriile lor. Încă cel puţin o zi mai supraveghez până când se instalează erarhia in coteţ. Cei care nu vor să se conformeze (masculi agresivi) şi caută să ocupe mai multe boxe trec înapoi la femele sau la matcă pentru câteva zile.
Ţin foarte mult la ordinea în crescătorie! Consider că este deosebit de important să se instaureze o erarhie între porumbei, însă fără să fie unii prea dominanţi şi fiecare să aibă boxa lui unde el este stăpânul.
În anii trecuţi tot asa am procedat, însâ cu cc. 2 săptămâni mai târziu ca acum.