luni, 28 februarie 2011

Observaţii personale 14

Antrenamentele în timpul săptămânii de multe ori sunt foarte bine venite, dar reprezintă totodată şi un risc de accidentare, sau de a fi prins de uliul cu această ocazie.
Aş putea enumera cel puţin cinci asemenea evenimente, când în urma unui antrenament de 5-10 km porumbelul cel mai bun s-a întors cu aripa ruptă, cu coada smulsă, lovită la ochi, sau nu s-a mai întors de loc.
Pentru evitarea evenimentelor neplăcute, de obicei în ziua îmbarcării dau drumul la porumbei dis de dimineaţă când încă nu se lucrează la vecini şi îi închid cât se poate de repede, sau nu mai dau drumul de loc.
Am păţit ca dând drumul dimineaţă la ora 7 la porumbei, când încă totul a fost liniştit, iar la 7:30 au venit dulgherii la vecin să repare acoperişul casei, speriându-i pe prumbei, de abia am reuşit să-i închid după masă.

duminică, 27 februarie 2011

0738141/2010

Este o femelă gută, destul de neânsemnată, cum sunt de fapt toate femelele tinere, cum v-am mai amintit.
Un singur mascul are pui de culoare aşa închisă, un mascul de la Ledán László de origine Aarden, tatăl lui provine de la Demeter László un columbofil tot de la Sf. Gheorghe. De la acest mascul am avut pui foarte buni, însă nu destul de constante de la fonduri şi nepoţi consangvini cu moţ. Mama este o femelă foarte consangvină pe familia porumbeilor mei.
Nu ştiu să vă spun prea mult despre comportamentul ei, dar mi-se pare destul de echilibrată.
La concursul puilor a avut trei clasări, din patru lansări, deci este mulţumitoare prestaţia ei.




Am postat şi fotografia aripii, ca exemplu, mai mult pentru începători, au penele mai subţiri (aşa au femelele) şi mai ascuţite.
Ce sper de la ea în viitor: dacă nu se pierde prea devreme, are şanse să facă chiar şi normă. Se pare că anul asta nu vom avea concursuri de viteză şi demifond suficiente pentru normă, deci eventual la general are şanse.

791143/2009

Este frate cu porumbelul prezentat mai înainte, cu ceva mai tânăr, deci ceea ce priveşte originea nu am ce să vă spun nimic în plus.
Ca şi rezultate este printre cei mai slabi. Este un porumbel lacom şi obraznic, prudent, dar mereu se înghesuie primul pentru mâncare, se urcă chiar şi pe mine pentru a se alege cu ceva mai gustos. Nu prea suportă să fie luată în mână, se luptă până ce-l eliberez. Pe lângă asta are şi penele din aripă mai late şi mai rotunjite, cea ce iar nu este ceva prea preferat de mine. Momentan s-a şi îngăşat puţin.





Cred că supravieţuind sezonul 2010, va reuşi să se descurce şi în anul 2011, dar nu aştept prea mult de la el, cred că va fi cel mai slab din generaţia lui. Dintre fraţii lui din anii anteriori am mai avut porumbei cu rezultate slabe în tinereţe, dar foarte bune după a treilea an de viaţă, deci poate şi el îşi va dovedi calităţile după trei an.

791101/2009

Este un mascul albastru cu destul de multe pene albe în aripă. Este puiul cel mai reuşit dintre cei şapte a masculului tărcat de la Ledán László. Mama lui este o femelă albastră de reproducţie foarte bună reproducătore, după aprecierea mea, cu strămoşi foarte buni şi pui promiţători, constanşi la zboruri.

V-am prezentat o fotografie a aripii acestui porumbel, pentru a putea fi comparată cu aripa fratelui său, care are penele mai late şi mai rotunjite, formă mai puţin preferată de mine.
Ca şi pui a avut şase clasări din opt lansări, iar la concursuri din 2010 nu a strălucit în mod deosebit, dar a avut sosiri destul de promiţătoare la ultimile fonduri, care au fost deosebit de grele.
Nu este lacom şi se satură destul de repede. Este prudent, dar nu fricos şi nici isteric.
Datorită faptului că în sezonul trecut rezultatele lui erau destul de previzibile, chiar dacă nu erau şi cele mai bune, cred că am să-l nominalizez în echipă şi în 2011. Nu intenţionez să trimit la maratoane, dar aştept rezultate bune de la el la fonduri şi sper, că nu mă voi înşela.

marți, 22 februarie 2011

Observaţii personale 12

Din columbăriile noi se nasc rezultate mult mai bune la început, decât din cei populate de mult de porumbei.
Motivul cred că este încărcătura bacteriană, care după un anumit nivel cred că este dăunător, sau microflora mai sănătoasă a crescătoriei curate.
De acea fac dezinfecţie măcar odată pe an!
Nu mă refer la crescătorii ultramoderne, care nu le plac porumbeilor!
Poate nu este o observaţie chiar aşa de originală, fiind că am citit şi la alţi, denumind: efectul crescatoriei noi.

sâmbătă, 19 februarie 2011

Tratament, tratament preventiv, vaccinare

Iar nişte teme banale, practic poate neînsemnate, dar greşeală de interpretare foarte frecventă, deci merită rostit câteva cuvinte şi pentru acest subiect.
Tratamentul se face de obicei la animale bolnave cu diferite medicamente, folosind doze mai mari şi pe o perioadă mai îndelungată, sau chiar până şi după vindecarea bolnavului. Uneori este suficient să tratăm numai porumbelul îmbolnăvit, dar în cazul bolilor infecţioase este mai indicat tratarea întregului efectiv.
Tratamentul preventiv se aplică la animale sănătoase, sau clinic sănătoase. De obicei se foloseşte doze mai mici, dar nu sub cele indicate în prospectul medicamentului (!!), şi pe o perioadă determinată. Sunt indicate să fie făcute în perioada anului când nu sunt concursuri şi înaintea vaccinărilor. Cu aceste tratamente preventive se pot evita apariţia diferitelor boli infecţioase şi parazitare, dar şi cele produse de anumite carenţe minerale sau hipovitaminozele. De obicei se tratează deodată întregul efectiv.
Vaccinările sunt metode de prevenire a bolilor infecţioase, prin administrarea diferitelor vaccinuri, pe diferite căi. Vaccinurile sunt tulpini de bacterii, sau virusuri slăbite, sau omorâte, sau cu virulenţă scăzută, care produc o reacţie din partea organismului în urma cărora organismul recunoaşte agentul cauzal şi produce anticorpi împotriva lui . Aceste anticorpi rămân în sângele animalului vaccinat, dar mecanismul de apărare a organismului rămâne încă o perioadă activă, producând noi anticorpi şi organismul devenit în aşa fel imun faţă de boala respectivă. Calea de administrare a vacinului poate fi injectabilă, pe cale orală, aeriană (aerosoli), sau prin picături în ochi, sau în nară. Deci tot vaccinare facem şi când administrăm de ex. LaSota în apa de băut a porumbeilor.
Este indicată să vaccinăm deodată tot efectivul pentru o anumită boală.
Sunt vaccinuri care imunizează organismul numai pentru o singură boală, dar sunt şi pentru mai multe boli deodată. Perioada imunităţii dobândite poate să fie diferită în funcţie de vaccinul folosit.

vineri, 18 februarie 2011

791150/2009

Este un mascul foarte reuşit după mine. Fiind pui din a doua jumătate a sezonului nu i-am asigurat destule posibilităţi de afirmare, nici când era pui, nici la vârsta de un am. Deci practic a fost protejat.
La vârsta de un an a fost lansat la un singur concurs de fond, de unde s-a întors în ziua lansării, dar prea târziu ca să se claseze. De fapt a fost un concurs foarte greu şi s-a întors murdărit de păcură. Erau murdare şi penele din aripă şi de acea a scăpat de celălalte încercări.
Ca şi origine provine dintr-o familie foarte bună. Tatăl este un mascul foarte consangvin dintre porumbeii mei vechi, iar mama este femela Hu23 67489/2003 de la Hartman. Erau partu fraţi, dintre care una a rămas la Sighişoara când era pui, iar celălalte două surioare erau cei mai buni porumbei de un an la fond. Am mai pomenit de ele, una era acea care s-a lovit de fereastră.

Ca şi comportament este un porumbel echilibrat din toate punctele de vedere, este calm, nu prea lacom, termină de mâncat printre primii. Deci are toate calităţile unui viitor campion. În anul 2011 am să împerechez iar părinţii şi încerc să las pui cât mai multe de la ei.
De prognostic nu ştiu dacă mai este cazul să vorbesc, după atâtea laude, aştept să fie printre cei mai buni.
Totuşi trebuie să precizez că până acum porumbeii care erau aşa de mult apreciaţi de mine s-au pierdut de acasă primăvara, încă înainte de a-şi demonstra supremaţia. De aceea caut să nu mă ataşez prea mult de nici un porumbel. Porumbeii prea reuşiţi din această cauză nu sunt preferaţi de mine, suportând greu dezamăgirile.

luni, 14 februarie 2011

Alimentaţie

Doresc să rostesc câteva cuvinte despre alimentaţia porumbeilor.
Pare un subiect deja mult discutat şi răsdiscutat de alţii, mult mai pricepuţi ca mine, totuşi vă prezint şi viziunea mea în această problemă.
Ţin minte în copilărie administram porumbeilor ce am avut, în primul rând grâu, porumb şi orz, dar de multe ori s-a întâmplat ca am dat numai pâine, sau orez (furată din bucătărie), neavând bani de grăunţe. Niciodată nu am avut un efectiv mai mare de 10-12 porumbei, deci pâinea rămasă de la masă, sau câţiva pumni de orez din cămară înlocuia o masă.
Rezultatele erau şi ele pe măsură, dar fiindcă nici ceilalţi columbofili nu aveau hrană mult mai bună, diferenţa nu era prea semnificativă.
Mai târziu când am intrat în asociaţie am primit gozuri valoroase, care de multe ori erau mai mult seminţe de buruieni, decât grâu, sau în cel mai bun caz conţinea maximum 15-20% boabe de grâu şiştăvite, care mă tem că nu a avut valoare nutritivă aproape deloc. După cum am scris în postările anterioare nici rezultatele celorlalţi columbofili, mai în top, nu erau extraordinare, porumbeii care soseau în prima zi de la 700-800 km erau o raritate.
La ora actuală aproape în toată ţara se poate cumpăra ,,mâncare la sac" de calitate cum nu vedeam nici în vis în anii trecuţi.
Cum procedez eu în situaţia acestui belşug. Cumpăr anual cc 9-10 (200-250 kg) saci de mâncare gata amestecată din sortimente diferite şi încă grăunţe din piaţă cc de două ori mai mult. De la piaţă iau porumb, grâu, orz şi floarea soarelui.
Iarna aşa cum am mai scris dau mai mult orz, iar cum ne apropiem mai mult de primăvară încep să dau treptat porumb, grâu şi puţină floarea soarelui, orzul mai rămâne cc 20-25 %.  Înainte de a împerechea porumbeii încerc să-i mai îngaş puţin, fiindcă şi aşa cu ocazia formării perechilor vor să scadă din greutate în mod simţitor.
Înainte de vaccinări cu 10-15 zile îmbunătăţesc alimentaţia cu porumb, grâu şi floarea soarelui.
Înainte de a depune ouăle mai cresc procentul porumbului, iar după ouat, cât timp clocesc, iarăşi cresc procentul orzului. În perioada creşterii puilor caut să alimetez porumbeii cât mai bine, dar nu din punct de vedere al calităţii, ci al cantitatea primite. În această perioadă predomină porumbul, cu toate că mai de dorit ar fi creşterea procentului leguminoaselor, pentru a satisface nevoile de proteine ale puilor aflaţi în creştere, dar nu mereu am această posibilitate. După observaţiile mele această carenţă de proteine nu se manifestă în dezvoltarea puilor, iar chiar dacă ar fi demonstrabilă cu măsurători şi comparaţii amănunţite, cu timpul diferenţele se şterg.
În perioada antrenamentelor şi primelor concursuri de viteză primesc tot mâncare mai sărăcăcioasă, abia după al treilea concurs încep să dau şi din mâncarea luată de la magazin, dar nu mai mult de 20-25%, apoi treptat cresc procentul până la 70-80% când ajungem la fonduri şi maratoane, dar niciodată nu dau numai mâncarea aceea ,,de la sac". Mai mult înainte de îmbarcări la maratoane sau fonduri mai grele dau până la 50-80% porumb de bună calitate.
După ce trec porumbeii la văduvie, sunt alimentaţi numai cu grăunţe de foarte bună calitate, ,,de la sac" şi porumb, dar cu raţii mici, câte o lingură de supă rasă pentru un porumbel zilnic de două ori (aproximativ 30 g), deci aproape mereu sunt flămânzi. Numai înainte de îmbarcare cresc raţia, iar ultima zi dau la discreţie, baza fiind porumbul. Cu toate că mi-sa părut că sunt flămânzi, cănd primeau cu porţie, nici în zilele când dau la discreţie nu se consumă decât cu 10-15% mai mult.
Faţă de văduvi, cei de la natural pot să primească raţii mai mari, mai ales dacă cresc şi pui, dar trebuie ţinut cont şi de declanşarea şi desfăşurarea mai timpurie a năpârliri, ceea ce poate compromite rezultatele din a doua jumătate a sezonului.
Puii la început, când sunt înţărcaţi, primesc mai mult grâu, apoi porumb, iar mai târziu încep să dau şi din amestecul luat din comerţ. Ei fiind în dezvoltare consumă mai mult şi au nevoie şi de sortimente diversificate, mai ales de boabe leguminoase, cum ar fi mazărea de exemplu. Până la urmă ei consumă cel mai mult din mâncarea scumpă.
Concursul puilor se suprapune cu năpârlirea adulţilor şi îmbunătăţesc mâncarea în sensul că încerc să dau mai mult ,,de la sac", fără să fac excese.
După cum cred că aţi observat sunt de părere că grăunţele cele mai răspândite şi cultivate şi la noi ar trebui să constituie baza alimentaţiei porumbeilor. Multitudinea de grăunţe necunoscute, sau abia cunoscute din mâncarea luată din comerţ sunt şi ele bune (mai ales la văduvi, pt a stimula pofta de mâncare), dar mai mult sunt pentru reclamă.

sâmbătă, 12 februarie 2011

559107/2008

Este fratele de cuib a femelei descrise mai înainte. Referitor la familia lor mai doresc să spun că erau doi  fraţi şi două surori şi toţi patru au terminat cu rezultate promiţătoare sezonul concursurilor puilor şi concursurile la vârsta de un an. Din păcate, însă anul trecut una s-a întors de la un concurs greu cu aripa ruptă, iar pe un alt frate de a lor l-am pierdut de la un alt concurs de fond. 


Este un porumbel albastru deschis, cu coadă lată, destul de prudent, dar nu sperios. Nu pot să zic că este agresiv cu ceilalţi porumbei, dar a reuşit să ocupe o boxă în compartiment în rândul de sus şi pare destul de mulţumit cu acel loc. La mâncare nu se înghesuie prea tare, dar momentan pare puţin îngrăşat.
Masculul din imagine anul trecut a fost lansat la două concursuri de fond obţinând două clasări şi la doi de maraton, de unde s-a întors a doua zi, fără să se claseze.
Pentru anul 2011 prognostizez rezultate mai bune, sper că se va clasa şi de la maratoane, unde va fi trimis cu siguranţă, dacă nu se va accidenta sau pierde până atunci.

559106/2008

A pornit cu piciorul stâng în viaţă, fiind un pui puţin subdezvoltată, dar a recuperat repede handicpul iniţial şi la vârsta când am început să zbor puii, deja era aproape normal dezvoltată. Mai mult de la al doilea zbor, care era şi deosebit de greu a sosit prima în crescătorie cu un avans destul de considerabil. În continuare nu a făcut alte surprize plăcute, dar a supravieţuit şi ultimul concurs a puilor de unde am avut pierderi masive.
La vârsta de un an a continuat să-mi servească surprize plăcute sosind printre primii de la mai multe concursuri de fond,dar din păcate cu punctaje destul de modeste.
Aşteptam să continue seriile bune şi în anul 2010, dar din păcate nu a fost aşa obţinând numai două clasări de la fonduri. Fiindcă s-a înpuţinat mult până la sfârşitul sezonului numărul porumbeilor din echipa de maratoniste am trimis şi la ultimul maraton de 997 km de unde a sosit a doua zi, fără să se mai claseze.




Ca şi origine este puiul masculului 034124/99 şi unei femele de la Hartmann cu matricolul Hu23 66290/2003.
Este o porumbiţă frumuşică, dar poate puţin mai gingaşă decât ar fi de dorit pentru maratoane. Ca şi comportament este destul de blândă, se urcă pe mâna mea pentru a se alege cu câteva boabe mai gustoase, dar se satură repede de mâncat şi nici nu se îngraşă. Cred că nu ar strica să fie puţin mai mare ca şi mărime corporală.
Cu toate că nu a strălucit de la concursuri în anul trecut, totuşi sper să revină în formă şi să obţin cu ea rezultate mai bune în anul 2011.

vineri, 11 februarie 2011

Viermi

Viermi este un titlu neştiinţific, şi probabil aspru criticat de eventualele medici veterinari, care citesc această descriere. Am recurs totuşi la acest titlu de dragul de a folosi limbajul columbofililor de rând.
Porumbeii sunt parazitaţi de mai multe specii de helminţi (viermi) care, dacă infestaţia este masivă produc pagube însemnate.
Doresc să accentuez că numai infestaţia masivă, la fel ca în toate parazitozele de fapt, este cel care dăunează în mod deosebit organismului. După unele cercetări mai noi (nu ştiu dacă sunt suficient de comfirmate) o infestaţie slabă cu anumiţi paraziţi este bine tolerat de organismul gazdă şi previne o serie de alergii.
În mod normal organismul porumbeilor sănătoşi şi bine hrăniţi poate menţine nivelul infestaţiei la un nivel optim, dar o furajare deficitară, aglomeraţia, sau alte probleme de sănătate, poate să ducă la înmulţirea excesivă a paraziţilor.
La porumbei se parazitează nematode, capilarii şi tenii .
Nematodele sunt ascarizii cu numele ştiinţifică de Ascaridia columbae, viermi rotunji vizibli şi cu ochiul liber de o lungime de câteva cm şi de cc 1 mm grosime, de culoare albă. De obicei parazitează în prima parte a tractusului intestinal, dar în infestaţii masive se pot cantona şi în porţiunea mai posterioară a intestinelor, producând chiar osbstrucţia intestinelor în cazuri infestaţiilor foarte grave. Uneori se pot vedea şi în găinatul porumbeilor, dar acest fapt denotă deja o infestaţie mai gravă.
Paraziţii adulţi depun ou în lumenul intestinal, care după ce se elimină în mediul exterior în anumite condiţii favorabile lor, trec printr-un proces de maturare, devenind infectante în 8-10 zile, putând provoca îmbolnăviri, păsările se infectează ingerând aceste ou.  Rezistenţa ouălor în mediul exterior la uscăciune şi la razele solare este mică, la fel şi frigul de sub 0 grade distruge repede. În schimb la umbră şi cu o umiditate optimă rezistă până la 250 zile, sau chiar mai mult de un an. Temperaturile de peste 80 de grade de asemenea omoară în mai puţin de două minute.
Au o durată a vieţii până la aproximativ 3 luni.
Capilariile sunt viermi cu denumirea de Capilaria caudinflata şi Capilaria obsignata, tot de formă rotundă, dar subţire de numai câteva zecimi de mm şi de 1-2 cm lungime, deci foarte greu vizibile cu ochiul liber.
Asemănător ascarizilor şi Capilariile obsignata depun ou care ajungând în mediul exterior se embrionează în cc 15-20 zile devenind apte de a îmbolnăvi porumbeii. Ouăle au rezistenţă asemănătoare ascarizilor.
Formele adulte trăiesc în intestinul subţir al porumbeilor stând cu capul fixat în pereţii intestinelor şi consumând sângele organismului gazdă. Au o durată de viaţă de până la cc 9 luni.
Teniozele, sau cestodozele sunt parazitoze produse de viermi plaţi, segmentaţi. La porumbeii paraztează tenii din familia Davaineidae cum ar fi Raillietina crassula şi din famila Hymenolepididae: Hymenolepis columbae. Aceşti paraziţi au nevoie pentru a încheia ciclul biologic şi a deveni infectanţi de diferite gazde intermediare cum ar fi melci tereştri şi diferite insecte, porumbelul se infectează consumând aceste gazde intermediare, deci nu se ia de la un porumbel la altul. Prin acţiunea lor în intestinul poate provoca şi leziuni prin care se crează porţi de intrare pentru diferiţi bacterii patogeni, dar consumând substanţele nutritive şi vitaminele din intestinul gazdei poate provoca carenţe de vitamine B, manifestată prin simptome de tip nervoase.
În cazul porumbeilor bolnavi uneori se pot observa tenia atârnând din cloacă.
Aceşti paraziţi descrişi mai înainte, trăiesc de obicei în tractusul digestiv al organizmului gazdă şi se hrănesc cu sângele porumbeilor, sau cu secreţile din intestin, precum şi cu alimentele în curs de digerare. În afară de sustragerea substanţelor nutritive de la organism mai produc în urma metabolismului lor şi substanţe dăunătoare porumbeilor, producând uneori chiar şi intoxicaţii şi malabsorbţia substanţelor nutritive. În cazul ascaridiozei se pot întâlni şi simptome nervoase, asemănătoare cu cei din paramixoviroză.
Ca şi simptomatologie de obicei nu se diferă prea mult de felul parazitului. Cel mai des se îmbolnăvesc păsările tinere. Aşa cum am mai amintit numai infestaţiile masive duc la îmbolnăviri cu forme clinice cronice de obicei. În aceste cazuri porumbelul bolnav este abătut, cu penele zburlite, fără poftă de mâncare, uneori cu stare diareică, iar după o perioadă mai lungă se slăbeşte mult, uneori chiar până la cahecsie. În cazul infestaţiei cu capilarii găinatul poate prezenta şi urme de sânge, aceşti paraziţi stând cu capul înfipt în peretele intestinelor, consumând sânge, deseori cauzând anemierea porumbeilor cu infestaţie masivă.
Pe lângă cele amintite în organismul porumbeilor mai trăiesc şi alţi viermi parazitând în diferite organe, de ex. pulmon, trahee, esofag, producând simptome respiratorii manifestate prin respiraţie dispneică, zgomotoasă. Odată cu tratarea celorlalţi viermi intestinali se elimină şi aceşti paraziţi din organism. Sunt sensibile mai ales la ivermectină, sau abamectină.
Diagnosticul: după cum aţi văzut, simptomele nu sunt caracteristice, deci diagnosticul exact se pot pune numai prin examen microscopic, căutând ouăle paraziţilor în fecalele păsărilor, sau în urma necropsiei cadavrelor, eventual observând paraziţii în găinat.
Diagnosticul diferenţial se face faţă de boli cu simptomatologie asemănătoare:
  1. paramixoviroză: evoluează cu diaree falsă şi siptomele nervoase, dar apare la mai mulţi indivizi deodată , deci are evoluţie enzootică - epizootică, simptomele apar mai brusc, are evoluţie mai acută, apar mult mai multe cazuri cu simptome nervoase.
  2. paratifoză: găinatul are culoarea de culoarea verzuie, simptomele nervoase apar mai rar, dar apare şi forma articulară, are o evoluţie mai sporadică.
Tratamentul: mai de mult s-a folosit în special medicamente pe bază de piperazină (Ascatrix) pentru combaterea ascaridozei şi capilariozei, dar azi se folosesc medicamente cu spectru mai larg din grupa bendazolilor (albendazol, fenbendzol, mebendazol, Vermizol, Helmizol ect.), care au oarecare efect şi asupra teniilor. Tetramizolul este un medicament cu efect bun, având şi efecte imunostimulatoare, dar nu are efect asupra teniilor.
Mai nou este folosit ivermectinul, care are acţiune bună asupra capilariilor şi ascarizilor, dar nici asta nu acţionează asupra teniilor. Abamectinul este un medicament şi mai nou cu efecte asemănătoare ivermectinului. Eu de cc 5 ani folosesc cu efect bun ivermectinul câte 1-2 picături pe pielea gâtului şi pe spatele porumbelului.
Cu ocazia tratamentului trebuie tratat tot efectivul, altfel riscul de reinfestare rămâne.

Ca şi o remarcă personală: în cei peste 40 de ani de columbofilie şi 25 de medic veterinar nu am văzut viermi la porumbei, decât o singură dată un singur ascarid. Capilariile într-adevăr nu se văd, sau se văd mai greu, dar nici de ei nu am avut parte la porumbei (din fericire) şi nici tenii nu am văzut, în schimb am auzit de la alţii, câte un porumbel infectat. Examen de laborator nu am solicitatt în această direcţie, dar tratament fac anual o dată, fără să fiu convins că este necesar.

miercuri, 9 februarie 2011

791115/2009

Este fratele bun a masculului prezentat mai înainte (79116/2009), de acea nici nu scriu mai mult de origine.
Ca şi pui l-am considerat cel mai reuşit porumbel din an. Ţin minte că mai hoinărea câte odată, întorcându-se odată însemnat cu un inel. După ce l-am ţinut închis după acest eveniment, nu a mai plecat.
După cum se vede şi din imagine este un porumbel frumos, puternic, destul de agresiv cu ceilalţi porumbei, prudent cu mine, dar poate mănâncă puţin mai mult, sau numai mie mi se pare aşa, dar momentan este cam înrgăşat. Aş prefera să fie cu ceva mai mic, sau un pic mai lung. Are musculatură excelentă.
Fiind mai puternic ca ceilalţi, a reuşit să ocupe o boxă în rândul de sus şi se pare că este şi mulţumit acolo, nu deranjează pe ceilalţi colocatari.
În sezonul 2009 ca pui a reuşit să obţină normă la viteză pui, avănd şi o clasare foarte bună de la ultimul concurs. Anul 2010 nu a fost chiar aşa de reuşit pentru el, clasându-se numai de trei ori, având şi două întârzieri, prima de 2 zile de la Bratislava 642 km pe timp canicular şi una de la Viena 700 Km de unde a venit după o săptămână, dar de această dată erau ploi puternice pe tot traseul.
Cu toate că se putea şi mai bine în 2010, totuşi cred că am ce aştepta de la el în sezonul următor, cel puţin o normă la fond este cerinţa minimă.

791116/2009

Este un mascul albastru din încrucişările de linii amintite mai înainte, deci practic o experienţă promiţătoare, tatăl fiind un porumbel consangvin din incest pe femela Hu23-67489/2003, iar mama una consangvină pe porumbeii mei vechi.
Fotografia este făcută în anul trecut, acum arată un pic mai bine. Este un porumbel cu corpul şi penele lungi, puternic, detul de bătăuş, dar prudent cu mine. Şi el a fost convins toamna că ocupă toate boxele din compartiment, a fost nevoie de intervenţia mea pentru a ajunge la un alt punct de vedere mai paşnic. La ultimul examen când l-am luat în mână, era într-o condiţie optimă, nici prea gras, nici slăbit, dar mi-sa părut un pic corpul şi aripile prea lungi, cea ce este de dorit, dar nici excesurile nu sunt bune, dar aici nici nu este cazul.
In sezonul 2010 la primele cinci concursuri s-a clasat, de obicei nu prea în faţă, dar nici rău, iar din ultimile patru fonduri a reuşit numai unu să claseze, mai trebuia una să aibă norma la fond. De la trei fonduri grele a sosit a doua zi, fapt probabil condamnabil de unii, dar nu şi de mine.
La ce aştept de la el? Sper să facă norma la fond, o să-l trimit la toate fondurile, dar nu şi la maratoane.

luni, 7 februarie 2011

559101/2008

Este fica masculului Hu07 34300/2000 maratonistul de la Hartmann şi unei femele foarte consangvine pe porumbei mei vechi.

Este o porumbiţă frumuşică cu multe calităţi bune, dar nu ştiu de ce, nu-mi inspiră prea multă încredere. Momentan arată chiar bine, nu este prea grasă, penele srtălucesc, mănâncă normal şi când are posibiltate caută să ocupe înapoi boxa unde a cuibărit în anii trecuţi cu toate că este ocupat de un alt mascul de un an. Ca şi un dezavantaj mi-se pare puţin prea gingaşă ca şi fizic pentru eforturile concursurilor de maraton.
Ca şi pui a reuşit să facă norma la categoria de viteză pui, la un an de asemenea a avut sosiri destul de bune de la fonduri. Cu toate aceste antecedente promiţătoare nu am avut încredere prea mare în ea şi în anul 2010 am introdus-o în echipa de maraton din cauza că pierdusem porumbeii mai bătrâni. Aşa s-a întâmplat că a participat la două maratoane de 997 km şi de la primul spre surprindera mea a sosit prima, iar de la a doua nu s-a mai clasat.
În sezonul care vine sper să-mi servească tot surprize plăcute ca şi în anii trecuţi. Acum am cu ceva mai multe speranţe de la ea ca mai înainte, dar nici acum nu se află printre favoriţi.

duminică, 6 februarie 2011

Formarea perechilor

Cu sosirea lunii februarie ne apropiem tot mai mult de sfârşitul sezonului mort al columbofiliei. Termenul de sezon mort este oarecum greşit, fiindcă după cum aţi văzut (cei care citesc mai regulat blogul) şi în această perioadă zilnic am făcut ceva la porumbei. Totuşi trebuie să recunosc că nu pentru această perioadă mă ocup cu ei.
Mulţi crescători deja în februarie încep reproducţia. Şi unele variante a văduviei presupune împerecherea timpurie. În anii trecuţi s-a întâmplat ca şi eu am împerecheat matca încă din luna februarie, dar neavând decât 3-4 perechi la această categorie nu a avut prea mare rost. Momentan am mai bine de 15 perechi, deci ar merita, dar totuşi, cred că nu am să fac perechile (la reproducători) mai devreme de 20 februarie.
S-a întâmplat de multe ori că cei care au cumpărat pui de la mine, m-au rugat să-i ajut la formarea perechilor. Am considerat ca o recunoştinţă faţă de mine solicitarea, am şi ajutat, dar nu cu încredere, fiindcă nu aşa este metoda mea de formare a perechilor.
În continuare am să mă refer la perechile de la care doresc să las pui pentru mine.
Încă din toamnă, în zilele mai liniştite fac planuri de împerecheri pe hârtie, deci teoretic, care însă pe parcurs se schimbă, chiar destul de substanţial. Porumbeii se schimbă din punct de vedere morfologic de la un an la altul, de aceea tineretul lăsat pentru reproducţie poate primăvara nu mai este aşa cum m-am gândit eu toamna că va fi, deci se impune schimbarea. Din cele spuse până acum deja cred că s-a înţeles că la potrivirea perechilor iau în calcul şi conformaţia porumbeilor. Mai mult sunt anumite impresii, pe care nu o pot defini, care mă ghidează. Deci se poate că doi porumbei se potrivesc ca şi origine, ca şi mărime, dar totuşi au ceva în ei, care mă face să nu-i pun împreună. Sunt convins că fiecare crescător are aceste intuiţii, în schimb unii au presimţiri mai viabile. Eu nu mă consider unul prea priceput în această privinţă, totuşi urmăresc intuiţia, pentru că aşa îmi place.
Deci prima este intuiţia, după acea urmează originea partenerilor. Caut să fie rude cât mai îndepărtate, de preferat să nu fie înrudiţi deloc. Totuşi merge de exemplu un unchi cu verişoara, sau invers, dacă de altfel se potrivesc bine şi nu sunt consangvini pe aceaşi linie. Din asemenea perechi am obţinut de multe ori pui valoroşi atât la concursuri, cât şi la reprodcuţie.
Iată o asemenea pereche (277762/2008 x Hu23 67489/2003) din anul  2009, care vor fi împreună şi în 2011.
Nu sunt convins nici de corectitudinea împerecherii unui prumbel dintr-o linie de viteză cu una de maraton, pentru a ameliora reciproc. Ştiu că aceste împerecheri sunt indicate de specialişti prestigioşi (am avut şi eu porumbei foarte buni din asemenea perechi), dar am citit şi păreri contrarii bazate pe argumentaţii logice, care merită să fie ascultate. De exemplu nici în ameliorarea cabalinelor nu se încrucişează rasele grele (ardenezi) cu rase uşoare (arabe) pentru a obţine cursieri de excepţii. Din asemenea împerecheri ar ieşii exemplare mediocre la solicitări de muncă şi exemplare mult prea slabe pentru a fi folosite la sport.
Din aceste considerente nici nu introduc în ultima  vreme porumbei de viteză în crescătorie.
Prima dată alcătuiesc mereu perechea cea mai bună, deci nominalizez masculul (sau femela) cel mai bun (după părerea mea), apoi caut pentru ea / el pereche, care de obicei este cel mai bun din sexul opus şi tot aşa mai departe cu următoarea perche, bineânţeles respectâd dezideratele amintite mai înainte.
Caut să evit porumbeii cu aceeaşi greşeli, ex. prea mari, sau prea mici. Dacă se poate evit să fie ambii cu ochi albi, sau galbeni, celelalte culori merg împreună. Ştiu că acest lucru nu are nici o raţiune, dar de la perechi cu culoarea ochiului deosebite sper pui cu ochii mai frumos colorate, care dacă nu este avantajos, dar nici dezavantajos, atunci de ce să nu aleg varianta mai frumoasă. Nu îmi plac porumbei tărcaţi şi nici cu aripă prea albă, de aceea caut să evit perechile, care probabil vor avea prea multe din aceste variante.
Nici doi porumbei prea sălbatici, fricoşi, sau blânzi nu recomand să fie puse în pereche.
Am un mascul care a avut mai mulţi nepoţi cu moţi. Cu toate că are descendenţi direcţi buni, caut să evit consangvinizarea pe linia lui. Porumbeii cu aspect diferit de aspectul general a stolului sunt mai predispuşi la atacul răpitorilor.
În mare astea sunt ideile şi în această ordine pe care urmăresc la formarea perechilor. De acea nu am încredere în împerecheri făcute fără să văd şi să prind poumbelul.

sâmbătă, 5 februarie 2011

371907/2009

După cum se vede este o porumbiţă inelată de un alt crescător. Am primit de la acelaşi crescător ca şi pe femela roşie, având aceaşi origine, deci provine dintr-o femelă primită de la mine cu un mascul olandez.



Are un aspect plăcut şi mărime corporală mijlocie. Cel puţin mie îmi inspiră şi încredere ca şi aspect. Şi din punctul de vedere al comportamentului cred că este foarte echilibrată, deci practic pot spune numai lucruri frumoase despre ea.
Rezultate la concursuri nu a avut cine ştie cât de bune, dar fiind dintr-a doua serie de pui, nici nu aşteptam eu mai mult de la ea. A avut cinci clasări în 2010, a participat la patru fonduri, şi s-a clasat la doi în mijlocul clasamentului.
În anul 2011 aştept să fie printre cei mai buni porumbei zburători ai mei.

vineri, 4 februarie 2011

791105/2009

Rar am avut o porumbiţă aşa de reuşită din punct de vedere a fizicului. Singura greşeală minusculă a ei este că pare a fi puţin-puţin prea lungă, dar nici pe acest lucru nu pot să zic cu convingere, câteodată mi se pare potrivită şi din acest punct de vedere. În schimb are comportament destul de isterică, nu prea suportă ca să fie prinsă, ceea ce nici nu este prea uşor, fiind foarte prudentă, chiar şi când mănâncă. Nu se înghesuie la hrănitor, dar totuşi pare mereu sătulă şi nici cu ocazia perioadei de repaus nu se îngraşă.
Este sora masculului 791122/2009 descris mai înainte, deci nu vă plictisesc cu descrierea originii.


Am mai avut o femelă cu rezultate promiţătoare din această familie care a fost prinsă de la un concurs deosebit de dificil, braconierul din judeţul Alba cerând 100 de lei ca s-o elibereze, bineînţeles că nu i-am dat, deci probabil aşteaptă şi azi să-i fie răsplătit munca.
Porumbelul din imagine a avut în scurta perioadă competiţională de doi ani 12 clasări din 17 lansări, deci un procent de 70,58%, ceea ce nu este un rezultat neglijabil, dar niciodată nu a reuşit să se claseze în fruntea clasamentului şi nici norma la fond nu a îndeplinit, în schimb a avut norma la viteză pui în 2009.
Cred că nu se va pierde nici în 2011 şi va avea şi norma la fond îndeplinită, dar nu aştept sosiri prea bune nici în acest an de la ea.

791122/2009

Este porumbelul despre care am mai scris în postările anterioare, că parcă i-a fost prins capul la hrănitor, cât au fost lăsaţi pe grija soacrei.
De atunci s-a refăcut complect, nu mai prezintă urme de suferinţă, inclusiv năpârlirea a decurs normal, deşi a prezentat probleme şi la acest capitol.
 Ca şi origine provine din încrucişări în care am pus multe speranţe. De partea tatălui fiind din linia femelei Hu23-67489/2003, de la Hartman, iar mama lui este fica campionului.
Nu are nimic deosebit în el, cred că nu l-aş alege dacă ar fi de vânzare la o licitaţie. Este prudent cu mine, dar nici la mâncare nu se înghesuie şi se satură destul de repede. Toamna când am mutat puii în compartimentul cursierilor se credea prea stăpân, ocupând două boxe. Cu greu am reuşit să-l conving că nu îi revine decât unu singur pentru fiecare mascul.
Rezultatele lui din sezoanele trecute sunt necalificabil de slabe. În 2010 de la primul concurs de 198 km s-a întors după ce s-au terminat zborurile, însă era vioi, sănătos şi cu cipul la picior. Nici nu ştiu de ce i-am acordat încredere, având şi masculi mai multe.
Prognosticul: nu sper prea multe de la el, orice clasări de la concursuri de peste 500 km vor fi surprize plăcute. Îi promit că o să trebuiască să recupereze absenţele din sezonul trecut, ba mai mult, poate va avea parte şi de un maraton. Dacă totuşi va fi şi toamna în crescătoria mea, bravo lui.

joi, 3 februarie 2011

Paraziţii

Paraziţii sunt organisme care folosesc alte organisme vii ca izvor de hrană şi ca mediu de trai. Parazitizmul ca fenomen biologic general, este o formă de asociere între fiinţe viieţuitoare. Parazitul trăieşte în, sau pe organismul gazdă, tulburând funcţiile gazdei.
Paraziţii se caracterizează prin aceea că îşi iau harna deja digerată aflată în intestinul gazdei, sau se hrăneşte cu sângele, sau alte substanţe din organismul parazitat.
În mod normal, deci parazitul este interesat să trăiască în pace cu organismul gazdă, altfel pierde şi el mediul care îşi asigură existenţa. Infestaţiile moderate, sau slabe nu afectează prea grav organismul gazdă, practic nu apar nici simptome, sau alte manifestări care să ne indice prezenţa parazitului în organism. Însă înmulţirea lor peste limită normală produc îmbolnăviri grave ale organismului gazdă, mergând până la moarte.
De a lungul convieţuirii paraziţilor cu gazdă, amândoi încearcă să dezvolte anumite mechanisme de apărare, pentru o convieţuire cât mai bună.
S-au făcut cercetări la oameni, care ne arată că nu în toate cazurile este dăunător o infestaţie cu anumiţi paraziţi.
În ţările mai puţin dezvoltate din America de sud, sau Africa oamenii şi în special copiii, sunt mult mai des parazitaţi, decât în ţările Europene, sau Americi de Nord. În schimb în aceste ţări dezvoltate mult mai mulţi oameni suferă de anumite boli alergice, decât în ţările mai slab dezvoltate. Aceste boli alergice de multe ori sunt mai grave şi mai greu tratabile, decât cele parazitare.
Ce se întâmplă de fapt?
Paraziţii de a lungul vieţii, pentru a asigura o convieţuire cât mai liniştită cu organismul gazdă, secretă o anumită substaţă, care ,,adoarme" sistemul imunitar al organismului gazdă, ca să nu deranjeze pe parazit. În schimb nu are nici interesul să dăuneze gazdei, deci ,,adoarmă" sistemul imunitar, numai puţin.
De aceea alergiile fiind reacţia sistemului imunitar, uneori prea excesive, faţă de anumiţi factori externi, sau interni, paraziţii reuşesc să modereze totodată şi aceste fenomene nedorite.
Fenomenul cred că este valabil şi în columbofilie. Folosind substanţele antiparazitare tot mai eficiente cu spectru larg, reuşim să scăpăm porumbeii noştrii de aceste vieţuitoare şi totodată şi de efectele benefice a lor. De aceea la poumbei apare iniţial starea alergică (destul de dăunătoare şi ea), asigurând porţi de intrare pentru microorganisme, complicănd la urmă cu anumite boli infecţioase.
Tratez şi eu de mulţi ani porumbeii împotriva paraziţiilor, dar oare este bine?
Această abordare a parazitismului am văzut într-un program pe postul de televiziune National Geografic şi se referea numai la cercetările din medicină umană, în schimb cred că este valabil şi în domeniu de columbofilie.

miercuri, 2 februarie 2011

791107/2009

Masculul albastru cu matricolul din titlul postării are origine destul de bună. Tatăl lui este consangvin pe femela Hu23 67489/2003, iar mama o femelă de asemena consangvină pe Campionul, deosebit de bună ca şi reproducătoare, dar din păcate acest porumbel a fost ultimul urmaş de a ei.


Este un porumbel cu aspect plăcut, destul de prudent, inteligent, cu musculatură bună, nu este lacom la mâncare şi se satură printre primii. Ca şi mărime este numai potrivit pentru concursuri lungi, nefiind nici prea mare nici prea mic.
Atât ca pui cât şi ca porumbel de un an a avut rezultate destul de constante, dar nu prea proeminente, îndeplinind normele la viteză pui şi la fond tineret, totalizând 11 clasări din 16 lansări.
Sper ca şi în sezonul 2011 să aducă clasări, dar cu punctaje cu ceva mai bune ca mai înainte. Nu cred că va fi cel mai bun porumbel de doi ani din crescătoria mea, dar sper să nu mă dezamăgească. Dacă supravieţuieşte sezonul, va fi componentul de bază a echipei în anul 2012.

marți, 1 februarie 2011

791129/2009

Este o porumbiţă destul de reuşită. Are un fizic destul de bun, capabil să obţină clasări la fond, dar şi la maratoane.

 
Părinţii ei erau la lotul de zbor şi spun că erau pentru că femela am pierdut-o de la primul maraton din 2010. Aşteptam mult mai mult de la ea, decât mi-a oferit până la urmă. Tatăl ei este un mascul destul de reuşit, însă şi el mai are de demonstrat ce ştie.
Erau două surioare din 2009, iar cealaltă a fost cea mai reuşită obţinând ca şi pui un loc fruntaş de la ultimul şi cel mai lung concurs de pui din 2009, cu un avans destul de considerabil faţă de ceilalţi porumbei din oraş. Din păcate era prea mofturoasă la împerechere şi a rămas fără mascul, pierzându-se mai târziu.
791129/2009 este de mărime mijlocie, tocmai cum trebuie să fie un porumbel de fond, cu ochi frumoşi, destul de blândă, dar nu cerşeşte mâncarea şi se satură repede.
Rezultatele ei erau mai bune la începutul sezonului 2010, de la ultimile două fonduri întorcându-se cu 2, respectiv 3 zile de întârziere. Tot aşa se întâmpla şi cu părinţii ei. Adevărul este că erau şi concursuri foarte grele!
Ce speranţe am de la ea? Cred că va rezista la solicitările propuse pentru ea, deci la concursurile de fond, însă nu ştiu dacă chiar va triumfa, mai degrabă cred că va avea rezultate bune spre mediocru.