Viermi

Viermi este un titlu neştiinţific, şi probabil aspru criticat de eventualele medici veterinari, care citesc această descriere. Am recurs totuşi la acest titlu de dragul de a folosi limbajul columbofililor de rând.
Porumbeii sunt parazitaţi de mai multe specii de helminţi (viermi) care, dacă infestaţia este masivă produc pagube însemnate.
Doresc să accentuez că numai infestaţia masivă, la fel ca în toate parazitozele de fapt, este cel care dăunează în mod deosebit organismului. După unele cercetări mai noi (nu ştiu dacă sunt suficient de comfirmate) o infestaţie slabă cu anumiţi paraziţi este bine tolerat de organismul gazdă şi previne o serie de alergii.
În mod normal organismul porumbeilor sănătoşi şi bine hrăniţi poate menţine nivelul infestaţiei la un nivel optim, dar o furajare deficitară, aglomeraţia, sau alte probleme de sănătate, poate să ducă la înmulţirea excesivă a paraziţilor.
La porumbei se parazitează nematode, capilarii şi tenii .
Nematodele sunt ascarizii cu numele ştiinţifică de Ascaridia columbae, viermi rotunji vizibli şi cu ochiul liber de o lungime de câteva cm şi de cc 1 mm grosime, de culoare albă. De obicei parazitează în prima parte a tractusului intestinal, dar în infestaţii masive se pot cantona şi în porţiunea mai posterioară a intestinelor, producând chiar osbstrucţia intestinelor în cazuri infestaţiilor foarte grave. Uneori se pot vedea şi în găinatul porumbeilor, dar acest fapt denotă deja o infestaţie mai gravă.
Paraziţii adulţi depun ou în lumenul intestinal, care după ce se elimină în mediul exterior în anumite condiţii favorabile lor, trec printr-un proces de maturare, devenind infectante în 8-10 zile, putând provoca îmbolnăviri, păsările se infectează ingerând aceste ou.  Rezistenţa ouălor în mediul exterior la uscăciune şi la razele solare este mică, la fel şi frigul de sub 0 grade distruge repede. În schimb la umbră şi cu o umiditate optimă rezistă până la 250 zile, sau chiar mai mult de un an. Temperaturile de peste 80 de grade de asemenea omoară în mai puţin de două minute.
Au o durată a vieţii până la aproximativ 3 luni.
Capilariile sunt viermi cu denumirea de Capilaria caudinflata şi Capilaria obsignata, tot de formă rotundă, dar subţire de numai câteva zecimi de mm şi de 1-2 cm lungime, deci foarte greu vizibile cu ochiul liber.
Asemănător ascarizilor şi Capilariile obsignata depun ou care ajungând în mediul exterior se embrionează în cc 15-20 zile devenind apte de a îmbolnăvi porumbeii. Ouăle au rezistenţă asemănătoare ascarizilor.
Formele adulte trăiesc în intestinul subţir al porumbeilor stând cu capul fixat în pereţii intestinelor şi consumând sângele organismului gazdă. Au o durată de viaţă de până la cc 9 luni.
Teniozele, sau cestodozele sunt parazitoze produse de viermi plaţi, segmentaţi. La porumbeii paraztează tenii din familia Davaineidae cum ar fi Raillietina crassula şi din famila Hymenolepididae: Hymenolepis columbae. Aceşti paraziţi au nevoie pentru a încheia ciclul biologic şi a deveni infectanţi de diferite gazde intermediare cum ar fi melci tereştri şi diferite insecte, porumbelul se infectează consumând aceste gazde intermediare, deci nu se ia de la un porumbel la altul. Prin acţiunea lor în intestinul poate provoca şi leziuni prin care se crează porţi de intrare pentru diferiţi bacterii patogeni, dar consumând substanţele nutritive şi vitaminele din intestinul gazdei poate provoca carenţe de vitamine B, manifestată prin simptome de tip nervoase.
În cazul porumbeilor bolnavi uneori se pot observa tenia atârnând din cloacă.
Aceşti paraziţi descrişi mai înainte, trăiesc de obicei în tractusul digestiv al organizmului gazdă şi se hrănesc cu sângele porumbeilor, sau cu secreţile din intestin, precum şi cu alimentele în curs de digerare. În afară de sustragerea substanţelor nutritive de la organism mai produc în urma metabolismului lor şi substanţe dăunătoare porumbeilor, producând uneori chiar şi intoxicaţii şi malabsorbţia substanţelor nutritive. În cazul ascaridiozei se pot întâlni şi simptome nervoase, asemănătoare cu cei din paramixoviroză.
Ca şi simptomatologie de obicei nu se diferă prea mult de felul parazitului. Cel mai des se îmbolnăvesc păsările tinere. Aşa cum am mai amintit numai infestaţiile masive duc la îmbolnăviri cu forme clinice cronice de obicei. În aceste cazuri porumbelul bolnav este abătut, cu penele zburlite, fără poftă de mâncare, uneori cu stare diareică, iar după o perioadă mai lungă se slăbeşte mult, uneori chiar până la cahecsie. În cazul infestaţiei cu capilarii găinatul poate prezenta şi urme de sânge, aceşti paraziţi stând cu capul înfipt în peretele intestinelor, consumând sânge, deseori cauzând anemierea porumbeilor cu infestaţie masivă.
Pe lângă cele amintite în organismul porumbeilor mai trăiesc şi alţi viermi parazitând în diferite organe, de ex. pulmon, trahee, esofag, producând simptome respiratorii manifestate prin respiraţie dispneică, zgomotoasă. Odată cu tratarea celorlalţi viermi intestinali se elimină şi aceşti paraziţi din organism. Sunt sensibile mai ales la ivermectină, sau abamectină.
Diagnosticul: după cum aţi văzut, simptomele nu sunt caracteristice, deci diagnosticul exact se pot pune numai prin examen microscopic, căutând ouăle paraziţilor în fecalele păsărilor, sau în urma necropsiei cadavrelor, eventual observând paraziţii în găinat.
Diagnosticul diferenţial se face faţă de boli cu simptomatologie asemănătoare:

1. paramixoviroză: evoluează cu diaree falsă şi siptomele nervoase, dar apare la mai mulţi indivizi deodată , deci are evoluţie enzootică - epizootică, simptomele apar mai brusc, are evoluţie mai acută, apar mult mai multe cazuri cu simptome nervoase.
2. paratifoză: găinatul are culoarea de culoarea verzuie, simptomele nervoase apar mai rar, dar apare şi forma articulară, are o evoluţie mai sporadică.

Tratamentul: mai de mult s-a folosit în special medicamente pe bază de piperazină (Ascatrix) pentru combaterea ascaridozei şi capilariozei, dar azi se folosesc medicamente cu spectru mai larg din grupa bendazolilor (albendazol, fenbendzol, mebendazol, Vermizol, Helmizol ect.), care au oarecare efect şi asupra teniilor. Tetramizolul este un medicament cu efect bun, având şi efecte imunostimulatoare, dar nu are efect asupra teniilor.
Mai nou este folosit ivermectinul, care are acţiune bună asupra capilariilor şi ascarizilor, dar nici asta nu acţionează asupra teniilor. Abamectinul este un medicament şi mai nou cu efecte asemănătoare ivermectinului. Eu de cc 5 ani folosesc cu efect bun ivermectinul câte 1-2 picături pe pielea gâtului şi pe spatele porumbelului.
Cu ocazia tratamentului trebuie tratat tot efectivul, altfel riscul de reinfestare rămâne.

Ca şi o remarcă personală: în cei peste 40 de ani de columbofilie şi 25 de medic veterinar nu am văzut viermi la porumbei, decât o singură dată un singur ascarid. Capilariile într-adevăr nu se văd, sau se văd mai greu, dar nici de ei nu am avut parte la porumbei (din fericire) şi nici tenii nu am văzut, în schimb am auzit de la alţii, câte un porumbel infectat. Examen de laborator nu am solicitatt în această direcţie, dar tratament fac anual o dată, fără să fiu convins că este necesar.