marți, 31 mai 2011

Antrenamente

Conform cronologiei blogului acest subiect trebuia discutat mult mai înainte, în luna aprilie, dar neavând timp la aceea vreme şi sezonul concursurilor fiind la început, cred că este şi acuma o problemă actuală.
Ca de obicei şi de această dată am să vă prezint cum am făcut în trecut şi cum fac în anul acesta. Anumite lucruri nu am să detaliez prea mult, fiind discutate deja în postările anterioare.
Ca şi în cazul celorlalte activităţi şi antrenamente fac puţin diferit de la an la an. Prea multe rosturi nu au aceste schimbări, dar încerc diferite metode, să văd dacă una este mai bună ca celălalt. Până acum vă pot spune că nu am găsit diferenţe semnificative în rezultat, care poate să fie pus pe seama acestor schimbări.

Antrenamente în jurul casei nu fac şi nu am făcut niciodată. Nu ştiu dacă este o treabă bună, dar nu numai că nu oblig porumbeii să zboare, dar caut să evit şi să se sperie de ceva, cât timp sunt libere.
În ceilalţi ani faţă de 2011 am făcut de obicei mult mai multe antrenamente şi din mai  multe puncte cardinale. Caut să lansez porumbeii de lângă drum, dar cât mai departe de conductele electrice, sau alte obstacole de care se pot lovi.
Primele antrenamente am făcut de obicei în jurul datei 1 aprilie şi am executat cc 8-10-12 antrenamente private între 10-100 km. După aceste antrenamente au urmat cele două - trei făcute cu clubul. De obicei am lansat porumbeii la primele ore, indiferent de starea vremii. Mai exact primul antrenament am făcut numai pe vreme bună, iar la următoarele nu am mai ţinut cont de starea vremii. Pierderi de obicei am avut foarte puţine, dar când am forţat porumbeii pe vreme deosebit de rea, am avut rezultate mai slabe în cursul sezonului şi mai ales cu porumbeii, care au avut dificultăţi şi cu ocazia acestor antrenamente.

De aceea în acest an (2011) primul antrenament am căutat să fac pe vreme bună, iar fiindcă pe parcurs s-a stricat vremea, am sistat şi am reânceput când timpul a fost mai prielnic.
Primele lansări am făcut dimineaţa, dar am hotărât ca zborurile în timpul săptămânii să fac cu lansarea la amiază, sau chiar după masă. Nu duc porumbeii mai departe de 30-40 km, iar după începerea văduviei îi lansez separat pe sexe şi încerc să mai fac şi câteva lansări din direcţii puţin mai diferite. Ploaia slabă şi călduţă nu este un motiv de amânare a programului, în schimb nu-i voi lansa dacă este frig şi nici pe furtună.

Prima dată lansez femelele,



iar apoi masculii.
Ţin neapărat important ca la întoarcere porumbeii să aibă uşa deschisă, apă curată şi mâncare în coteţ. De obicei instalez Speedyul să văd cum şi când sosesc. Sosirile bune prevestesc un sfârşit de săptămână mai promiţător.
Totuşi aceste antrenamente nu sunt fără pericole. De mai multe ori mi-sa întâmplat că de la un asemenea zbor scurt s-a pierdut, sau s-a întors răniţi porumbei valoroşi.
Antrenamente cu lansări individuale fac mai rar şi de obicei numai la pui.

duminică, 29 mai 2011

Observaţii personale 20

Dacă dintr-o crescătorie brusc se scade numărul porumbeilor, de ex. sunt omorâţi de răpitori, cei rămaşi vor avea rezultate mult peste aşteptărilor anterioare.
Explicaţia cea mai probabilă estefaptul că în asemenea situaţii se eliberează locuri de odihnă, sau cuiburi mai bune unde se simt mai bine porumbei, de aceea vin mai bine acasă.

miercuri, 25 mai 2011

Mai 2, în aşteptarea Berlinului

Concursul de la Berlin, cred eu, va fi cea mai mare realizare după regretabilul Club Maraton. Sper că va avea o viaţă mai lungă.
Din păcate însă, ca şi Clubul Maraton şi acest concurs prezintă încă de acuma câteva lipsuri organizatorice.  Bineânţeles că modificări se mai pot aduce şi de acuma, dar după părerea mea un organizator serios nu schimbă condiţiile de premiere în mers, ci respectă cele stabilite dinainte. Dar să vedem care sunt condiţiile de participare şi premiere direct de la saitul oficial: http://fcpr.ro/ro/berlin-national-8-iulie-2011/ , şi iată şi comentariile http://porumbel.net/2011/berlin-national-8-iulie-2011-2/.
În primul rând după cum a fost criticat şi de alţii, cred că nu este corect să se plătească pe crescător, ar fi mai corect pe bucata de porumbel şi aici nu doresc să vorbesc spre acasă, eu şi aşa am de gând să trimit cinci porumbei. Acest inconvenient este însă mai puţin grav.
Condiţiile de acordare a premiilor este mult mai puţin gândit şi precizat. În primul rând aşa cum a fost amintit chiar de primul comentator, la fondul de premiere nu vor contribui în mod egal toate zonele, dar premiul promis este acelaşi.
Nu este precizat nici condiţia în care se acordă premiul, de exemplu dacă dintr-o zonă vor fi trimişi numai trei porumbei atunci automat aceşti porumbei vor fi câştigătorii zonei, dacă se întorc.
Nu este specificat care sunt cele cinci zone. La început se vorbeşte de zone de 100 km, apoi de cele cinci zone. Nu se specifică ce se întâmplă de exemplu în cazul când într-o zonă nu sunt întocmite condiţiile necesare regulamentar pentru a fi întocmit clasament, dar de exemplu un porumbel din zonă obţine viteză mai bună decât cel mai bun din zona inferioară. Conform condiţiilor prezentului reguli, după cum am mai scris, ar trebui să primească bani, dar cred că nu ar fi corect.
Fiind un concurs denumit Naţional cred că ar trebui acceptat participarea orcărui columbofil indiferent de federaţie din care face parte.
Cele scrise mai înainte par la prima vedere mai puţin importante, dar în realitate apar situaţii interesante şi nu mereu tocmai logice, iar de această dată este vorba de bani şi nu de bani puţini. Cel puţin pentru unul ca mine, cine câştigă existenţa prin mumcă şi nu prin mari afaceri, este o sumă frumuşică, chiar şi locul trei.
Poate mai sunt şi alte lucruri discutabile, eu deocamdată numai la aceste am vrut să reflectez.

Ştiind că cititorii acestui blog nu de aceste reproşuri sunt interesate, mai departe scriu şi cum pregătesc porumbeii pentru acest derby naţional.
Încă de când am auzit de acest concurs am stabilit care vor fi porumbeii cu care am să particip. Am hotărât să trimit numai porumbei bătrâni de peste trei ani, cu toate că cele de doi ani au cea mai mare şansă de câştigare, însă porumbeii mei sunt mai tardivi ca maturare, de aceea nu hazardez.
Am şapte asemenea porumbei, dintre care cinci deja au şi zboruri de maraton din anii anteriori. Nu sunt decis încă de componenţa echipei, dar va fi din această grupă. Cei interesaţi pot să citească mai mult despre aceşti porumbei la eticheta Porumbei. Este vorba de:

 179102/2004

 173131/2007

 559101/2008

 559106/2008

 559107/2008

 559102/2008

 305627/2008.

Nu am propus să-i tratez altfel în perioada de pregătire ca pe ceilalţi porumbei. Vor primi aceeaşi mâncare, vor participa la acelaşi antrenamente până la al doilea fond. Nu am să-i trimit la primul maraton, fiind în direcţie diferită faţă de Berlin (de fapt asta consider că este greşeala principală a planului nostru de zbor!).
Faţă de alţi ani, antrenamentele am să le fac după masă, ca să mai obişnuiesc porumbeii cu lansări întârziate şi poate mai fac în ultimele săptămâni una sau două lansări individuale către seară din direcţia N-W.
După al doilea fond vreau să desfiinţez văduvia şi să le trec iar la natural. Cred că această metodă este mai de dorit la zboruri de maraton. Totuşi nu este sigur că fac aşa, dacă consider că văduvia merge bine, sau foarte bine, nu am să schimb. Omul mai trebuie să şi improvizeze pe parcursul sezonului.
După al patrulea concurs de viteză am să zbor porumbei din doi în doi săptămâni, iar cei care vor participa la Berlin vor avea o pauză de trei săptămâni înaintea Berlinului.
Alimentaţia caut să fie cât mai uniformă după începerea fondurilor, dar înainte de Berlin am să măresc proporţia porumbului în raţie. Înainte de îmbarcare am să dau polivitamine şi drojdie de bere.
Cei care au urmărit articolele blogului deja au citit de tratamentele pe care le fac de obcei şi nici de această dată nu am să fac altceva.
Cu două săptămâni înaintea primului concurs de fond, fac un tratament de cinci zile pt. boli infecţioase şi trichomonoză, cu Enteroguard M 6 g la 2 kg de furaj umectat cu apă şi miere, urmând ca în continuarea sezonului să nu-i mai tratez, bineânţeles numai dacă nu apar îmbolnăviri. După acest al doilea tratament (primul este cel de iarnă, despre care am scris în postarea Tratatamente) în timpul cât porumbeii sunt la concurs fac o curăţenie generală în crescătorie, urmat de o dezinfecţie cum scrie la carte. După tratament administrez porumbeilor probiotice, şi /sau lapte acru şi vitamine o dată pe săptămână.

Altceva mai deosebit nu am să le fac şi cred că nici nu trebuie. Speranţe să fiu printre câştigători de această dată nu am, dar sper să nu fiu nici printre ultimi.

Vă urez succes pentru toţi participanţi şi sper că nu va fi ultimul şi nici penultimul concurs de acest gen, ci va fi primul din seria de concursuri tradiţionale din România, asemănător Barcelonei.

vineri, 20 mai 2011

Noua generaţie

Categoria de porumbei care ne rezervă cele mai mari speranţe, dar şi surprize, sunt noua generaţie, puii de porumbei.
La foarte mulţi columbofili momentan fiind sezonul când încep să ia zborul prima generaţie de pui, consider necesar să vă spun câte ceva şi despre ei. În diferite cărţi de specialitate se pot citi multe lucruri utile despre această categorie de porumbei, eu însă doresc să vă prezint viziunea mea şi în această privinţă, poate vă interesează.
După cum se ştie, puii de porumbei se eclozionează la 17 zile, dar pe perioada de primăvară, când temperatura este mai joasă, durata evoluţiei puilor în ou se prelungeşte la 18 zile. Eu însă prefer pui care ies din ou la 17 zile, ceea ce nu înseamnă că nu îi las şi pe ceilalţi.
Oul de ,,bună calitate" trebuie să aibă coaja curată, netedă, de culoare albă uniformă. Nu sunt de dorit ouăle cu coajă denivelată, prea subtire, prea murdare, sparte ect.
În imaginile de mai jos vă prezint evoluţia unui pui în ou.


Puiul proaspăt ,,născut" trebuie să fie vioi, acoperit cu puf galben, iar ombilicul ei trebuie să se usuce după 2-3 ore.

Iată cum arată ombilicul unui pui sănătos după cc. 2-3 ore de la eclozionare.



Cele care au bontul ombilicului evident vizibil şi a doua zi, nu sunt sănătoase, nu merită să fie crescuţi. De asemenea şi regiunea abdominală din preajma ombilicului, care imediat după ecloziune este mai proeminentă şi de culoarea gălbenuşului, trebuie să se aplatizeze în decursul primei zile de viaţă. De fapt majoritatea puilor care prezintă probleme la ombilic la ecloziune, mor. Dacă totuşi aş avea vreun pui consangvin, sau pe care doresc să las pentru prăsilă cu asemenea probleme, aş pune o picătură de alcool sanitar sau tinctură de iod pe bontul ombilicului, ca să evit infecţiile metastatice care poate să apară în astfel de cazuri.

Coaja oului din care a eclozionat puiul este mai friabil, iar în interior se observă vasele de sânge şi un material de consistenţă gelatinoasă, care mi-se pare că este primul găinat a puiului.


În continuare în primele zile de viaţă puii de porumbei cresc cu o viteză foarte mare, aşa că la vârsta de 6-7 zile deja se pot inela. Prima serie de primăvară, creşte de obicei puţin mai încet, cred că din cauza frigului.
După ce am inelat puii caut să repartizez în aşa fel ca cei mai slabi să fie crescuţi împreună, sau separat, altfel cei mici poate să rămână mult în urmă cu creştere.


După cc 14 zile, dacă am mai mulţi pui de aceeaşi vârstă pun jos pe podea toată trupa să fie crescuţi deodată. De multe ori se întâmplă ca câte un pui să rămână in urmă cu creştere din diferite motive. Pe cele care sunt sănătoase şi destul de isteţi le las, după înţărcare de obicei în scurt timp recuperează rămânerea în urmă. Cei care par bolnavi, îi elimin cât se poate de repede.
În perioada de creştere a puilor ar trebui alimentaţi cu amestecuri de furaje cu conţinut ridicat de proteine (mazăre, măzăriche, ect.), din păcate nu mereu am asemenea furaje la dispoziţie, dar de obicei şi acest handicap este repede depăşit după înţărcare. Am văzut şi pui de porumbei hrăniţi cu furaje special pregătite pentru curci, furaj care este deosebit de bogat în proteine. Erau nişte pui prea mari, care s-au şi pierdut la primele antrenamente.
Imediat ce încep părinţii să-i hrănească cu boabe, creşte şi consumul de grit, de aceea trebuie înprospătat mereu şi la timp.
Înţărcarea puilor fac în funcţie de dezvoltarea lor. Primăvara, prima serie de pui ieşiţi din ou în luna aprilie, se dezvoltă puţin mai încet, ele sunt înţărcate la 28-30 zile şi sunt trecute în compartimentul puilor. Cele din luna mai , iunie şi mai tardivi se pot înţărca la 25 de zile.


După înţărcare le dau la început mai mult grâu, iar după 3-4 zile primesc amestecul folosit şi la maturi. iniţial le dau mâncare la discreţie, iar după cc două săptămâni îi alimentez de trei ori pe zi, dar le dau cât vor să consume până ce sunt trecuţi toamna la porumbeii adulţi.
A doua zi după înţărcare le las uşa de ieşire deschisă, să aibă ocazia de a se obişnui cu acoperişul şi peisajul.


Puii nu au programul ca şi maturii. Sunt eliberate dimineaţa (la 8-8:30) pe nemâncate şi chemate înăuntru la mâncare imediat ce observ că se întorc de la zbor. După ce intră la mâncare îi ţin închis cc 10-15 minute cât timp mănâncă, apoi le dau drumul iar să zboară. La prânz (13-13:30) mai repet acest lucru încă o dată şi seara iar (19-19:30). După ce zboară bine, le dau drumul deodată cu văduvii.
În zilele când sunt mai ocupat (de 1-2 ori pe săptămână) acest program mai suferă schimbări majore, atunci le las mâncare mai multă să aibă tot timpul când vor să servească. La sfârşit de săptămână stau închişi toată ziua, ca nu cumva să se ducă cu vreun stol străin, sau să nu perturbe sosirile porumbeilor mei de la concursuri.

Un lucru foarte important ar fi îmblânzirea lor, prinzându-i zilnic şi jucându-mă cu ei la locurile lor. Din păcate de acest lucru nu mai am timp suficient.

luni, 16 mai 2011

Concursul Nr. 3 Carei 1

De această dată sunt prinşi şi crescătorii cu ceasuri Bricon de la Sighişoara şi Cristuru Secuiesc. Coordinatele locului de lansare nu sunt cele reale, neavând acces la ele, deci probabil vor fi schimbări.


După cum se vede a fost un concurs destul de greu, cu sosiri rare şi pierderi cc 6-7%, fapt inexplicabil, fiind vreme destul de bună.

Ez alkalommal a segesvári és keresztúri Bricon órás tenyésztők galambjait is tartalmazza a fenti lista, de sajnos a felersztési hely koordinátái nem a valódiak, így bizonyára jelentős váltózásokra lehet számítani most is.

sâmbătă, 14 mai 2011

Abordarea porumbeilor

Este iarăşi o problemă foarte banală, dar nu odată am observat şi la columbofili cu experienţă, că nu se comportă cu porumbeii cum trebuie. Este posibil ca chiar şi eu să greşesc câte odată în activitatea de zi cu zi.
Primul lucru este cum se intră şi cum se mişcă în crescătorie. De preferat este să folosim mereu aceaşi haină cu care porumbeii se obişnuiesc după 3-4 zile recunoscând stăpânul mai uşor. Lucru şi mai important este cum se mişcă crescătorul printre porumbei. Nu sunt recomandate mişcările bruşte, rapide. Trebuie să te mişti încet, liniştit, observând fiecare porumbel în parte cum se comportă. Din experienţa proprie ştiu că în zilele când sunt grăbit, sau nervos şi porumbeii se comportă altfel cu mine, devenind şi ei mai agitate. De obicei când îmbarc porumbeii într-o stare de nervozitate, nici rezultatele nu sunt bune. Deci ar fi de indicat, ca în asemenea situaţii să nu ne ducem printre ei.
Programul zilnic, trebuie respectat cât se poate de strict. Cele mai obişnuite lucruri, dacă sunt făcute la ore neobişnuite provoacă reacţii nedorite la porumbei. De exemplu: iarna zilnic fac curăţenie de două ori la porumbei, dimineaţa şi seara. Cu această ocazie închid pe masculi, fiecare în boxa lui şi pot să zic că merge destul de uşor. În schimb în cursul zilei aceeaşi treabă merge mult mai greu.
Ar fi trebuit să încep cu contenţia porumbelului, adică cum se ţine în mână un porumbel. Problema fiind însă prea banală nu vă plictisesc cu ea. În schimb cum am văzut sunt foarte mulţi columbofili, care nu ştie cum se prinde un porumbel, alungându-i în coteţ mai rău ca un prădător. Poate şi cu asta se obişnuiesc porumbeii şi nu reprezintă un ştres aşa de tare după o vreme. Eu însă caut să-i prind numai în boxele lor şi nu imediat după ce a intrat, las câteva minute să se simtă acasă şi după acea îl prind încet, căutând să-l liniştesc înainte de a prinde. După ce l-am luat în mână, îi netezesc penele, verific aripile deschizându-l, mă uit la el, pipăiesc musculatura. Dacă mă interesează calitatea muşchilor, aştept prima dată să se liniştească. Mă uit în ochi, să văd cum strălucesc, cât sunt de vioi, cum reacţionează la schimbarea luminii. De obicei îmi plac porumbeii cu ochii cât mai coloraţi şi mai ales culorile mai închise.
După ce l-am examinat în mână îi dau drumul tot aşa încet, dacă se poate înapoi în boxa lui şi caut să-l mai alint încă puţin. Dacă nu-l pun înapoi la loc, îi dau drumul din palmă, las să mai stea dacă doreşte. Niciodată nu-l arunc jos din mână!
Când dau de mâncare încerc să stau printre ei până ce termină cu mâncatul. Observ care şi cum mănâncă. Un porumbel foarte bun nu este niciodată primul la mâncare, însă termină primul şi se duce la loc. Probabil că mai sunt şi excepţii, dar de obicei aşa este. Eu dau de mâncare într-un hrănitor din lemn, aşezat pe pardosea, dar am văzut la alţii şi cred că este foarte bine, că au o masă în columbărie pe care este aşezat hrănitorul, deci porumbeii mănâncă mai aproape de nivelul ochiului crescătorului. Având coteţul în pod şi fiindcă este cam strâmt eu nu pot prelua această metodă.
La îmbarcarea pentru concursuri tot aşa procedez ca şi cu ocazia curăţeniei. Închid fiecare porumbel, eventual cu perechea lui în boxe şi de acolo îl iau şi-l introduc în cutia cu care transport la îmbarcare, nu înainte de a examina fiecare în parte, mai atent în a doua jumătate a sezonului când am mai puţini. Am văzut şi metode când porumbeii intră singuri în ladă, cred că este o metodă bună, dar eu nu am codiţii să pot realiza acest lucru.
Seara la întoarcerea din concurs prind pe fiecare porumbel şi verific cum arată, cât a fost afectat de greutăţile întâmpinate. Nu zic că se bucură de examen, dar de obicei şi cei mai sălbatici par mai satisfăcuţi după această consultaţie.
Antrenamente în jurul casei nu fac cu ei şi nici nu am făcut niciodată, decât în copilărie. Mai mult în timp când sunt liberi caut să fie linişte şi în curte, deşi ei stau pe acoperiş. Nu sunt convins că acest lucru este şi bun. Fiind aşa alintaţi se sperie mai uşor de orice mişcare mai mare din curte şi se reaşează cu greu pe acoperiş.
Sunt convins că nu lucrurile descrise mai sus sunt cheia succesului, dar au şi ei un aport substanţial la rezultatul final.

luni, 9 mai 2011

Concursul 2 Zalău

Este vorba de asemenea de un clasament provizoriu, numai celor cu ceasuri Bricon, probabil nici coordinatele nu sunt cele reale, dar orientativ cred că este bun.


Szintén egy ideiglenes versenylista első 29 helyezett galambja látható (csak a Bricon órával versenyzők eredményei). Ráadásul még a koordináták sem biztos, hogy pontosak, de azért remélem tájékoztatóul megfelel. 

Mai 1, văduvia

Un subiect deosebit de discutat şi uneori chiar mistificat, mai ales de cei care nu au practicat încă.
Nu doresc să vă prezint variantele care se practică şi sunt descrise cu lux de amănunte de alţii în diferite articole, sau cărţi de specialitate, am să vă prezint doar cum fac eu momentan şi cum am făcut în anii trecuţi, precum şi câteva aprecieri a metodelor aplicate mai înainte.

Până acum în ceilalţi ani am început mult mai târziu, cu două săptămâni înaintea primului fond, deci cc la data de 25 mai. De această dată nu urmăresc obţinerea de rezultate bune în urma văduviei, cu atât mai mult că de fapt nici nu mă interesează concursurile scurte, mai mult doresc să amân cât se poate năpârlirea. De fapt, cu toate că recunosc supremaţia metodei faţă de metoda la natural, ţin să menţionez că nu îmi place. Este o metodă mult mai comodă şi mai ieftină decât naturalul (dacă ai instalaţia deja pregătită), dar şi mult mai seacă.
De ce spun acest lucru, pentru că practic te ocupi cu porumbei de două ori pe zi, când faci programul zilnic cu ei, în restul zilei trebuie lăsaţi liniştiţi, orice altă intervenţie nu face altceva decât îi deranjează pe văduvi. Trebuie să recunosc că eu nu am rezistat şi am mai trecut pe la porumbei şi în timpul zilei. În afară de asta porumbeii trebuiesc ţinuţi la un regim alimentar foarte strict. Practic porumbeii trebuiesc flămânziţi, mai puţin in ultimile zile înaintea îmbarcării, când se pot alimenta mai din belşug.

În 2011 am instalat văduvia la data de 30 aprilie, după ce porumbeii s-au întors de la primul concurs de la Felec. Perechile au avut în general pui de 12-17 zile, iar două perechi aveau ou şi un mascul alerga femela la cuib, puiul lor murise cu ocazia antrenamentelor.
După ce s-au întors de la concurs am lăsat porumbeii să se odihnească cc 3-4 ore, apoi am prins femelele şi i-am trecut în boxa lor, acolo unde erau şi în timpul iernii.
În continuare femelele sunt eliberate zilnic o singură dată la ora 17:00 şi sunt ţinute afară forţat, uşile crescătoriei fiind închise, timp de o oră, după care deschid uşile şi le dau de mâncare. În ceilalţi ani le-am dat drumul şi la femelele de două ori ca şi la masculi. Puii au fost repartizaţi aproximativ într-un număr egal între femele şi cele două boxe de masculi. Având pui primesc alimentaţie mai din belşug de trei ori pe zi. Le dau 20% porumb, 20% grâu, 20% amestec din comerţ 20% floarea soarelui şi 20% orz.
Masculii sunt eliberaţi zilnic de două ori, dimineaţa la 6:30 şi seara după ce intră femelele la 18:00. Sunt ţinuţi afară forţat ca şi femelele timp de o oră, după care deschid ferestrele şi primesc de mâncare la fel ca şi femelele.
Puii vor fi luaţi de la văduvi (masculi şi femele) treptat în aşa fel ca la sfârşitul a doua săptămânii de văduvie să nu mai aibă nici un pui.
După ce le iau puii, programul zilnic va rămâne aceeaşi, iar alimentaţia va fi drastic schimbată. Porumbeii vor primii zilnic mâncare de două ori câte o lingură de supă de amestec de grăunţe, numai în preziua îmbarcării vor primi aproape la discreţie.
După cum v-am mai amintit, am cumpărat patru sortimente de amestec de grăunţe pe care le amestec şi cu acest amestec hrănesc porumbeii. În preziua îmbarcării mai primesc în plus porumb şi floarea soarelui.
Joi (5.mai) nu am să fiu acasă, deci vor sta toată ziua închişi, iar vineri, pe 6 mai, înainte de masă am să le duc la două, antrenamente de 10-15 km, le dau drumul separat din 10 - 10 minute ca să se întâlnească acasă. După al doilea am să le duc la îmbarcare pt. cuncursul de la Zalău.
Odată pe săptămână le duc la un antrenament de 30-35 km. Le dau drumul separat, prima dată la femelele, apoi după 10 minute şi masculii. Când sosesc acasă se întâlnesc în coteţi şi stau împreună până ce sosesc eu şi le separ.
Înainte de îmbarcare le las pe femele la masculi, iar după ce se aşează perechile în cuiburi, îi mai las 3-5 minute şi îi iau şi îi introduc în cutii separate femelele şi masculii şi le duc la îmbarcare.
După ce se întorc din concurs primesc în apă de băut Naturalin, iar după 20 mai şi vitamine, le dau mâncare puţin mai multă, rămân perechile împreună 30-60 minute în funcţie de cât a fost de greu concursul şi apoi totul se reia de la capăt.
Deocamdată nu-i ţin în obscuritate, cât timp au puii cu ei, apoi acopăr ferestrele. La femele abia se pot vedea ceva, la masculi las un pic mai multă lumină, dar şi la ei după masă este destul de întuneric.

În ceilalţi ani tot asemănător am procedat, numai că am început mai târziu, porumbeii creşteau un pui, plus mai cloceau şi al doilea rând de ou.
În 1997 am practicat prima dată văduvia cu un lot de 8 masculi. Mi-a plăcut mult cum s-au comportat porumbeii acasă, dar de la concursuri nu prea au strălucit. Probabil că nici porumbeii nu erau destul de buni. Am alimentat masculii la discreţie, dar nu mai ţin minte cu femele cum făceam.
În anii 2001-2002 -2003 am zburat la natural.
În 2004-2005 am procedat ca în anii următori, dar am alimentat văduvii la discreţie, am ţinut afară femelele numai 10-15 minute şi masculii la fel. Am fost mulţumit cu rezultate, mai ales a femelelor, care au adus câte 1-2 rezultate ff bune, dar până la urmă aproape toate s-au pierdut.
Anul 2007 a fost cel mai bun. Am început văduvia la 26 mai, seara am luat femelele şi puii (care erau deja mărişori), ouăle am mai lăsat 3-4 zile să clocească masculii, apoi am aruncat. Zilnic de două ori am dat drumul la porumbei câte o oră femelele şi apoi masculii. A mers totul bine aproape tot sezonul, ultimul maraton, la sfârşitul lui iulie, a fost puţin mai anevoios. Am dat de mâncare zilnic de două ori, de fiecare dată cât au consumat deodată.
2008 am început separat prima dată la 29 mai perechile de un an, apoi la 10 iunie şi cei mai bătrâni. Am fost cam mulţumit cu rezultate, nu şi cum ar fi fost extraordinare, dar atât au ştiut porumbeii mei.
În 2009 după antrenamente nu am lăsat să se întâlnească masculii cu femlele. Cred că a fost o greşeală, porumbeii s-au plictisit după o vreme şi a trebuit să-i reîmperchez înainte de planificare.
În 2010 am făcut ca şi în 2009, dar am lăsat să se întâlnească perechile. A fost cu ceva mai bine, dar după cc 6 săptămâni s-au plictisit iarăşi. de fapt cc 6-7-8 săptămâni dau văduvii randament maxim, după care intră în declin.

În general am avut rezultate mult mai bune cu femele şi în ultimii ani nici nu am pierdut multe dintre ele, faţă de primii ani, când aşa cum am mai scris am pierdut aproape pe toate. În primii ani mai multe femele au ouat în timpul văduviei, dar în ultimii 2-3 ani nu s-a mai întâmplat acest lucru. Nu am constatat să influenţeze prea negativ ouatul rezultatul femelelor. S-au mai întâmplat şi cazuri când am ţinut femelele lesbience separat de restul într-o cutie de banană şi vă pot spune că nu a afectat negativ rezultatele lor. Cred că alimentaţia mai săracă şi ţinutul afară forţat a fost benefic pt. ele.
Însă cred că atât femelele, cât şi masculii ar trebui alimentaţi puţin mai bine.

joi, 5 mai 2011

Simó János

Campionul absolut pe plan local a anilor 1980-95 la noi în Odorheiu Secuiesc a fost Simó János.

Nu am clasamente din acea perioadă, dar ştiu din auzite că majoritatea concursurilor au fost câştigate de el. Îl cunoşteam încă din copilărie, fiind mai mare ca mine doar cu trei-patru ani şi avea porumbei şi câini cum aveam şi eu.
Deci nu degeaba m-am dus la el să procur porumbei la pornire. Momentan nu mai am descendenţi direcţi din efectivul lui, dar un procent de 18% din păsările mele au printre strămoşii porumbei de la el.
Nu numai porumbeii am reuşit să obţin, dar şi de învăţat tot de la el am reuşit cel mai mult, cu toate că nu sunt de acord cu absolut tot din cea ce face.
Cred că el deţine linia de porumbei voiajori cel mai veche din zona noastră, având şi la ora actuală descendenţi din porumbei pe care îl avea în copilărie. Dacă nu mă înşală memoria în copilărie avea porumbei dintr-un mascul polonez pripăşit la el. Primele succese a obţinut cu urmaşii acelui porumbel, apoi în timpul cât era în armată un mascul nemţesc şi-a stabilit reşedinţa la el. Descendeţii acestor porumbei reprezintă coloana vertebrală şi la această oră a efectivului.
La sfârşitul anilor 1980 a adus porumbei de la Reghin, dar după auzite nu prea au dat randament la concursurile grele cu vreme ploioasă.
În anii 1994-1997 a introdus mulţi porumbei străini în efectiv în special din Austria. Urmaşii acestor păsări iniţial au avut rezultate chiar spectaculoase.  În anii 1997 - 1998 a avut câteva concursuri de la Rajka (654 km) cu sosiri excepţionale, dar şi de la Sopron, iar de la Praga avea locul 9 pe maşină.
Rezultate de excepţie în Campionatul Naţional nu am cunoştinţă să fi avut, dar am impresia că nici nu are în obiectiv acest scop în mod primordial.
În ultimii ani nu a avut rezultate ca mai înainte, dar la oricare concurs poate servi cu surprize de proporţii, cum ar fi locul unu de la Straubing 2 în 2010.
Iată şi câştigătoarea:

La ora actuală nu cred să existe crescătorie în municipiul nostru fără să aibă porumbei de la Simó János şi peste tot au şi dovedit calitatea lor de învingători. Dar şi crescători din alte localităţi au procurat de la el porumbei de prăsilă şi nu s-au înşelat.

marți, 3 mai 2011

Clasamentul provizoriu la concursul 1 din 2011 de la Feleac

Este un clasament pe punctul de îmbarcare Odorheiu Secuiesc, foarte provizoriu, deoarece prezintă doar primii 24 de porumbei sosiţi şi numai rezultatul porumbeilor columbofililor care au concurat cu ceasuri Bricon.



Pe lângă cei prezenţi pe lista de mai sus, au mai fost crescători, care au avut ceasuri Mega sistem şi destul de mulţi cu ceasuri mecanice. Deci clasamentul final în mod sigur va suporta foarte multe modificări.
Fiind aşa de rezumativ, este posibil că nici nu trebuia publicat. Fac totuşi, fiind convins, că farmecul concursurilor pierde foarte mult cu trecerea timpului, mai ales dacă deja a mai trecut încă un concurs.
Pentru încheiere cer scuze de la cei care nu au fost cuprinşi, din motive sus amintite.

Az itt közzétett lista csupán ideiglenes, az udvarhelyi gyüjtőpont galambjait tartalmazza és ezek közül is csupán a Briconnal versenyzők erdményeit.
Azon tenyésztőktől akik az említett okok miatt itt nem szerepelnek elnézést kérek.