duminică, 31 iulie 2011

Iulie 2

A fost o lună fără mari satisfacţii columbofile, cum a fost de fapt tot sezonul 2011. Am ştiut şi am şi scris pe acest blog că nu prevesteşte nimic bun planul de zbor a zonei noastre, cel puţin pentru mine, dar cum e omul, mai speră până la ultimul moment.
Din păcate nici în anii viitori nu am alte perspective mult mai bune, cunoscând mentalitatea faţă de zborurile de maraton a majorităţii crescătorilor din zona 2 şi 3 de maraton. Pe lângă faptul că nici direcţia concursurilor organizate nu a fost potrivită pentru zborul Naţional, nici numărul porumbeilor angajaţi nu a fost prea impresionantă. Cel puţin eu cred că din nouă judeţe ar trebui să se adune mai mulţi porumbei.
La primul şi la al doilea concurs încă s-au adunat 1948, respectiv 1262 de porumbei, dar pentru ultimul Straubing nu s-au adunat decât 624 (şi asta din nouă judeţe!!). În asemenea condiţii nu numai că costurile au fost ridicate, dar nici rezultate (punctaje) pe măsură nu puteai să faci. Din zona noastră situaţia este şi mai dezastruoasă. La primul Straubing s-au strâns 407 porumbei, pentru al doilea 356, iar la ultimul nu am încă o cifră exactă, dar nu ştiu dacă sunt 100. În asemenea condiţii nu văd rostul zonei noastre.
Poate că vă plictisesc pe unii cu aceste explicaţii, iar alţii sunt de părere că încerc să motivez insuccesele din acest sezon (de fapt aşa este).
Adevărul este că nimeni nu poate fi obligat să zboare porumbei la maraton, mai ales dacă nu-i place, sau nu are asemenea porumbei. Cred că numai prin modificarea RNS-ului, sau reorganizarea zonelor de maraton ar fi posibilă remedierea acestei probleme.

Încă nu s-au terminat concursurile maturilor, dar am început deja antrenamentele puilor. În anul asta am hotărât să nu mai fac prea multe zboruri cu puii şi nici la concursuri nu doresc să particip, eventual cu câţiva, numai ca să-i pot trimite cu maşina clubului.
Primul antrenament am făcut de la Sovata 39 de km, iar cu cei mai mici, care încă piuie de la 15 km. În continuare am de gând să mai fac câteva lansări de la 50-100 km şi apoi îi trimit cu clubul la concursurile planificate, fără să concurez cu ei.
Am luat această hotărâre deoarece am observat că porumbeii din anii când am exagerat cu zborul puilor nu au mai avut rezultate prea bune ca şi adulţi, faţă de cei care au participat la mai puţine antrenamente. Interesant este că la vârsta de un an au venit binişor, la doi ani erau mai slabi decât mă aşteptam.
Puii sunt destul de bine dezvoltaţi, au început deja să-şi năpârlească penele din aripă şi fulgii de pe gât. Masculii deja cântă la femele şi în general au început să arate ca porumbeii maturi.
Mâncare le dau la discreţie şi caut să-i ţin cât mai mult în libertate, până când răpitorii mai permit.

Porumbeii adulţi cu terminarea concursurilor vor avea un regim mai liber. Sistez administrarea oţetului de miere, vor primi aceaşi mâncare ca până acum, dar la discreţie, îi las să mai clocească rândul de ou deja depuse, dar cu cei care doresc să mai concurez şi la anul, încerc să nu aibă pui de crescut până prea târziu.

sâmbătă, 23 iulie 2011

Cum cred eu că s-ar putea evita zborurile cu pierderi mari

Cei care aşteaptă soluţii sigure şi sofisticate se vor înşela. Am să spun numai lucruri ştiute, dar din păcate nerespectate, fapt care duce la pierderi mari. Nu sunt însă convins că aceste pierderi nu sunt şi justificate. O parte din respectivele porumbei erau rostite pierderii mai înainte sau mai târziu.

Cel mai sigur se pot evita pierderile respectând Manualul lansatorului, însă trebuie să recunosc, că nici nu am citit acest articol. Nu am citii fiindcă era prea lung, iar după acea cât am citit, mi-am dat seamă că practic nu este utilizabil. Deci dacă se respectă întocmai, chiar nu vor mai fi zboruri catastrofale, dar mă îndoiesc dacă vor mai fi zboruri.

Mai practic ar fi studierea concluziilor trase din experienţă, deci cele menţionate în articolul cu zboruri catastrofale, plus eventual şi alte observaţii făcute de alţii.
Mai concret întocmirea unui plan de zbor care să ţină cont de direcţia zborurilor făcute anterior, deci antrenamentele şi etapele scurte să fie în direcţia celor mai lungi, sau dacă nu se poate, să nu să facă prea multe în aceaşi direcţie, pentru evitarea obişnuinţei.

Lansarea porumbeilor de vârstă potrivită pentru distanţa respectivă. Cel puţin eu aşa am observat că pierderile cele mai mari sunt dintre porumbei tineri, de un an, lansaţi la zboruri prea lungi, de peste 700-800 km. Am observat cu surprindere cât de mulţi porumbei s-au întors printre primii chiar şi de la Koronowa, iar din propria experienţă (inclusiv din perioada când am făcut şi clasament, deci nu numai dintre porumbeii mei) ştiu că la fonduri procentul cel mai mare de pierdere este la yarlingi. Totodată dintre ei sunt cele mai puţine clasări. Deci probabil au fost lansate foarte multe.
Eu dacă am posibilitatea să trimit la un sfârşit de săptămână porumbei la fond şi la maraton, pe cei de un an îi trimit la cel mai scurt, iar pe cei bătrâni (de peste trei ani) la maraton. Probabil că dacă nu ar fi numai maratoane şi eu aş trimite pe toţi acolo, dar sunt, şi eu cred că un zbor de 500-600 km poate să fie aproape la fel de interesant ca şi un maraton.
Nu garantez că am dreptate, dar aşa am observat că porumbeii solicitaţi la maximum în tinereţe, chiar dacă dau randament, mai târziu nu mai confirmă rezultatele avute în tinereţe. Excepţii bineânţeles sunt şi nu puţine.

Marea majoritate a crescătorilor, după ce a îmbarcat porumbeii dispar definitiv, nu se interesează prea tare de soarta porumbeilor. Adevărul este că nu mai poate să ajute prea mult porumbeilor după ce au fost îmbarcaţi, dar sunt sigur că nu ar mai apare anumite discuţii ulterioare dacă ar asista toţi până la sfârşit. În eventualitate dacă sunt întrebaţi, dacă să se lanseze, sau nu vremea fiind rea, în procent de peste 85% se grăbeşte să fie lansaţi, să aibă ce aştepta. Apoi dacă nu vin, apar discuţiile. Cel mai bine este să fie o colaborare între mai mulţi reprezentanţi, ex. responsabilii sportivi a judeţelor participante, şi ei să decidă de comun acord, sau cu majoritate simplă, dacă se lansează, sau nu. Saiturile de profil meteorologic asigură informaţii destul de concrete, însă pe o distanţă de 800-1100 km apar multe surprize.

O problemă şi mai gravă reprezintă porumbeii bolnavi. Trebuie ştiut că bolile infecţioase au o perioadă de latenţă, perioadă în care boala nu se manifestă clinic, dar bolnavul răspândeşte boala. Eu în schimb pe foarte puţini crescători i-am auzit ca să zică că are porumbei bolnavi şi de acea nu aduce pe restul sănătos la concurs ca să nu infecteze şi pe a altora. RNS-ul căutând să asigure condiţii cât mai egale pentru fiecare crescător, de fapt contribuie la răspândirea acestor maladii.

Cât priveşte transportul, trebuie să recunoaştem că peste tot s-au îmbunătăţit condiţiile în mod spectaculos, faţă de cum au fost numai cu câţivea ani în urmă. De multe ori însă maşina nu este dezinfectată înainte de îmbarcare, ba chiar nici curăţată. Acest aspect am observat aproape la toate centrele de îmbarcare şi pot spune că nu m-am dus în alte centre, numai pentru zboruri de maratoane, sau de fond. În cazul în care se folosea carton ca şi aşternut de obicei se schimba, dar paiele, sau talajul mereu prezenta urmele concursului  din săptămâna precedentă. Foarte rar am auzit reclamaţii pentru acest lucru. După ce cheltuim sume frumoase pentru sănătatea porumbeilor noştri nu ne pasă dacă sunt infectaţi în lăzile de transport, numai să-i ducă, să avem ce aştepta.

La urmă am lăsat, dar cred că este cel mai important să se ştie de la început că de la zboruri de maraton aproape mereu se pierd cel puţin 20-30% dintre porumbei (un lucru bun şi normal după mine, dar depinde şi ce se pierde) angajaţi, sau se întorc cu întârzieri considerabile, indiferent de cât de bine au fost pregătite, sau cât de grijuliu a fost transportatorul. Conştientizarea acestui lucru între cei care doresc să participe la asemenea concursuri, chiar dacă nu ar rezolva problema, dar ar reduce mult numărul nemulţumiţilor.

Ştiu că nu am satisfăcut aşteptările multora cu aceste răspunsuri, dar realitatea este că un anumit procent de pierderi nu pot fi ocolit. Intenţionat nu am scris de aglomerarea porumbeilor în mijloc de transport, fiind un lucru aşa de banal că nu am considerat necesară nici să mă amintesc de ea.
Sper totuşi că pe viitor la întocmirea planurilor de zbor se va ţine cont de cele scrise mai înainte, evitând în aşa fel anumite pierderi nu neapărat obligatorii.

duminică, 17 iulie 2011

Iulie 1

Nici primele zile a lunii iulie nu mi-au adus succesele mult aşteptate la concursuri.
De fapt nici nu mă aşteptam la mult mai mult, dar totuşi speram, poate intră ceva. Totuşi sunt mulţumit cu rezultatul de la Berlin, deşi este loc şi de mai bine. Însă încet-încet se termină sezonul zborurilor cu porumbeii maturi, (deşi mai sunt concursuri unde se mai pot înbunătăţii rezultatele) caut deja motivul care a condus la nereuşita deplină a sezonului.
În primul rând trebuie să recunosc, (după cum am mai accentuat) că nici porumbei de calitate, ca mai înainte nu am avut. În anii trecuţi 2007, 2008, 2009 am pierdut prea mulţi pui şi porumbei buni, în special de acasă, dar şi de la concursuri, ca să rămână fără urmări în rezultate.
Nici în acest an nu m-a ocolit această neşansă, pierzând la data de 2.VII. deodată de acasă 11 pui, iar în zilele imediat următoare încă trei. Nu pot explica fenomenul, s-au speriat de ceva către ora 20:30 şi nu s-au lăsat jos, făcând ture în jurul crescătoriei şi după lăsarea întunericului. A doua zi dimineaţă s-au întors, dar lipseau 11 pui de diferite vârste. Am mai auzit de cazuri asemănătoare în această vară şi la alţi crescători din zonă.

Cauza principală a insucceselor la concursuri, pe lângă calitatea porumbeilor, cred că trebuie căutat în special în programul zborurilor. Ruta maratoanelor organizată de zona 2 şi 3 fiind în altă direcţie decât Berlinul şi ca să pot participa cu şanse reale la Concursul Naţional am fost nevoit să fac două echipe pentru zboruri de maraton. Una din porumbeii din 2009 pe care i-am trimis la Straubing, iar cei mai bătrâni la Berlin. Din această cauză nu am putut obţine rezultate mulţumitoare nici de la Brno, lipsind de acolo porumbeii de doi ani trimişi la Straubing, care însă trebuiau angajaţi numai la anul la maratoane. Pe lângă faptul că porumbeii mei sunt mai tardivi, nici efectiv destul de numeros nu am ca să-mi pot permite participarea cu porumbei de doi ani la zborurile de peste 900 km.
Cu zborul de la Berlin sunt oarecum mulţumit, dar totuşi se putea şi mai bine, mai ales că m-am concentrat aproape exclusiv pe acest concurs, neglijând într-un fel pe celelalte.

Alte evenimente mai deosebite în prima parte a lunii, nu am avut. Am vaccinat puii pentru paramixoviroză, am continuat alimentaţia cum am scris şi data trecută. S-a mai întors un porumbel din primul zbor a puilor din 2010. După cât a fost de obosit, cred că nu era prea departe, maximum 50 km, deci mai sunt braconieri (hoţi de porumbei) şi în zona noastră.

sâmbătă, 9 iulie 2011

Clasament Online Berlin


De acum încep emoţiile: 2011.VII.9 6:30. şi ţin până .......... 2011.VII.10!

După cum se vede primii sosiţii au o viteză relativ mare, deci probabil au zburat şi în timpul nopţii. A fost o noapte cu cer senin şi Lună aproape plină (pe la 22:30 ziua precedentă).
 Luând ca şi comparaţie zborul de la Barcelona, cu lansare tot de ieri, cred că şi aceşti porumbei făceau faţă şi acolo.
Felicitări celor cu primele sosiri!
Baftă vă urez tuturor participanţilor!!

Pentru cei care sunt interesaţi vă prezint şi câteva repere de conparaţii din trecutul nu prea îndepărtat.

TENELOHE 2009.VII.17 9:50, CLUBUL MARATON 
ALDORF 2009.VIII.1 9:00, CLUBUL MARATON 
WÜRZBURG 2008.VII.11 14:30 

Iată şi porumbeii sosiţi de la Berlin:
559106/2008 9.VII.2011 12:54:25



559102/2008 9.VII.2011 13:17:47


179102/2004  9.VII.2011 14:11:57

joi, 7 iulie 2011

Determinarea caracterelor

Acest fenomen încerc să vă demonstrez prin două mecanisme cele mai simple: determinarea sexului şi determinarea culorii la porumbei.
Ţin să menţionez că pe lângă aceste mechanisme mai sunt numeroase alte ,,trucuri" mult mai complicate pe care nici eu nu le ştiu.

Cromosomii sunt de două feluri: cromosomi autosomali şi sex cromosomi .
Cei sexuali diferă de ceilalţi din punct de vedere a formei şi a mărimii. După cât ştiu eu nu deţin prea multe informaţii, dar ei sunt aceea care determină sexul viitorului produs.
Pe cât timp ceilalţi perechi de cromosomi au forme identice, cei care determină sexul au forme diferite, iar în funcţie de forma lui au fost denumite de oameni de ştiinţă cromosomi X şi cromosom Y la mamiferi , iar la păsări, peşti şi la fluturi X si 0 (sau Z şi W).
În cazul mamiferelor femelele deţin două cromosomi X (XX), ia masculii unu de X şi unu de Y (XZ).
La păsări este puţin mai altfel, masculul deţine XX iar femela XY.
Cu ocazia producerii celulelor sexuale vor apare celule cu un cromosom X, sau Y, iar cu ocazia fecundării şi refacerii numărului cromosomilor vor apare iarăşi femele (XX) şi masculi (XY).

Cum se întâmplă cu moştenirea culorilor? Relaţia între gene care determină culoarea la porumbei este de obicei dominanţă - recesivitate, sau intermediară.
Pe un cromosom se află gena unei singure culoare, dar fiindcă celulele corpului conţin cromosomii în pereche, este posibil ca un exemplar să posedă un cromosom care determină culoarea albă, iar celălalt culoarea neagră a porumbelului. În acest caz dacă intervine regula dominanţei-recesivităţii, se va manifesta numai culoarea dominantă ex. neagra. Dacă este vorba de mecanismul de moştenire intermediară atunci vom obţine o culoare intermediară între alb şi negru ex cenuşie.
În general la porumbeii voiajori mecanismul de determinare a culorpi este dominanţă-recesivitate.
Problema se complică cu apariţia diferitelor desene a penajului, iar la porumbei de ornament intervin şi alte mecanisme genetice mult mai complicate.
La voiajori ca să fie mai simplă hai să zicem că sunt două feluri de porumbei cea ce priveşte intensitatea culorii penajului: guţi, de culoare mai închise, spre negru şi de culoare mai deschise spre albastru (cenuşie). Relaţia dintre ele fiind gutul domină asupra culorii deschise.
Desenul penajului: solzat şi cu dungi. Relaţia între ele solzatul domină asupra celor cu dungi.
Practic aceste caractere apar obligatoriu deodată la un porumbel, deci vom avea solzaţi închişi, solzaţi guţi albaşrti.
Numai existenţa acestor două factori, vom avea patru fenotipuri (aspectul exterior, şi anume: albastru deschis, albastru închis, solzat deschis, solzat închis) diferite şi  trei genotipuri pentru desen (aspect a culorii din punctul de vedere a genelor şi anume: homozigoţi albaştri, homozigoţi solzaţi şi heterozigoţi albaştri - solzaţi) şi trei pentru intensitatea culorii.
Asemănător se întâmplă şi cu culoarea roşie a porumbelului voiajor, numai că de această dată gena care determină culoarea se găseşte pe cromosomul care determină şi sexul porumbelului (genă sexlincată). Deci cum femelele au un singur cromosom X pe care se găseşte gena culorii roşie, ei nu pot să transmită decât această culoare, masculii în schimb pot fii heterozigoţi la culoare, având două cromosomi XX. Culoarea roşie fiind dominantă toate exemplarele care conţin gena vor fi roşii. Deci o femelă roşie nu poate să aibă numai pui masculi roşii, în schimb ficele ei pot fi şi de alte culori în funcţie de culoarea masculului. Masculii roşii dacă sunt heterozigoţi pe culoarea roşie vor avea pui şi roşi şi guţi (albaştri sau albaştri-solzaţi). Cei care sunt homozigoţi pe culoarea roşie (mai rar se întâmplă) vor avea numai pui roşii. Intensitatea şi desenul culorii va fi determinat cum am explicat şi la culoarea normală (albastru şi gut).

Ţin să menţionez că acest mecanism este valabil aşa numai la culoarea roşie clasică şi numai la voiajori, la ornament intervin alte mecanisme.
Mai sunt şi alte aspecte care se moştenesc asemănător, cum ar fi culoarea ochilor, dar şi altele mai greu observabile.
În caretea lui Anker se explică puţin mai altfel, dar esenţa este aceaşi.
Nu am găsit o explicaţie referitor la penele albe în cazul poumbeilor tărcaţi şi cei cu pene albe în aripă.


Ştiu că aceste aspecte sunt mai puţin importante în cazul rezultatelor porumbeilor voiajori, dar totuşi sunt de părere că merită studiate, dacă nu de alta, atunci ca să nu fiţi păcăliţi de alţii, sau să vă daţi seama de eventualele pui bastarzi din propria crescătorie.