Cei care aşteaptă soluţii sigure şi sofisticate se vor înşela. Am să spun numai lucruri ştiute, dar din păcate nerespectate, fapt care duce la pierderi mari. Nu sunt însă convins că aceste pierderi nu sunt şi justificate. O parte din respectivele porumbei erau rostite pierderii mai înainte sau mai târziu.
Cel mai sigur se pot evita pierderile respectând Manualul lansatorului, însă trebuie să recunosc, că nici nu am citit acest articol. Nu am citii fiindcă era prea lung, iar după acea cât am citit, mi-am dat seamă că practic nu este utilizabil. Deci dacă se respectă întocmai, chiar nu vor mai fi zboruri catastrofale, dar mă îndoiesc dacă vor mai fi zboruri.
Mai practic ar fi studierea concluziilor trase din experienţă, deci cele menţionate în articolul cu zboruri catastrofale, plus eventual şi alte observaţii făcute de alţii.
Mai concret întocmirea unui plan de zbor care să ţină cont de direcţia zborurilor făcute anterior, deci antrenamentele şi etapele scurte să fie în direcţia celor mai lungi, sau dacă nu se poate, să nu să facă prea multe în aceaşi direcţie, pentru evitarea obişnuinţei.
Lansarea porumbeilor de vârstă potrivită pentru distanţa respectivă. Cel puţin eu aşa am observat că pierderile cele mai mari sunt dintre porumbei tineri, de un an, lansaţi la zboruri prea lungi, de peste 700-800 km. Am observat cu surprindere cât de mulţi porumbei s-au întors printre primii chiar şi de la Koronowa, iar din propria experienţă (inclusiv din perioada când am făcut şi clasament, deci nu numai dintre porumbeii mei) ştiu că la fonduri procentul cel mai mare de pierdere este la yarlingi. Totodată dintre ei sunt cele mai puţine clasări. Deci probabil au fost lansate foarte multe.
Eu dacă am posibilitatea să trimit la un sfârşit de săptămână porumbei la fond şi la maraton, pe cei de un an îi trimit la cel mai scurt, iar pe cei bătrâni (de peste trei ani) la maraton. Probabil că dacă nu ar fi numai maratoane şi eu aş trimite pe toţi acolo, dar sunt, şi eu cred că un zbor de 500-600 km poate să fie aproape la fel de interesant ca şi un maraton.
Nu garantez că am dreptate, dar aşa am observat că porumbeii solicitaţi la maximum în tinereţe, chiar dacă dau randament, mai târziu nu mai confirmă rezultatele avute în tinereţe. Excepţii bineânţeles sunt şi nu puţine.
Marea majoritate a crescătorilor, după ce a îmbarcat porumbeii dispar definitiv, nu se interesează prea tare de soarta porumbeilor. Adevărul este că nu mai poate să ajute prea mult porumbeilor după ce au fost îmbarcaţi, dar sunt sigur că nu ar mai apare anumite discuţii ulterioare dacă ar asista toţi până la sfârşit. În eventualitate dacă sunt întrebaţi, dacă să se lanseze, sau nu vremea fiind rea, în procent de peste 85% se grăbeşte să fie lansaţi, să aibă ce aştepta. Apoi dacă nu vin, apar discuţiile. Cel mai bine este să fie o colaborare între mai mulţi reprezentanţi, ex. responsabilii sportivi a judeţelor participante, şi ei să decidă de comun acord, sau cu majoritate simplă, dacă se lansează, sau nu. Saiturile de profil meteorologic asigură informaţii destul de concrete, însă pe o distanţă de 800-1100 km apar multe surprize.
O problemă şi mai gravă reprezintă porumbeii bolnavi. Trebuie ştiut că bolile infecţioase au o perioadă de latenţă, perioadă în care boala nu se manifestă clinic, dar bolnavul răspândeşte boala. Eu în schimb pe foarte puţini crescători i-am auzit ca să zică că are porumbei bolnavi şi de acea nu aduce pe restul sănătos la concurs ca să nu infecteze şi pe a altora. RNS-ul căutând să asigure condiţii cât mai egale pentru fiecare crescător, de fapt contribuie la răspândirea acestor maladii.
Cât priveşte transportul, trebuie să recunoaştem că peste tot s-au îmbunătăţit condiţiile în mod spectaculos, faţă de cum au fost numai cu câţivea ani în urmă. De multe ori însă maşina nu este dezinfectată înainte de îmbarcare, ba chiar nici curăţată. Acest aspect am observat aproape la toate centrele de îmbarcare şi pot spune că nu m-am dus în alte centre, numai pentru zboruri de maratoane, sau de fond. În cazul în care se folosea carton ca şi aşternut de obicei se schimba, dar paiele, sau talajul mereu prezenta urmele concursului din săptămâna precedentă. Foarte rar am auzit reclamaţii pentru acest lucru. După ce cheltuim sume frumoase pentru sănătatea porumbeilor noştri nu ne pasă dacă sunt infectaţi în lăzile de transport, numai să-i ducă, să avem ce aştepta.
La urmă am lăsat, dar cred că este cel mai important să se ştie de la început că de la zboruri de maraton aproape mereu se pierd cel puţin 20-30% dintre porumbei (un lucru bun şi normal după mine, dar depinde şi ce se pierde) angajaţi, sau se întorc cu întârzieri considerabile, indiferent de cât de bine au fost pregătite, sau cât de grijuliu a fost transportatorul. Conştientizarea acestui lucru între cei care doresc să participe la asemenea concursuri, chiar dacă nu ar rezolva problema, dar ar reduce mult numărul nemulţumiţilor.
Ştiu că nu am satisfăcut aşteptările multora cu aceste răspunsuri, dar realitatea este că un anumit procent de pierderi nu pot fi ocolit. Intenţionat nu am scris de aglomerarea porumbeilor în mijloc de transport, fiind un lucru aşa de banal că nu am considerat necesară nici să mă amintesc de ea.
Sper totuşi că pe viitor la întocmirea planurilor de zbor se va ţine cont de cele scrise mai înainte, evitând în aşa fel anumite pierderi nu neapărat obligatorii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu