Determinarea caracterelor

Acest fenomen încerc să vă demonstrez prin două mecanisme cele mai simple: determinarea sexului şi determinarea culorii la porumbei.
Ţin să menţionez că pe lângă aceste mechanisme mai sunt numeroase alte ,,trucuri" mult mai complicate pe care nici eu nu le ştiu.

Cromosomii sunt de două feluri: cromosomi autosomali şi sex cromosomi .
Cei sexuali diferă de ceilalţi din punct de vedere a formei şi a mărimii. După cât ştiu eu nu deţin prea multe informaţii, dar ei sunt aceea care determină sexul viitorului produs.
Pe cât timp ceilalţi perechi de cromosomi au forme identice, cei care determină sexul au forme diferite, iar în funcţie de forma lui au fost denumite de oameni de ştiinţă cromosomi X şi cromosom Y la mamiferi , iar la păsări, peşti şi la fluturi X si 0 (sau Z şi W).
În cazul mamiferelor femelele deţin două cromosomi X (XX), ia masculii unu de X şi unu de Y (XZ).
La păsări este puţin mai altfel, masculul deţine XX iar femela XY.
Cu ocazia producerii celulelor sexuale vor apare celule cu un cromosom X, sau Y, iar cu ocazia fecundării şi refacerii numărului cromosomilor vor apare iarăşi femele (XX) şi masculi (XY).

Cum se întâmplă cu moştenirea culorilor? Relaţia între gene care determină culoarea la porumbei este de obicei dominanţă - recesivitate, sau intermediară.
Pe un cromosom se află gena unei singure culoare, dar fiindcă celulele corpului conţin cromosomii în pereche, este posibil ca un exemplar să posedă un cromosom care determină culoarea albă, iar celălalt culoarea neagră a porumbelului. În acest caz dacă intervine regula dominanţei-recesivităţii, se va manifesta numai culoarea dominantă ex. neagra. Dacă este vorba de mecanismul de moştenire intermediară atunci vom obţine o culoare intermediară între alb şi negru ex cenuşie.
În general la porumbeii voiajori mecanismul de determinare a culorpi este dominanţă-recesivitate.
Problema se complică cu apariţia diferitelor desene a penajului, iar la porumbei de ornament intervin şi alte mecanisme genetice mult mai complicate.
La voiajori ca să fie mai simplă hai să zicem că sunt două feluri de porumbei cea ce priveşte intensitatea culorii penajului: guţi, de culoare mai închise, spre negru şi de culoare mai deschise spre albastru (cenuşie). Relaţia dintre ele fiind gutul domină asupra culorii deschise.
Desenul penajului: solzat şi cu dungi. Relaţia între ele solzatul domină asupra celor cu dungi.
Practic aceste caractere apar obligatoriu deodată la un porumbel, deci vom avea solzaţi închişi, solzaţi guţi albaşrti.
Numai existenţa acestor două factori, vom avea patru fenotipuri (aspectul exterior, şi anume: albastru deschis, albastru închis, solzat deschis, solzat închis) diferite şi  trei genotipuri pentru desen (aspect a culorii din punctul de vedere a genelor şi anume: homozigoţi albaştri, homozigoţi solzaţi şi heterozigoţi albaştri - solzaţi) şi trei pentru intensitatea culorii.
Asemănător se întâmplă şi cu culoarea roşie a porumbelului voiajor, numai că de această dată gena care determină culoarea se găseşte pe cromosomul care determină şi sexul porumbelului (genă sexlincată). Deci cum femelele au un singur cromosom X pe care se găseşte gena culorii roşie, ei nu pot să transmită decât această culoare, masculii în schimb pot fii heterozigoţi la culoare, având două cromosomi XX. Culoarea roşie fiind dominantă toate exemplarele care conţin gena vor fi roşii. Deci o femelă roşie nu poate să aibă numai pui masculi roşii, în schimb ficele ei pot fi şi de alte culori în funcţie de culoarea masculului. Masculii roşii dacă sunt heterozigoţi pe culoarea roşie vor avea pui şi roşi şi guţi (albaştri sau albaştri-solzaţi). Cei care sunt homozigoţi pe culoarea roşie (mai rar se întâmplă) vor avea numai pui roşii. Intensitatea şi desenul culorii va fi determinat cum am explicat şi la culoarea normală (albastru şi gut).

Ţin să menţionez că acest mecanism este valabil aşa numai la culoarea roşie clasică şi numai la voiajori, la ornament intervin alte mecanisme.
Mai sunt şi alte aspecte care se moştenesc asemănător, cum ar fi culoarea ochilor, dar şi altele mai greu observabile.
În caretea lui Anker se explică puţin mai altfel, dar esenţa este aceaşi.
Nu am găsit o explicaţie referitor la penele albe în cazul poumbeilor tărcaţi şi cei cu pene albe în aripă.


Ştiu că aceste aspecte sunt mai puţin importante în cazul rezultatelor porumbeilor voiajori, dar totuşi sunt de părere că merită studiate, dacă nu de alta, atunci ca să nu fiţi păcăliţi de alţii, sau să vă daţi seama de eventualele pui bastarzi din propria crescătorie.