miercuri, 29 septembrie 2010

Septembrie

V-am promis că vă voi ţine la curent cu activitatea mea pe care o desfăşor în crescătorie în cursul perioadei în care tocmai ne aflăm, precum şi cea  ce am făcut în anii anteriori.
Înainte de toate ţin să vă atenţionez că nu pretind că tot ce fac este mereu cea mai bună soluţie. Cu atât mai mult că nu am reuşit niciodată să devin Campion Naţional la nici o categorie. Deci se poate şi mai bine. Nu îndemn pe nimeni să mă urmeze, dar caut să fiu cât mai sincer şi cât mai pe înţelesul tuturor. Sper să fiu şi de folos măcar câte odată.
Am să încep cu septembrie.
În calendarul meu condus încă din 1991 am găsit 54 de observaţii notate în cursul luniilor septembrie. Bineînţeles nu am să vă plictisesc cu toate, am să scriu doar de cele mai importante.
Acum începe marea năpârlire a porumbeilor. Este o stare fiziologică normală, care însă pune la încercare în mod  deosebit organismul porumbeilor. Tocmai de aceea cred că de a lungul aniilor am avut de şapte ori diferite înbolnăviri la porumbei.
Despre ce fel de simptome a fost vorba (în ordinea fercvenţei):
1. Boli cu simptome predominant digestive de 3 ori (diaree).
2. Boli cu simptome respiratorii de 2 ori (respiraţie zgomotoase, dispneice, conjunctivite).
3. Trichomonoză 1 caz.
4. Variolă 1 caz.
Porumbeii bolnavi cu simptome digestive în primii ani am tratat cu Galisan, administrând câte o tabletă / porumbel, timp de 3-5 zile cu rezultate mulţumitoare şi Streptomicină în apa de băut 0,5 g /litru de apă. În ultimii ani însă am folosit numai Enterogurdul cu rezultate bune. Dacă am avut numai puţine cazuri am folosit tablete câte 1/2 (sau un puţin mai mult) pentru un porumbel, timp de 3-5 zile, dar s-a întâmplat că am dat numai 1 zi, a doua zi pacientul era vindecat. În asemenea cazuri diarea consider că nu era de origine bacteriană, deci nici vindecarea nu a fost datorită antibioticelor, ca urmare era inutil continuarea tratamentului.
În cazul înbolnăvirilor în masă cu simptome digestive (nu s-a întâmplat nici un caz în cursul luniilor septembrie) prima zi administrez Enteroguard 1/2 tablete per porumbel, iar în zilele următoare, 3-5 zile, Enteroguard pulbere pe graunţe în doză de 3 g/kg de grăunţe umezite cu apă îndulcită cu miere de albine.
După tratament am dat polivitamine în apa de băut.
În anul 2004 am tratat cum am descris mai sus fără să fi avut porumbeii vreo suspiciune de boală. Tratamentul nu a avut efecte nedorite, dar cred că era şi inutilă, deci nu am mai repetat în anii următori.
Cazuriile cu simptome respiratorii în anul 2003, când am avut cazuri mai multe (24), am tratat cu Oxitetraciclină 2g/litru de apă timp de 5 zile, combinată cu Tylozină injectabilă în apă de băut (numai de asta am avut) 4 ml/1 litru apă de băut, tot 5 zile. Deja după 2 zile respiraţia porumbeilor era normalizată, însă 6 porumbei tot mai prezentau simptome. La aceştia am administrat Oxitetracilină injectabilă subcutanat 0,3 ml. Porumbeii s-au vindecat după 2 administrări, dar la patru exemplare au apărut noduli la locul inoculării fără alte complicaţii. După 2-3 săptămâni nu mai aveau nici nodulul. Ulterior când am cautat cum s-au prezentat aceşti porumbei la concursuriile anului următoar am găsit rezultate mediocre, nu cu mult mai slabe ca restul efectivului, dar majoritatea s-au pierdut în 2004.
În anii următori am mai avut cazuri asemănătoare (nu în septembrie), poate puţin mai uşoare, dar nu am mai făcut nici un tratament, porumbeii vindecându-se în mod spontan după 3-4 zile fără probleme.
Trichomonoza altădată am tratat cu Columboviofort cu rezultate bune. Am avut şi în acest an un caz, de aceea am tratat întregul efectiv de la reproducţie cu Flagelstop 10g/2,5 litru de apă, dar puiul incriminat tot a murit. Nu am mai observat alte înbolnăviri. După necropsia puiului mort nu am găsit nici o modificare gravă, deci nu am devenit mai deştept, totuşi fiind voba de un pui provenit din incest cred că avea rezistenţă scăzută.
Tot în anul în curs a apărut şi variola la pui. Mai înainte la zborul puilor, dar şi deja la ultimele concursuri a adulţilor am văzut câteva cazuri la porumbeii celorlalţi crescători cu cazuri uşoare. La mine a apărut numai acum la sfârşitul lui septembrie cazuri uşoare. Nu am tratat cu nimic porumbeii bolnavi, sper să se facă tot efectivul de pui această formă benignă a bolii, iar în acest caz în anii următori nu o să am probleme cu această boală, porumbeii devin imuni pe toată viaţă faţă de această boală. Menţionez că este şi vaccin, Rompoxpor se numeşte, comercializat de Romvac.
Tot în septembrie am văzut pe porumbei păduchi malofagi. De aceea asigur de 2 ori pe săptămână apă cu sare de bucătărie, sau sare de baie pentru porumbei . Am avut porumbei întoarse de la zbor cu întârziere şi puternic infestate cu păduchi malofagi pe care am tratat cu rezultate bune cu Evomec 1-2 picături pe pielea porumbelului. Mai înainte pentru aceaşi boală am folosit Romparasectul, actualmente numit Cyper-vet în doză de 1 ml/ litru de apă. Rezultatele erau bune, dar porumbeii câteva zile după tratament erau foarte agitate, cred că substanţa ustura pielea lor, sau erau intoxicaţi, dar nu am avut alte probleme mai grave.
Deocamdată numai atât. Ce am mai făcut vă scriu mai târziu.

Cum am devenit columbofil

Încă din copilărie am avut porumbei.Nu aveam decât cc. 5 ani şi jumătate când în vizită la o rudă mai îndepărtată am văzut nişte porumbei de ornament şi fiindcă mi-au plăcut foarte mult, omul respectiv a promis că - mi dă o pereche de pui. Din păcate însă o pisică a mâncat puii vizaţi. Mare a fost dezamăgirea mea, iar columbofilul respectiv mi- a dat în loc o pereche de porumbei voltaţi.
Iniţial i-am ţinut într-o colivie, apoi i-am mutat în coteţul iepurilor, dar bucuria nu a ţinut prea mult, femela fiind luat de uliul.
Apoi un alt columbofil în schimbul masculului rămas fără pereche mi-a dat un mascul voiajor roşu şi mai târziu nişte alţi porumbei, unele corcituri, altele voiajori. Pe aceşti porumbei încă de atuncia am început să şi zbor, nu mai de parte de 10-15 km, dar am zburat.
Şi aşa sub îndrumarea acestui columbofil cu nume de Winkler Wilhelm am devenit columbofil. El creştea mai mult porumbei de ornament, dar îsi încerca norocul şi cu voiajori fără să aibă rezultate  bune. Era deja pensionar şi neavând copii m-a primit cu drag de fiecare dată când l-am vizitat şi eu am profitat de amabilitatea lui puţin şi peste limită.
Aşa s-a întâmplat că pasiunea mea a cauzat, cel puţin după părerea părinţilor, scăderea rezultatelor şcolare şi a fost desfiinţat ,,crescătoria” de părinţii mei, fapt care a lăsat o traumă în sufletul meu, care nu mi-a trecut nici până azi. Apoi după un an iar am primit nişte porumbei de la Winkler bácsi şi iar am devenit columbofil.
La primele concursuri neoficiale am participat cu prietenii mei la nişte lansări de la localităţi apropiate, unde am dus porumbeii cu bicicleta, sau am trimis cu şoferul autobuzului. Acelea erau cele mai frumoase concursuri pe care am trăit-o vreodată. Nu aveam ceas, clemele făceam noi din capacul borcanelor, sosirile anunţam prin telefon, apoi alergam cu bicicleta cu clema. În asociaţie am reuşit să mă înscriu când eram la liceu şi atunci am început să concurez în cadru organizat.
După ce am terminat facultatea, iar apoi stagiatura m-am reântors la Odorheiu Secuiesc şi imediat m-am apucat de reorganizarea propriei columbofilie. Era anul 1990. Primii porumbei am primit de la Simó János, cel mai vestit crescător pe acele vremuri din oraş, iar apoi am luat legătura cu columbofili din Ungaria de unde am primit porumbei cadou de la Hartmann István, Aradi László, Kiss József şi Kotymány Imre, porumbei căror urmaşi alcătuiesc baza crescătoriei şi acum. Erau porumbei cu pedigree fără nume celebre, dar reale cu rezultate la cursele lungi de peste 900 km.
Timp de aproximativ 10 ani nu am introdus alţi porumbei în crescătorie şi cele puţine introduse au fost repede eliminate.
2001 a fost anul când am adus porumbei de la Ledán László, un columbofil de renume la acea vreme din Sfântu Gheorghe. Erau porumbei de origine Fabry şi Aardeni. Urmaşi obţinuţi din încrucişări cu porumbei mei erau destul de buni, dar nu mereu suficient de constante la zborurile lungi. Totuşi o parte dintre ele am menţinut în cerscătorie şi folsesc cu succes la încrucişări şi azi.
În 2003 la expoziţia din Ungaria m-am reântâlnit pe Dl. Hartmann şi iar am luat de la el doi porumbei (Hu07 34300/2000 şi Hu23 67489/2003) , dinre care ulterior una s-a dovedit să fie deosebit de bună reproducătorare.
Acesta sunt bazele crescătoriei actuale şi cum nu am primit de la nici un crescător nici un pedigreu care să certifice fără dubii originea celebre a porumbeilor, nici eu nu spun mai mult la cei care mă întreabă. Şi toutuşi cred că sunt porumbei de origine Hartmann, un nume nu cu răsunet mondial în columbofilie, dar cu atât mai valors pentru mine.
În ultimii ani am mai introdus şi alte exemplare, dar despre ei încă nu pot spune prea multe, nefiind încercate încă.

Campionul

La ora actuală, 29.IX.2010, am un număr de 101 de porumbei, numai voiajori.


El este (a fost) Campionul meu.
Fotografia poate că nu este chiar fără greşeli, dar nici nu la fotografie m-am concentrat de această dată.
Iată şi pedigreul Campionului.

                                   

În anul 1995 a obţinut locul 1 pe maşină de la un concurs de la Praga unde au participat foarte mulţi crescători din centrul Ardealului, apoi în 1996 de la Komárom , Scharding şi Linz s-a clasat pe locul 1 din club totalizând 58,13 puncte de penalizare, rezultat foarte bun la acea vreme. Aici se poate vedea întregul lui palmares.

Pe lângă rezultatele bune de a lungul carierei a mai avut şi câteva ratări în tinereţe, dar nu este exlus ca eu nu am fost destul de experimentat ca să exploatez calităţile lui la maximum la acea vreme. Am aceste dubii deoarece înainte de concursul de la Praga, de unde a obţinut locul 1, nu am lăsat să facă cuibul unde vroia, ci am dat eu lui un loc bun, după părerea mea, iar inainte de acest concurs am lăsat să se mute unde dorea el.
Erau 12 fraţi buni din 1992, toti foarte reuşiti fizic, dintre care mai bine de jumatate au reuşit să demonstreze calităţiile şi în concursuri.
Ca şi comportament a fost un porumbel prudent, dar nu sperios, apăra cuibul cu vehemenţă, nu a fost agresiv faţă de ceilalţi porumbei, dar nici fricos. A avut talie mijlocie.
Despre Campionul mai trebuie ştiut că mama lui a fost o porumbita consangvina, în anul 1991 a participat la trei zboruri de peste 1000 km şi o străbunica a lui (Hu4943-317/71) a reprezentat Ungaria la Olimpiada de la Blacpol din 1977 împreună cu un fiu de a ei (Hu493-403/73). Crescătorul acestui reproducător de excepţie (Hu3131-0926/85) a fost Hartman István din Ungaria. El mi-a dat cadou în 1991 după ce a fost accidentat la o aripă. Din păcate s-a pierdut de acasă de la mine în primăvara anului 1994.
Iată şi pedigreul:


Tatăl (Cu8138/89) a fost un pui tardiv, inelat cu un inel vechi, provenea de la crescătorul Aradi László, tot din Ungaria şi tot ca  cadou a ajuns în crescătoria mea. Despre originea lui nu ştiu mai multe, dar proprietarul lui a fost un concurent puternic la concursurile de maraton din Ungaria apreciat chiar şi de marele Anker Alfonz.
De a lungul anilor am lăsat foarte mulţi pui de la Campionul, dar nici unul nu a ajuns să repete performanţa lui. În schimb am mai scos pui consangvini de la el numai pentru reproducţie, din care am avut mulţi descendenţi valoroşi. Momentan 54% dintre porumbeii mei sunt descendenţi de a lui.
Campionul a murit la data de 15 ianuarie 2006 în crescătoria mea.