marți, 13 decembrie 2016

Anii răi: 1997, 1998, 2003, 2008, 2010, 2011, 2012

Anul 1997 a fost mediocru din punct de vedere a rezultatelor cu porumbei maturi. În schimb cu ocazia ultimului zbor cu puii am pierdut mai bine de jumătate din cei angajaţi. Vina a fost a mea. Eu am dus puii la acel zbor cu maşină şi deşi nu ploua, nu era vreme de lansat porumbeii, fiind înnorat, iar pe drum către casă a fost ploi puternice.
Următorul an 1998 a fost primul an când am încercat văduvia. Lipsa experinţei, dar şi lipsa porumbeilor bun (cauzat şi de pierderile puilor din 1997) a făcut să rămâne în amintiri ca un an cu rezultate columbofile nu prea bune.

După anul cel mai rodnic -2002- a urmat un an cu multe pierderi şi puţine clasări. Cauza cred că era faptul că până toamnă târzie am lăsat pui la lotul de zbor, ca să pot satisface solicitările de pui.

În 2007 la ultimul maraton am trimis toţi porumbeii de la lotul de zbor. Fiind un concurs destul de greu am pierdut majoritatea porumbeilor tineri, care pe deasupra erau şi cu rezultate promiţătoare până la acel concurs. Pe lângă aceste pierderi sensibile, în primăvara anului următor în şapte zile a fost luate de răpitori primii doi cei mai buni porumbei. Rezultatul inevitabil a fost un an slab în 2008.

În 2010 am oprit pentru reproducţie cei mai buni porumbei de la lotul de zbor. Cei care au rămas nu a mai reuşit să înlocuiască. Am lăsat şi pui mai puţini în anii 2008 și 2009, plus am fost şi prea necruţător cu ei la antrenamente.

În anii următori 2011 şi 2012 am căutat să clădesc un nou lot de zbor, ceea ce se pare că am şi reuşit, numai că a fost nevoie de doi - trei anii până a început să apară rezultatele în 2014, 2015.

Nici anul 2016 nu a fost la fel de rodnic ca 2015, dar de această dată neomologarea rezultatelor la mai bine de 50% din concursuri și nerecunoaștea tuturor rezultatelor pt. norma Record a porumbiței 559105/2008 a fost o cauză importantă. Țin să menționez că în așa fel am pierdut un loc 1 național la Record și o clasare de loc 4 la categoria As maraton palmares trei ani.

În majoritatea acestori ani am făcut aceași tratamente ca și în anii cei buni. Deci în general pot concluziona, fără să mă aprofundez în analizarea acelor anii, că a fost precedate de anii cu pierderi masive de porumbei buni şi în special de pui, ceea ce a cauzat scăderea calități efectivului.
Lipsa experienței a fost încă un motiv care se pare că a dus la rezultate slabe din 1998 și 2003.
Bineanțeles că și planul de zbor a avut o influență asupra rezultatelor, dar de obicei aceste eșecuri am tratat mai ușor.

marți, 20 septembrie 2016

Colcluzii: anii buni, anii răi 2007 - 2009

Ca să  nu vă plictisesc prea tare, data trecută m-am oprit cu concluzionări în anul 2003, iar acum încerc să continui cu anii următori.
Perioada între 2003 şi 2007 a fost cu rezultate destul de bune, însă nici un an nu a fost aşa de deosebit, ca să merite să analizez mai aprofundat. În această perioadă am zburat numai la văduvie, mai înainte nu am avut decât incercări, nu cu rezultate pe deplin mulţumitoare.
Timp de zece ani până la anul 2001 nu am introdus în crescătorie nici un porumbel străin, am fost preocupat cu selectarea celor aduse în 1991. În 2001 am adus primii porumbei străini de la Ledán László din Sfântu Gheorghe. Primele exemplare am început să testez mai serios în anul 2003 şi aproximativ în jurul anilor 2005-2007 am ruşit să-mi dau seama care ce ştie.
În anul 2005 am avut un lot de yarlingi foarte bun. Toate exemplarele au fost zburate pînă la 700 km şi au fost încercate la câte 4-5 concursuri de fond. La sfârşitul anului am vândut câteva exemplare dintre ele, ceea ce cred că a fost o greşeală.
În 2006 a fost anul cu gripă aviară şi nu am putut zbura porumbeii la fonduri, totodată neavând posibilitate de a selecta porumbeii, nici pui nu am lăsat, decât 20-25 de exemplare.
În 2007 au început schimbările în cadrul Federaţiei. La început s-a părut că va fi mai multă libertate. Noi ne-am asociat cu crescători din judeţele MS, BN, SB, AB şi am întocmit un plan de zbor conveneabil cu zboruri de fond şi de maraton grei.
Un exemplar cu rezultate dosebite din acest an cu origine din porumbeii mei a fost masculul argintiu a lui Papp Zsolt (Ro207204/2003). Nu pot să dau detalii depre îngrijire, sau tratamente, nefiind în efectivul meu, totuși am considerat important să amintesc de el, fiindcă consider că un factor deosebit în atingerea rezultatului (locul 2 național la categoria maraton palmares) a fost planul de zbor foarte bun din anul 2007.



În iarna anului precedent am făcut un tratament de 14 zile cu Enrofloxacină, iar apoi antiparazitare cu Ivermectină. Înainte şi după de a vaccina cu Columbovac am repetat tratamentul cu Ivermectină şi înaite de vaccinare am administrat vaccin LaSota în apa de băut.
În timpul iernii am dat numai orz de mâncare. Primavara am început să las porumbeii liber după 7 martie, iar împercherea am făcut pe 29 martie. Pe 4 aprilie am făcut o curăţenie generală, urmată de dezinfecţie. În apa de băut zilnic am pus cîte 10 ml de oţet de mere la 2 litrii de apă de băut.
Înainte de primul fond, mai exact la sosirea de la concursul precedent am tratat porumbeii de trichomonoză cu Tricho Plus, iar după întoarcerea de la primul maraton am dat Enteroguard timp de patru zile urmat de o cură cu Entrobac. După concursuri am mai dat vitamine (Gervit), Naturaline şi drojdie de bere.
Anul 2009 a fost anul Clubului de Maraton. Din păcate acest club nu a supravieţuit numai un an. În iarnă am tratat porumbeii cu Enrofloxacină, Oxitetraciclină, Eritromicină, Enteroguard şi Tilozină aşa cum am şi descris în acest artcol.
Sezonul am început cu un număr de 41 de zburători, lot în care am avut 7-8 porumbei experimentaţi cu multe zboruri de peste 1000 de km. Aceşti porumbei, după cum a fost şi de aşteptat, nu au realizat clasări în frutea clasamentelor la zborurile scurte şi uşoare, dar de la maratoane au venit foarte constant. Având nişte zboruri de peste 1000 km foarte grele cum ar fi Straubing, Altdor şi Tenelohe au avut posibiltatea de a demonstra calitatea lor.
În apa de băut şi în acest an am pus zilnic 10 ml oţet de mere la 2 litrii re apă de băut şi câte 1-2 picături de tinctură de iod. Am tratat porumbeii cu Enteroguard înainte de primul fond cum am descris şi la anul 2007, am folosit Gervit şi Entrobact după tratamente. Nu am omis să fac şi o curăţenie generală urmat de dezinfecţie generală.

Deocamdată mă opresc aici, iar data viitoare am să încerc să analizez și anii mai puțin rodnici.

sâmbătă, 11 iunie 2016

Nyíregyháza 2 din 11 iunie 2o16

După adăpare au fost controlate integritatea sigiliilor.


La ora 6:30 s-a dat startul la 1004 porumbei.


duminică, 5 iunie 2016

Concursul nr. 8 Cluj 3 din 2o16 VI 5

A fost un concurs de viteză, mai mult pentru antrenament între fonduri.
Startul s-a dat la ora 7:3o, cu o oră mai tîrziu faţă de cel planificat, din cauza ploii semnalată la Gheorgheni.
S-a lansat un număr de 1o95 de porumbei.


Cu toate că distanţa a fost scurtă şi vremea favorabilă, sosirile - cel puţin la mine - nu au fost pe măsură, dar până la urmă toţi porumbeii s-au întors.

sâmbătă, 28 mai 2016

Proszowice, Polonia 2o16.V.28

Primul concurs de fond a sezonului 2016 a fost organizat de la Proszowice din Polonia.
Vremea atât la locul de lansare cât şi pe retul traseului a fost ideală pentru zbor.

Înainte de lansare s-au verificat sigiliile.


La ora 7:00 s-a dat startul.


Nu ştiu dacă neânţelegerea limbii ploneze a delegatului şi şoferului nostru, sau numai nepriceperea la camera de video a delegatului lansator polonez a fost de vină, dar filmarea lansări s-a întrerupt încă înainte de a se termina eliberarea porumbeilor.


Ca să ne convingem, că nu au rămas porumbeii în maşină, ne a mai arătat la urmă şi maşina goală la locul startului.
Deşi starea vremii a fost foarte bună, sosirile nu au fost pe măsură. În seara primei zi de concurs puţini crescător au putut mândri cu jumătate întorşi din cei trimişi.

duminică, 22 mai 2016

Cluj 2 din 22 mai 2o16

Primul concurs din an când am trimis porumbeii fără să avem dubii asupra starea veremii. 


După verificarea sigililor, veremea fiind ideală s-a dat startul la ora  6:3o.


marți, 17 mai 2016

Sárospatak

Al patrulea concurs din sezonul 2o16 a fost organizat de la Sárospatak din Ungaria. A fost un cocurs de vitză - demifond cu distanţe între 340 şi 390 km..
După multă studiere a saiturilor de profil meteo am decis să organizăm acest concurs la data de 17 V 2016. Porumbeii au fost lansaţi la ora 7:31. Vrea a fost favorabilă la locul lansări, dar totuşi parcă a fost puţin mai frig.
După ocuparea poyiţiei de start s-au verificat integritatea sigiliilor. Din păcate limita de mărime a failurilor nu permite postarea întregului video.

După adăpare, porumbeii au fost lansaţi cu succes.



Pe traseu de la Sárospatak până la crescătoriile porumbeilor vremea a fost destul de schimbătoare, deşi meteorologii anunţaseră altfel. Prin urmare şi sosirile au fost mai rare, iar la sfârşitul zilei au mai fost şi câteva pierderi.

duminică, 8 mai 2016

Nyíregyháza 8 mai 2o16

Primul concurs de demifond din anul 2o16 a fost organizat de la Nyíregyháza din Ungaria.

Adăpare şi pregatire pentru start.


Ora 8:50 STARTUL concursului.



marți, 3 mai 2016

Carei 2016 V 3

După multe ezitări am hotărât să zburăm a treia etapă din sezonul 2016 la data de 3 mai.


Vremea nu a fost chiar potrivită, dar am sperat că porumbeii vor învinge greutăţile de pe parcursul traseului.

joi, 28 aprilie 2016

Lansarea de la Jibou din 28 aprilie 2o16

Al doilea concurs din sezonul 2o16 a fost organizat de la Jibou.

Ocuparea poziţiei de start.


Ultimile verificări.


Startul.



Chiar dacă vremea nu a fost ideală pentru concurs, sosirile au fost destul de bune.

sâmbătă, 23 aprilie 2016

sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Concluzii: anii buni, anii răi 1995 - 2003.

După cum am mai scris conduc o evidenţă columbofilă, zic eu  foarte precisă, care pe lângă originea porumbeilor şi a rezultatelor lor conţine şi observaţiile mele periodice, precum şi tratamentele aplicte, durata şi data lor. Cu ajutorul acestui jurnal am să încerc să stabilesc cauza eşecurilor, eventual a succeselor.

Înainte de anul 1995 columbofilia din oraşul şi judeţul nostru era parcă leşinat de şocul produs de schimbările profunde de după 1989. Aproape că nu se organizau concursuri, deci nici rezultate notabile nu erau. În această situaţie şi pierderile erau destul de neânsemnate. Aşa s-a întâmplat ca pt. anul 1995 am rămas cu un lot destul de bun de porumbei şi în special cu Campionul şi cei cinci fraţi a lui, care aproape toţi veneau foarte bine de la concursuri de fond şi mare fond. Erau porumbeii puternici şi sănătoşi, trecuţi peste un episod puternic de paramixoviroză din anul 1993. După cum am mai scris, concursul de la Praga din acel an mi-a adus primul succes, care merită amintit. Două concursuri am avut organizate de către sibieni de la Praga şi de la ambele am avut rezultate bune. Ca pregătire am dat porumbeilor polivitamine de la medicină umană, vitamine B1, vitamină C şi înainte de sezon au fost tratate cu Clorovit (un medicament de uz veterinar pe bază de cloramfenicol şi vitamine, care nu se mai fabrică de mult), am mai pus în grit Nutrafort, care este un supliment nutritiv cu vitamine şi aminoacizi pentru păsări (găini ouătoare şi pui de carne). De mâncare am dat boabe cumpărate din piaţă, amestec format din grâu, porumb, mazăre şi floarea soarelui. În aceea vreme nu se comercializa în ţară mâncare gata pregătită la sac şi nici medicamente, sau vitamine destinate special pentru porumbei.
În toamna anului 1995 am separat masculii de femele foarte devreme, la 1 septembrie şi în anul 1996 pregătirea porumbeilor pentru concursuri a fost în general asemănătoar ca în anul precedent. Concursurile de la Scharding şi Linz au fost foarte reuşite.
În anul 1997 până azi inexplicabil pentru mine, i-am pierdut la primele concursuri de viteză cei mai buni porumbei bătrâni, care îi aveam la aceea dată, iar în toamnă am făcut un zbor cu puii de la Arad (300 km.) cu pierderi masive. Tot în acel an am făcut şi primele încercări de a concura la văduvie, care aparent era o încercare reuşită, dar neconcretizată ca rezultate la concursuri.
Aceste pierderi din 1997, dar şi faptul că nici porumbeii nu erau perfect sănătoşi, mai ales puii (erau mulţi pui slabi şi neviabili după eclozionare) a condus la un an cu rezultate destul de slabe în anul 1998.
A urmat anul 1999 cu rezultate spectaculoase de la Gdansk. În toamna anului precedent am avut un episod puternic de paramixovirză, deşi puii au fost vaccinaţi cu LaSota, totuşi a izbucnit boala şi am rămas cu puţini porumbei. Iar am avut probleme cu pui, consideram că au ceva coccidioză şi am tratat tot efectivul cu Galisan. De la un concurs de la Cluj când porumbeii au fost îmbarcaţi în lăzi murdare, porumbeii s-au întors cu diaree şi i-am tratat cu Clorovit şi după aceea am dat Nutrafort. Cu două săptămâni înainte de a-i îmbarca la Gdansk, iar am tratat porumbeii cu Cloramfenicol.
Următorii doi ani, când porumbeii au fost antrenaţi în direcţie sud vest, am pierdut foarte mulţi porumbei buni de la Gdansk.
În toamna anului 2001 înainte de năpârlire am tratat porumbeii cu oxitetraciclină, am făcut mai multe vaccinări cu LaSota, iar iarna am mai făcut un tratament cu Tiforin şi apoi în ianuarie cu oxitetraciclină, Linco-Spectim, Enrobioflox urmat de vitaminizare cu Jolovit (un polivitamin buvabil unguresc). Pentru dehelmintizare am folosit Tetramisol. Am considerat necesare aceste tratamente, fiindcă am avut probleme la pui şi la porumbeii bătrâni am observat semne de boli respiratorii. După anul 1998 vaccinez porumbeii cu Columbovac românesc, sau cu Paramixovacol. Mai înainte nu aveam aceste vaccinuri, foloseam numai LaSota.
În cursul sezonului 2002 am dat înainte de fiecare concurs Oxitetraciclină, Dimetridazol, Enteroguard, Columboviofort. Aveam concursuri din două în două săptămâni, deci nu dădeam în fiecare săptămână, ci cu o săptămână înainte de îmbarcare şi bineânţeles nu toate medicamentele deodată. A fost primul an în care am dat mâncare de la sac porumbeilor.
După cum v-am spus aveam foarte mulţi porumbei cu norme, am avut 5 - 6 cu peste 10 clasări şi câştigam şi un loc 1 de la Nürnberg. Foarte mulţi porumbei cu care am concurat erau consangvini.
Din cauza că am avut foarte multe comenzi de pui, am lăsat pui şi la sfârşitul lunii septembrie pe care i-au şi crescut porumbeii cu care urma să concurez anul următor. Perechile au fost împreună până în decembrie şi porumbeii au fost închişi pentru iarnă tot la începutul decembriei. Tratamentele cu Oxitetraciclină, Enrobioflox, Linco-Spectim ect. am făcut ca în anul precedent. Totuşi rezultatele din 2003 au fost cu mult mai slabe ca în 2002 şi am pierdut doi porumbei deosebit de buni la zboruri de maratoane cu vânt din spate. Cred că trebuia să separ pe sexe mai devreme şi să nu las pui după luna august.
Deocamdată mă opresc aici cu concluziile şi voi continua data viitoare.

miercuri, 13 ianuarie 2016

Anii buni şi ani răi

Faţă de activitatea din perioada de început a apariţiei prezentului blog, în ultima vreme am publicat mult mai puţine articole. Motivul principal este faptul că am cam terminat ideile care consider eu că merită discutate, dar  într-o vreme am primit şi câteva comentarii care nu erau încurajatoare, Comentatorul considera că scriu despre probleme mult prea banale şi e drept avea şi dreptate câteodată.
Nu cunosc definiţia blogului, dar eu iniţial am dorit să conduc un fel de calendar a activităţii columbofile desfăşurate de mine în diferite perioade a anului. Cred că am şi atins acest scop, iar repetarea celor deja descrise ar fi plictisitoare. De aceea nici nu am mai continuat ţinerea jurnalului la zi, însă după cum am mai amintit, mereu fac şi câteva schimbări în activitate, cu scopul de îmbunătăţire, sau numai de dragul experimentului.
Iarna, când activitatea columbofilă este în perioadă de hibernare şi când se finalizeaza rezultatele Campionatului Naţional, am obiceiul să fac bilanţul anului. Bineânţeles că în cazul în care acest bilanţ este mai bun, eventual mai slab ca cei din anii precedenţi, caut să găsesc şi motivele eşecului, sau în cazul anului 2015, a rezultatelor mai bune ca mai înainte.
Fără să am intenţia de a face reclamă, în continuare vă prezint anii cei mai rodnici şi anii cei mai slabi din punct de vedere columbofil în cei douăzeci şi cinci de ani de când concurez cu famila actuală de porumbei şi totodată am să încerc să definesc şi diferenţele, care au condus la aceste rezultate.

Primele rezultate mai bune am obţinut în anii 1995 când am avut primul succes, câştigând cu Campionul loc 1 de la Praga, concurs la care a participat majoritatea crescătorilor din centrul ţării.
Apoi a urmat 1996, când tot datorită Campionului am avut clasări bune la concursurile lungi: Komárom, Scharding, Linz.
Următoarele succese am avut în 1999, clasând foarte bine de la primul concurs naţional Gdansk.
Anul 2002 a fost cel mai rodnic din punct de vedere al numărul porumbeilor cu norme,
În 2007 iar am avut clasări foarte bune, mai ales la maratoane organizate de la Straubing, dar nu numai.
Cel mai bun procent a porumbeilor cu rezultate notabile am avut în 2009, când am început sezonul cu 41 de porumbei şi în Clubul de Maraton de atunci am avut primii patru porumbei la categoria de Aripa de aur, iar şi ca crescător am fost cel mai eficient.
Următorul an în care pot să mă mândresc cu rezultate a fost anul trecut 2014 având şi destul de mulţi porumbei cu norme bune la marton, dar şi la alte categorii.
Anul cel mai bogat după 2012 ca şi număr de porumbei prezenţi în Catalogul Naţiomal a fost 2015.

Anii cu rezultate cele mai slabe au fost: 1997, 1998, 2003, 2008, 2010, 2011, 2012.

Ceilalţi ani au fost cu rezultate de care îmi aduc aminte mai puţin, deşi aveam concursuri bune -obţinând chiar şi cupe naţionale-, dar şi rele.
Cele descrise se refera la rezultate, dar cred că pe majoritatea crescătorilor, la fel ca şi pe mine de fapt, mai mult îi interesează concluziile trase, de ce un an a fost mai bun, iar altul mai cu eşecuri.
Data viitoare, când voi avea timp şi dispoziţie să scriu, am să vă prezint şi aceste concluzii, care de multe ori se coturează mai clar cu trecerea timpului.