sâmbătă, 23 ianuarie 2016

Concluzii: anii buni, anii răi 1995 - 2003.

După cum am mai scris conduc o evidenţă columbofilă, zic eu  foarte precisă, care pe lângă originea porumbeilor şi a rezultatelor lor conţine şi observaţiile mele periodice, precum şi tratamentele aplicte, durata şi data lor. Cu ajutorul acestui jurnal am să încerc să stabilesc cauza eşecurilor, eventual a succeselor.

Înainte de anul 1995 columbofilia din oraşul şi judeţul nostru era parcă leşinat de şocul produs de schimbările profunde de după 1989. Aproape că nu se organizau concursuri, deci nici rezultate notabile nu erau. În această situaţie şi pierderile erau destul de neânsemnate. Aşa s-a întâmplat ca pt. anul 1995 am rămas cu un lot destul de bun de porumbei şi în special cu Campionul şi cei cinci fraţi a lui, care aproape toţi veneau foarte bine de la concursuri de fond şi mare fond. Erau porumbeii puternici şi sănătoşi, trecuţi peste un episod puternic de paramixoviroză din anul 1993. După cum am mai scris, concursul de la Praga din acel an mi-a adus primul succes, care merită amintit. Două concursuri am avut organizate de către sibieni de la Praga şi de la ambele am avut rezultate bune. Ca pregătire am dat porumbeilor polivitamine de la medicină umană, vitamine B1, vitamină C şi înainte de sezon au fost tratate cu Clorovit (un medicament de uz veterinar pe bază de cloramfenicol şi vitamine, care nu se mai fabrică de mult), am mai pus în grit Nutrafort, care este un supliment nutritiv cu vitamine şi aminoacizi pentru păsări (găini ouătoare şi pui de carne). De mâncare am dat boabe cumpărate din piaţă, amestec format din grâu, porumb, mazăre şi floarea soarelui. În aceea vreme nu se comercializa în ţară mâncare gata pregătită la sac şi nici medicamente, sau vitamine destinate special pentru porumbei.
În toamna anului 1995 am separat masculii de femele foarte devreme, la 1 septembrie şi în anul 1996 pregătirea porumbeilor pentru concursuri a fost în general asemănătoar ca în anul precedent. Concursurile de la Scharding şi Linz au fost foarte reuşite.
În anul 1997 până azi inexplicabil pentru mine, i-am pierdut la primele concursuri de viteză cei mai buni porumbei bătrâni, care îi aveam la aceea dată, iar în toamnă am făcut un zbor cu puii de la Arad (300 km.) cu pierderi masive. Tot în acel an am făcut şi primele încercări de a concura la văduvie, care aparent era o încercare reuşită, dar neconcretizată ca rezultate la concursuri.
Aceste pierderi din 1997, dar şi faptul că nici porumbeii nu erau perfect sănătoşi, mai ales puii (erau mulţi pui slabi şi neviabili după eclozionare) a condus la un an cu rezultate destul de slabe în anul 1998.
A urmat anul 1999 cu rezultate spectaculoase de la Gdansk. În toamna anului precedent am avut un episod puternic de paramixovirză, deşi puii au fost vaccinaţi cu LaSota, totuşi a izbucnit boala şi am rămas cu puţini porumbei. Iar am avut probleme cu pui, consideram că au ceva coccidioză şi am tratat tot efectivul cu Galisan. De la un concurs de la Cluj când porumbeii au fost îmbarcaţi în lăzi murdare, porumbeii s-au întors cu diaree şi i-am tratat cu Clorovit şi după aceea am dat Nutrafort. Cu două săptămâni înainte de a-i îmbarca la Gdansk, iar am tratat porumbeii cu Cloramfenicol.
Următorii doi ani, când porumbeii au fost antrenaţi în direcţie sud vest, am pierdut foarte mulţi porumbei buni de la Gdansk.
În toamna anului 2001 înainte de năpârlire am tratat porumbeii cu oxitetraciclină, am făcut mai multe vaccinări cu LaSota, iar iarna am mai făcut un tratament cu Tiforin şi apoi în ianuarie cu oxitetraciclină, Linco-Spectim, Enrobioflox urmat de vitaminizare cu Jolovit (un polivitamin buvabil unguresc). Pentru dehelmintizare am folosit Tetramisol. Am considerat necesare aceste tratamente, fiindcă am avut probleme la pui şi la porumbeii bătrâni am observat semne de boli respiratorii. După anul 1998 vaccinez porumbeii cu Columbovac românesc, sau cu Paramixovacol. Mai înainte nu aveam aceste vaccinuri, foloseam numai LaSota.
În cursul sezonului 2002 am dat înainte de fiecare concurs Oxitetraciclină, Dimetridazol, Enteroguard, Columboviofort. Aveam concursuri din două în două săptămâni, deci nu dădeam în fiecare săptămână, ci cu o săptămână înainte de îmbarcare şi bineânţeles nu toate medicamentele deodată. A fost primul an în care am dat mâncare de la sac porumbeilor.
După cum v-am spus aveam foarte mulţi porumbei cu norme, am avut 5 - 6 cu peste 10 clasări şi câştigam şi un loc 1 de la Nürnberg. Foarte mulţi porumbei cu care am concurat erau consangvini.
Din cauza că am avut foarte multe comenzi de pui, am lăsat pui şi la sfârşitul lunii septembrie pe care i-au şi crescut porumbeii cu care urma să concurez anul următor. Perechile au fost împreună până în decembrie şi porumbeii au fost închişi pentru iarnă tot la începutul decembriei. Tratamentele cu Oxitetraciclină, Enrobioflox, Linco-Spectim ect. am făcut ca în anul precedent. Totuşi rezultatele din 2003 au fost cu mult mai slabe ca în 2002 şi am pierdut doi porumbei deosebit de buni la zboruri de maratoane cu vânt din spate. Cred că trebuia să separ pe sexe mai devreme şi să nu las pui după luna august.
Deocamdată mă opresc aici cu concluziile şi voi continua data viitoare.

Niciun comentariu: