marți, 30 noiembrie 2010

Noiembrie 3

Am cam neglijat să scriu despre întâmplările ultimei decade a lunii noiembrie, dar nici nu am avut prea multe despre ce să scriu. Porumbeii fiind închişi, uliul nu are cum să mă supere.
Porumbeii fiind furajaţi din belşug arată foarte bine, după părerea mea, iar năpârlirea progresează cel mai bine din ultimii ani.
Ţineţi minte, mai înainte am avut un mascul albastru, despre care scriam că probabil şi-a prins capul la hrănitor, stătea câteva zile trist, slăbiseră şi a avut câteva pene năpârlite greşit. Aztăzi l-am examinat din nou, şi iată că penele s-au deschis normal, iar cele crescute ulterior (ultimul) arată bine.

Ca să nu fie totuşi totul OK. într-una din zilele trecute am găsit un pui cu piciorul rupt în compartimentul reproducătorilor. Cum s-o fi întâmplat, habar nu am şi cu regret dar a trebuit să tai puiul, fiind tardiv şi nici posibilitate nu a avut să zboară afară, iar cu sosirea frigurilor probabil se vindeca mai greu.
Mai în urmă cu o săptămână un alt pui mic murise destul de subit, fără a da posibilitate să-mi dau seama ce are.
Şi noul compartiment a reproducătorilor a început să ia forma finală.

La sfârşitul săptămânilor au fost festivităţi de premiere, iar în ultima săptămână a lunii Expoziţia Naţională la Piatra Neamţ, manifestaţii despre care v-am relatat pe pagina Evenimente.
Încet - încet trec  în perioada de înblânzire a porumbeilor. Treptat încep să introduc orzul în raţie în aşa fel ca în 10-14 zile să primească mai mult orz, iar seara încă o porţie de porumb din mână.
În curând încep şi tratamentele preventive a porumbeilor cu antibiotice, dar despre asta scriu mai pe larg în zilele următoare.

sâmbătă, 27 noiembrie 2010

Observaţii personale 3

Porumbeiilor care sunt prinşi la concursuri, deci se întorc fără clemă, după ce s-a anunţat prin telefon pripăşirea lor, care aduc bileţele, nu merită să le fie acordat încredere.
De obicei cu proxima ocazie când dau iarăşi de greutăţi, comit aceaşi greşeală de a intra la primul adăpost.

vineri, 26 noiembrie 2010

Expoziţia de porumbei

 Prima expoziţie Naţională la care am participat a fost cea din anul 1998 de la Deva. Neştiind încă cum se desfăşoară un asemenea eveniment, am trimis şi porumbei. De atunci am fost prezent la toate expoziţiile organizate (FCPR.), dar nu am mai trimis porumbei.
Consider un eveniment plăcut, o ocazie de a se întâlni cu columbofilii din alte judeţe. Cu această ocazie mai faci aprovizionările pentru sezonul următor la un preţ relativ mai bun.
În schimb interesul pentru porumbeii expuşi este minim.
Este posibil ca numai eu simt aşa, dar parcă nimeni nu-i intersat de porumbei. Prea puţini sunt cei care se uită cu interes la porumbeii expuşi. Deci cum am mai spus, este ceva frumos, o adevărată sărbătoare columbofilă, dar fără să aibă porumbeii rolul principal. Pe lângă lipsa interesul crescătorilor, mai intervine şi cheltuiala de timp şi de bani pe care trebuie să o depui cu dusul şi adusul porumbeilor la expoziţie. Cărţile deja sunt jucate, nu mai apar surprize, este ştiut punctajul şi locul obţinut de fiecare porumbel.
De acea nu particip cu porumbei la expoziţii.
Mult mai fascinante sunt concursurile, unde toată lumea este preocupat de porumbeii trimişi, atât de cele ale lui cât şi a altor participanţi. Nici nu se compară cele două evenimente.
Faţă de expoziţiile din anii anteriori, la cea din anul aceasta te poţi duce cu lecţia pregătită. Adică sunt ştiute dinainte porumbeii expuşi, care sunt aceia care merită văzute. Pe mine m-ar interesa să văd în primul rând câştigătorii maratoanelor şi a fondurilor.
Este o părere personală, ca şi celelate opinii exprimate pe acest blog, posibil să nu fie corectă. Pe nimeni nu vreau să determin ca să nu mai ducă porumbei în expoziţie. De fapt mi-ar lipsi şi mie dacă nu s-ar mai organiza, şi aşa iarna pare prea lungă.

miercuri, 24 noiembrie 2010

Sezonul 2010

De obicei la terminarea anului obişnuiesc să fac un bilanţ, dar practic se poate considera sezonul ca şi terminat din punct de vedere competiţional, deci iată bilanţul anului 2010.
Am început sezonul cu un număr de 56 porumbei de zbor, dintre care 32 erau tineri. Trebuie să recunosc, că nu am avut un lot prea puternic. Dintre zburătorii din anul 2009 am oprit masculul 179121/2004 şi pe cei din 2007 nu simţeam suficient de buni. De fapt după 2007 am echipe tot mai slabe.
După ultimile modificări de RNS am decis că aş fi mulţumit cu o normă la Crescător AS. Pentru cei care nu ştiu, este o categorie destul de dificilă, trebuie să ai norma la crescători la toate categoriile, inclusiv la Maraton. După socotelile mele, ţinând cont de anul 2009, nu prea mulţi crescători aveau şansă la această categorie. Conform rezultatelor din anii anteriori, când de fapt nici nu aveam scopul să îndeplinesc normă la această categorie, cel mai dificil pentru mine a fost categoria Demifond, categorie la care nu am reuşit să am normă la crescători în ultimii doi ani. Nici Maratonul nu mi s-a părut uşor, dar la această categorie am avut mereu norma îndeplinită în ultimii ani.
Conducerea clubului a reuşit să încheie protocol de colaborare aproape la toate categoriile cu judeţele Mureş, Sibiu şi noi câţiva din judeţul Harghita. Ca şi perspective de număr de porumbei nu stăteam prea bine, dar am sperat că vom reuşi să organizăm toate concursurile planificate. Ştiam că nu vom avea un număr prea mare de porumbei, deci şi punctajele vor fi slabe. La maraton din fericire nu aveam planificat decât un singur concurs cu gruparea noastră şi ultimele două cu gruparea din zona judeţelor Cluj, Alba ect.
Antrenamentele am început la data de 9 aprilie, puţin mai târziu ca de obicei şi nu am făcut decât zece zboruri în 11 zile. Am pierdut un singur porumbel tardiv din 2009.
În anii trecuţi mereu am câştigat primul concurs şi nu întâmplător. Majoritatea crescătorilor erau interesaţi numai de zboruri mai lungi şi nu pregăteau porumbeii destul de bine pentru primul concurs, în schimb eu îi pregăteam, ştiind că pot obţine punctaje bune, care mai târziu vor veni bine, chiar dacă este vorba numai de concursuri de 140 km. Între timp însă situaţia s-a schimbat, mai mulţi crescători au devenit vitezişti, demifondişti, sau au vizat generalul şi s-au pregătit şi ei pentru primul concurs. Ştiind acest lucru nu am mai pus aşa mare accent la antrenamente.
Conform aşteptărilor nici nu am reuşit să câştig la acel concurs organizat de la Zalău la data de 4 aprilie. Primul porumbel a obţinut locul 16 pe asociaţie şi 197 pe maşină obţinând 15,62 puncte, iar în total am clasat 23 porumbei din 55 trimise şi am pierdut unu de doi ani destul de bun. Obiectivul primordial a fost să am echipa şi am reuşit să îndeplinesc scopul, deci am fost mulţumit. La fel s-a întâmplat şi la următoarele concursuri, nu am reuşit punctaje bune, dar am avut mereu echipa şi am avut şi clasări destul de multe fără să am pierderi prea mari.
Primul concurs unde am pregătit porumbeii a fost la data de 29 mai de la Györ, distanţa 591 km. Era foarte important, intrând şi la fond şi demifond, iar dacă ratez nu mai pot iarăşi să am demifondul. În plus de aici am avut şansa să obţin cel mai bun punctaj, fiind efectivul mare.
Cu două săptămâni în urmă am instalat văduvia, am făcut un tratament contra trichomonozei şi alte boli infecţioase cu Enteroguard.
A fost un concurs greu. Rezultatul bineînţeles că a fost pe măsură, clasând 25 din 48 angajaţi, iar în club am avut locul 1, 4, 9. La crescători nu am reuşit un punctaj prea bun, dar important a fost că am avut echipa. Din păcate am avut şi şapte pierderi, dintre care doi chiar foarte buni.

Femela 791118/2009 locul 4 pe maşină, locul 1 pe club.
Primii şase zboruri erau destul de grele cu vreme schimbătoare.
Apoi după un Szolnok a urmat Bratislava cu vreme caniculară, de unde nu am reuşit să fac echipa. Al şaptelea concurs de la Szolnok, a fost ultima din seria de zboruri scurte, pentru a avea norma la demifond şi am reuşit să fac echipa şi aici, deci prima parte a planului, viteza şi demifondul,a fost îndeplinită.
Primul maraton a fost de la Wels (871 km) la data de 26 iunie deodată cu un concurs de la Viena. În ziua lansării a fost vreme deosebit de rea. Dimineata la lansare şi pe prima parte a drumului a fost timp mai suportabil, dar de la linia Tisei încoace ploua întruna. Nu a venit în zona noastră nici un porumbel în prima zi de la Wels, iar de la Viena au venit în prima zi numai 5 porumbei în oraş. De la Wels în a doua zi după masă mi-au venit primii porumbei şi aproape era să ratez echipa, iar de la Viena am avut clasări bune şi o echipă mediocră. Deci aveam deja viteza, demifondul, şi fondul realizat, mai trebuia să fac maratonul.
Welsul şi Viena a rărit rândurile porumbeilor. Noroc că aveam protocol cu cei de la Alba pentru următoarele maratoane pemtru că noi nu mai aveam suficienţi pentru a organiza concursurile.
Ultimele două maratoane am avut de la Straubing 995 km, ambele cu vreme rea. Am avut şi noroc de am reuţit să obţin clasări pentru echipă la ambele, mai ales că de la ultimul nu clasasem decât doi. La a doua după o zi şi jumătate de aşteptări la ora 10:44 a venit prima, iar la 10:46 al doilea porumbel şi cu asta aveam norma la maraton şi crescător As.
Am mai avut două concursuri de fond de la care nu am clasat nici un porumel, între timp porumbiţa cu matricolul 791118/2009 s-a lovit de geam şi a murit, deci aveam şi destule ghinioane.
Concursurile cu puii au fost mult mai anevoioase, dar nici nu aşteptam nimic de la ele. Un singur porumel a reuşit să facă norma la viteză pui şi am avut deosebit de multe pierderi.
Bilanţul final: din 56 de porumbei am rămas cu 24 (43%). Porumbei cu norme: 24 pe anul 2010 (sunt şi porumbei cu 2-3 norme şi altele fără nici una) şi 4 palmarese.
Bineînţeles că sunt alţii cu rezultate mult mai bune, dar atât am putut realiza de această dată.
Sper că la anul o să am un bilanţ cel puţin la fel de bun ca şi în 2010, cu care am să fiu mulţumit.

marți, 23 noiembrie 2010

Observaţii pesonale 2

Porumbeii care întârzie de la un concurs mai multe zile, sau chiar săptămâmi şi se întorc sănătoşi, neobosiţi, fără să fi fost prinşi (aduc şi clema, nu aduc bileţele ect.), dacă sunt lansaţi la urmatorul concurs, chiar după câteva zile, de multe ori sosesc primii, sau printre primii.
Care o fi cauza?
Poate pe parcursul întârzierii parcurg exact aceaşi traseu pe care urmează să zboară la următorul concurs.
Sau poate învaţă din necazurile hoinăritului şi nu mai vor să aibă parte de ele iarăşi.
Poate au fost bolnavi cu ocazia zborului precedent de unde întârziaseră şi după ce s-au vindecat îşi arătau adevărata lor valoare.
Este posibil să nu fi fost în formă, iar ulterior au intrat în formă şi de acea au reuşit să se întoarcă şi să mă bucure cu rezultatul de vârf.
Poate toate deodată, poate nici una, cine ştie, poate nici nu este aşa cum am observat eu.

duminică, 21 noiembrie 2010

Cum duc mai departe linia

Tehnologia de creştere a păsărilor, (dar şi a porcilor, iepurilor ect.) lucrează cu mai multe rase crescute separat. Ei au ferme de bunici, de părinţi şi ferme de producţie, cu hibrizii. Au sute de mii de exemplare crescute aşa.
Şi eu m-am gândit tot la aşa ceva. Bineînţeles nu ca şi număr, dar principiul ar fi acelaşi. După cum v-am arătat mai înainte, nu vreau să fac ceva ne mai întâlnit în istorie, ba chiar şi în columbifilie este cunoscută metoda.
Însă înainte de a ajunge prea departe, ţin să precizez anumite noţiuni de biologie, (fără să încep cu procariote) evitând să complicăm prea mult lucrurile.
Ce este specia, ce este rasa şi cu ce lucrăm noi columbofilii voiajorişti.
Specia: în cazul nostru porumbelul de casă. Rasa: porumbelul voiajor. Noi ne preocupăm cu anumite familii de porumbei voiajori. Deci nu este o rasă Jansen, sau Aarden, astea sunt numai familii. În cadrul familiilor sunt liniile.
Deci şi eu aş dori să am cel puţin două, sau trei linii (nu rase) de porumbei voiajori distincte pe care le hibridizez între ele şi cu puii aşa obţinuţi să concurez. Ca să simplific şi mai mult lucrurile am să-l numesc liniile întâlnite la mine familii (ex. familia Campionului), fără să am pretinţi să mă compar cu Janseni, sau alte famili de porumbei celebre.
În zootehnie se folosesc mai multe hibridizări cum ar fi bihibridare, trihibridare ect. în funcţie de numărul raselor folosite. Cred că şi în columbofile ar da rezultate polihibridările, dar ar necesita efective mult mai mari, care deja depăşesc numărul cu care un columbofil amator poate lucra şi nu în ultimul rând se distra în mod eficient.
Deci eu cred că mai mult de 2, maximum 3 linii (dar mai bine 2) ar fi ideal să creştem cât se poate de separat.
De a lungul anilor mai intră inevitabil în crescătorie şi alţi porumbei noi pe care trebuie să-i încercăm. Dacă avem o linie constantă in care avem încredere, relativ repede ne putem da seama, dacă achiziţia nouă este bună. Împerechând porumbelul nou cu linia cunoscută şi dacă cel târziu la vârsta de doi ani (dacă mai ajung la doi ani) hibrizii aşa obţinuţi nu sunt la fel de buni, sau mai buni decât descendenţii liniei cunoscute, putem elimina porumbelul nou.
Neavând o linie de încredere cunoscută, această încercare nu o putem face cu siguranţă numai în foarte mulţi ani. Bineînţeles că certitudine 100% nu putem avea nici cum am amintit mai înainte, dar vom fi mai aproape de realitate.
Deci practic prima linie, a familiei Campionului, caut să-l duc mai departe cât se poate de curat, cu consangvinizări repetate, dar de acum mai moderate. După aprecierea mea se combină destul de bine atât cu Hu23 67489/2003 cât şi cu Hu07 34300/2000, dar mai puţin bine cu linia de la Ledán, şi în viitor mai încerc să fac cobinaţii în această direcţie.
Cealaltă linie ar fi Hu23 67489/2003, care am costatat că se potriveşte cu linia porumbeilor lui Ledán, deci o combin mai mult cu ei, iar descendenţii consangvini din această linie îi împerechez cu consangvinii din linia Campionului.
Primele încercări deja am făcut-o, v-am şi prezentat unul dintre ei, rezultatele se par promiţătoare, dar mai trebuie să treacă încă şi proba maratonului, după care pot pronunţa verdictul.
În ce măsură voi reuşi, sau nu timpul ne va arăta.

vineri, 19 noiembrie 2010

Observaţii personale 1

Doresc să vă împart câteva observaţii acumulate de a lungul timpurilor în legatură cu porumbei.
Prima observaţie: porumbeii trecuţi prin diferite traumatisme în tinereţe şi vindecate fără să rămână cu sechele, care să afecteze capacitatea de zbor, vor devenii zburători peste medie. Din propria crescătorie am avut multe cazuri când unui porumbel i s-a rupt un picior, sau chiar ambele picioare, iar mai târziu după ce s-a vindecat era printre cei care au supravieţuit primii ani de concursuri. Nu au devenit campioni, dar nici nu s-au pierdut la concursuri.
Care o fi explicaţia?
Probabil cei care au avut puterea de a se vindeca din aceste traumatisme au avut şi mai târziu organismul destul de puternic pentru a trece cu bine asupra greutăţilor întâlnite mai târziu.
Sau traumatismul suferit a declanşat nişte schimbări în organism, care şi mai târziu a avut efecte favorabile de a suporta stressul întâlnit cu ocazia concursurilor.

miercuri, 17 noiembrie 2010

Prezentul

În prezent structura efectivului din punct de vedere al origini arată astfel:
  1. Descendenţii familiei  Cu8138/89 x Hu3131 0926/85  (Aradi x Hartman) 77,1% din efectiv are printre stămoşi, din lotul de zbor 100% şi din cei de la prăsilă 52,5%.
  2. Familia femelei Hu23 67489/2003 de la Hartman 33,6% din efectiv are printre stămoşi, din lotul de zburători 41,5% şi din cei de la prăsilă 25%.
  3. Familia femelei Hu9363 4836/90 de la Ledán 27,1% din efectiv are printre stămoşi, din lotul de zbor 35,8% şi din cei de la prăsilă  22,5%.
  4. Porumbei  proveniţi din crescătoria lui Simó János într-un procent de cc. 18%. Nu pot defini procentul acestor porumbei mai exact, cel mai apropiat strămoş fiind stră-stră bunic.
  5. Famila masculului Hu07 43300/2000 de la Hartman 13,3% din efectiv are printre stămoşi, din lotul de zbor 24,5% şi din cei de la prăsilă 5%.
Mai sunt şi alţi porumbei noi cu reprezentare neglijabilă în lotul de zbor, care mai sunt în curs de testare.
Deocamdată sunt sigur că linia veche este stabilă, se pot baza pe ei şi reprezentanţii liniilor noi, sunt promiţătoare, dar s-a mai întâmplat că o linie care părea stabilă la un moment dat, nu a mai făcut faţă cerinţelor, sau alta aproape uitată să fie reamintită.
De exemplu ţin minte că în anii 1994-95-96 am avut un mascul şi o femelă de la Kotymány Imre din Ungaria care erau foarte apreciate de mine şi eram pornit să clădesc linia de porumbei pe ei. Mai târziu au început să triumfe porumbeii, din cealaltă familie, iar cei de la Kotymány au fost retrogradate, poate pe nedrept. Şi la ora actuală 26% din porumbei au printre strămoşi porumbei de la Kotymány, dar deja sunt asimilate în linia Campionului.
Tot aşa era să se întâmple şi cu linia porumbeilor de la Ledán. Iniţial pierdeam destul de uşor dintre ei, dar după 2004 iar le-am dat o şansă şi se pare că mi-au răslpătit încrederea acordată.

marți, 16 noiembrie 2010

Noiembrie 2

Luna noiembrie trece ca de obicei fără prea multe evenimente demne de remarcat.
În această perioadă nu sunt  prea multe de făcut la porumbei. Continui să-i alimentez bine, unii chiar s-au şi îngrăşat puţin, dar fiind închişi şi cu mâncarea la discreţie, cred că este normal, ba chiar de dorit.
Am avut încă un pui care mi s-a părut bolnav, era cu pene zburlite, nu mânca cu poftă cu ceilalţi şi stătea ascuns în colţ. Am dat şi lui Enteroguard timp de trei zile şi se pare că s-a şi vindecat.
O dată la 10-12 zile mai dau polivitamine la porumbei în apă de băut.
La sfârşit de săptămână vom avea festivitatea de premiere pe zonă, iar la 20 noiembrie Expoziţia Naţională.
Până atunci sper să nu am alte evenimente neplăcute despre care să vă relatez.

sâmbătă, 13 noiembrie 2010

Hibridizare

Mai înainte în agricultură, apoi şi în zootehnie s-a folosit metoda hibridizării cu scopul de a exploata fenomenul heterozisului. Este vorba de fapt de contrariul consangvinizării.
Este cel mai des folosit şi  de către crescătorii de porumbei pentru obţinerea produşilor cu viabilitate crescută, apte pentru concursuri grei.
Şi în experienţa mea porumbeii cu rezultate cele mai proeminente erau hibrizii. Şi în continuare tot porumbeii hibrizi doresc să-i promovez pentru concursuri.
Valoarea lor la reproducţie s-ar putea să fie mai variabilă, printre descendenţii lor vor fi probabil şi exemplare foarte bune, dar şi mai puţin bune în proporţie egale. Cel puţin în cazul meu vor fi destinate concursurilor, eventual la sfârşitul carierei vor fi trecute la reproducţie.
Dintre porumbeii mei foarte buni reproducători, care însă nu era consangvin, amintesc de 126657/93 un solzat, de talie mare, destul de bătăuş, cu ochi albi, bun şi la concursuri. Era puiul acelui porumbel care se întorsese primul de la prima adevărată încercare în 1992 de la Oradea, cu o femelă de la Kotymány Imre de origine Jansen x Desmeth Symons. El singur a fost bun dintre fraţi. A fost tatăl masculiului 034137/99, de care am amint că era cel mai bun porumbel al carierei mele, dar şi fratele lui 034138/99 a fost aproape la fel de bun.
Ca să se poate compara un exemlpar consangvin, din incest (prima fotografie) cu un hibrid (al doilea fotografie) vi-le prezint două exemplare din pozele de mai jos.


Cel consangvin este mai mare cu patru zile ca hibridul, ambele au foste crescute singur în acelaşi compartiment.
Diferenţa este destul de semnificativă în favoarea hibridului, cu toate că el este cel care a fost crescut iniţial mai slab. De obicei cu timpul diferenţa va dispare, însă la bătrâneţe, consangvinii iarăşi vor fi defavorizaţi, înbătrânind mai repede.

miercuri, 10 noiembrie 2010

Consangvinizare

Au trecut 25 de ani de când am terminat facultatea şi genetica fiind una dintre ştiinţele cel mai mult dezvoltate  în ultimii ani, probabil unele lucruri învăţate de atunci sunt cu mult depăşite. De acea nu pretind că cea ce scriu acum este corect.
Nu doresc să vă dau definiţii, ar fi plictisitor, cu atât mai mult că ştim cu toţii despre ce este vorba.
În funcţie de gradul de înrudirii a partenerilor putem vorbi de consangvinizare moderată, sau consangvinizare stânsă numit şi incest în cazul când este vorba de împerecherea rudelor de gradul întâi.
În general consangvinizarea este folosită cu scopul de a fixa anumite caractere favorabile pentru noi. În cazul conangvinizării creşte numărul exempolarelor homozigote la anumite însuşiri. Consangvinizarea nu duce mereu la uniformizarea efectivului, ba din contră creşte numărul porumbeilor care diferă fenotipic. Tot odată însă în general va apare şi o scădere a vitalităţii descendenţilor consangvini, iar în unele cazuri poate să apare chiar şi boli ereditare. Cu cât consangvinizarea este mai strânsă, în general cu atât este mai scăzut vitalitatea produşilor, iar incidenţa bolilor genetice este mai mare.
Totuşi scăderea vitalităţii nu este mereu la fel de pronunţată, iar bolile ereditare apar numai în cazul în care ambii părinţi sunt purtătoare a genei responsabilă pentru acela boală, iar produsul va fi homozigot la gena bolnavă. Am citit undeva că specia umană are cc. 500 de asemenea boli ereditare, iar teoretic fiecare om este purtătoare a cel puţin cinci asemenea defecte.
Majoritatea acestori boli sunt determinate de gene recesive, deci apar numai în cazuri când ambele cromosomi conţin acea genă bolnavă. Normal că cu cât partenerii sunt mai înrudiţi, cu atât mai mare este şi şansa să se întâlnească doi asemenea cromosomi (homozigoţi).
Probabil ca şi în cazul animalelor iniţial se găseau cam tot atâtea gene bolnave. Însă cred eu (nu sunt sigur, nu am citit nicăieri) că odată cu selecţia artificială a mai scăzut şi incidenţa acestor defecte, indivizii a cărui descendenţi erau bolnavi nefiind folosite la reproducţie in mod normal. Creşterea porumbeilor voiajori necesitând exemplare cât mai sănătoase, această selecţie este şi mai pronunţată.
De acea cred că practicarea consangvinizării şi chiar a împerecherii incestuoase nu sunt aşa de dăunătoare ca şi la oameni. Din experienţe proprii vă pot spune că nici în urma incestului repetat nu am avut porumbei cu malformaţii majore.
Puii obţinuţi din incest erau de obicei mai mici ca mărime comparativ cu părinţii, parcă erau mai gingaşe, iar longevitatea lor era aproape la jumătatea părinţilor. De ex. Campionul murise la vârsta de 14 ani (dacă aveam mai multă grijă de el mai trăia poate şi acum), fratele lui mai trăieşte şi acum are 18 ani şi are pui din 2010. Din trei pui a lui din incest din anul 1998 au murit deja două. Am mai avut încă două femele obţinute din incest repetat din 2001, care ambele s-au pierit deja, iar în anul 2009, cel care mai aveam a făcut numai un singur ou. Faţă de Gdanskista care era din hibridizare din 1996, şi care de asemenea a avut ultimul ou fecund tot în 2009 şi mai trăieşte şi acum, diferenţa este evidentă.
O boală ereditară întâlnită de mine a apărut la nişte pui consangvini mai moderat în anii 1990. Din patru pui trei erau orbi. Proveneau dintr-o familie bună, dar mai mult la concursuri scurte, deci s-au pierdut de a lungul anilor. Cu zece ani mai târziu am primit de la cineva un pui consangvin din această familie, însă despărţită de mai multe generaţii de porumbei mai înainte amintiţi, care şi el a fost orb. Prin urmare defecte ereditare sunt şi persistă în populaţie timp îndelungat, iar consangvinizarea poate să fie o metodă de depistare a lor.
Deci oare merită consangvinizarea? În mod sigur DA. Aproape toate reproducătoarele consangvine avute erau buni reproducătoari, mai bune ca părinţii lor. Însă trebuie socotit şi cu longevitatea scăzută şi mai ales cu longevitatea reproductivă şi mai scăzută.
Mergând mai departe cu speculaţiile ajung la concluzia că, este mai de dorit consangvinizarea reproducătorilor buni între ele, sau cu urmaşii lor, decât unui bun cursier. De ce? Cursier bun = genotip + efectul mediului. Bun reproducător = genotip şi atât.
Ca să mă mai şi contrazic singur vă invit să studiaţi pedigreul masculului 034124/99 şi veţi observa că este destul de consangvin şi cu vitalitate crescută.

Tatăl lui 051179/97 de asemenea provine din semifraţi şi nu pot să zic nimic rău de vitalitatea lui.
Femela 036138/2000 tot consangvină este, din semifraţi, şi este bună la reproducţie şi acum.

luni, 8 noiembrie 2010

Noiembrie 1

Aproape au trecut primele zece zile şi din luna noiembrie.
În această perioadă nici în ceilalţi ani, nici în anul în curs nu au fost evenimente deosebite. Au fost anii când încă porumbeii erau lăsati să zboare liberi şi fără pierderi însemnate. La vecinul meu mai văd că zboară porumbeii şi spune că nu s-au pierdut prea multe. Nu ar fi o problemă dacă s-ar pierde trei-patru porumbei, mai grav ar fi dacă s-ar pierde exact acela de la care aştept rezultate în anii viitori.
Dintre însemnările din trecut mai importante sunt din anul 2006 când la data de 4 noiembrie am separat masculii de femele şi tot atunci am şi închis porumbeii, iar în 2007 am avut un sezon deosebit de bun.
Tot  în 2006 am avut în această perioadă doi porumbei bolnavi de conjunctivită, care s-au vindecat fără nici un tratament.
Cum am mai scris, cel mai important eveniment în această perioadă este năpârlirea. Probabil datorită separării mai timpurie şi furajării mai bogate în anul asta se desfăşoară mai bine şi mai repede faţă de alţi ani. Majoritatea porumbeilor adulţi au deja toate remigele aruncate şi ultima crescută cc 25%. Calitatea penelor deasemenea este foarte bună. În alţi ani mai aveau încă 1-2-3 pene de aruncat.
Nu mai pun în apa de băut a porumbeilor iod şi nici oţet de mere. Prin acest lucru doresc să forţez să lupte singuri contra trichomonoză şi nici iodul nu mai are rost năpârlirea fiind pe terminate.
Am amintit că am avut un porumbel suferind cu o pană crescută defectuos, şi starea lui s-a ameliorat, iar pana respectivă aproape că este normala. Am să fotografiez mai târziu să se vadă.
Săptămânal asigur apă de baie şi porumbeii profită de posibilitate, făcând numai apă în coteţ.

Mai recent am observat că un pui, lăsat pentru reproducţie, este foarte slăbit şi stă mai trist. Am dat cu sondă Rehidravit şi o jumătate de tabletă de Enteroguard şi sper sa se vindece.
Mai continui alimentaţia bună încă o lună, dau şi vitamine din 10-10 zile, apoi trec la orz.

sâmbătă, 6 noiembrie 2010

Evidenţa porumbeilor

Toate cărţile de specialitate care se referă la creşterea porumbeilor pun accent deosebit la ţinerea evidenţelor, cât şi a evenimentelor întâmplate în crescătorie.
Încă din copilărie am condus un astfel de jurnal în legătură cu porumbei. După ce am reânceput columbofila în 1991 am deschis un caiet columbfil cu 200 de file unde treceam porumbeii adulţi, zborurile, şi observaţiile periodic şi un caiet cu pui unde notam data eclozionării şi părinţii puilor. Deja se găseau computere şi atunci, dar erau foarte scumpe şi nu prea performante, accesul la internet era ceva de domeniul fantasticului. Până în anul 2001 am terminat caietul cel mare, şi tot atunci am reuşit să cumpăr primul computer.
Nu a fost uşor, dar încet - încet am reuşit să învăţ noţiunile de bază din Excel şi primul lucru pe care am făcut a fost un program de evidenţă a porumbeilor. Poate era mai bine într-un program de baze de date, dar pe asta am învăţat la cursuri de calculatoare. De atunci tot perfecţionez acest program şi cred că la ora actuală este deja gata. De fapt este vorba de mai multe failuri dintr-o mapă cum ar fi:
1. Evidenţa porumbeilor : aici notez datele principale a fiecărui porumbel.
Zborurile cu un mic ,,proces verbal" referitor la condiţile meteorologice şi alte observaţii utile.
Are mai multe funcţii: pe lângă evidenţă, calculează punctele obţinute de fiecare porumbel la concursuri, în funcţie de distanţă şi rezultaul obţinut şi acordă calificativ fiecărui porumbel în funcţie de punctele obţinute. La fel în fucţie de rezultatele urmaşilor primesc puncte şi calificativ reproducători. Pe baza acestei criterii sunt ordonaţi pe ce loc se află în crescătorie.
Cu ajutorul acestui program pot vizualiza fişa fiecărui porumbel cu toate datele şi evenimentele petrecute de a lungul vieţii.

Se pot filtra puii, sau nepoţii unui porumbel, sau toţi porumbeii care sunt, sau nu sunt înrudiţi cu un oarecare porumbel.


Tot de aici pot să vizualizez fotografia porumbelului.
 Face o serie de statistici,  de exemplu referitoare la rezultatul puilor, porumbeilor de un an, statistica zborurilor pe ani, numărul efectivului ect.





2. Jurnalul evenimentelor: aici conduc tratamentele, porumbeii pripăşiţi, ect.







3. Jurnalul reproducţiei: înscriu perechile, data ouatului, data eclozionării, număr de pui de la fiecare pereche, ect. Notez sub care perechi doică am pus ouăle de la porumbeii mai valoroşi.





4. Şablon pentru pedigree: aici fac pedigreele.



5. Analize şi statistici, analizează efectivul din punct de vedere a rezultatului porumbeilor, de ex. consangvini, sau vârstă, ect.

6. Formulare pt concursuri: fisă de start, fişă de cronometrare (pe vremea când aveam ceas mecanic foloseam), ect.
7. Mapă cu fotografiile porumbeilor. 
Deci cam pe toate pot să memorez şi să revăd ce se petrece în crescătorie. Conducerea acestei evideţe, dacă este făcut zilnic necesită maximum jumătate de oră, când sunt evenimente mai multe (de ex. concursuri), dar dacă se neglijează nu se mai pot recupera uşor şi repede pierderile.
Are versiune în limba maghiară şi română. Eu conduc evidenţele ungureşte, de acea sunt o parte dintre însemnări în limba maghiară în exemplele arătate.
Vă ofer gratuit oricărui columbofil dornic să folosească. Însă trebuie să vă spun că până acum am dat la câţiva crescători, dar nici unul nu a folosit mult timp.
Pentru a funcţiona cât mai bine, este nevoie de un computer cât mai performant, dar cu Pentium 4 merge destul de bine, şi ca soft Excel 2001,sau mai nou.
Greşeala programului ar fi că merge cam lent, dacă este instalat pe un computer mai slab, şi nu a mai fost folosit de nimeni în afară de mine.
Nu sunt convins că asta este unica şi singura cale la succes în columbofilie, dar dacă unele evenimente nu sunt notate se uită mai înainte sau mai târziu.

De la aceasta adresa puteti descarca:



joi, 4 noiembrie 2010

Structura efectivului

Mai înainte am făcut mai multe referiri la anumite noţiuni de zootehnie. Cu toate că nu am văzut nicăieri descrisă tehnologia creşterii porumbeilor voiajori, mai fac nişte comparaţii cu alte ramuri din creşterea animalelor. În structura efectivului fermelor de vaci cu lapete m-am întâlnit cu termenul de structură optimă în funcţie de vârstă şi starea fiziologică a efectivului.
În primul rând trebuie să stabilim o dată fixă la care facem recensământul nostru. În majoritatea anului fluctuaţiile de număr de porumbel sunt zilnice. De acea am stabilit data de 1 martie a fiecărui an la care raportez numărul de porumbel existent.
După părerea mea un crescător amator nu se poate ocupa cu un efectiv mai mare de 60-70 de porumbei de zbor şi 20-25 de matcă, fără să facă sacrificii mari materiale şi timp.
Cu un efectiv mic şi cu porumbei foarte buni unii au rezultate de multe ori mult superioare faţă de cei cu ferme de porumbei. Problema este că trebuie să ai mult noroc, mai ales în zona noastră, unde răpitorii decimează stolurile de porumbei. Dacă nu ai un efectiv suficient de mare, foarte greu te poţi menţine de a lungul anilor în top, pe lângă răpitoare intrevine mai înainte, sau mai târziu şi câte un zbor, sau chiar sezon catastrofal, care pune amprenta mai tare asupra efectivelor mici.
Sincer să fiu în realitate cred că efectivul ideal ar fi 70-75 de porumbei, din care 10-15 de reproducţie, dar având şi la mine în jur de 95 de porumbei am fost mai indulgent.
Deci să luăm a doua variantă, cu efetivul mai mic.
Ţinând cont de faptul că în jur de 50% din pui nu ajung să treacă aniversarea de doi ani, sunt de părere că trebuie să avem numărul lor dublu faţă de restul efectivului de zbor. La cei de un an tot aşa numărul lor trebuie să fie dublu numărului efectivului mai bătrân de un an. Restul efectivului deja este mult mai stabil, deci nu socotesc aşa de strict.
Exprimat în cifre ar arăta astfel (ca dată de pornire iau 1.decembrie, deci puii deja sunt selectaţi la concursurile de toamnă):
  1. 30 pui
  2. 15 porumbei de un an (iarling)
  3. 15 porumbei de peste doi ani, dar nu peste 6 ani.
Deci câţi pui să lăsăm ca să putem îndeplinii aceste cerinţe. Ţinând cont de atacul uliului şi pierderile de acasă, care sunt aproximativ cât pierderile de la concursuri, cred eu că ajunge să lăsăm 45-50 de pui.
La matcă este oarecum mai simplă treaba, nefiind chiar aşa de pretenţioase ca şi cursierii poate să fie puţin şi mai multe. Bineînţeles presupunând că sunt ţinute într-un compartiment separat. Nici structura de vârstă nu este prea importantă, touşi trebuie să ţinem cont şi de îmbătrânirile precoce a exemplarelor consangvine.
Deci de la şapte perechi de reproducători dacă oprim primele două serii de pui (24) şi de la cei mai buni încă 2-3 perchi, plus de la cei mai buni zburători prima serie (cc. 14) ajungem la cifra dorită cc 50.
Pentru a exemplifica cele spuse vă prezint statistica referitoare la efectivul din ultimii ani.

Mai simplu: ca să pot avea numărul de porumbei de concurs din ultima coloană am fost nevoit ca în anii anteriori să las numărul de pui din prima coloană (numărul puilor vânduţi din colana a 4. poate fi scăzut). În celălalte coloane sunt prezentate cum au ieşit din efectiv porumbeii.
Având experienţă mai mult în categoria de fond şi maraton, cele scrise se referă în special la aceste categorii şi sunt numai păreri personale, admit orice critică.

miercuri, 3 noiembrie 2010

Planuri noiembrie

Ce poţi face în luna noiembrie în crescătorie?
Nimic deosebit. Porumbeii sunt închişi deja de mai bine de o lună, deci nu am prea multe ce face cu ei. Urmăresc cum se desfăşoară năpârlirea, mai pun din când în când apă pentru baie. La sfârşitul lunii mă duc la Piatra Neamţ la expoziţie.
Am mai amintit că compartimentul de reproducţie este destul de aglomerat. De acea şi ca să mai pot elibera un compartiment pentru cursieri, construiesc un loc separat pentru cei de matcă, cu volieră. Porumbeii vor fi cazaţi tot în pod, dar nu a casei ci a unei clădiri anexă, folsită pentru dispensar, iar în curte mai fac o volieră. Deocamdată se află în fază de costrucţie.
Şi pentru cei de zbor intenţionez să fac o volieră pe acoperişul casei, dar prima dată termin cel din curte să văd cum va arăta, nu vreau să stric nici aspectul locuinţei de dragul porumbeilor.
Compartimentul care se va elibera va fi populat de puii anului 2011, care vor rămâne definitiv aici şi când vor fi maturi.

marți, 2 noiembrie 2010

Cum fac curăţenie

Un subiect foarte banal, dar totuşi ţin să vă povestesc.
Cum am mai spus-o, nu consider curăţenia deosebit de importantă pentru obţinerea succesului la concursuri. Ţin minte că şi în copilărie, când eram copill mai mare cc.16-17 ani, făceam curat zilnic la porumbei. Deasemenea trebuie să accentuez că nu-mi place să fac curat la porumbei, în schimb îmi place când este curăţenie şi cum nu suport să umble alţii în crescătorie, sunt nevoit să-o fac eu. Având columbofilia instalat în podul casei, nu pot să neglijez acestă activitate plictisitoare.
În funcţie de timpul liber şi de dispoziţia mea, zilnic fac curat de 1 - 2 ori, mai rar de 3 ori. În această perioadă a anului dimineaţa la prima oră (7:30-8:00) şi seara după ce se întunecă (19:00-19:30), dar în principiu tot aşa este şi în celelalte luni.
În afară de sezonul când este instalată văduvia fac curat cu porumbeii înăuntru. Pe lângă pericolul răpitoarelor şi contactul cât mai des cu porumbei motivează acest lucru.
Când porumbeii stau separat pe sexe, prima dată închid toţi masculii în boxele lor, apoi le dau drumul la femele în compartimentul masculilor şi după acea fac curat la femele. Locul unde sunt ţinute femelele este foarte strâmt, de acea sunt nevoit să procedez astfel. După ce am terminat la femele, trec la masculii şi cu ei închişi în boxe şi femelele libere curăţ şi acolo. Când am terminat, trec femelele la loc, curăţ şi dau drumul la masculi, după care primesc mâncarea.
Când porumbeii sunt împerecheaţi, au cuib şi atunci fac la fel, dar cât lucrez eu, ei trebuie să rămână pe odihnitori, sau în boxele lor.
În perioda văduviei tot cam aşa procedez, numai că dau druml la porumbei să zboare liber şi atunci fac curat.
Ca să nu fac praf, nu folosesc niciodată mătură, ci cu lopăţica adun gunoiul pe foraj.









Nu fac curat decât pe jos, în boxe foarte rar, numai dacă găinatul este umed. Nu adun nici praful de desubtul boxelor. Sunt de părere că atât praful cât şi găinatul uscat din boxe moderează variaţile umezeli relative a aerubui din columbofilie, deci nu trebuie deranjat prea des. Plus cu ocazia curăţirii boxelor şi a parfului de sub boxe inevitabil se încarcă aerul cu praf, foarte dăunător atât pentru om cât şi pentru porumbei.
O dată pe an totuşi fac şi curăţenie generală cu aspirator, demontarea boxelor şi dezinfecţie. Această acţiune este planifictă şi executată cu ocazia primului concurs când porumbeii sunt lansaţi după a doua zi de la îmbarcare, deci practic primul fond. Este o muncă mai grea şi mai de durată, numai curăţenia şi demontarea boxelor durează cc 5-6 ore, apoi vine nevasta cu aspiratorul şi la urmă eu cu dezinfecţia. Ca dezinfectant folosesc Forsept în soluţie 1-1,5%, sau un alt dezinfectant din comerţ, dar la fel de bună este şi hipocloridul  2-3% folosită in baie. Pulverizez cu o pompă. Nu fac economie la dezinfectant, folosesc cc. 0,5-1 litru la metru pătrat, practic totul este numai dezinfectant. Împotriva prafului şi vaporii dezinfectantului iau o mască de la farmacie. Crescătoria trebuie să fie goală, fără porumbei!
Închid uşile şi ferestrele cât mai ermetic şi las aşa peste noapte (ar ajunge şi 30 de minute). A doua zi deschid uşile şi ferestrele, cu o cârpă, sau burete şterg dezinfectantul rămas pe jos, remontez boxele şi până a treia zi după masă, când vin porumbeii, totul se usucă.

luni, 1 noiembrie 2010

Catalogul 2010

Pentru cei care încă nu ştiu a apărut pe net catalogul anului 2010 pe care dacă doriţi puteţ accesa direct de aici. Este vorba de fapt de esenţa Campionatului Naţional al României în sportul columbofil şi dacă nu ar mai fi încă două asemenea campionate ar fi şi mai prestigios.
După cum se vede rezultatele mele sunt destul de modeste.