Tehnologia de creştere a păsărilor, (dar şi a porcilor, iepurilor ect.) lucrează cu mai multe rase crescute separat. Ei au ferme de bunici, de părinţi şi ferme de producţie, cu hibrizii. Au sute de mii de exemplare crescute aşa.
Şi eu m-am gândit tot la aşa ceva. Bineînţeles nu ca şi număr, dar principiul ar fi acelaşi. După cum v-am arătat mai înainte, nu vreau să fac ceva ne mai întâlnit în istorie, ba chiar şi în columbifilie este cunoscută metoda.
Însă înainte de a ajunge prea departe, ţin să precizez anumite noţiuni de biologie, (fără să încep cu procariote) evitând să complicăm prea mult lucrurile.
Ce este specia, ce este rasa şi cu ce lucrăm noi columbofilii voiajorişti.
Specia: în cazul nostru porumbelul de casă. Rasa: porumbelul voiajor. Noi ne preocupăm cu anumite familii de porumbei voiajori. Deci nu este o rasă Jansen, sau Aarden, astea sunt numai familii. În cadrul familiilor sunt liniile.
Deci şi eu aş dori să am cel puţin două, sau trei linii (nu rase) de porumbei voiajori distincte pe care le hibridizez între ele şi cu puii aşa obţinuţi să concurez. Ca să simplific şi mai mult lucrurile am să-l numesc liniile întâlnite la mine familii (ex. familia Campionului), fără să am pretinţi să mă compar cu Janseni, sau alte famili de porumbei celebre.
În zootehnie se folosesc mai multe hibridizări cum ar fi bihibridare, trihibridare ect. în funcţie de numărul raselor folosite. Cred că şi în columbofile ar da rezultate polihibridările, dar ar necesita efective mult mai mari, care deja depăşesc numărul cu care un columbofil amator poate lucra şi nu în ultimul rând se distra în mod eficient.
Deci eu cred că mai mult de 2, maximum 3 linii (dar mai bine 2) ar fi ideal să creştem cât se poate de separat.
De a lungul anilor mai intră inevitabil în crescătorie şi alţi porumbei noi pe care trebuie să-i încercăm. Dacă avem o linie constantă in care avem încredere, relativ repede ne putem da seama, dacă achiziţia nouă este bună. Împerechând porumbelul nou cu linia cunoscută şi dacă cel târziu la vârsta de doi ani (dacă mai ajung la doi ani) hibrizii aşa obţinuţi nu sunt la fel de buni, sau mai buni decât descendenţii liniei cunoscute, putem elimina porumbelul nou.
Neavând o linie de încredere cunoscută, această încercare nu o putem face cu siguranţă numai în foarte mulţi ani. Bineînţeles că certitudine 100% nu putem avea nici cum am amintit mai înainte, dar vom fi mai aproape de realitate.
Deci practic prima linie, a familiei Campionului, caut să-l duc mai departe cât se poate de curat, cu consangvinizări repetate, dar de acum mai moderate. După aprecierea mea se combină destul de bine atât cu Hu23 67489/2003 cât şi cu Hu07 34300/2000, dar mai puţin bine cu linia de la Ledán, şi în viitor mai încerc să fac cobinaţii în această direcţie.
Cealaltă linie ar fi Hu23 67489/2003, care am costatat că se potriveşte cu linia porumbeilor lui Ledán, deci o combin mai mult cu ei, iar descendenţii consangvini din această linie îi împerechez cu consangvinii din linia Campionului.
Primele încercări deja am făcut-o, v-am şi prezentat unul dintre ei, rezultatele se par promiţătoare, dar mai trebuie să treacă încă şi proba maratonului, după care pot pronunţa verdictul.
În ce măsură voi reuşi, sau nu timpul ne va arăta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu