sâmbătă, 31 decembrie 2011

2011 Decembrie 2

În ultima vreme am scris mai rar, deoarece multe lucruri noi nu am făcut faţă de cele din anul precedent şi am considerat că ar fi plictisitor să intru în repetiţii.
În zilele trecute am continuat administrarea doxicilinei sub formă de Doxivit 10% 15 g la 1,5 kg de furaj şi Tilozin pulbere 58% 2 g la 1,5 kg de furaj, mai am de administrat 2 zile, apoi am să termin tratamentul cu Coccilyse, plus Co-TRIM.
Medicamentele am dizolvat în cc 70-100 ml de apă, iar apoi am umectat grăunţele cu apa aşa pregătită. I-am amestecat bine, iar după ce s-au uscat am administrat porumbeilor. Am preparat în aşa fel cc. 50% din raţia zilnică, practic am pus doză dublă de medicament la mâncare, apoi după ce au consumat furajul medicamentos, am mai dat orz până la săturate.
Tabletele de Co-Trim (10 tablete) am să le dizolv în 100 ml de Coccilyse şi din această mixtură primesc porumbeii în apă de băut 18 ml la 2 litrii de apă. Practic este un tratament asemănător cu cel de Tiforine, numai că este considerabil mai ieftin, nu costă nici jumătate, ca cel cu Tiforin. Acelaşi tratament am făcut şi anul trecut (2011 ianuarie) şi am fost mulţumit cu rezultat, adică cu faptul că nu am observat să fi avut reacţii adverse nedorite.
Pe durata tratamentului cu Doxiciclină am scos gritul de la porumbei şi apa am acidulat cu cc 10 ml de oţet la 2 litrii de apă.
Ca să le mai protejez ficatul de efectul hepatotoxic a medicamentelor, administrez din dou în două zile Silimarină în apa de băut, 2 tablete la 2 litrii de apă. Este vorba tot de un medicament de uz uman cu efect hepatoprotector, folosit de mine de prima dată. Şi acest medicament este relativ ieftin, costă 9 lei o cutie cu 60 de tablete.
Faptul că în urma administrării medicamentelor nu se constată simptomele leziunilor hepatice, nu înseamnă că nici nu se produc. În realitate simptomele afecţiunilor hepatice se observă numai după ce 90-95% din ficat este afectat şi deja este prea târzie intervenţia de a vindeca. Ca să evit aceste surprize nedorite am recurs la Silimarină.
De altfel starea generală a porumbeilor este deosebit de bună, sunt vioi, în fiecare dimineaţă găsesc sub ei grămada de găinaţi sănătoşi, cu câţiva fulgi pe ei.


Sunt unele exemplare care s-au cam îngrăşat puţin, dar nu este vorba de ceva grav. În general am constatat că porumbeii sănătoşi se îngraşă iarna şi mai ales când este gerul mai tare, revenind la greutatea normală primăvara după unu - doi săptămâni petrecute în libertate.

Fiind la sfârşit de an vă doresc tuturor columbofililor un An Nou fericit în 2012, cu sănătate şi împlinirea tuturor dorinţelor, atât pe plan columbofil, familiar, cât şi pe plan financiar!

vineri, 23 decembrie 2011

Cheia succesului

Eu cred că columbofilia fiind un hobby, deci un fel de joc, o pasiune, înainte de toate trebuie să îndeplinească această cerinţă. Prin urmare dacă pentru cineva reprezintă un chin programul de toate zilele între porumbei, nu poate să spună că şi-a atins scopul, oricât de frumoase rezultate să aibă.
În anii 1995-96, când am început să aflu cum se desfăşoară Campionatul Naţional am avut printre obiective obţinerea unui titlu cât mai prestigios în această competiţie. Acum, după aproape 20 de ani mai târziu, deja ştiu că nu am să ajung niciodată  Campion, de fapt am şi renunţat deja. Asta nu înseamnă că nu m-ar bucura. De ce gândesc aşa? Ori de câte ori am avut rezultate mai bune, mereu cel din primul loc a fost cu aşa mult mai bun încât nici nu se puteau compara rezulatele mele cu a lui.
Care o fi cauza? Nu ştiu să vă spun. Altădată puneam vina pe numărul incomparabil mai mare de porumbei cu care se concurează celelalte judeţe. Dar uite că Kálnoki Endre din zona noastră în anul 2010 a reuşit să iasă campion şi nu numai cu un singur porumbel şi numai într-un singur an!
Nici zona noastră geografică nu poate fi cauza, deoarece Papp Zsolt tot în aceaşi zonă cu mine concurează şi a reuşit să ajungă vicecampion în 2007. În anul 2010 Toth Árpád a reuşit să triumfe, obţinând locul 5 la categoruia fond. Deci se poate şi aici.
Eu sunt de părere că în primul rând crescătorul trebuie să fie mulţumit cu rezultatul obţinut, apoi trebuie văzut unde se află în Campionatul Naţional. Şi eu de fapt sunt mulţumit.
Fără să vreau să diminuez meritele campionilor naţionali, trebuie să spun că nu mereu reflectă situaţia reală.
Totuşi căutând drumul spre cheia succesului trebuie să constat că în primul rând programul concursurilor trebuie să fie în aşa fel conceput ca să aibă şansă cei care concurează în acel program, să participe cu şanse reale la fiecare concurs.
Deci cum ar trebui să arate un asemenea program (după părerea mea).
În primul rând direcţia zborurilor să nu aibă prea mari abateri  una de la celălat, maximum 15-20 grade să zicem. Această abatere bineânţeles că nu este o valoare ştiinţifică demonstrată, numai o presupunere a mea.
Fiindcă pe mine mă interesază în primul rând maratonul, mă refer la concursurile la această categorie şi mai ales la zborul naţional Berlin. Deci zborurile premergătoare, atât cele de viteză, demifond, fond şi de maraton să fie aproximativ pe direcţia Berlinului. Concentrând mai exact pe zona noastră, ne-ar conveni mai mult să organizăm concursurile către nord-vest, de ex. în Cehia, zonele nordice a Ungariei, sau teritoriile vestice a Poloniei de unde mai târziu putem merge atât în Austria, cât şi la Berlin, reuşind să ne încadrăm în ambele direcţii în devierea de 15-20 grade menţionate mai sus.

În imaginea de mai jos  vă prezint despre ce vorbeam mai înainte, adică direcţia spre Praga ne dă posibilitate de a merge mai departe atât la Berlin cât şi la Straubing, faptul că la locul sosirii scrie numele meu, cred că nu schimbă prea mult din concluzia finală.


Ce ne împiedică să facem aşa? Eu cred că nimic, şi sper să se gândească şi alţi columbofili din zonă la fel, cu atât mai mult încât direcţia repectivă nu defavorizează nici pe cei care au ambiţii la categorii mai scurte.
Un plan de zbor pe această direcţie nu ne va garanta succesul sigur (ar fi prea uşor), dar ne oferă pentru toţi din zonă (inclusiv şi crescătorilor din celălate judeţe zonei 3 maraton) posibiltatea să concurăm cu şanse reale.

La urmă, dar nu în ultimul rând doresc să vă urez tuturor vizitatorilor acestui blog SĂRBĂTORI FERICITE şi LA MULŢI ANI!



 Kellemes KARÁCSONYI ÜNNEPEKET és BOLDOG ÚJ ÉVET kivánok ezen blog minen olvasójának!






sâmbătă, 17 decembrie 2011

2011 decembrie 1

Primele zile a lunii decembrie au fost mai frumoase, unele geroase, dar sănătoase. Pe data de 8 decembrie a sosit iarna cu zăpadă şi vreme umedă, însă nu prea rece. De fapt era şi timpul să mai cadă şi ceva precipitaţii, deoarece ultima dată în luna august a plouat mai abundent.
Majoritatea porumbeilor mei nu au văzut zăpadă fiind închişi din luna octombrie - noiembrie în fiecare an şi eliberaţi în martie - aprilie. De aceea am fost curios cum se comportă în volieră întâlnind prima dată iarna propriu-zisă.
Nu pot să zic că au fost prea surprinşi, cel puţin nu a ţinut prea mult surpriza. De prima dată s-au uitat puţin cam curioşi la învelişul alb a acoperişului, dar după ce au încercat şi s-au convins că nu-le dăunează, nu-i mai dădeau mare importanţă.
Un eveniment neobişnuit şi nedorit a ultimelor zile a fost faptul că un pui de guţan bolnav de paramixoviroză, cu semne nervoase pronunţate, s-a strecurat printre grătarul volierei între porumbei şi a murit în volieră.
Încă din preziua evenimentului l-am zărit pe acel porumbel bolnav pe acoperiş şi l-am alungat, dar se pare că nu s-a dus pea departe. Prezenta tulburări nervoase, parcă era orb şi zbura în cercuri mici, dar nu s-a dus mai departe de casa vecină. Puţine cazuri asemănătoare am văzut la guţani, dar se pare că tulpina de virus din anul acesta este mult mai virulentă ca de obicei.
Sper ca porumbeii mei, fiind vaccinaţi, nu se vor îmbolnăvi.
Ca şi în alţi ani din aceeaşi perioadă, porumbeii arată foarte bine, sunt sănătoşi, au terminat, sau aproape au terminat năpârlirea şi reacţionează intens la orice schimbare a vremii. În zilele geroase consumă mult mai multă mâncare ca de obicei, stau mai liniştiţi învelindu-se cu stratul de aer încălzit de corpul lor izolat de puf. Când soarele apare şi temperatura este mai ridicată, abia consumă ceva grăunţe, cântă şi se bat şi sunt gata să facă curte la oricare femelă care apare la geam.
Găinatul lor de asemenea se schimbă în funcţie de starea vremii, în zilele geroase fiind mai tare, iar cu încălzirea vremii porumbeii fiind mai nervoşi, şi excrementele lor devine mai apos.
Din amestecul de grăunţe ,,am scos" seminţele de la sac, sau mai bine zis nu mai am şi nici nu le mai dau până în primăvară. Nu ca şi cum ar face ceva rău, dar cred că nu mai au nevoie şi grăunţele de la piaţă fiind mai ieftine, caut să mai fac o leacă de economie. Îcă nu le dau prea mult orz, dar începând de săptămâna viitoare în trei - patru zile am să le dau numai orz, iar porumbul va avea rol numai la îmblânzire.
Nu ştiu dacă mai ţineţi minte de postarea Perioade, conform celor scrise acolo momentan ne aflăm la începutul perioadei de liniştire şi terminarea năpârlirii. Marea majoritate a porumbeilor deja au ocupat boxele preferate, sau cei mai tineri şi mai slab cele rămase libere, deci am început să-i învăţ să se ducă la locurile lor şi să rămână acolo până când termin cu curăţenie, sau alte preocupare, din adăpostul lor. Această disciplină, după cum am mai scris consider un moment important, mai ales la porumbei cu temperament mai sangvinic, cum sunt de obicei ai mei.
Aproape în fiecare an am făcut cîteva schimbări în programul de întreţinere a porumbeilor. Pentru sezonul următor am preconizat să nu mai fac tratamentul acela de 30 zile cu antibiotice de care v-am amintit mai înainte şi pe care fac de cinci - şase ani. Totuşi, deşi momentan îmbolnăvirile de boli respiratorice s-au încetat în mod definitiv şi nici porumbeii cu sechele nu am, am hotărât să fac tratamentul şi în acest an. Respectiva hotărâre este cu atât mai discutabilă încât sunt aproape sigur, că epizootia respectivă a avut ca agent epizootic un virus cu topism faţă de căile respiratorice a porumbeilor. Totuşi, dacă vreodată a avut un rost acel tratament, atunci acum este cu atât mai justificat încât de această dată au fost şi îmbolnăviri cu semne clinice care necesită tratamentul.

De când m-am apucat să scriu această postare deja a şi apărut efectul intrării acelui guţan de care am pomenit mai înainte şi anume găinatul puilor cei mai tineri a devenit de aspect diareic şi de culoare verzuie. De aceea am cumpărat doi saci de grăunţe curate de la magazin şi am administrat tot efectivului Enteroguard 3 gramme pe 1 kg timp de cinci zile. Deja a doua zi aspectul excrementelor a devenit normal.
În continuare am să le dau Enrofloxacină 3 ml la 1 litru de apă, timp de şapte-opt zile, apoi Doxicilină combinat cu Tilozină tot şapte-opt zile, iar la urmă Co-Trim de la farmacie umană timp de cinci-şase zile. Dozele vor fi ca şi în anii precedenţi şi anume cum am descris în articolul Tratamente.
S-a termint şi perioada festivităţilor de premiere, ultima fiind cel judeţean, despre care scris mai pe larg pe pagina Evenimente.

duminică, 11 decembrie 2011

Ledán László

Este un crescător din Sfântu Gheorghe, judeţul Covasna. În efectivul meu actualul de porumbei o ponedre destul de însemnată reprezintă porumbeii cu origine din crescătoria lui. Din această cauză consider că nu ar fi cinstit să nu-l prezint şi pe el, după ce am scris despre ceilalţi columbofili, de unde am introdus porumbei în crescătoria mea.

Pentru cei care nu-l cunosc, vă prezint câteva dintre rezultatele lui cele mai importante luate din cataloagele Expoziţiilor Naţionale:
  • locul 5 naţional la categoria crescători palmares 100-400 în anul 1998
  • locul 6 naţional la categoria crescători 100-400 în anul 1998
  • locul 13 naţional la categoria crescători General în anul 1998
  • locul 5 naţional la categoria tineret porumbei 300-600 în anul 1998
  • locul 8 naţional la categoria tineret porumbei 100-400 în anul 1998
  • locul 5 naţional la categoria crescători 300-600 în anul 1999
  • locul 1 naţional la categoria porumbei palmares 300-600 în anul 1999
  • locul 10 naţional la categoria porumbei palmares 100-400 în anul 1999
  • locul 5 naţional la categoria crescători palmares General în anul 2000
  • locul 6 naţional la categoria crescători palmares peste 500 în anul 2000
  • locul 1 naţional la categoria crescători palmares peste 500 în anul 2000
Deci după cum se vede, a avut rezultate remarcabile la sfârşitul anilor 1990 şi  începutul anilor 2000, dar să nu credeţi că a dispărut definitiv după aceea: în 2001 de la concursul Tata 2 a clasat 13 porumbei din 26 angajate fiind pe primul loc în clasamentul crescătorilor, iar la porumbei a avut cinci porumbei în primii zece, şi la celelalte concursuri de fond a avut clasări bune.
Concurând împreună în aceea vreme, şi văzând rezultatele extraordinare pe care le avea aproape la fiecare concurs, am hotărât să-l vizitez şi să cumpăr câţiva porumbei pentru reproducţie de la el.
L-am vizitat la sfârşitul sezonului 2001, într-o zi călduroasă de august. În aceea vreme concursurile de maraton nu erau chiar aşa la modă ca acum, 2001 fiind primul an când a apărut categoria de maraton în catalogul campionatului naţional. El nu a participat la nici un concurs de maraton, mă refer la Gdanskurile din 1999, 2000, 2001, după cum am înţeles din discuţiile purtate, şi nici nu dorea să încerce porumbeii la concursuri mai lungi, zicând că este prea mare riscul de pierdere.
Pe mine m-au impresionat rezultatele de la fonduri şi mai ales faptul că mai mereu ghicea echipa. Avea un efectiv destul de omogen, nu prea am văzut la nimeni în aceea vreme să fi axat aproape tot efectivul pe un singur porumbel, cum era la el.
Era vorba de o femelă tărcată cu matricolul Hu9363 4836/90 de origine Fabry, provenită de la crescătorul Király László din Ungaria, un crescător care creştea numai porumbei Fabry recurgând, după cum am auzit şi la consangvinizări. Ca şi aspect a fost o porumbiţă neobişnuită, cel puţin pentru mine, fiind tărcată, cum nu aveam eu nici un porumbel până atunci şi cu capul chel, în urma unei încercări de împerechere nu prea profesionistă. Avea deja 11 ani la acea dată şi majoritatea porumbeilor din crecsătorie erau descendenţii ei. Avea destul de mulţi fii şi fiice consangvine obţinute chiar şi din incesturi.
Deşi nu mi-a plăcut aspectul femelei şi nici concursurile de demifond, pentru care porumbeii Fabry erau selectaţi, totuşi am achiziţionat vreo şapte porumbei, plus am primit şi două ou de la femela întemeietoare de linie Hu9363 4836/90. Din aceşti ou au ieşit ambii pui, dar până la urmă a trăit numai unul 091174/2001, un mascul tărcat cum era şi mama lui. Tatăl, după spusele lui Ledán, a fost un fiu a femelei Fabry (26882/94), care  obţinuse în tinereţe o serie de clasări în fruntea clasamentului, printre care şi cinci, sau şase locuri 1, dar de la ce distanţe, nu mai ştiu. Iniţial despre masculul 268782/94 ştiam că tatăl lui a fost un mascul de origine Oskar Desmet x Stickelbaut, dar ulterior am aflat că provenea din crescătoria lui Biró József din Ungaria şi avea la bază porumbei Janssen x Fabry.
În anii următori am lăsat o serie de pui de la aceşti porumbei, pui cu care am obţinut rezultate, şi mai bune şi mai slabe, eliminând pe cei cu descendenţi cu rezultate insufinciente.
Momentan mai am doi masculi originali de la Ledán. 091174/2001 şi 120376/2001, al doilea fiind tot consangvin pe femela Fabry, însă mai are printre strămoşi şi porumbei de origine Aarden de la Demeter László, cine la rândul lui i-a primit direct de la Marta van Geel, văduva lui Marijn van Geel, cel mai însemnat crescător de porumbei Aarden.



Interesant este că din masculul 120376/2001 am obţinut câţiva pui consangvini cu moţ, pe care însă nu i-am oprit pentru mine.
Dintre porumbeii mei cu origine de la Ledán Lászó ţin să vă prezint pe femela 179102/2004, care de a lungul carierei sale a participat la 28 de concursuri de fond, obţinând 17 clasări, iar dintre cele 15 concursuri de peste 800 km la care a participat, a reuşit să termină în primii 20% de 11 ori. Este fiica mascului 091174/2001 cu o femelă consangvină obţinută din incest (Campionul x fiica lui).


Tot fiul tărcatului 091174/2001 a fost şi masculul 417112/06, care de asemenea a adus mai multe clasări de la concursurile de fond şi de maraton, mai exact şapte clasări de la cele nouă concursuri de maratoane la care a participat.

Un porumbel, fiul masculului 120376/2001 cu rezultate deosebite, a fost cel cu inelul 359138/2005, care după ce a avut şase clasări în sezonul 2008, dintre care patru cu punctaje sub 6 puncte de penalizare, s-a pierdut de la concursul aproape cel mai uşor a anului, de la Regensburg, cu vânt puternic din spate, de peste 1000 km.




A trebuit să treacă aproape zece ani ca să mă conving că merită acordat încredere acestor porumbei. Acum, fiind interesat mai mult de concursuri de maraton, în mod sigur nu aş recurge la aceşti porumbei pentru încrucişări, dar se pare că nu am greşit la acea dată, deşi multă vreme părea că nu am ales sursa cea mai potrivită. În acest an (2011) am lăsat 21 pui, care aparţin familiei acestor porumbei.

    joi, 1 decembrie 2011

    Versiune nouă a evidentei porumbeilor.

    Am fost întrebat şi nu odată, de ce ofer gratis oricui fişierul evidenţei porumbeilor?
    În primul rând pentru că vreau să ajut columbofilii cu tot ce pot, iar în al doilea rând să-l mai perfecţionez, să aflu de la alţii ce fel de greşeli au constatat, ce ar trebui să fac altfel ca să fie şi mai bun.
    Din păcate însă, deşi foarte mulţi s-au interesat şi cred că au şi descărcat fişierul, numai puţini au fost care au cerut parola, cu ajutorul căruia puteau să întocmească o evidenţă nouă. Nu ştiu, dar cred că şi mai puţin este numărul acelor crescători care au şi încercat să facă o evidenţă nouă.
    Totuşi au fost câţiva şi în urma sesizării făcute de ei, am depistat şi am remediat câteva probleme, care probabil au împiedicat pe cei doritori să folosească programul.
    Nu erau greşeli majore, era vorba de nişte funcţii nefolosite de mine, deci nici nu aveam cum să depistez aceste greşeli.
    Referitor la parola pe care cere programul pentru o evidenţă nouă, am introdus ca nu cumva să şterg din greşeală evidenţa mea, cea ce s-a şi întâmplat de fapt la început. Nu vă dau de la început această parolă, ca să mai pot afla aproximativ câţi sunt care încearcă să mă urmeze, făcând evideţă proprie. Vă sfătuiesc ca cei interesaţi să ceară această parolă prin email, că în aşa fel vă pot trimite mai exact. Nu mă interesează cine anume cere şi dacă reuşeşte să folosească sau nu aplicaţia şi bineânţeles nici bani nu cer. Totuşi mă bucur pentru orice sesizare constructivă.
    Această nouă versiune practic este ca şi cel vechi, numai că am eliminat greşelile anunţate, (geşeli la schimbarea limbii şi greşeli la întocmirea evidenţei nouă) precum mai are încă nişte funcţii pe care nu avea cel vechi.
    Cei interesaţi pot să descarce această nouă versiune, îcepând cu data de 15.IX.2012.


    Totodată vă cer scuze celor care s-au chinuit şi nu au reuşit să folosească programul din cauza acestor greşeli, sper că această nouă versiune să nu conţină nici o greşeală, totuşi nu pot garanta că nu are şi alte greşeli neobservate de mine.
    Pentru a afla mai multe informaţii şi de la cei care nu au timp să scrie despre problemele întâmpinate, am făcut şi un chestionar pe care-l puteţi vedea deasupra postărilor. Vă rog pe cei care vor să mă ajute, atât pe mine cât şi pe cei interesaţi să complecteze.

    marți, 29 noiembrie 2011

    2011 Noiembrie 2

    Am neglijat puţin conducerea blogului. În primul rând nu am avut prea multe de scris - şi aşa cred că vă plictisesc cu unele lucruri mai puţin interesante, iar despre problemele sezoniere am scris deja anul trecut - şi nici timp nu am avut destul de mult.
    Evenimente deosebite nu am avut în ultima perioadă. Mai examinez din cînd în cînd cum progresează năpîrlirea, deja majoritatea porumbeilor au ajuns la final, dar mai sunt câţiva, care sunt la ultima şi penultima pană. Ca să aibă şi ei posibilitatea să termine năpârlirea în condiţii bune, le mai dau încă 10-15 zile mâncare de calitate bună de două ori pe zi, în cantitate suficientă, în aşa fel să rămână mereu câteva boabe la terminare. Totuşi am început deja să introduc orzul în hrană, dar deocamdată numai într-o proporţie nu mult mai mare de 5-10%.
    Asigur apă pentru baie săptămânal, de obicei luni, şi în fiecare zi au posibilitatea să iasă în volieră, înainte de masă femelele, după masă masculii.
    Uliul deja atacă destul de insistent, dar fără să aibă vreo şansă. Într-una dintre zilele trecute s-a lovit şi de volieră. Porumbeii s-au învăţat deja că la adăpostul volierei nu le poate face nimic, dar asemenea atacuri îi sperie totuşi. Sper să nu-şi piardă instinctul de conservare şi la primăvară să am mai multe pierderi ca altă dată.

    Au început festivităţiile de premiere şi expoziţiile.
    La sfârşitul săptămânii, vineri 25 noiembrie, s-a ţinut pentru clubul nostru. A fost o ,,petrecere" mai mult decât modestă, fără soţii şi fără prea multă voie bună, dar din bani puţini, cu participare mai mult decât modestă nici nu mă aşteptam la alta.
    Mult mai largă a fost participarea la banchetul Expoziţiei Naţionale. Însă şi aici majoritatea crescătorilor au fost singuri, fără soţii. Nu am fost prezent niciodată la asemenea festivităţi în Ungaria de exemplu, dar după cum am citit  şi am văzut pe pozele făcute cu aceste ocazii, acolo crescătorii vin cu soţiile, ceea ce asigură evenimentului un climat mai festiv. Este posibil că îmi pare numai mie aşa, dar totuşi cred că după atâtea weekenduri de vară petrecute singuri cu porumbei, ar merita şi cei care au răbdat hobyul nostru să aibă o seară festivă, chiar dacă nu cu ocazia Expoziţiei Naţionale, că este prea departe, dar măcar la festivităţile locale.
    Spre surprinderea mea am primit şi eu o cupă pentru locul unu la crescători de la concursul Berlin.


    Din păcate, discutând cu unii columbofoli, am observat că destul de mulţi sunt care nu vor acest concurs naţional, făcând o antipropagandă laşă şi agresivă, ceea ce cred că nu este spre folosul viitorului columbofiliei Române.
    După părerea mea expoziţia a fost organizată destul de bine, într-o sală de expoziţie frumoasă. Prezenţa, cel puţin sâmbătă a fost destul de mare, sau ţinând cont de distanţa pentru cei din zone mai depărtate a României, chiar bună.
    Fotografii nu am făcut, sunt destule pe celelalte saituri.

    luni, 21 noiembrie 2011

    Leziuni produse de păsări răpitoare

    O problemă destul de actuală în sezonul de iarnă este atacul păsărilor răpitoare. În urma acestor atacuri de multe ori rămân răni grave, care însă nu neapărat sunt şi fatale pentru porumbei.
    De a lungul anilor am avut mai mulţi porumbei, care după ce a fost rănit de uliu, a supravieţuit şi a mai reuşit să obţină performanţe destul de bune.
    Dintre aceşti porumbei este şi masculul 179121/2004, care a fost prins de uliu la data de 11.X.2005, iar ulterior în anii 2007, 2008, 2009 a obţinut clasări la mai multe zboruri de maraton şi fond

     şi femela 090152/96, care şi ea a mai participat la zboruri de maraton după ce a fost rănit de uliu într-o toamnă.


    Ce este de făcut în cazul unei asemenea răni?
    În primul rând trebuie să examinăm rana propriuzisă. Trebuie să prindem porumbelul uşor, fără să mai producem alte traumatisme, sau să agravăm hemoragia internă. Să vedem ce regiune a fost atinsă şi cât de profundă este rana. Cu toate că nu sunt prea impresionante, dar mai periculoase sunt rănile produse prin înţepare cu gheara uliului, care ating şi organele interne, producând hemoragii interne.
    În asemenea situaţii nu prea sunt multe de făcut, de obicei aceşti porumbei mor încă înainte de a se putea face ceva.
    Dacă totuşi supravieţuieşte porumbelul şi ajunge acasă, îl putem ajuta cu medicamente care întăresc starea generală a lui şi antibiotice cu spectru larg, pentru a combate infecţiile produse de germeni bacterieni de pe gheara răpitorului. Cel mai uşor şi la îndemână este Enteroguardul, iar pentru combaterea stării de stres să-i dăm polivitamine şi electroliţi.
    Dacă avem să folosim polivitamine care conţin şi vitamina K şi electroliţi care are şi calciu în compoziţie, pentru a favoriza coagularea sângelui şi oprirea hemoragiei.
    Dacă leziunea este numai superficială, nu trebuie decât să pudrăm şi dacă plaga este mai întinsă să şi suturăm.
    Înainte de suturare se vor curăţa marginile plăgii, se vor tăia cu o foarfecă penele din regiune şi dacă plaga este veche se va vivifia marginile plăgii, apoi se pudreaza uşor cu (Manis, Germostop cicatrizant, ect.), iar apoi se va sutura plaga. Dacă plaga este murdară în prealabil se curăţă uşor, se spală cu ser fiziologic, sau dacă nu este cu apă fiartă, eventual cu apă oxigenată, iar marginile se vor dezinfecta cu alcool sanitar sau cu tinctură de iod.
    Plăgile care sunt mai profunde şi mai întinse, deci ating şi o cavitate internă, trebuiesc suturate în mai multe straturi. Stratul interior, cel mai profund, care este de ex. peretele cavităţii abdominale, se va sutura cu catgut ( aţă chirurgicală care cu timpul se dizolvă) în fir continuu, stratul următor, a muşchilor, tot în fir contnuu şi cu catgut, iar pielea cu aţă chirurgicală normală în puncte separate.
    Cel mai des este afectat guşa porumbelului. Şi în acest caz se procedează cum am descris mai înainte, numai că peretele interior a guşei se va sutura cu aţă chirurgicală mai subţire în fir continuu.
    După ce se usucă rana, a doua sau a treia zi, nu mai este nevoie să pudrăm, ci trebuie uns marginile plăgii cu un unguent cu antibiotic (Asocilină, Mibazon, Mibarom, ect.), iar în cazul rănilor de la nivelul guşii, trebuiesc verificate dacă nu cumva a ajuns ulterior vreun bob de cereale între marginile plăgii, iar dacă este cazul se va îndepărta bobul şi se va sutura gaura rămasă. În locul unguentelor putem folosi şi diferite spraiuri cu antibiotice.
    Pe lângă suturare mai putem administra vitamine şi electroliţi, cum am descris mai înainte.
    De obicei plăgile care nu ating organe interne vitale se vindecă destul de bine şi porumbelul poate să se vindece integral.
    Cele care ating musculatura mai profund se vindecă mai greu şi este posibil să rămână porumbelul cu sechele.
    Cel mai greu se vindecă plăgile profunde şi mai ales cele care ating organe interne. În aceste cazuri majoritatea porumbeilor mor, sau rămân cu sechele grave pe toată viaţa.
    În cazuri când sunt atinşi şi sacii aerieni, poate să apară un emfizem subcutanat (acumulare de aer sub piele), care de obicei cu timpul se resoarbe, dar sunt cazuri când se produc anumite cicatrice la nivelul sacilor aerieni, care va funcţiona ca o supapă şi în acest caz sacul respectiv va rămâne in continuu dilatat de aer.
    O rană corect tratată, uneori chiar şi cele mai profunde se vindecă de obicei în doi - trei săptămâni. În general nu este nevoie nici să îndepărtăm sutura, cu timpul firele de aţă cad singure.
    Cel mai corect este dacă recurgem la serviciul unui medic veterinar, dar dacă nu ne este la îndemână, această intervenţie poate să facă şi un columbofil mai îndemânatic, ajutat de cineva, care ţine porumbelul.

    miercuri, 16 noiembrie 2011

    Categorii de distanţe

    Este interesant subiectul referitor la categoria de zbor a porumbeilor.
    In mod sigur vor fi mulţi care vor să mă contrazică, ba chiar şi unii care se vor supăra, dar totuşi ţin să dezbat un pic mai mult. În plus doresc să şi exemplific cu câteva rezultate reale, luate din anul 2010.
    În mod sigur sunt porumbei ,,vitezişti”, fondişti, maratonişti, dar diferenta între ei nu se reflectă în viteza cu care se întorc, pentru că la majoritatea concursurilor, viteza primilor porumbei este aproximativ aceaşi, indiferent de distanţă. Pt. exemplificare vă prezint rezultatul de la trei concursuri diferite, luate oarecum la întâmplare. Zic ,,oarecum”, fiindcă am luat concursurile de viteză de la Prahova, ei fiind cei mai buni vitezişti şi demifondişti, un cuncurs de fond tot de la Prahova, si două concursuri de maraton din zona Moldovei, ei fiind cei mai buni maratonişti in 2010 (cel puţin după aprecierile mele).


    26.04.2010 – Medias
    1 CRACIUN IONUT PH1901 1179.93
    2 POPA ION. PH9752 1143.66
    3 BADEA CIPRIAN PH169 1140.36
    15.05.2010 – Suplacu
    1 GIRBACEA FLORIN PH385 1148.58
    2 GIRBACEA FLORIN PH385 1137.55
    3 SUCHIU + PESCARUPH9665 1124.21
    12.06.2010 – Valea lui mihai
    1 BREBEANU JAC PH793 1135.74
    2 RADU CORNEL PH100 1135.31
    3 CORNEANU & BUCATARU PH306 1133.94
    26.06.2010 – Varşovia
    1 SERBAN GHEORGHE VS86 1254.02
    2 CHIRILA MIHAI BL106 1248.32
    TABARA MARIAN+OBREJA VS37 1200.71
    01.08.2010 – Varsovia 3
    1 CRALEA VIRGILIU TL4 1130.55
    2 LAZAR PARASCHIVTL2 1120.53
    3 MARDARE GEORGE BL78 1078.50

    Intenţionat nu am luat concursurile de maraton a zonei 1 din 2011 (Leipzig, 25.VI.2011) , fiind concursuri cu viteze deosebit de mari, necaracteristice pentru nici o categorie.
    După cum se vede, vitezele primilor porumbei sunt aproximativ egale, deci nu se poate vorbi de porumbei vitezişti, mai degrabă de porumbei de distanţă scurtă, medii, cu fondul si maratonul sunt de acord.
    Într-adevăr viteza medie a concursurilor, la cele scurte de obicei este mai mare ca la cele de maraton, dar acest lucru este datorat, după părerea mea, dificultăţii concursurilor şi în special a faptului că de la maraton foarte mulţi porumbei sosesc a doua, sau chiar a treia zi. În schimb sunt şi concursuri de fond şi de maraton cu viteze medii mari şi concursuri de viteză cu viteze medii mici.
    Totuşi care este diferenţa, de ce porumbeii maratonişti sosesc mai târziu de la zborurile scurte, dacă ştiu să zboară cu aceaşi viteză, ba chiar mai repede, ca cele vitezişti?
    Bineânţeles că nu ştiu răspusul exact. Cred însă că este vorba de promptitudinea cu care porumbeii pornesc la zbor, de instinctul de a zbura în stol, diferit manifestat de la o categorie la alta şi bineânţeles rezistenţa şi inteligenţa porumbelului, si multe alte calităţi.
    Aştept şi alte păreri, sunt chiar curios cum interpretează alţii această diferenţă.
    Pentru mine însă sunt numai două categorii de porumbei: porumbei buni, care se întorc şi de la zboruri lungi, chiar dacă nu se clasează în fruntea clasamentului, si porumbei care se pierd de la zboruri lungi.

    sâmbătă, 5 noiembrie 2011

    2011 noiembrie 1

    Am intrat în sezonul cel mai plictisitor a columbofiliei, cel puţin pentru mine.
    De zece zile am închis porumbeii, la data de 31 octombrie am mai făcut un antrenament pentru ultima serie de pui, de la 18 km. Cu toate că a fost vreme frumoasă şi puii au pornit în direcţie bună după lansare, totuşi am pierdut unu. Noroc că cel pierdut a fost mascul şi în aşa fel s-a mai echilibrat raportul dintre sexe, dar şi aşa am mai mulţi masculi decât femele.
    Am avut 14 asemenea pui tardivi, eclozionaţi în luna septembrie, dintre care doi i-am pierdut de acasă, iar încă trei de la antrenamente. De obicei aceşti pui nu au dat randament bun la concursuri, de aceea de mai multe ori am hotărât că nu mai las pui pentru zbor după luna iunie, dar aproape mereu am avut doi - trei exemplare reuşite pe care i-am oprit.
    Am avut însă şi pui tardivi care au reuşit să obţină şi rezultate mai bune, dar nu în primul an de zbor, ci în anii următori. Chiar şi din anul trecut am doi masculi pe care i-am protejat la începutul sezonului, iar la ultimile concursuri de demifond şi chiar şi la fond, la care am participat, au dat rezultate mulţumitoare.
    Faţă de anul trecut am deviat puţin de programul sezonier, cum făceam în anii anteriori. Cauza a fost construcţia volierei şi programul profesional puţin mai încărcat. Sper însă că posibilitatea de a sta în semilibertate în volieră va recompensa omisiunea mea.

    La adăpost de răpitoare.

    Năpârlirea se desfăşoară normal, cantitatea fulgilor căzuţi a început să mai scadă, făcând mai suportabilă menţinerea curăţeniei în curte şi în podul casei. Căderea remigelor primare în schimb a devenit mai evidentă, mai ales la puii de primăvară, dar şi porumbeii bătrâni aruncă şi câte două pene deodată. Majoritatea porumbeilor au aruncat deja şi pana a noua, iar remigele nou crescute sunt sănătoase.


    Alimentaţia şi restul îngrijirii specifice perioadei am descris în postarea de anul trecut, deci nu vă mai plictisesc cu ele.

    În săptămânile următoare am să încep să obişnuiesc masculii cu boxele lor, pe care au avut timp să le ocupe după placul şi forţa lor. De acum închid boxele libere şi nu le mai dau voie să se aşeze, numai la cele ocupate până-n prezent.
    Din fericire majoritatea porumbeilor s-au vindecat de coriza uscată fără să rămână taraţi, dar aproape toţi au trecut prin boală. Sunt curios ce urmări va avea asupra rezultatelor la zboruri.

    Nasul murdar din luna august a mascului 0738112/2010 este alb cum nu se poate mai frumos.


    Masculul 791115/2009, cel prezentat mai înainte cu ochiul afectat de boală, profită de vremea frumoasă de noiembrie.

    Altă boală din fericire nu a apărut în efectiv, deşi am auzit de multe cazuri de diferite îmbolnăviri, cu urmări dezatruoase în unele cazuri. După părerea mea a fost vorba de adenoviroză, dar nu este exclusă nici o formă mai rară a paramixovirozei, sau circovirozei.

    vineri, 28 octombrie 2011

    Obsevaţii personale 23

    Pe vremuri noroase, cu ceaţă sau cu ploi dese, de obicei atacul răpitorilor este şi mai rar, dar şi mai puţin eficient.

    Fotografia a fost preluată de undeva de pe net, sper să nu să supără autorul.

     Nu este o regulă 100%, fiindcă de fapt păsările răpitoare trebuie să mănânce şi în acele perioade cu vizibilitate mai redusă, dar arma lor principală constând în primul rând în atacurile fulgerătoare făcute de la distanţe foarte mari şi prin surprindere, iar vizibilitatea redusă nu îi avantajează în această direcţie, porumbeii au mai multe şanse să scape decât în zilele însorite.

    miercuri, 19 octombrie 2011

    Doping

    Un lucru care nu a ajuns până-n prezent să fie măcar amintit în RNS este problema dopingului porumbeilor.
    Doresc să încep în primul rând cu definitia, sau măcar principiul internaţional recunoscut pe baza căruia se poate numi o substanţă ca substanţă cu efect de doping.
    Organizaţia internaţională care se ocupă cu antidopingul sportivilor (WADA) consideră despre o substanţă ca doping dacă îndeplineşte consecutiv doi din următoarele trei condiţii:
    1. -substanţa sau metoda de joc poate să ducă, sau duce la îmbunătăţirea performanţei
    2. -substanţa sau metoda de joc poate să pună, sau pune in pericol sănătatea sportivului
    3. -folsirea substanţei sau metodei de joc afectează negativ spiritul sportivităţii.
    Acestea fiind criteriile de bază, există o listă cu substanţele interzise. Asemănător sportivilor (umani) in ţările cu cultura columbofilă mai dezvoltată sunt liste cu substanţe interzise si pt. porumbei, folosite la concursuri. Eu personal când s-a vorbit de inbunătăţirea RNS-ului am propus să alcătuiască o listă si pt. România, dar se pare că nu am fost ascultat.  Până când nu există o asemenea listă, nu ai nici o bază reală ca să vorbeşti de dopaj, cu toate că legea bunăstării animalelor interzice şi la noi folosirea substanţelor stimulatoare la animale, folosite in competiţii sportive sau la munci.
    Totodată trebuie să recunosc că este foarte greu să demonstrezi faptul dopajului la porumbei, dar nu imposibil. La fel de greu este şi evitarea folosirii neintenţionate a acestor substanţe, fără să ai o pregătire întemeiată în domeniu. În medicină umană sunt medici specializaţi pentru tratarea sportivilor, ceea ce nu pot închipui în domeniul columbofil.Cât priveşte antibioticile, vitaminele, sărurile minerale, griturile, aminoacizii, sau proteinele nu sunt considerate substanţe dopante! Nici carnitina nu este recunoscută ca doping cu toate că după cât am citit despre carnitina, este la limită.
    Să fiu şi mai clar, înşir câteva grupuri de substanţe mai des folosite la porumbei cu scop de dopaj:
    -Corticosteroizi (hidrocortizon, dexametazon ect) cel mai des folosite.
    -Beta –antagonişti (diferite medicamente sub formă de picături sau spraiuri nazale, care dilată căile aeriene).
    -Substanţele anabolizante (hormoni steroidici).
    -Substanţe antiinflamatoare nesteroidice (aspirina)
    Bineânteles că în sportul uman mai sunt si alte substanţe (ex droguri, amfetamine, eritropoetina ect), dar eu cred că în special cele enumerate mai sus sunt mai uşor accesibile şi mai des folosite de către columbofili.
    După părerea mea aceste substanţe se pot folosi în special in cazul concursurilor de viteză şi demifond şi mai ales la pui, fiindcă au un efect ,,benefic” nu mai mult de 24-48 ore de la administrare.
    După părerea mea, fără să acuz pe cineva sau să-l jignesc, nici măcar din greşeală, se poate gândi la dopaj în cazuri când porumbeii de unu – doi – trei ani nu mai dau aceaşi performanţă ca în anul precedent, se îmbătrânesc prematur (şi nu cazuri singulare ci în general), vomită resturi de tablete în coşul de transport ect. Bineânţeles depistarea celor care folosesc substanţe interzise nu este aşa de simplă, necesită examene de laborator speciale şi destul de costisitoare.

    Cei care doriţi să aflaţi mai multe în domeniul dopingului (liste cu substanţe interzise actualizat pt. 2011, legislaţie pt. oameni, ect.), vizitaţi pagina: AGENŢIA NAŢIONALĂ ANTI-DOPING

    luni, 10 octombrie 2011

    2011 otombrie II.

    A trecut un an de când conduc acest blog, deci am fost nevoit să schimb titlul postărilor periodice.
    Ultima postare am dedicat exclusiv construcţiei volierei, deci nu am scris nimic de porumbei. Bineânţeles cât timp am lucrat pe acoperiş am fost nevoit să-i ţin închisi (timp de 6 zile), dar imediat cum am terminat, iar i-am eliberat, ca să mai aibă timp să se înveţe cu intrarea nouă.


    Deşi au o intrare deosebit de mare, după cum se vede şi în poză, foarte greu reuşesc s-o găsească, în special cei care au intrarea din partea cealaltă a acoperişului. Intenţionat nu am făcut intrare separată pentru ei, fiindcă acea parte a casei nu se vede bine din curte şi nu i-am putut observa nici când soseau din concursuri. În plus vreau să pun o antenă mare la intrarea principală şi încă trei mici la uşile compartimentelor, pentru siguranţă.



    În alţi ani, de obicei deja aveam porumbeii închişi şi separaţi pe sexe în această perioadă a anului. Acum însă având mult mai mulţi porumbei şi vremea fiind prielnică, îi mai las să se bucure de libertate. Uliul porumbar face deja raiduri destul de frecvente, dar încă nu au tărie atacurile, nu am observat să fi avut succese.
    Nu am schimbat încă nimic nici în alimentaţie, primesc mâncare de două ori pe zi şi la discreţie, ca să favorizez năpârlirea. Compoziţia hranei nu este cea mai bună, conţinând numai puţine boabe leguminoase, dar cred că totuşi vor reuşi să crească pene suficient de bune.

    Tot în perioada trecută a avut loc şi şedinţa technicillor, care viza finalizarea (!?) RNS-ului. S-a terminat şedinţa, dar nu prea sunt publicate modificările aduse. Nu cunosc motivul, dar faţă de interesul cu care a fost aşteptat şi câte discuţii s-au purtat pe internet pe această temă, mi se pare curios liniştea.
    Totuşi am reuşit să aflu câte ceva şi vă aduc la cunoştinţă şi cititorilor mei. Cât am aflat sunt numai lucruri bune, sper să fie şi introduse în RNS-ul finalizat.
    • Prima şi cea mai bună modificare, după părerea mea, este că s-a mărit necesarul de distanţă la fond la 1800 km, din trei concursuri.
    • Tot la fond, se cere minimum trei judeţe pentru organizarea concursurilor. O decizie la fel de bună ca prima.
    • S-a votat organizarea unui concurs seminaţional, iarăşi o iniţiativă bună, numai că după cum se aude, pe noi ne-au pus în grupă cu judeţele Buzău şi Prahova, ceea ce nu mi se pare corect faţă de aceste judeţe, porumbeii lor având de trecut peste Carpaţi, când ale noastre deja sunt acasă. Încă o problemă este şi faptul că aceste judeţe nu sunt printre cei cu tradiţie în zborurile de maraton, deci nu ştiu dacă vor fi suficienţi doritori de participare. Conform celor auzite la seminaţionalul din zona noastră ar participa cinci judeţe: Ph, Bz, Bv, Cv, şi Hr, iar eu nu prea văd mare schimbare faţă de vechea grupare a 3 la zonele de maraton, unde eram tot cinci judeţe. Nu cunosc compoziţia zonelor învecinate, dar nu pot să cred că sunt formate tot din cinci judeţe. Nu înţeleg cum se mai pot numi seminaţional un asemenea concurs?
    • Au rămas zonele de maraton neschimbate, deci noi am rămas cum am fost, fără prea mari speranţe de a organiza concursuri cu participanţi numeroşi la această categorie.
    • S-a introdus o nouă categorie numit Maraton extrem, care cere două concursuri de peste 1000 de km. Din păcate la această categorie eu nu prea am nici o şansă, (deşi unui crescător din Arad îi era frică că eu am să triumfez  la această categorie) fiindcă după cum se pare, noi nu vom avea decât Berlinul peste 1000 km, seminaţionalul fiind propus să fie organizat de la Praga.
    • Concursul naţional va rămâne Berlinul.
    • Se pare că şi la cat. 100-400 s-a mărit necesarul total de km la 1000. Nu mă interesează aecastă categorie, dar cred că a fost inutilă această modificare, ba din contră, putea să scadă.

    Dintre iniţiativele bune parcă nu au fost votate:
    • separarea categoriilor
    • nu vor fi posibile de planificat pe an şi pe asociaţie numai câte două concursuri derby, una cu maturi şi una cu pui.
    Ar fi fost bine să fie şi aceste modificări aprobate, dar nu se poate chiar tot.

    Şi toate cele descrise mai sus, plus planul de zbor pe 2012 vor rămâne definitive timp de patru ani.

    Tare mult mi-ar place să fie aşa, dar sincer să fiu sunt sceptic în această privinţă.
    Poate mai sunt şi alte modificări, dar eu am cunoştinţe numai  de cele amintite mai sus.

    La această adresă se pot găsi toate modificările:  http://www.columbofil.net/stiri/?p=2475

    vineri, 7 octombrie 2011

    Octombrie 2o11, I.

    Profitând de vremea frumoasă de toamnă şi de priceperea lui Bálint Árpád, m-am apucat iar să lărgesc spaţiul de viaţă a porumbeilor, făcând o volieră pe acoperişul casei. De multă vreme aveam acest plan, dar de teama că stric aspectul locuinţei, nu am avut curajul să m-apuc de treabă.
    În continuare veţi vedea că a fost o muncă destul de mare, costisitoare, nu prea uşoară şi nici fără pericole.

    Aşa arăta acoperişul cu porumbei mai înainte (28.IX.2011.).


    S-a început demolarea vechiului ,,balcon" (29.IX.2011).

    Primii paşi, cei mai periculoşi (30.IX.2011).


    Se conturează ce se pregăteşte (1.X.2011).


    Ne apropiem de sfârşitul construcţiei (3.X.2011).


    În sfârşit am terminat (4.X.2011)!

    Vedere de pe stradă,

    şi din spatele curţii, de unde am să aştept porumbeii de la concursuri.

    Ce ziceţi, cum arată? Am stricat prea tare aspectul casei? Arată ca un padoc a maimuţelor din grădina zoologică?
    Porumbeii deocamdată nu prea găsesc intrarea.

    duminică, 2 octombrie 2011

    Observaţii personale 21

    Porumbeii pe timp ploios fac baie cu mai mare plăcere.
    De aceea când plouă încet şi nu este prea frig pun în apă săruri de baie luate din comerţ şi cu siguranţă toţi porumbeii vor profita de ocazie să facă baie. Nu am convingerea că aceste produse au un efect prea important, dar totuşi cumpăr anual câte o cutie şi aproximativ lunar pun în apa de îmbăiat. De când folosesc nu am probleme cu păduchii malofagi.


    Bineânţeles că îi mai asigur apă pentru baie şi pe timp frumos de 1-2 ori pe săptămână. Maximum de două ori pe săptămână merită să încerc îmbăiatul, a treia oară deja nu mai profită de ocazie.
    După cum am observat, toamna când năpârlirea este cea mai intensivă, îmbăiatul cât mai frecvent are un efect deosebit de benefic asupra calităţii penelor.

    luni, 26 septembrie 2011

    Septembrie 2

    Săptămâna trecută am fost la o întrunire cu responsabilii tehnici a judeţelor din zona 2 de maraton. Am fost prezent ca şi persoană fără funcţie, deci practic numai ca să nu meargă singur responsabilul nostru tehnic. Era bine să mergem mai mulţi, dar din păcate majoritatea celor invitaţi nu aveau timp. Mai mult, reprezentantul judeţului Covasna ne-a transmis că pe ei nu-i interesează această categorie, iar cel de Sibiu nu a venit şi a transmis că nu doreşte să se implice în organizare.
    Aşa că până la urmă numai judeţele Harghita, Mureş şi de la Braşov cei de la Făgăraşi (braşovenii de asemenea nu manifestă interes faţă de această categorie) au fost prezenţi.
    Noi cei de la Odorheiu Secuiesc, reprezentam judeţul Harghita, fiindcă nici în judeţul nostru nu se bucură de o prea mare popularitate maratonul.
    Ţin minte că nu prea de mult, cu cinci-şase ani în urmă, în clubul nostru nu erau decât fondişti şi în special maratonişti. Cel puţin toţi, sau aproape toţi visau la succese la aceste categorii, iar momentan şi la noi nu am rămas decât maximum zece (din aproape 70) columbofili devotaţi maratonului. Nu ştiu să definesc, dar sigur am stricat ceva în organizare.
    Noi am fost pregătiţi să susţinem desfiinţarea zonei pe motiv că nu are popularitate printre crescători. Ceilalţi însă erau de părere că vom reuşi să organizăm un singur concurs de la o distanţă mai accesibilă pentru toţi. Ei fiind în majoritate, plus deţineau şi votul sibienilor, deci s-a hotărât să rămână zona.
    La stabilirea localităţii de lansare însă propunerea noastră a fost mai agreată dintre cei prezenţi, deci ne-am înţeles să facem un concurs de la Praga, sau o altă localitate undeva pe lângă Praga, care să depăşească 800 km şi pentru cei mai apropiaţi din zonă, de la locul de lansare.
    S-a optat pentru această localitate fiind la mijlocul direcţiei între Straubing şi Berlin, deci la următoarele concursuri ne vom putea alătura atât la zona 2, cât şi la zona 1, cu condiţia că ne vor accepta.
    Făgărăşenii au mai venit cu idea ca preţul acestui singur concurs să fie inclus în tariful pe care se percepe pe porumbel pentru întregul sezon. Nu ştiu cât va fi agreat de ceilalţi columbofili ideea, dar practic este vorba ca cinci judeţe să plătească cheltuiala unui singur concurs, deci practic pe un judeţ va reveni preţul echivalent unui singur zbor de 170 km, faţă de cele 12-15 zboruri mai scurte organizate pe an, la care contribuie integral şi maratonşitii zonei, (maximum 0,30-0,40 de ron pe porumbel).
    Pentru a spori şi mai mult popularitatea, am hotărât să se facă trei centre de îmbarcare: Făgăraş, Tg. Mureş şi Odorheiu Secuiesc.
    Cu aceste condiţii sunt convins că vom reuşi să organizăm un concurs destul de bun, chiar dacă nu cu un număr record de porumbei şi poate la anul vom putea să repetăm, sau chiar să sporim pofta columbofililor pentru zboruri de maraton.

    În afară de cele descrise mai sus nu prea s-a întâmplat nimic demn de remarcat în ultima perioadă.
    Episodul de boală respiratorică descrisă mai înainte este pe sfârşit. Nu mai am nici un porumbel adult cu simptome şi nici dintre pui nu sunt cazuri grave, deşi am obsevat pe unu - doi care mai sforăie.
    Am vaccinat puii mici de paramixoviroză.
    Mai fac câte un zbor scurt cu puii din seria a doua şi mai am încă câţiva şi mai mici care numai acum au ieşit la zbor.
    Uliul a început să facă raiduri tot mai dese, dar până-n prezent din fericire mereu a rămas fără pradă.
    Ca şi alimentaţie le dau porumbeilor mai mult porumb, grâu, floarea soarelui şi cc. 10 - 15 de amestec din comerţ.

    joi, 15 septembrie 2011

    Din nou RNS

    După cum ne-am obişnuit cu sfârşitul sezonului urmează modificarea, sau mai bine zis înbunătăţirea RNS-ului, iar de data aceasta se pare că finalizarea.
    Cred că toată lumea, sau toţi care urmăresc să aibă rezultate, au ceva de modificat. Bine ar fi însă ca aceste modificări să fie şi constructive, deci fiecare să propune înbunătăţiri numai pentru categoria de care este interesat.
    Spun din experienţa anilor trecuţi, că la toate nivelurile vin diferite propuneri, de ex. pt planul de zbor, de la oameni, care nici măcar la un singur concurs nu participă la acea categorie, şi culmea, ei sunt şi cei mai gălăgioşi şi pretenţioşi. Sunt convins că nici de această dată nu va fi altfel, dar totuşi mai sper.
    Şi în alte sporturi (fotbal, formula 1, nataţie, schi, tenis, ect) se fac modificări destul de des, dar acele modificări ţintesc mereu performanţa, eventual spectaculozitatea competiţiilor. De fapt aceste modificări sunt binevenite câteodată, datorită tehnologiilor şi tehnicilor noi tot mai performante, care însă de multe ori scad mult din spectacol, sau din siguranţa integrităţii corporale a concurentului.
    În schimb faţă de celelate sporturi, în columbofilie parcă se urmăreşte regresia. Adevărul este că şi sportul cu porumbei voiajori s-a dezvoltat foarte mult, cel puţin la noi. Să ne gândim numai la faptul că mai în urmă cu numai 20 de ani au fost o raritate porumbeii care s-au întors în prima zi de la concursuri de peste 900 km., iar acum deja aproape de la fiecare asemenea concurs sunt porumbei marcaţi în prima zi. Cred că ar fi timpul să umble la regulament şi în acest sens, respectiv ridicarea limitelor categoriilor inferioare de concursuri.
    Aceste pretenţii fiind însă prea avangarde, nici nu mă gândesc să propun pentru discuţii, deocamdată.

    În primul rând aş propune delimitarea categoriilor în aşa fel ca să nu întepătrunde una cu celălalt. De ex. viteză: 100-300, demifond 300,1-500, fond 500,1-800, maraton peste 800.

    Eu personal cred că la categoria viteză şi demifond totul este OK., eventual limitarea numărului concursurilor de care se pot folosi la Campionat ar fi o idee demn de discutat, dar dacă cei care concurează la aceste categorii nu cer, pentru mine este bine şi aşa.

    La fond apare problema zonelor. Eu aş propune să fie zone mari de ex. cele stabilite pentru maratoane. Aici pentru a putea satisface doleanţele fiecărui columbofil, fără însă să fie obligaţi unii să concureze la distanţe prea mari aş avea trei variante:
    1. Fiecare zonă să aibă două planuri de zbor cu concursuri de distanţe progresive şi fiecare crescător să aibă posibilitatea să participe la acele concursuri care îi convin, fără restricţii. Practic să fie două zone mai mici în cadrul fiecărei zone, iar cocursurile să fie tip derby pentru aceea zonă.
    2. Să fie o zonă mare, cum a fost pentru maraton, dar concursurile să fie de minimum 1x peste 500 km, 2x peste 600 km, 1x peste 700 km, socotită de la localitatea cea mai apropiată de la locul de lansare. Această variantă cred că este mai puţin viabil, fiindcă cei cu distanţe mai mari vor trebui să participe la prea multe concursuri prea lungi pentru ei.
    3. Zonele să fie cele care sunt pentru maratoane, dar ultimile trei concursuri să fie derby, pentru a putea participa la ele şi cei care altfel nu au distanţe suficient de lungi. În aşa fel cred că putem coriga deficienţa variantei 2.
    La norma de fond  trebuie un număr de km minim cumulate la cele trei concursuri. Aş propune 1850 km.

    Când vorbesc de zone de maraton, mă gândesc la zonele din 2010, 2011 şi nu la zonele de care urmează să vorbesc când mă refer la maraton.

    Maratoane, şi aici am mai multe variante:
    1. Să fie organizate pe zonele deja stabilite, dar fiecare concurs de maraton să fie totodată şi derby, deci practic şi aici să fie la alegerea crescătorului, unde doreşte să participe, bineânţeles cu stabilirea distanţei minime de participare, eventual concursurile să fie cu distanţe progresive.
    2. Să se desfiinţeze zona 3 şi să se formeze o zonă mare din zonele 2 şi 3. Organizând concursurile din N-W distanţele s-ar echilibra mult, iar direcţia pentru Concursul Naţional Berlin, ar fi convenabil pentru toţi.
    3. Ar mai fi posibilă dizolvarea zonei 2 şi regruparea judeţelor Harghita, Covasna şi Braşov la zona Moldovei, dar cred că această idee este mult prea nouă, ca să fie acceptată de majoritate. Judeţele Mureş şi Sibiu ar găsi locul lor fără discuţii în zona 2.
    La concursurile de maraton să se facă trei feluri de clasamente, fără să fie restricţionată folosirea lor la norme: clasament general, clasament pe zone de 100 km şi clasament pe puncte de îmbarcare, bine înţeles numai dacă sunt îndeplinite condiţiile cerute de RNS. Poate că unii vor să spună că sunt pentru clasamente pe străduţe, eu însă nu pream am văzut străzi cu 50 de crescători de porumbei voiajori, deşi mi-ar place.
    La norma de maraton neapărat ar trebui să fie şi o distanţă minimă, ex 1800 km şi 2800 pentru AS maraton. Pentru palmares dublu, dar NU NORMĂ + NORMĂ, ci să fie posibilă folosirea punctajelor cele mai bune şi din anii anteriori, dar să aibă cel puţin un concurs din ambii ani.

    Aceste modificări, mă refer la concursuri derby, ar face puţin mai flexibil planul de zbor, ar crea o oarecare concurenţă între organizatori, nu ar permite ocolirea concurenţei. Totodată sunt convins că nu ar produce prea mari migrări de la o zonă la alta.

    La categoria general as propune să fie obligatoriu şi un concurs de maraton.

    Campionatul crescătorilor pe categorii să fie cu condiţii asemănătoare cu ceea a porumbeilor.

    Referitor la punctaje, cred că este bine aşa cum e momentan, dar mai bine ar oglindi  diferenţele de calitate între porumbei o formulă de calcul care să reflecte şi diferenţa de timp între porubei sosiţi, de ex. locul 1 şi 2. Ca să şi exemplific: dacă porumbelu de pe locul 1 soseşte cu 1 secundă mai înainte decât cel de pe locul 2 va primii numai jumîtate din punctul de penalizare a celui de pe locul 2 (deci practic este de două ori mai bun) , deşi diferenţa de calitate a fost imfimă şi tot atât va fi diferenţa şi dacă vine cu o zi ma târziu, ca să recurg la cazuri extreme. Bineânţeles că formula ar trebui să fie valabilă pt. tot clasamentul şi ar trebui să ţină cont şi de durata concursului, deci ar fi o formulă puţin mai complexă.

    Reglementare problemei dopăprii a porumbeilor, o problemă importantă şi rezolvată în celălate ţări, solicitată probabil şi de FCI, însă fără nici un ecou din partea CNS-ului.

    Referitor la concursul Naţional cred că cel mai bine este să rămână Berlinul dublat cu Slupsk, sau Gdansk sau cu seminaţionale. Condiţiile de paricipare au fost bune. Aici aş schimba numai condiţiile de premiere, care aş face din 50-50 de km.

    Totuşi după cum am observat concursurile cu cel mai mare risc să devină catastrofale sunt cele care abat mai mult de direcţia vest - est. Nu ştiu să explic fenomenul, nu am găsit referiri la aceste observaţii în literatură de specialitate, de aceea este posibil să greşesc, dar experienţa anuli 2009 şi 2011 (Koronowa, Slupsk, Mlawa, Gdanskurile din 1999, 2000, 2001) mă pune la gândit. Cred că nu cu posibilitatea de navigare, orientare, a porumbeilor este problema, mai mult diferenţa de climă pe distanţe peste 700-800 de km face mai imprevizilbilă rezultatul acestor concursuri. Zboruri cu pierderi mari au fost şi din alte direcţii, dar mereu s-au adunat 15-20% din numărul porumbeilor trimişi şi cum am abătut de direcţia west - est cu atât mai însemnate au fost pierderile.
    Ştiu că cele scrise mai sus (referitor la Concursuri Naţionale) uneori sunt destul de contradictorii, dar faptele sunt destul de evidenete.

    Ca să vedeţi interesul crescătorilor din judeţul Harghita în privinţa modificării regulamentului, menţionez că propunerile de mai sus am trimis prin email în limba maghiară la toţi crescători a căror adresă aveam, dar nu am primit nici măcar o părere, dacă sunt bune, sau rele.

    luni, 12 septembrie 2011

    Septembrie 1

    Septembrie este prima lună de toamnă şi ultima lună pe meleagurile noastre cand se mai pot angaja porumbeii la zboruri. În alţi ani am încercat şi în primele zile a lunii octombrie să fac câteva antrenamente, dar porumbeii sunt deja prea speriaţi de atacul tot mai des şi insistent a răpitorilor.
    În primele zile a lunii am fost plecat la Marea Neagră, să mai uit de grija serviciului şi a porumbeilor. Înainte de plecare , cum am scris şi mai înainte, bântuia tusea seacă la porumbei. Erau doi sau trei porumbei bătrâni, care prezentau simptomele deja descrise, iar ceilalţi aproape toţi au trecut deja prin boală, fără urmări grave. Nu am administrat nici un fel de antibiotic, sperând în vindecare spontană şi aşa a şi fost.
    La întoarcere din concediu, deşi porumbeii au fost îngrijiţi ca lumea, am observat că boala a început să afecteze şi puii mai mici, iar simptomele la ei erau mult mai drastice, câţiva fiind slăbiţi chiar rău de tot. De frica ca nu cumva să moară toată seria a treia de pui (deşi sunt prea mulţi) am tratat tot efectivul cu Enrofloxacină soluţie buvabilă 10% administrând 2-3 ml în apă de băut timp de cinci zile. La cei mai slabi am dat şi câte o jumătate de pastilă de Enteroguard timp de trei zile. După tratament am dat Gervit W. Vindecări prea spectaculoase nu am observat, dar nici boala nu s-a agravat mai tare, momentan se pare că a început să se vindece şi cei care erau mai gravi.
    Cu acest tratament am vrut să combat micoplasmele, cu toate că am bănuit o viroză ca şi agentul etiologic primar şi probabil aşa şi este pentru că în ultima zi a tratamentului am observat că şi ultimul porumbel adult, care încă nu a fost bolnav, a început să tuşească.
    De fapt în ultimul timp am auzit de peste tot simptome asemănătoare şi la porumbeii celorlalţi crescători, chiar şi din colţul celălalt a ţării.
    Prima serie de pui nu prezintă încă aceste simptome, deci am continuat antrenamentele fără prea mari pierderi. Cu puii mai mici deşi nici acuma nu sunt perfect sănătoşi am început să fac primele antrenamente. După o lansare de la 18 km i-am trimis direct la Miercurea Ciuc (cc. 40 km) de unde au avut de trecut către acasă  munţii Harghitei. Numai un singur exemplar nu a reuşit să sosească acasă, dar nu îmi pare prea rău de el, findcă a fost cel mai bolnav. Acum îi mai las o săptămână să se odihnească, iar apoi am să-i duc la Mediaş şi încă odată la Reghin şi le dau drumul unul câte unul
    În ultima decadă a lunii august s-au pripăşit la mine mai mulţi pui, dintre care trei nu a vrut să mai plece. De aceea am început să-i trimit cu porumbeii mei la antrenamente. Din păcate însă nici aşa nu am putut scăpa de ei, întorcându-se înapoi la mine. Unul este din judeţul Harghita, l-am depistat şi pe crescătorul ei, dar nu a dorit să ducă înapoi. Pe ceilalţi doi i-am trimis la Miercurea Ciuc, în direcţie opusă faţă de antrenamentele făcute mai înainte, iar una s-a intors şi de acolo. Deci momentan se află la mine, are numărul matricol 0738680/2011, este o femelă albastră cu ochi albi. Mi se pare că suferă de ceva, stând mai mult cu pene zburlite şi este puţin şi slăbită. Dacă cineva cunoaşte proprietarul, vă rog să-l anunţe că îi dau înapoi cu plăcere.
    Tot cam deodată cu puii respectivi a intrat la mine şi o femelă cu seria AU 6802 GHC/2009. Este o porumbiţă deosebit de frumoasă şi interesant cu inel din SUA de pe coasta de est. Probabil că numai inelul a fost adus de acolo, dar are şi microcip, deci probabil a fost zburat şi aici în Europa. Ca şi puii amintiţi mai înainte este liberă, cu bileţel cu adresa mea lipit pe inel, dar se pare că nu vrea să plece. Îi dau şi pe ea înapoi proprietarului, numai să solicite. A plecat de la mine la data de 15 septembrie.
    Am postat pe ambii porumbei pripăşiţi şi pe internet pe două saituri. Totodată am afişat lincul acestor saituri şi pe blogul meu, ca să poate fi accesat mai uşor şi cei care mai doresc să anuţe porumbei pripăşiţi, sau eventual să-şi caute porumbeii pierduţi de ei. Este vorba de două baze de date foarte frumos realizate, lincul lor  puteţi să le găsiţi în colţul dreapta sus a blogului, sub adresa mea de email. Ca şi o deficienţă a celui de la porumbel.net este că nu am reuşit să introduc ţara de origine a porumbelului din SUA.
    Cam atât pentru prima parte a lunii septembrie.

    joi, 8 septembrie 2011

    Tuberculoza aviară

    Este o boală infecţioasă răspândită pe tot globul pământesc cu o incidenţă diferită de la o ţară la alta. Agentul cauzal este Mycobacterium avium. Cel mai des sunt afectate găinile, dar nu ocoleşte nici pe porumbeii.
    Boala evoluează obişnuit enzootic, staţionar. Se exprimă clinic după o perioadă de latenţă de 6-8 luni, după care urmează extinderea rapidă a bolii.
    Etiologie: faţă de Mycobacterium avium sunt receptive numeroase specii de păsări, pe primul loc situând galinaceele, apoi curcile fazanii, bibilica, porumbelul, dar şi unele păsări sălbatice cum ar fi: potârniche, prepeliţa, coţofana ect. Are o rezistenţă crescută faţă de diferiţi factori nocivi, condiţionat de temperatură, umiditate, intensitatea luminii şi substratul material în care este înglobat. De ex. la temperatura de -192 grade C  îşi păstrează intactă viabilitatea şi virulenţa. La temperatura camerei rezistă peste un an, dar este distrus la 60 de grade C în 40 minute, iar la 70 de grade în 30 minute. Lumina solară distruge în 5 ore în mediul uscat.
    Germenii au o rezistenţă remarcabilă la acţiunea acizilor şi alcalilor. Formolul 3% îi omoară în 30 de minute, la fel şi soluţia de var cloros cu un conţinut de 4-5% de clor activ.
    Tabloul clinic: păsările bolnave slăbesc, mucoasele aparente sânt palide, uneori subicterice (uşor gălbuie). Unele exemplare prezintă diaree, cele cu leziuni articulare şi osoase şchioapătă. La porumbel deseori leziunile apar la nivelul ochilor, mai exact la pleoape, care se pot confunda cu variolă, însă fără tendinţă de a se vindeca.
    Tabloul morfopatologic:  În tuberculoză aviară tabloul lezional este dominat de leziunile hepatice, splenice, intestinale, medulare, pulmonare şi mai rar cutanate. Organele afectate sunt mărite în volum, cu aspect degenerat şi presărate cu noduli de dimensiuni variabile, de la un bob de mei pînă la o nucă, sau chiar mai mari. Frecvent se produce ruptura organului, îndeosebi a ficatului, urmată de moartea păsării. Nodulii sunt uşor enucleabili şi cazeoşi pe secţiune. Localizarea pulmonară este mai rară. Aceşti noduli se pot confunda uşor cu nodulii produşi de forma metastatică a trichomonozei.
    Diagnosticul: la celelalte specii de animale sunt folosite teste alergice, numite tuberculinare, dar la porumbei încă nu am întâlnit descrierea metodei. La porumbeii bolnavi cu simptomele sus menţionate poate fi bănuit tuberculoza, iar diagnosticul exact se poate pune numai în urma examenelor morfopatologice şi de laborator. Boala fiind mai răspândită la găini, probabilitatea de a se îmbolnăvi cu această boală au porumbeii care sunt ţinuţi printre găini, sau lângă coteţul găinilor.
    Tratamentul: nu este un tratament sigur pentru această boală, deci exemplarele bolnave de tuberculoză aviară trebuie eliminate din efectiv. Dezinfecţia adăpostului porumbeilor este un mijloc de a scăpa de această boală.

    Eu în cariera mea am văzut numai un singur caz cu localizare tipică la nivelul ochiului, însă nici acest caz nu a fost trimis la laborator, deci nu a fost confirmat ştiinţific.

    sâmbătă, 3 septembrie 2011

    Greşeala 6

    În ultimii ani am făcut cu puii foarte multe zboruri de antrenament şi concursuri. De obicei nici cele mai lungi concursuri nu ajungeau la 400 km, dar de ex. în 2008 am avut 43 de lansări, în 2009 i-am pus în coş de 45 de ori.
    Iniţial am crezut că făcând aşa de multe antrenamente cu ei, vor avea mai târziu rezultate cu atât mai bune. Într-adevăr la vârsta de un an cei care au rămas au venit mai bine ca de obicei, chiar şi de la fonduri, fără să fi făcut careva o normă la fond demn de remarcat. La vârsta de doi ani în schimb nu prea au arătat mai nimic. Faţă de alte serii, care ca yarlingi nu erau prea iuţi, dar la vârsta de doi ani au avut un salt calitativ spectaculos. Bineânţeles au fost şi excepţii, ca de obicei.
    Nu sunt sigur că aşa se întâmplă şi în celelalte crescătorii, este posibil că numai familia de porumbei crescuţi de mine să aibă acest comportament, dar cel puţin momentan pare ceva evident.

    luni, 29 august 2011

    August 2

    A fost o perioadă cu timp frumos, nu prea cald, dar plăcut, tocmai bună pentru antrenamentul puilor. Aşa cum am mai scris în acest an nu am să concurez cu puii, fac doar antrenamente. Până acuma în cele nouă zboruri mi-au venit destul de bine porumbeii, nu am avut decât două pierderi la primul antrenament încă din luna iulie. În curând am să fac câteva lansări şi cu puii mai mici. Nu am să-i protejez nici pe ei, am să încep direct cu un zbor de 30-40 km.
    În a doua parte a lunii august au mai apărut o serie de porumbei cu simptome respiratorice asemănătoare celor descrise mai înainte. De fapt nu am mai observat simptome de blefaroco-njunctivită (ochiul bolnav), dar aproape toţi porumbeii maturi au nasul murdar, tuşesc şi se scarpină pe nas. Nici pe ei nu i-am tratat cu nimic, au primit numai polivitamine în apa de băut, dar această vitaminizare am făcut şi altă dată periodic odată la 1-2 săptămâni. Acum cu intensificarea năpârlirii sunt de dorit aceste vitaminizări, iar nevoia de grit a porumbeilor este de asemena mai mare.
    Simptome respiratorice asemănătoare am mai avut la porumbei în anul 2003, tot la sfârşitul lunii august. Boala şi atunci a avut o evoluţie identică cu cel din acest an, îmbolnăvind treptat aproape tot efectivul şi stingându-se după o evoluţie de cc. trei săptămâni. Faţă de anul acesta, atunci am tratat porumbeii cu Oxitetraciclină, Tilozină şi Enteroguard. La fel ca şi acum şi atunci porumbeii s-au vindecat în trei patru zile fără să rămână ceva sechele în urma îmbolnăvirilor.
    Şi în 2008 am avut un porumbel 417112/06 care tuşea la fel şi pe care de asemena nu l-am tratat cu nimic, vindecându-se singur. În anii următori acest porumbel a avut rezultate bune la maraton, deci vindecarea a fost competă şi fără sechele.
    Rezultatul concursurilor puilor în 2003 nu a fost influenţat de simptomele respective, dar de fapt nici nu au fost afectaţi generaţia de pui zburaţi, cum nu este nici acum. Nici rezultatul anului următor nu a fost mai proastă ca cel din anul 2003. Sper că nici de această dată nu va fi altfel, plus datorită faptului că-i las pe ei să-şi învingă boala, capătă şi o oarecare imunitate faţă de această maladie.
    Referitor la originea (etiologia) acestor simptome nu mai sunt chiar aşa de sigur ca mai înainte. Contagiozitatea destul de ridicată şi evolţia boli, (faptul că după trei-patru zile de simptome de coriză, vindecarea se produce spontan, fără nici un fel de tratment medicamentos) indică mai mult o infecţie virală, decât bacteriană.
    După cum am mai scris diagnosticul exact în această privinţă numai un examen de laborator poate să pună. Bineânţeles că la sfârştul boli mai poate să intervină şi bacteriile, ca şi o infecţie secundară, făcând îndoielnică şi rezultatul examenului de laborator, dar până-n prezent nu am observat semne care să pledeze pentru aceste infecţii.

    miercuri, 24 august 2011

    Un caz interesant

    La data de 18 iunie 2011 am avut un concurs de la Brno cu destul de multe pierderi.
    De aici am pierdut femela cu matricolul 791151/2009, destul de bună, de fapt singura de care mi s-a părut rău. La data de 12 august, cu o întârziere de 56 de zile s-a întors, însă în locul inelului cu microcip a avut un inel simplu de plastic şi o clemă de cauciuc mai deosebit. Pe piept a prezentat ceva urme de rană vindecată deja. Până aici nu este nimic deosebit, sunt cazuri asemănătoare nenumerate.

     791151/2009

    Bineânţeles că în perioada în care nu era acasă boxa ei a fost ocupată de o altă femelă (întoarsă şi ea cu întârziere din concursul puilor din anul trecut), împercheată cu masculul ei şi aveau doi pui de trtei zile. Femela întoarsă a ocupat cuibul ei vechi, s-a aşezat pe pui şi a început să-i crească. A alungat-o pe soaţa nouă, nici în coteţ nu a suportat s-o mai vadă, o bătea până s-a mutat în celălalt compartiment, dar pe pui i-a îndrăgit şi i-a crecut. Momentan are ou proaspete, cu masculul ei vechi.
    De fapt nu este un caz chiar aşa de misterios şi explicaţia vine fără prea multă bătaie de cap, însă nu mi-sa întâmplat aşa ceva până-n prezent.
    Probabil nu a fost prinsă prea departe de mine, fiindcă nu a fost obosită la întoarcere şi cred că a avut şi în crescătoria braconierului (să mă scuze dacă nu este braconier, dar oricum cipul cu număr de telefon l-a furat) pui de aproximativ aceaşi vârstă ca cei primiţi acasă şi de acea i-a adoptat cu aşa mare dragoste.

    duminică, 21 august 2011

    Greşeala 4

    Am nişte cuibare de ghips, cu fundul prea plat şi neted. Sunt bune fiindcă ţin mult, le am de aproape 20 de ani, se pot dezinfecta şi curăţa uşor, dar dacă las numai un singur pui în respectivul cuibar, sau când părinţii nu au posibilitate să facă cuib cu paie, sau alte materiale, neavând în ce să-şi rezeme picioarele, puii vor avea picioare deformate.





     De obicei numai în cazul primei serie de pui se întâmplă acest lucru, fiindcă mai târziu se murdăreşte cuibarul şi nu mai alunecă, puiul având posibilitate de a se dezvolta normal.

    luni, 15 august 2011

    August 1

    Cu terminarea concursurilor am sistat şi programul porumbeilor, deci încerc să-i las cât mai liberi.
    Dimineaţa le dau drumul când mă trezesc, de obicei în jurul orei 7, fac curat, iar după ce s-au zburdat puţin pe la ora 8:30 îi chem înăuntru, închid uşile şi rămân închise până pe la ora 10-10:30. Apoi iar îi eliberez şi îi las să zboară liber până la ora 17-17:30, când din nou primesc de mâncare şi iar sunt închisi pt. cc. 15-20 minute, după care au program liber până ce se întunecă. După masă, mai spre seară, sau când timpul îmi permite, fac din nou curăţinie.
    Mâncare le dau la discreţie, din amestecul pe care am folosit şi în timpul concursurilor, dar poate conţine puţin mai mult porumb şi grâu.
    Cu puii mai fac câte un antrenament din direcţii diferite, dar numai când mă duc undeva. Am hotărât să nu concurez anul asta cu puii. Deci poate particip la câteva concursuri şi la antrenamente, dar fără să urmăresc obţinerea de norme cu ei. Totuşi am să-i trimit până cc 300 km cu asociaţia odată, sau de două ori.

    Ca orice columbofil la sfârşit de sezon competiţional şi eu fac bilanţul rezultatelor.
    După cum am prevăzut la începutul anului, nu am avut rezultate prea strălucitoare. Mai concret, aşa prost nu m-am situat niciodată după 1998. Deşi am ştiut că stau mai rău cu porumbei de calitate ca în anii precedenţi, nu m-am aşteptat la un final aşa de slab.
    Dar să vedem ce s-a întâmplat de fapt.
    Am pornit relativ bine, la primele concursuri obţinând destul de multe clasări şi nici pierderi nu am avut. De obicei am clasat aproape 50% din porumbeii trimişi şi am avut şi punctaje destul de bune, echipa însă nu prea am nimerit.
    Primul concurs de fond (Komárom, pe 4 iunie) a adus prima dezamăgire. Pentru acest concurs au fost porumbeii cel mai bine pregătiţi. Totul s-a părut OK, numai vremea a fost în defavoarea noastră. Tocmai când trebuia să sosească porumbeii, a început să plouă torenţial, fulgera, tuna, iar după terminarea ploii au început să sosească porumbeii, dar deja speranţa obţinerii de punctaje bune s-a risipit. Totuşi am avut clasări destul de multe.
    Dezamăgit de acest insucces am desfiinţat văduvia, deşi iniţial vroiam să mai menţin încă două săptămâni. Cred că a fost o decizie luată prea devreme, fiindcă după aceea am avut clasări mai puţine şi mai slabe.
    A doua greşeală mai gravă, care mă tem că va avea urmări şi asupra rezultatului anului viitor, a fost că am făcut două echipe de maraton. Ca să pot participa cu şanse la Berlin, am trimis porumbei de peste doi ani la Brno şi o altă echipă formată din porumbei de doi ani am trimis la Straubing. De la Concursul Naţional am avut rezultate destul de mulţumitoare, deşi se putea şi mai bine, dar de la cele două Straubinguri am pierdut trei porumbei valoroşi de doi ani, care mai puteau fi de folos şi la anul.
    După primul Straubing deja se vedea că nu mai am şansă să obţin norma la crescători MARATON, prin urmare nici la CRESCĂTORI AS şi parcă nu mai aveam nici elanul ca altă dată.
    La încheierea sezonuloui am mai participat la un concurs de la Magdeburg, concurs derby organizat de Arad. Având cu peste 200 de km mai mult ca majoritatea participanţilor, am ştiut de la început că nu am şanse la un rezultat prea bun. Pe deasupra şi vremea a fost foarte rea, soldând cu pierderi masive concursurile din acel sfârşit de săptămână în toată ţara. De aici am clasat o singură porumbiţă pe la mijlocul clasamentului, ceea ce m-a şi mulţumit de fapt, iar mai târziu a mai sosit încă una, pierzând doi porumbei de trei ani, amândoi cu clasări de la Berlin.

    Mai recent, după terminarea concursurilor, am observat câţiva porumbei cu semne de boli respiratorice, mai exact micoplasmoză (sau ornitoză?). Alte simptome nu prezintă, sunt vioi, pui sunt crescuţi normal, au poftă de zbor cum aveau şi mai înainte. Nu am trimis probe la laborator pentru confirmare de diagnostic, dar după simptome, cred că nu am greşit prea mult la stabilirea diagnosticului. Sper să nu fie totuşi ornitoză, fiind o boală mult mai gravă, care se ia şi la om (zoonoză).



    Pe prima, ceea cu ochiul (blefaro-conjunctivită), am tratat cu Enrofloxacină, câte o tabletă (doză cc dublă) timp de cinci zile, iar pe ceilaţi, trei, sau patru exemplare, care aveau doar nasul murdar, nu i-am tratat deloc. Atât cel tratat, cât şi cei neglijaţi văd că au început să se vindece destul de frumos, deci am să-i las şi pe ceilaţi, care de acum vor mai prezenta asemenea simptome să se vindece singuri.
    Nu este o metodă prea profesionistă, dar sunt convins că până la sezonul următor vor avea timp şi se vor vindeca cei care au sistemul imunitar bun şi poate mai capătă şi ceva imunitate.
    Deşi nu am observat aceste semne numai după terminarea concursurilor, este posibil ca boala fiind în faza presimptomatică să fi influenţat rezultatele în anumite masură.

    vineri, 12 august 2011

    Observaţii personale 22

    Crescătorii noi de obicei fac rezultate foarte bune la zborurile cu puii.

    Cauza?
    Probabil, fiind la început, sunt mai preocupaţi, au un elan mai mare ca veteranii.
    Nefiind încă prea cunoscuţi în domeniul diferitelor tratamente, nu îndopă porumbeii cu fel de fel de medicamente, evitând aşa distrugerea imunităţii naturale a organismului.
    Au pui valoroşi procuraţi de la crescători mai buni.

    Rar se întâmplă ca să poată repeta aceste rezultate bune cu porumbei maturi.

    duminică, 7 august 2011

    Analiza Concursului Naţional Berlin 2011

    Tot am aşteptat să fie gata clasamentul şi după aceea să fac această analiză, dar se pare că unii chiar sabotează bunul mers a lucrurilor, de nu s-a putut termina în patru săptămâni. În plus deocamdată sunt şi greşeli banale, (dar iertabile, fiind vorba numai de un clasament neterminat) care probabil se vor corecta mai târziu.

    Dar să vedem cea ce se vede deja. La prima vedere a fost un concurs uşor, cu vreme bună, caldă şi vânt din spate. Primii porumbei au venit potrivit cum era şi de aşteptat conform stării vremii, cu viteze destul de mari. De asemenea şi localitatea primilor sosiţi s-a putut prevede cu mare exactitate.

    Şi totuşi dacă ne uităm la clasamentul în ansamblu, şi mai ales la clasamentul crescătorilor, vom vedea că o mare parte dintre crescători nu a clasat nici un porumbel. Cred eu, că fiind şi taxa de participare destul de mare, plus şi numărul porumbeilor posibil de trimis limitat, aproape fiecare crescător a trimis tot ce a avut mai bun. Mai exact din 927 crescători introduşi până-n prezent în clasamentul general 544 nu a clasat nici un porumbel, iar 189 a clasat numai un singur porumbel, şi asta după ce concursul general a ţinut patru zile, deci avea timp să se claseze. În clasmentul pe zone probabil vor apare mult mai mulţi porumbei sosiţi în 6 zile şi probabil, că vor mai fi şi crescători cu porumbei clasaţi, care nu figurează pe clasamentul general.
    Prin urmare nu a fost un concurs chiar aşa de uşor pentru toţi.

    Să vedem cum stau lucrurile pe zone. La prima vedere, deşi nu este clasamentul încă terminat, se vede că  viteza porumbeilor scade direct proporţional cu creşterea distanţei.
    Luând numai primii zece porumbei pe grupe se cunoaşte că locul 1 din fiecare grupă în parte nu a fost depăşit niciodată de primul porumbel a grupei următoare. Mai mult, numai foarte puţini porumbei din categorie de distanţă mai mare ar fi reuşit să intre în primii zece a grupei inferioare imediat premergătoare. Şi mai evident este cazul comparativ cu grupa de distanţă cu două trepte mai mică, unde numai un singur porumbel ar fi putut intra printre primii 10 a grupi inferioare cu două trepte mai mici.

     Pentru a fi mai explicit v-am pregătit tabelul de mai jos.


    În concluzie: cu creşterea distanţei direct proporţional scade viteza porumbeilor. La această scădere a vitezei contribuie pe lângă oboseala şi distanţa reală a distanţei parcurse, care este cu atât mai mare cu cât relieful zonei este mai muntos. După părerea mea, în funcţie de relieful zonei pe 100 de km, porumbelul zboară mai mult cu 2-5% faţă de linia dreapă şi asta nu numai din cauza ocolişurilor pe care le face pe plan orizontal ci pe plan vertical, deci pentru a trece deasupra munţilor şi a dealurilor.

    Referitor la numărul crescătorilor şi a porumbeilor  din zone: am aşteptat ca să participe cei mai mulţi din primele zone şi cu cel mai mare număr de porumbei. În schimb participarea a fost destul de echilibrată, ba chiar mai mulţi crescători au participat din zone mai mari.

    În tabelul de mai jos vă prezint situaţia clasamentului general la data de 2011.VIII.4 

    După cum se vede, cu creşterea categoriei de distanţă scade numărul porumbeilor clasaţi, mai puţin zona a 4 1108000-1208000, unde s-au clasat mai mulţi porumbei, decât 20% dintre cei trimişi.
    Nu prea înţeleg cum nu se poate stabili distanţa la aceşti 52 de crescători, dar fiind vorba de crescători de la punctele de îmbarcare din: Brăila, Craiova, Galaţi, Odorheiu Secuiesc, Plopeni şi Rădăuţi probabil vor îngroşa rândul celor din categorii de distanţe mai mari. Deci prin urmare nu a fost întemeiată teama ca cei din zone mici vor finanţa premiile zonelor mari.

    Ca să compensez lipsa clasamentelor zonale, am făcut o analiză a sosirilor pe puncte de îmbarcare.
    Din tabelul de mai jos se pot observa că la punctele de îmbarcare unde au îmbarcat cei cu distanţe mai mari nici în 6 zile nu s-au adunat 20% din porumbeii trimişi, deşi iniţial în prima zi a sosirilor s-a părut că va fi un concurs foarte echilibrat.

    Iată cum stau lucrurile la nivelul punctelor de îmbarcare la data de  2011.VIII.4


    Ca şi concluzie finală putem spune că nu a fost un concurs chiar aşa de uşor cum s-a părut la prima vedere. Porumbeii porniţi în direcţie bună în primele zile au reuşit să sosească fără prea mari probleme, însă dintre cei întârziaţi mulţi nu au reuşit să mai rezolve problema.
    De a lungul anilor am mai avut mai multe asemenea concursuri, de la distanţă de peste 1000 km şi cu sosiri chiar spectaculoase. Aproape mereu dintre cei care nu reuşeau să se întoarcă cu prima serie de porumbei s-au pierdut mulţi, iar o parte dintre ei s-au întors cu întârzieri considerabile.
    Cred că aceşti porumbei pierduţi, profitând de condiţiile prielnice de zbor, parcurg distanţe mari în direcţie greşită, iar ulterior nu mai reuşesc să găsească drumul spre casă, sau sunt prinşi de diferiţi braconieri.

    La urmă am să fac nişte propuneri pentru viitor, poate unele vor fi folosite de organizatori.
    1. Fiind aşa de evidentă scăderea vitezei porumbeilor cu creşterea distanţei, premierea să se facă pe zone de 50 km, eventual cu înjumătăţirea premiilor.
    2. Luarea unor măsuri financiare împotriva celor care nu trimit fişele de desigilare la timp la clasificator. Iar fondul pentru aceste amenzi să fie strânse la îmbarcare de la clubul organizator a punctului de îmbarcare, sau desigilare. De fapt ar fi suficient şi aplicarea numai celor prevăzute în RNS. pt situaţia respectivă.
    3. Datorită faptului că din cauza reliefului României nu se poate organiza un Concurs Naţional echitabil pentru toţi crescătorii ţării, să se organizeze două asemenea concursuri, sau mai multe seminaţionale şi un singur concurs Naţional.