Leziuni produse de păsări răpitoare

O problemă destul de actuală în sezonul de iarnă este atacul păsărilor răpitoare. În urma acestor atacuri de multe ori rămân răni grave, care însă nu neapărat sunt şi fatale pentru porumbei.
De a lungul anilor am avut mai mulţi porumbei, care după ce a fost rănit de uliu, a supravieţuit şi a mai reuşit să obţină performanţe destul de bune.
Dintre aceşti porumbei este şi masculul 179121/2004, care a fost prins de uliu la data de 11.X.2005, iar ulterior în anii 2007, 2008, 2009 a obţinut clasări la mai multe zboruri de maraton şi fond

 şi femela 090152/96, care şi ea a mai participat la zboruri de maraton după ce a fost rănit de uliu într-o toamnă.

Ce este de făcut în cazul unei asemenea răni?
În primul rând trebuie să examinăm rana propriuzisă. Trebuie să prindem porumbelul uşor, fără să mai producem alte traumatisme, sau să agravăm hemoragia internă. Să vedem ce regiune a fost atinsă şi cât de profundă este rana. Cu toate că nu sunt prea impresionante, dar mai periculoase sunt rănile produse prin înţepare cu gheara uliului, care ating şi organele interne, producând hemoragii interne.
În asemenea situaţii nu prea sunt multe de făcut, de obicei aceşti porumbei mor încă înainte de a se putea face ceva.
Dacă totuşi supravieţuieşte porumbelul şi ajunge acasă, îl putem ajuta cu medicamente care întăresc starea generală a lui şi antibiotice cu spectru larg, pentru a combate infecţiile produse de germeni bacterieni de pe gheara răpitorului. Cel mai uşor şi la îndemână este Enteroguardul, iar pentru combaterea stării de stres să-i dăm polivitamine şi electroliţi.
Dacă avem să folosim polivitamine care conţin şi vitamina K şi electroliţi care are şi calciu în compoziţie, pentru a favoriza coagularea sângelui şi oprirea hemoragiei.
Dacă leziunea este numai superficială, nu trebuie decât să pudrăm şi dacă plaga este mai întinsă să şi suturăm.
Înainte de suturare se vor curăţa marginile plăgii, se vor tăia cu o foarfecă penele din regiune şi dacă plaga este veche se va vivifia marginile plăgii, apoi se pudreaza uşor cu (Manis, Germostop cicatrizant, ect.), iar apoi se va sutura plaga. Dacă plaga este murdară în prealabil se curăţă uşor, se spală cu ser fiziologic, sau dacă nu este cu apă fiartă, eventual cu apă oxigenată, iar marginile se vor dezinfecta cu alcool sanitar sau cu tinctură de iod.
Plăgile care sunt mai profunde şi mai întinse, deci ating şi o cavitate internă, trebuiesc suturate în mai multe straturi. Stratul interior, cel mai profund, care este de ex. peretele cavităţii abdominale, se va sutura cu catgut ( aţă chirurgicală care cu timpul se dizolvă) în fir continuu, stratul următor, a muşchilor, tot în fir contnuu şi cu catgut, iar pielea cu aţă chirurgicală normală în puncte separate.
Cel mai des este afectat guşa porumbelului. Şi în acest caz se procedează cum am descris mai înainte, numai că peretele interior a guşei se va sutura cu aţă chirurgicală mai subţire în fir continuu.
După ce se usucă rana, a doua sau a treia zi, nu mai este nevoie să pudrăm, ci trebuie uns marginile plăgii cu un unguent cu antibiotic (Asocilină, Mibazon, Mibarom, ect.), iar în cazul rănilor de la nivelul guşii, trebuiesc verificate dacă nu cumva a ajuns ulterior vreun bob de cereale între marginile plăgii, iar dacă este cazul se va îndepărta bobul şi se va sutura gaura rămasă. În locul unguentelor putem folosi şi diferite spraiuri cu antibiotice.
Pe lângă suturare mai putem administra vitamine şi electroliţi, cum am descris mai înainte.
De obicei plăgile care nu ating organe interne vitale se vindecă destul de bine şi porumbelul poate să se vindece integral.
Cele care ating musculatura mai profund se vindecă mai greu şi este posibil să rămână porumbelul cu sechele.
Cel mai greu se vindecă plăgile profunde şi mai ales cele care ating organe interne. În aceste cazuri majoritatea porumbeilor mor, sau rămân cu sechele grave pe toată viaţa.
În cazuri când sunt atinşi şi sacii aerieni, poate să apară un emfizem subcutanat (acumulare de aer sub piele), care de obicei cu timpul se resoarbe, dar sunt cazuri când se produc anumite cicatrice la nivelul sacilor aerieni, care va funcţiona ca o supapă şi în acest caz sacul respectiv va rămâne in continuu dilatat de aer.
O rană corect tratată, uneori chiar şi cele mai profunde se vindecă de obicei în doi - trei săptămâni. În general nu este nevoie nici să îndepărtăm sutura, cu timpul firele de aţă cad singure.
Cel mai corect este dacă recurgem la serviciul unui medic veterinar, dar dacă nu ne este la îndemână, această intervenţie poate să facă şi un columbofil mai îndemânatic, ajutat de cineva, care ţine porumbelul.