miercuri, 18 iulie 2012

Despre ,,obosirea" crescătoriei

Un subiect greu de înţeles, mai ales pentru cei care sunt la începutul carierei columbofile şi în special pentru cei cu rezultate.
Este o situaţie explicabilă, însă greu de acceptată în unele cazuri. Nu sunt eu care scriu prima dată despre acest fenomen, dar încă nu am întâlnit nici un articol, care să se ocupe mai pe larg cu acest aspect al insuccesului. Am văzut descris numai în câteva cuvinte, sau mai bine zis amintit de unii autori, fără să detalieze mai pe larg despre ce este vorba.


Să încep cu cazul meu.
Când am adus porumbei prima dată în noua mea crescătorie, imediat la primul concurs oficial am obţinut locurile: 3, 4, 9, 13, .... ect., apoi la următoarele concursuri tot aşa, mereu am avut trei - patru prumbei în primii zece, dar s-a întâmplat să am chiar locurile 1, 2, 3,9, 11 .... ect. Am fost convins că am porumbei buni, sunt îngrijiţi ca la carte şi rezultatele vin inevitabil. Probabil aşa a şi fost timp de 10-15 ani, cu câteva excepţii, în anii 1998, 1999 am avut rezultate puţin mai slabe, fiindcă în 1997 am pierdut majoritatea puilor, iar în anul 2002 am avut un an deosebit de bun, dar şi în continuare am avut rezultate bune, ocupând majoritatea locurilor din fruntea centralizatorilor din judeţ.
Primele insuccese mai evidente au început să apară în anul 2010, dar nu le-am dat mare importanţă, apoi în 2011 am avut rezultate şi mai slabe, iar în sezonul actual (2012), chiar am simţit că sunt în impas faţă de mulţi crescători care în anii precedenţi nu clasau niciodată porumbei înaintea mea.


Am început să analizez situaţia. Prima dată am căutat greşelile mele din anul 2012.
Am avut femele puţine de la început, apoi mi-au murit încă opt femele din cauza mea. Nu am avut nici elanul anilor anteriori, nu am jucat la văduvie porumbeii, cum făceam mai înainte. Toate aceste lucruri explică o parte din eşec.
Apoi am început să analizez anii precedenţi, când am avut rezultate proeminente: 1995,1996, 2002, 2007, 2009, erau anii când parcă aveam câte un salt calitativ. Mare diferenţe nu am constatat în cursul acestor ani, mereu am făcut şi ceva noutăţi, dar destul de neânsemnate.
Apoi am analizat cum pregăteam porumbeii pentru următorul sezon din toamna anului anterior. În anul 1994 nu am găsit nimic deosebit, însă atât în 2001, cât şi în 2006, 2008 toamna, sau iarna am făcut câteva modificări mai însemnate în interiorul crescătoriei. De ex. în 2001 am mai făcut încă un compartiment, în 2006 am schimbat pardoseala, în 2008 am refăcut boxele.
Când mi-am dat seama de aceste puncte comune, mi-am adus aminte de fenomenul citit mai înainte şi care m-a inspirat când am căutat titlu pentru prezentul articol. Altă dată am citit şi de efectul crescătoriei noi, sau înbătrânirea crescătoriei, care sunt practic acelaşi lucruri.


Apoi am început să analizez rezultatul acelor crescători, care m-au întrecut în ultimii ani.
Am ajuns la concluzia că aproape toţi au crescătorie nouă, de doi - trei, maximum patru ani construite, sau au făcut anumite modificări însemnate în cursul ultimilor ani. Nu doresc să exemplific cu nume şi trebuie să recunosc că nu toţi începătorii au reuşit să sară în frunte, dar fenomenul pare să fie evident.
A urmat să examinez cariera unor alţi columbofili cu rezultate de vârf în anii anteriori, şi care parcă nu mai au rezultate, cum aveau mai înainte. Am ajuns la aceaşi concluzie. Nici de această dată nu doresc să dau nume.


Am să încerc să descriu ,,simptomele" care prevestesc declinul, cel puţin din crescătoria mea.
Primul lucru de care îmi aduc aminte din primăvară este, că porumbeii nu au vrut să ocupe cuibarele vechi, deşi au fost curăţate ca în anii anteriori. Majoritatea perechilor au făcut cuiburile pe lângă cuibare, iar degeaba am pus  materialul cuibului în cuibar tot au preferat să depune ouăle pe lângă. Am încercat să mut cuibarul în locul unde au început să construiască noul locaş, dar totul a fost degeaba, au schimbat din nou locul.
De la antrenamente nu am avut pierderi însemnate, apoi la primele concursuri mi-a venit câte un porumbel în frunte, apoi marea majoritate a sosit la mijlocul, sau sfârşitul clasamentului. Cum intram in sezon, rezultatele deveneau tot mai modeste, nu ca şi număr de clasări, mai mult sosirile în fruntea clasamentului dispăreau. Rezultate mai acceptabile am reuşit să obţin la concursurile mai grele, sau chiar catastrofale (Praga 1, Berlin) şi numai un număr neânsemnat de porumbei reuşea să obţină.
Porumbeii sunt sănătoşi, frumoşi, dar parcă nu au pofta de zbor de altă dată. Puii se dezvoltă puţin mai slab, în special după ce nu mai primesc lape de guşă, cresc mai încet şi abia după înţărcare reuşesc să recupereze hrănirea mai slabă a părinţilor.
Totodată porumbeii cu origine din crescătoria mea la alţi crescători au rezultate mult mai bune ca ai mei.


Să vedem care sunt cauzele principale (după părerea mea).
În primul rând prăfuirea mobilierului crescătoriei cred eu că stă în fruntea listei. Apoi murdărirea inevitabilă cu dejecţii de a lungul anilor. Încărcătura microbiană, este foarte greu de evitat fără dezinfecţii periodice (ceea ce am neglijat în acest an). Pe lângă cele amintite cred că mai intervine şi plictisirea porumbeilor de anumite aspecte din crescătorie.
Toate cele descrise mai sus, ca şi cauze, sunt numai speculaţiile mele, dar se pot observa obiceiuri asemănătoare şi în natură. Păsările sălbatice de obicei nu cuibăresc în acel loc timp de mai mulţi ani (cu unele excepţii). Obiceiul e  explicabil, dacă ne gândim la atacul paraziţilor şi a anumitor agenţi patogeni din cuibul vechi.
Tot aşa şi cu gritul: după două - trei zile este consumat mai anevoios, dar dacă se spală şi se usucă iar este consumat mai cu poftă de porumbei.
Faţă de cele descrise mai sus sunt şi numeroase excepţii (vor să zică unii). Sunt crescători care reuşesc să rămână în top zeci de ani, dar nu ştiu în ce măsură se pot dovedi că nu au făcut nimic nou în crescătorie.


Care este rezolvarea. În moment ce bănuim, sau ştim cauza, soluţia ar trebui să fie uşoară. Probabil o dezinfecţie întemeiată şi demontarea periodică a boxelor ar fi parţial suficient, dar nu sunt convins că este deajuns pe termen lung.
Ce am să fac eu? Am să descriu când va fi cazul, idei am. Rezultatele, vom vedea, sper să apară şi ele, dar despre toate astea mai târziu.

vineri, 13 iulie 2012

Berlin 2012


Din păcate acest concurs a adus fericirea mult aşteptată pentru câţva indivizi, care se ocupă cu porumbei. Intenţionat nu am numit oameni, sau columbofili pe aceste exemplare, (minus variante în limbajul geneticianului), care se bucură de insuccesul celorlalţi. Nici nu scriu mai mult despre ei, de fapt nici nu merită să rostim cuvinte despre ei.


În viziunea mea, acest proiect, a unui Concurs Naţional, cred că este unul dintre cei mai buni în ultimele ani. De fapt şi mai înainte au fost asemenea încercări (Gdanskurile din 1999,2000, 2001, iar apoi Nürnbergurile din 2002, 2004, 2005), dar acele încercări nu au supravieţuit decât trei sezoane.


Vremea caniculară a anului 2012 deja a decimat rândul porumbeilor angajate la concursurile de maraton din Ardeal, iar columbofilii moldoveni au pierdut şi ei foarte mulţi porumbei valoroşi în anul 2011, deci era de aşteptat să fie angajate un număr mai mic de porumbei. Cred că din această cauză s-a hotărât să accepte angajarea unui număr mai mare decât cinci porumbei, decizie greşită după mine.
Meteorologii prognostizau temperaturi de peste 35 de grade Celsius pe majoritatea traseului, iar în Germania şi Cehia furtuni. Ştiind acest fapt era de aşteptat să fie un concurs foarte greu, cu pierderi dureroase.
Îmbarcarea şi transportul porumbeilor, deci partea cea mai dificilă a organizării s-au desfăşurat foarte bine. La punctele de îmbarcare nu au fost incidente, nu s-a scăpat nci un porumbel, sau cel puţin eu nu am auzit de aşa ceva. În maşini porumbeii nu au fost înghesuiţi, s-a ajuns la timp la locul lansării, au fost hrăniţi şi adăpaţi corespunzător, deci totul era OK.
Lansarea a fost programată pentru ziua de vineri 6 iulie, dar vremea la acea dată în jurul Berlinului a fost furtunoasă şi s-a amânat lansarea pentru ziua următoare (decizie corectă după părerea mea).
Sâmbătă de dimineaţă, după cum am văzut pe saiturile meteorologice, deja s-a ameliorat vremea, mai era ceaţă şi nori pe prima parte a traseului, dar după ora 10 deja se puteau lansa porumbeii. Ştiind că pe marea majoritate a traseului este anunţat cod portocaliu, era indicat lansarea cel târziu la ora 10 - 10:30 (RNS-ul scrie că la minim ora 12, dar fiindcă deja a fost îcălcat, permiţând lansarea a mai mult de 5 porumbei, se putea trece cu vederea şi la acest capitol). Din păcate nu s-a decis aşa, mai mult nici la ora 12 nu s-a lansat. Eu credeam că nici nu se mai lansează sâmbătă, deşi eram foarte nerăbdător.
Până la urmă lansarea s-a făcut la ora 14:35. Cred eu că asta a fost greşeala cea mai mare (şi nu singura, pentru că acceptarea unui număr mai mare de 5 porumbei pe crescător, la fel a fost o decizie greşită) şi deja presimţeam că vom avea o catastrofă de proporţii. Am răsfoit din evidenţă concursul Würzburg din 2008. VII.11, când condiţiile erau identice şi lansarea s-a făcut la ora 14:30 şi am luat ca etalon (pentru mine) la prognostizarea sosirilor. Din păcate cu mici excepţii am avut dreptate, rezultatul final, deşi nu este încă gata clasamentul Berlinului, fiind aproape identic.
Primul porumbel sosit, aşa cum a fost aşteptat a fost în prima zonă şi în vestul ţării, la crescătorul Sărac Ioan, crescător care merită felicitat, cu atât mai mult că a clasat 5 (!) porumbei (nu ştiu câte a trimis). Aproape la fel ca şi la Würzburg, când primul porumbel a sosit la Ordea (914 km) la ora 13:59:49, acum femela 0393026/2010 soseşte de la Berlin (914 km) la ora 13:30:45. Nici mai departe nu a fost prea mare diferenţa de desfăşurare a concursului, porumbeii sosind cu mari diferenţe între ele. În prima zi a concursului ajungând acasă foarte puţini porumbei: 65 de la Würzburg şi 37 de la Berlin (au fost lansaţi 2521 de la Würzburg şi în jurul la 3000 de la Berlin). Tot asemănător (puţin mai bine la Würzburg) au sosit porumbeii şi în zilele următoare, în final neajungând acasă până la terminarea concursului 20% din cei lansaţi.
Pierderile au fost mai consistente mai ales la cei cu distanţe mai mari unde nici 10% din porumbei nu au ajuns la domiciliu.
În cazul Würzburgului nu s-a făcut clasament pe zone, dar analizând ulterior se vede că numai 189 porumbei s-au clasat dintre cei cu peste 1000 km, iar de la Berlin 2012 120 , iar peste 1100 km 56 şi 37 (poate cu ceva mai mulţi de la Berlin, socotind şi pe cei neanunţaţi).
Comparativ cu Berlinul din 2011 totuşi găsim şi asemănări: locul 1 pentru zona 3 este aceaşi Tenie Gligor, iar locul 1 pentru zona 4 la fel este ca şi în 2011 Komporály Sándor, coincideţe în mod sigur neântâmplătoare. Bineânţeles că toţi câştigătorii a zonelor merită felictări, dar cu atât mai mult ei.
O altă asemănare este că la fel ca şi în 2011, rar s-a întâmplat ca cei de la sfârşitul zonei să poată să întreacă pe cei din începutul şi nici cei din zone mai lungi nu prea au reuşit să ajungă în faţă la cei cu distanţe mai mici, excepţii bineânţeles că sunt. La fel ca în 2011, nici în 2012 nu s-au întors acasă 20% din porumbeii angajaţi de la zonele peste 1100 km.
Neapărat trebuie amintit şi de rezultatele excepţionale a celor cu distanţe extreme cum este a porumbiţie de la Galaţi (dar nu numai), care sunt sigur că a făcut extrem de fericit pe Fraţii Janssen  Dl. Tataru Eugen şi Gabriel.
Din păcate cu aceste asemănări se şi termină şirul, în rest nu se pot compara cele două concursuri.


În ceea ce mă priveşte, anul ăsta am pregătit mai bine porumbeii ca anul trecut, făcând câteva antrenamente către seară şi după masă. De această dată am trimis şi doi porumbei din 2010, cu speranţa că sunt mai iuţi, dar din păcate nu s-au mai întors acasă.
Din cele cinci trimişi am doi sosiţi, faţă de patru din anul trecut.
La fel ca în 2011 primul mi-a venit femela 559106/2008, anul trecut a avut 18,76 puncte, iar anul asta va avea probabil cc. 32.

Pe locul doi, în crescătoria mea, a venit masculul 791143/2009, pe care iniţial nici nu am vrut să trimit la Berlin, ci la Praga. El mai înainte nu prea a avut clasări în frunte, dar a fost cel mai constant.
Ţin să menţionez că pozele au fost făcute mai de mult, deci numerele de telefon de pe inelul microcipului, au fost luate încă înainte de a fi trimişi la maratoane.


Nu este stilul meu de a critiza organizatorii, (şi doresc să cer scuze dacă voi jigni pe cineva) dar s-a mai comis o greşeală: regulamentar concursurile de fond şi maraton au o durată de şase zile, iar de acestă dată acest termen expira vineri 13 iulie la ora 14:35. Fiind ştiut că nu s-a adunat 20% din porumbeii angajaţi, trebuia să respecte acest termen. Trebuie să recunosc însă, că acest lucru tulbura mult programul îmbarcărilor pentru următoarele concursuri din sfârşitul săptămânii. Încă o asemănare cu Würzburg, la fel s-a procedat şi atunci!
Fiind la dispoziţie deocamdată numai clasamentul provizoriu de la Berlin 2012 şi prezentul analiză este numai provizoriu şi probabil incomplect, dar sper eu, cât se poate de real.
În final pentru a evidenţia mai bine decizia nefericită referitor la ora lansării mai fac o comparaţie: de aceeaşi dată cu Berlinul, am avut concursul maraton a zonei III cu lansare de la Praga (2012.VII.7), dar la ora 10:00. La fel ca Berlinul şi acest concurs a fost deosebit de greu şi traseu aproape identic (pentru mine de 926 km), dar totuşi pierderile au fost mult mai mici, iar concursul cred că se termină a doua, sau a treia zi dimineaţă.
Probabil o lansare la ora 10, sau 12 era o alegere mai înţeleaptă, dar sunt convins că şi aşa ar fi fost un concurs extrem de greu, cu pierderi mari, dar poate totuşi mai mici ca aşa.
Cu toate că nu s-au tras prea multe concluzii din eşecurile trecutului (Würzburg), sper că şi anul viitor vom avea un Concurs Naţional, însă mult mai reuşit, nu cu vânt din spate şi viteze de peste 1500 m / minut, cum le-ar place la unii, dar fără pierderi ca în anul acesta.