Despre mine

M-am născut la 30.XI.1959 în localitatea Cristuru Secuiesc. Copilăria am petrecut în oraşul Odorheiu Secuiesc. În anul 1985 am absolvit Facultatea de Medicină Veterinară din Cluj-Napoca, obţinând diploma de Dr. medic veterinar. Încă din copilărie sunt un crescător împătimit de porumbei, şi deoarece sper că sunt  mulţi crescători de porumbei intersaţi de activitatea mea columbofilă, m-am gândit să vă împart cu ajutorul acestui blog. Aş dori să scriu cât mai des, dar nu vă pot garanta că o să am mereu suficient timp şi spor la dispoziţie. Încă din anul 1991 conduc un calendar despre evenimentele desfăşurate în columbofilie. M-am gândit că periodic am să vă relatez principalele întâmplări desfăşurate în crescătorie în anii anteriori în perioadele asemănătoare a anului coform acestui calendar, precum şi cele actuale. În afară de aceste mici descrieri când timpul şi dispoziţia mea îmi permite mai scriu şi câte ceva despre porumbeii mei, eventual citez din câteva articole mai interesante găsite pe diferite saituri.
Ţin să vă atrag atenţia că nu este sigur că cele scrise, deci executate de mine în crescătorie, sunt şi cele mai bune soluţii posibile, dar aşa fac eu, asta este esenţa acestui blog. În orice caz caut să fac mereu cea ce cred că este cel mai corect şi asta în interesul meu, de a obţine rezultate cât mai onorabile.
Deoarece limba mea maternă nu este cea română, vă cer scuze încă de la început pentru greşelile gramaticale şi ortografice pe care probabil am să comit pe parcurs.
Cresc porumbei de mic copil, iniţial de ornament, pe care după puţin timp am schimbat cu voiajori. De a lungul anilor s-a întâmplat că pentru perioade mai scurte am fost nevoit să renunţ la porumbei, dar tot timpul un colţ a creierulului meu cu asta se ocupa.
O perioadă mai lungă de repaus am avut când am fost plecat în judeţul Bacău trei ani pentru stagiatură. În perioada acea practic s-a desfiinţat crescătoria, dar la surt timp după ce am ajuns acasă, iar m-am apucat de acest hobby.
Din păcate efectivul avut în copilărie, pe care aş fi dorit să păstrez cu orice preţ, s-a pierit cât am fost departe de casă. La reâncepere,  în anul 1991, am fost ajutat cu porumbei de valoare de către crescători din Ungaria cum ar fi Hartman István, Aradi László, Kotymány Imre, Kiss József şi nu în ultimul rând de Simó János cel mai bun crescător din acei ani de la Odorheiu Secuiesc.
Am început munca cu mult elan şi peste nu mult timp m-am găsit la cârma conducerii clubului 19/2 Odorheiu Secuiesc, în funcţie de responsabil tehnic sportiv.
Erau timpuri grei şi foarte confuze. Cu toate că eram cel care trebuia să vegheze ordinea şi respectarea regulamentului, habar nu aveam de el. Cel dinaintea mea se angajaseră la o altă intreprindere, nu avea timp de porumbei, toate actele perioadei imediat anterioare erau la el (nici până azi nu au ajuns înapoi) abia am reuşit să obţin un exemplar din regulament şi asta la mijlocul sezonului. Aşa s-a întâmplat ca rezultatele bune din anul 1995 nu au fost recunoscute, neavând actele în regulă (fişele de start).
Şi numărul membrilor scăzuse la 12-15 şi încă stăteam bine faţă de Miercurea Ciuc şi Gheorgheni, unde practic se desfiinţaseră columbofilia, doi columbofili de la Gheorgheni s-a înscris la noi ca să poată să ducă mai departe hobbyul ales.
Însă încetul cu încetul iarăsi s-a înviat columbofilia şi la nivel de judeţ. În conducerea judeţului eu eram responsabilul tehnic. Deja cunoşteam regulamentul, am participat şi la câteva şedinţe cu responsabili tehnici de la Bucureşti. Printre preocupările principale a acelor vremuri am avut studierea RNS-ului şi organizarea concursurilor.
Nu a fost o treabă uşoară, nu am avut mijloc de transport, cu greu am reuşit să ţin legătura cu conducătorii cluburilor mai apropiate de noi, neavând telefoane mobile, iar transportul porumbeilor la îmbarcări era destul de laborios din cauza lipsei mijloacelor de transport. Primele încercări de a concura într-un cadru organizat am făcut în colaborare cu clubul de la Sibiu. Ei au avut maşină şi erau şi primitori faţă de noi. Aşa am petrecut doi ani în colaborare cu ei, mulţumiri îi datorăm în primul rând Dl. Munteanu Vasile, preşedintele clubului de la Sibiu în acele vremuri, dar şi Dl. Mărginean Mihai cel cu clasamente ne-a ajutat când am solicitat. Ei făceau clasamentele încă de atunci cu calculatorul, pe când alţii şi cu cinci ani în urmă tot cu mâna se chinuiau. La transportul porumbeilor pentru îmbarcare ne-au sprijinit mult columbofilii care aveau maşini cum ar fi: Péter Károly, Papp Zsolt şi Toth Árpád. Acum poate pentru unii se pare ceva banal, dar nu a fost o treabă uşoară, au fost cluburi sportive din prima ligă naţionale din oraş care s-au desfiinţat din cauza lipsei mijlocului de transport la concursuri.
După ucenicia făcută cu Sibiu am trecut la Târgu Mureş cu concursurile, ei fiind mai aproape de noi. Şi cu ei am jucat doi ani.
Am ţinut să detaliez această perioadă grea fiind eu reponsabilul tehnic atunci şi neavând prea multe experienţe în organizare, nu a fost uşor. Mai târziu am scăpat de povara funcţiei pe judeţ, am rămas numai pe club.
În 2001 am reuşit să facem prima festivitate de premiere pe club, urmat de altele în anii următori cu participări împreună cu soţiile a majorităţii crescătoriilor.
După 2001 clubul de la Miercurea Ciuc s-a întărit şi au reuşit să-şi cupere şi o maşină modernă de transport porumbei. De atunci am început să zburăm cu ei, iar eu m-am apucat să fac clasamentele. Nu era o treabă uşoară, nu aveam cunoştinţele necesare la calculator, dar cu timpul şi asta s-a rezolvat.
Însă elanul noului responsabil tehnic nu a ţinut prea mult şi iar am fost nevoit să preiau locul pentru încă patru ani.
Întocmirea clasamentelor şi funcţia de responsabil trebuie să recunosc că nu erau compatibile, dar trebuia să facă cineva. Tocmai de acea cu prima ocazie dată am predat funcţia atât judeţeană cât şi cel de la club la primul om pe care am crezut competent şi era şi dispus să o accepte.
Munca cu clasamentele o făceam tot eu încă până la anul 2007, când am fost învinuit cu fraudă. Nu neg, am avut şi eu partea mea de vină, dar nici pe departe nu era vorba de fraudă. Am fost profund dezamăgit de atitudinea celui mai bun prieten, eram chiar pe cale să renunţi şi la columbofilie, dar până la urmă m-am răzgândit, ştiind că nu sunt vinovat.
Până acea dată îi consideram pe toţi columbofili de pe mapamond prietenii mei, de atunci însă fiind acuzat chiar de cel mai bun prieten columbofil, nu mai pot numi pe nici unul prieten, decât colegi. Până la urmă cazul s-a rezolvat în favoarea mea, neavând probe împotriva mea, dar de atunci nu mă mai implic deloc în treburile organizatorice columbofile, văd de treaba mea şi se pare că este şi mai bine aşa. Ca să nu fiu înţeles greşit de nimeni, ţin să precizez, că nu ţin duşmănie faţă de nimeni. Îi salut, îi ajut, discut cu oricare colubofil, care mă caută, iar pe cel care nu mă salută nici de până azi, cred că nu trebuie să-l calific eu, îşi semnează el singur calificativul.
De a lungul anilor şi rândul columofililor s-a înmulţit considerabil, cea ce sper că este şi datorată muncii mele. Momentan (anul 2010) numărul columbofililor din judeţ trece de 150 de membri, iar din municipiul Odorheiu Secuiesc ajunge la 65. Din păcate nu numai numărul columbofililor a crescut la noi în oraş, dar şi a cluburilor, zic din păcate pentru că se pare că mai nou clubul se va scinda în doi (doi mai slabi), fapt considerat de mine un mare pas înapoi.
Asta a fost scurta istorie a activităţii columbofiliei mele presărate cu bucurii şi tristeţe, dar mereu susţinut şi încurajat de nevasta mea, cărui pe această cale doresc să-i mulţumesc.
Pentru încheiere aş dori ca cele srise de mine să ajute pe cât mai mulţi columbofili.