Tuberculoza aviară

Este o boală infecţioasă răspândită pe tot globul pământesc cu o incidenţă diferită de la o ţară la alta. Agentul cauzal este Mycobacterium avium. Cel mai des sunt afectate găinile, dar nu ocoleşte nici pe porumbeii.
Boala evoluează obişnuit enzootic, staţionar. Se exprimă clinic după o perioadă de latenţă de 6-8 luni, după care urmează extinderea rapidă a bolii.
Etiologie: faţă de Mycobacterium avium sunt receptive numeroase specii de păsări, pe primul loc situând galinaceele, apoi curcile fazanii, bibilica, porumbelul, dar şi unele păsări sălbatice cum ar fi: potârniche, prepeliţa, coţofana ect. Are o rezistenţă crescută faţă de diferiţi factori nocivi, condiţionat de temperatură, umiditate, intensitatea luminii şi substratul material în care este înglobat. De ex. la temperatura de -192 grade C  îşi păstrează intactă viabilitatea şi virulenţa. La temperatura camerei rezistă peste un an, dar este distrus la 60 de grade C în 40 minute, iar la 70 de grade în 30 minute. Lumina solară distruge în 5 ore în mediul uscat.
Germenii au o rezistenţă remarcabilă la acţiunea acizilor şi alcalilor. Formolul 3% îi omoară în 30 de minute, la fel şi soluţia de var cloros cu un conţinut de 4-5% de clor activ.
Tabloul clinic: păsările bolnave slăbesc, mucoasele aparente sânt palide, uneori subicterice (uşor gălbuie). Unele exemplare prezintă diaree, cele cu leziuni articulare şi osoase şchioapătă. La porumbel deseori leziunile apar la nivelul ochilor, mai exact la pleoape, care se pot confunda cu variolă, însă fără tendinţă de a se vindeca.
Tabloul morfopatologic:  În tuberculoză aviară tabloul lezional este dominat de leziunile hepatice, splenice, intestinale, medulare, pulmonare şi mai rar cutanate. Organele afectate sunt mărite în volum, cu aspect degenerat şi presărate cu noduli de dimensiuni variabile, de la un bob de mei pînă la o nucă, sau chiar mai mari. Frecvent se produce ruptura organului, îndeosebi a ficatului, urmată de moartea păsării. Nodulii sunt uşor enucleabili şi cazeoşi pe secţiune. Localizarea pulmonară este mai rară. Aceşti noduli se pot confunda uşor cu nodulii produşi de forma metastatică a trichomonozei.
Diagnosticul: la celelalte specii de animale sunt folosite teste alergice, numite tuberculinare, dar la porumbei încă nu am întâlnit descrierea metodei. La porumbeii bolnavi cu simptomele sus menţionate poate fi bănuit tuberculoza, iar diagnosticul exact se poate pune numai în urma examenelor morfopatologice şi de laborator. Boala fiind mai răspândită la găini, probabilitatea de a se îmbolnăvi cu această boală au porumbeii care sunt ţinuţi printre găini, sau lângă coteţul găinilor.
Tratamentul: nu este un tratament sigur pentru această boală, deci exemplarele bolnave de tuberculoză aviară trebuie eliminate din efectiv. Dezinfecţia adăpostului porumbeilor este un mijloc de a scăpa de această boală.

Eu în cariera mea am văzut numai un singur caz cu localizare tipică la nivelul ochiului, însă nici acest caz nu a fost trimis la laborator, deci nu a fost confirmat ştiinţific.