miercuri, 29 septembrie 2010

Cum am devenit columbofil

Încă din copilărie am avut porumbei.Nu aveam decât cc. 5 ani şi jumătate când în vizită la o rudă mai îndepărtată am văzut nişte porumbei de ornament şi fiindcă mi-au plăcut foarte mult, omul respectiv a promis că - mi dă o pereche de pui. Din păcate însă o pisică a mâncat puii vizaţi. Mare a fost dezamăgirea mea, iar columbofilul respectiv mi- a dat în loc o pereche de porumbei voltaţi.
Iniţial i-am ţinut într-o colivie, apoi i-am mutat în coteţul iepurilor, dar bucuria nu a ţinut prea mult, femela fiind luat de uliul.
Apoi un alt columbofil în schimbul masculului rămas fără pereche mi-a dat un mascul voiajor roşu şi mai târziu nişte alţi porumbei, unele corcituri, altele voiajori. Pe aceşti porumbei încă de atuncia am început să şi zbor, nu mai de parte de 10-15 km, dar am zburat.
Şi aşa sub îndrumarea acestui columbofil cu nume de Winkler Wilhelm am devenit columbofil. El creştea mai mult porumbei de ornament, dar îsi încerca norocul şi cu voiajori fără să aibă rezultate  bune. Era deja pensionar şi neavând copii m-a primit cu drag de fiecare dată când l-am vizitat şi eu am profitat de amabilitatea lui puţin şi peste limită.
Aşa s-a întâmplat că pasiunea mea a cauzat, cel puţin după părerea părinţilor, scăderea rezultatelor şcolare şi a fost desfiinţat ,,crescătoria” de părinţii mei, fapt care a lăsat o traumă în sufletul meu, care nu mi-a trecut nici până azi. Apoi după un an iar am primit nişte porumbei de la Winkler bácsi şi iar am devenit columbofil.
La primele concursuri neoficiale am participat cu prietenii mei la nişte lansări de la localităţi apropiate, unde am dus porumbeii cu bicicleta, sau am trimis cu şoferul autobuzului. Acelea erau cele mai frumoase concursuri pe care am trăit-o vreodată. Nu aveam ceas, clemele făceam noi din capacul borcanelor, sosirile anunţam prin telefon, apoi alergam cu bicicleta cu clema. În asociaţie am reuşit să mă înscriu când eram la liceu şi atunci am început să concurez în cadru organizat.
După ce am terminat facultatea, iar apoi stagiatura m-am reântors la Odorheiu Secuiesc şi imediat m-am apucat de reorganizarea propriei columbofilie. Era anul 1990. Primii porumbei am primit de la Simó János, cel mai vestit crescător pe acele vremuri din oraş, iar apoi am luat legătura cu columbofili din Ungaria de unde am primit porumbei cadou de la Hartmann István, Aradi László, Kiss József şi Kotymány Imre, porumbei căror urmaşi alcătuiesc baza crescătoriei şi acum. Erau porumbei cu pedigree fără nume celebre, dar reale cu rezultate la cursele lungi de peste 900 km.
Timp de aproximativ 10 ani nu am introdus alţi porumbei în crescătorie şi cele puţine introduse au fost repede eliminate.
2001 a fost anul când am adus porumbei de la Ledán László, un columbofil de renume la acea vreme din Sfântu Gheorghe. Erau porumbei de origine Fabry şi Aardeni. Urmaşi obţinuţi din încrucişări cu porumbei mei erau destul de buni, dar nu mereu suficient de constante la zborurile lungi. Totuşi o parte dintre ele am menţinut în cerscătorie şi folsesc cu succes la încrucişări şi azi.
În 2003 la expoziţia din Ungaria m-am reântâlnit pe Dl. Hartmann şi iar am luat de la el doi porumbei (Hu07 34300/2000 şi Hu23 67489/2003) , dinre care ulterior una s-a dovedit să fie deosebit de bună reproducătorare.
Acesta sunt bazele crescătoriei actuale şi cum nu am primit de la nici un crescător nici un pedigreu care să certifice fără dubii originea celebre a porumbeilor, nici eu nu spun mai mult la cei care mă întreabă. Şi toutuşi cred că sunt porumbei de origine Hartmann, un nume nu cu răsunet mondial în columbofilie, dar cu atât mai valors pentru mine.
În ultimii ani am mai introdus şi alte exemplare, dar despre ei încă nu pot spune prea multe, nefiind încercate încă.

Niciun comentariu: