A fost o lună fără mari satisfacţii columbofile, cum a fost de fapt tot sezonul 2011. Am ştiut şi am şi scris pe acest blog că nu prevesteşte nimic bun planul de zbor a zonei noastre, cel puţin pentru mine, dar cum e omul, mai speră până la ultimul moment.
Din păcate nici în anii viitori nu am alte perspective mult mai bune, cunoscând mentalitatea faţă de zborurile de maraton a majorităţii crescătorilor din zona 2 şi 3 de maraton. Pe lângă faptul că nici direcţia concursurilor organizate nu a fost potrivită pentru zborul Naţional, nici numărul porumbeilor angajaţi nu a fost prea impresionantă. Cel puţin eu cred că din nouă judeţe ar trebui să se adune mai mulţi porumbei.
La primul şi la al doilea concurs încă s-au adunat 1948, respectiv 1262 de porumbei, dar pentru ultimul Straubing nu s-au adunat decât 624 (şi asta din nouă judeţe!!). În asemenea condiţii nu numai că costurile au fost ridicate, dar nici rezultate (punctaje) pe măsură nu puteai să faci. Din zona noastră situaţia este şi mai dezastruoasă. La primul Straubing s-au strâns 407 porumbei, pentru al doilea 356, iar la ultimul nu am încă o cifră exactă, dar nu ştiu dacă sunt 100. În asemenea condiţii nu văd rostul zonei noastre.
Poate că vă plictisesc pe unii cu aceste explicaţii, iar alţii sunt de părere că încerc să motivez insuccesele din acest sezon (de fapt aşa este).
Adevărul este că nimeni nu poate fi obligat să zboare porumbei la maraton, mai ales dacă nu-i place, sau nu are asemenea porumbei. Cred că numai prin modificarea RNS-ului, sau reorganizarea zonelor de maraton ar fi posibilă remedierea acestei probleme.
Încă nu s-au terminat concursurile maturilor, dar am început deja antrenamentele puilor. În anul asta am hotărât să nu mai fac prea multe zboruri cu puii şi nici la concursuri nu doresc să particip, eventual cu câţiva, numai ca să-i pot trimite cu maşina clubului.
Primul antrenament am făcut de la Sovata 39 de km, iar cu cei mai mici, care încă piuie de la 15 km. În continuare am de gând să mai fac câteva lansări de la 50-100 km şi apoi îi trimit cu clubul la concursurile planificate, fără să concurez cu ei.
Am luat această hotărâre deoarece am observat că porumbeii din anii când am exagerat cu zborul puilor nu au mai avut rezultate prea bune ca şi adulţi, faţă de cei care au participat la mai puţine antrenamente. Interesant este că la vârsta de un an au venit binişor, la doi ani erau mai slabi decât mă aşteptam.
Puii sunt destul de bine dezvoltaţi, au început deja să-şi năpârlească penele din aripă şi fulgii de pe gât. Masculii deja cântă la femele şi în general au început să arate ca porumbeii maturi.
Mâncare le dau la discreţie şi caut să-i ţin cât mai mult în libertate, până când răpitorii mai permit.
Porumbeii adulţi cu terminarea concursurilor vor avea un regim mai liber. Sistez administrarea oţetului de miere, vor primi aceaşi mâncare ca până acum, dar la discreţie, îi las să mai clocească rândul de ou deja depuse, dar cu cei care doresc să mai concurez şi la anul, încerc să nu aibă pui de crescut până prea târziu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu