Paraziţii

Paraziţii sunt organisme care folosesc alte organisme vii ca izvor de hrană şi ca mediu de trai. Parazitizmul ca fenomen biologic general, este o formă de asociere între fiinţe viieţuitoare. Parazitul trăieşte în, sau pe organismul gazdă, tulburând funcţiile gazdei.
Paraziţii se caracterizează prin aceea că îşi iau harna deja digerată aflată în intestinul gazdei, sau se hrăneşte cu sângele, sau alte substanţe din organismul parazitat.
În mod normal, deci parazitul este interesat să trăiască în pace cu organismul gazdă, altfel pierde şi el mediul care îşi asigură existenţa. Infestaţiile moderate, sau slabe nu afectează prea grav organismul gazdă, practic nu apar nici simptome, sau alte manifestări care să ne indice prezenţa parazitului în organism. Însă înmulţirea lor peste limită normală produc îmbolnăviri grave ale organismului gazdă, mergând până la moarte.
De a lungul convieţuirii paraziţilor cu gazdă, amândoi încearcă să dezvolte anumite mechanisme de apărare, pentru o convieţuire cât mai bună.
S-au făcut cercetări la oameni, care ne arată că nu în toate cazurile este dăunător o infestaţie cu anumiţi paraziţi.
În ţările mai puţin dezvoltate din America de sud, sau Africa oamenii şi în special copiii, sunt mult mai des parazitaţi, decât în ţările Europene, sau Americi de Nord. În schimb în aceste ţări dezvoltate mult mai mulţi oameni suferă de anumite boli alergice, decât în ţările mai slab dezvoltate. Aceste boli alergice de multe ori sunt mai grave şi mai greu tratabile, decât cele parazitare.
Ce se întâmplă de fapt?
Paraziţii de a lungul vieţii, pentru a asigura o convieţuire cât mai liniştită cu organismul gazdă, secretă o anumită substaţă, care ,,adoarme" sistemul imunitar al organismului gazdă, ca să nu deranjeze pe parazit. În schimb nu are nici interesul să dăuneze gazdei, deci ,,adoarmă" sistemul imunitar, numai puţin.
De aceea alergiile fiind reacţia sistemului imunitar, uneori prea excesive, faţă de anumiţi factori externi, sau interni, paraziţii reuşesc să modereze totodată şi aceste fenomene nedorite.
Fenomenul cred că este valabil şi în columbofilie. Folosind substanţele antiparazitare tot mai eficiente cu spectru larg, reuşim să scăpăm porumbeii noştrii de aceste vieţuitoare şi totodată şi de efectele benefice a lor. De aceea la poumbei apare iniţial starea alergică (destul de dăunătoare şi ea), asigurând porţi de intrare pentru microorganisme, complicănd la urmă cu anumite boli infecţioase.
Tratez şi eu de mulţi ani porumbeii împotriva paraziţiilor, dar oare este bine?
Această abordare a parazitismului am văzut într-un program pe postul de televiziune National Geografic şi se referea numai la cercetările din medicină umană, în schimb cred că este valabil şi în domeniu de columbofilie.