1997

Caut să scriu câte ceva despre anii când s-au întâmplat evenimente care au avut efect important asupra familiei de porumbei pe care cresc.
Cinci ani au trecut de când am început să zbor din nou după terminarea facultăţii. Din porumbeii aduşi iniţial am selectat deja cei care credeam că merită ţinute. Am început să las pui din produşii obţinuti în crescătoria mea.
Pe Campionul şi pe fratele lui cu matricolul 024543/92 am scos din efectivul de zbor şi am trecut la reproducţie. Pe ambii părinţi i-am pierdut deja de acasă.
Competiţiile din anul 1997 au debutat cu concursuri cu ploi reci, iar imediat la primul concurs am pierdut doi fraţi care au mai rezistat până la aceea dată, de asemenea şi cele două femele (semisore) am pierdut cu trei săptămâni mai târziu.
În schimb am rămas cu destui de mulţi nepoţi de a lor, unele chiar consangvine şi foarte bine reuşite. Prima maşină (o Dacie) luasem cu un an mai în urmă, aveam şi poftă să o conduc, deci am făcut un plan de antrenamente destul de sever pe valea Mureşului.
Asociaţia noastră în anii aceia încă nu zbura puii, numai până cc 80 km, deci am hotărât că pe cont propriu am să-i zbor până la Arad.
Primul antrenament am făcut la data de 11.VII. de la 20 km, apoi 40, 46, 39, 85, 42, 60, 124, 208, iar la data de 30.VIII. i-am dus la Arad, 316 km. Vremea nu a fost tocmai potrivită pt. zbor, dar nu ploua, nici vântul nu bătea, în schimb norii erau până la pământ. Lansarea am făcut-o la ora 7:26, porumbeii erau cam nelămuriţi încotro să pornească, noi (am fost cu un alt columbofil) repede am pornit către casă să vedem sosiriile. De la Lipova a început să plouă şi ploua mărunt şi des până pe la Deva. De la Deva până Blaj nu mai ploua, dar bătea un vânt puternic, iar de acolo aproape până acasă iar ploua.
Colegul cu care am fost era disperat, şi el adusese pui, zicea că nu o să mai vedem nici unu din tot efectivul pe care dusesem. Porumbeii mei fiind mai bine pregătiti şi nepierzând nici unul până atunci am fost convins că o să ajungă acasă măcar unu înaintea noastră. Ajunsesem, acasă la ora 17, dar nu am avut nici un pui venit, coteţul a fost gol.
Până la urmă la 18:32 au sosit doi pui! O fică a Campionului, şi un mascul tot din aceea familie, dar rudă mai îndepărtată. A doua zi nu a venit nici una, în a treia zi au sosit trei, apoi în decurs de trei săptămâni s-au adunat 17 din 39 lansate. Şi mai rau a fost rezultatul colegului cu care am fost, dar nu mai aveam ce face.
În schimb cei care au venit erau porumbei valoroşi mai ales genetic, dar nu erau răi nici la concursuri. Cei mai mulţi erau din familia Campionului, şi cu această ocazie am şi eliminat majoritatea famililor mai rămase.
Rezultatul ,,catastrofei" a început să se vadă după trei, patru ani. Puii şi mai târziu nepoţii porumbeilor rămaşi au fost foarte buni. Şi la ora actuală cei mai buni porumbei provin din porumbeii întorşi, chiar cu mare întârziere de la acel zbor de la Arad.