Octombrie 4

Data trecută am scris că în luna octombrie în anii trecuţi nu am avut prea multe evenimente şi aşa este, însă cele pe care le aveam erau destul de grave. În această perioadă am avut cele mai multe îmbolnăviri şi nu numai în crescătoria mea, dar am fost destul de des solicitat şi de alţii cu diferite probleme de sănătate la porumbei.

În marea majoritate a cazurilor era vorba de paramixoviroză. De obicei nici o boală infecţioasă nu se bântuie numai singur într-un efectiv, ci de obicei în urma unei boli apărută iniţial mai apar şi alte îmbolnăviri infecţioase, de multe ori mai grave ca boala primară. În ultimii ani aşa conlucrează adeno-coli cu circoviroză şi paramixoviroză. Bolile bacteriene vin şi mai târziu asigurând ultima lovitură pentru organismul slăbit. Antibioticele nu au nici un fel de efect asupra virusurilor mici, deci practic organismul trebuie să învingă boala. Tratamentele cu antibiotice indicate în asemenea boli au rostul de a stârpi infecţiile bacteriene secundare. Dar şi în cazul bolilor bacteriene fără ca organismul să aibă putere de reacţie nu este posibilă vindecarea. Şi tocmai asta fac circovirusurile, distrug sistemul imunitar al organismului ca şi în cazul SIDA. În asemenea situaţii sunt bine venite vitaminele pentru organismul bolnav.

Însă nu trebuie să ne gândim mereu la boala cea mai gravă. Destul de des apare diareea, sau mai bine zis falsă diareea la porumbei şi din cauza stressului. Orice schimbare bruscă în viaţa unui organism reprezintă stress. Aşa de exemplu un front atmosferic cald, sau rece poate fi stress pentu porumbel, deci indirect cauza diareei. De obicei asemenea probleme trec de la sine până a doua, sau a treia zi fără nici o urmă. Nici porumbeii de fapt nu par bolnavi în aceste cazuri.

La începutul lunii am avut un porumbel la care am observat că nu poate să închidă ciocul, abia reuşea să ciugulească boabele. L-am prins şi am văzut în gură nişte depozite gălbuie, asemănătoare cu caşul. Era vorba de difterovariolă, de mult apărută în alte efective, la mine am observat numai cazuri puţine cu erupţiile caracteristice la pleoape şi pe picioare. Nu l-am tratat cu nimic pe porumbelul respectiv şi nici pe ceilalţi, vindecându-se spontan.

Tot cam de odată cu cazul descris mai înainte am observat la un alt porumbel, tot pui, că respiră greu, nu mai poate cânta. În schimb era vioi, cu nările albe şi cu penajul strălucitor. Am prins-o şi am examinat-o, însă nu am găsit nimic la el. Ce a avut? Tot difterovariolă. Probabil că pe mucoasa căilor respiratorii a apărut o erupţie, care cauza simptomele amintite. Nici pe el nu l-am tratat, inţial respira tot mai greu, dar după cc 10-12 zile a început să se ameliorizeze starea lui, apoi s-a vindecat complet. Cazurile respective, mai ales prima se putea confunda uşor cu trichomonoză, de fapt cred că erau şi trichomonade în cavitatea bucală, sau al doilea cu micoplasmoză, sau altă boală respiratorie, dar atunci apar şi alte simptome, cum ar fi epiforă (lăcrimare), jetaj nazal, stare de abatere, ect.

Un caz mult mai misterios am avut acum trei săptămâni. Trei zile nu am fost acasă şi porumbeii erau îngrijiţi de soacra mea. Când m-am întors am observat că un mascul de un an ţine capul şi gâtul cam curios, dar nu ca în cazul paramixovirozei, nu poate mânca, nici de băut nu reuşea, şi găinatul era puţin cam verde. L-am prins, l-am examinat, nimic deosebit în afară de faptul că era cam slăbit. Am dat o tabletă de Enteroguard, a doua zi era mai vioi, găinatul a devenit galben, tot mergea la apă, dar nu a reuşit să bea cu poftă. Am dat cu sondă (un tub subţir de cauciuc) 20 ml de Rehidravit pe gură direct în guşă şi încă o tabletă de Enteroguard. Ziua următoare era mult mai vesel. Apoi mi-am dat seama ce s-o fi întâmplat cu el. Probabil, fiind pus deoparte la compartimentul reproducătorilor unde sunt puţin cam prea mulţi (fiind bătăuş), s-a înghesuit la mâncare şi fără să observe soacra i-a prins capul la hrănitor (am păţit şi eu aşa de mai multe ori, odată chiar murind un pui), probabil s-a chinuit până a reuşit să scape şi de acea avea el durerile la gât. Nu i-am mai dat Enteroguard decât Rehidravit şi a doua zi mi-sa părut că este vindecat.

În ultimile zile, însă iar am observat că nu mănâncă bine şi este mai trist ca ceilalţi. I-am examinat găinatul, era normal, nici slăbit nu este mai mult ca mai înainte, iar când m-am uitat la aripă, am observat pene crescute anormal în ambele aripi. Este vorba numai de remigele crescute în perioada suferindă a porumbelului.

După literatura de specialitate asemenea greşeli a năpârlirii se întâlnesc în cazul mai multor boli infecţioase (paramixoviroză, salmoneloză, trichomonoză ect.), dar şi alte suferinţe prin care trece animalul în perioada de năpârlire. Nefiind vorba de un exemplar valoros şi neavând simptome care să indice prezenţa bolii infecţioase, îl mai las aşa o săptămână fără tratament, iar dacă starea lui nu se va ameliora simţitor, îl sacrific. Ce boală are? Nu ştiu, dar cred că ceva boală internă, sau o trichomonoză metastazată?

Ce este Rehidravitul? O soluţie de săruri minerale, glucoză şi puţine vitamine folosite pentru rehidratarea animalelor slăbite, sau/şi deshidratate, de fapt aceaşi lucru ca şi electrolitul folosit la porumbei, dar se administrează injectabil. Am mai folosit cu succes la porumbei bolnavi, slăbiţi, deshidrataţi. Tot cu sondă am administrat câte 15-20 ml deodată de 3-4 ori pe zi, nu injectabil, ci cum am descris mai înainte.

Se pare că s-a terminat o perioadă din an, să numesc disciplinară. În această perioadă trebuie să înveţe fiecare porumbel care este boxa lui, şi să se ducă la loc când aşa vreau eu. Este o perioadă destul de grea, nu atât de mult când se învaţă cu boxe, mai mult mersul la loc trebuie să exersez. Se cam stresează la început, dar mai târziu îi îmblânzesc iar. Zilnic de două ori fac acest exerciţiu cu ei, cu ocazia curăţeniei.
În anii precedenţi, cum am mai amintit, am avut de mai multe ori simptome diareice. Când nu se vindeca singur în 2 zile, am dat Streptomicină la început (1998), iar mai nou Enteroguard trei-patru zile şi s-au vindecat.
Tot aproximativ în această perioadă am separat poumbeii pe sexe în alţi ani şi am închis crescătoria (anul asta mai devreme un pic), să mănânce uliul de la alţii, nu numai de la mine.
Cam atât pentru octombrie şi în special a doua jumătate a lunii octombrie.