În anii 1986-87-88 am făcut stagiatura în judeţul Bacău. În acea perioadă nu am avut posibilitate de a ţine porumbei, dar nu am încetat să fiu columbofil nici o clipă.
Acolo l-am cunoscut pe Moise Gheorghiţă, poreclit Mox, un om la fel de infectat cu virusul columbofiliei ca şi mine. El zicea la porumbei voiajori folosite la concursuri cursieri, iar de atunci aşa zic şi eu.
Deci, care porumbel este bun cursier? Care se clasează cât mai des şi cât mai în faţă, dintr-un număr cât mai mare de concurenţi, la o anumită categorie de concursuri, în cazul meu fondul şi maratonul. Cred că pe un porumbel îl putem considera că este bun şi dacă reuşeşte să obţină norme în Campionatul Naţional, sau măcar de câteva ori reuşeşte să se claseze în prima 5%.
Mai complicată este problema cu calificarea reproducătorilor, cel puţin pentru mine. De ex. despre un porumbel reproducător cărui s-au pierdut descendenţii mai putem spune că este bun? Eu cred că da, dacă înainte de a se pierde au reuşit să realizeze baremuri calificativului porumbelului bun. Cu cât mai multe sunt asemenea exemplare cu atât este mai bun reproducătorul, iar dacă are mai multe combinaţii cu descendenţi valoroşi confirmarea calităţii este cu atât mai concludentă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu