Circoviroza

Circoviroza este o boală infecto-contagioasă produsă de virusuri, care afectează  predominant tineretul din efectiv. Boala a fost semnalatő mai de mult în efectivele de găini şi papagali. La porumbei a fost diagnosticat în 1986 în Canada, apoi mai târziu şi în Australia şi USA. În ultimii ani au fost semnalate cazuri la porumbei şi în ţările europene.
Etiologie: boala este produs de Circovirus, care este răspândită în mediul exterior prin fecalele animalelor bolnave. (La găini este o boală asemănătoare cu denumire de bursită infecţioasă, produsă de Retrovirusuri.)
Asemănător cu SIDA la om, circoviridele atacă celulele sistemului imunitar al porumbeilor, distrugându-i. Organismul în aşa fel rămas parţial, sau total fără apărare este atacat cu uşurinţă de diferite microbi, producând îmbolnăviri variate. Uneori chiar şi bacteriile de altfel inofensive, reuşesc să se înmulţească peste limita nornală, ducând la diferite simptome.
Boala afectează în special porumbeii tineri, de vârstă mai fragedă de un an. Cei mai bătrâni capătă pe parcurs o anumită imunitate, trecând prin forme mai uşoare a bolii. O altă cauză care face pe tineretul mai sensibil la această boală este că virusul se înmulţeşte mai mult în celulele bursei lui Fabricius, organ care cu înaitarea în vârstă se involuează.
Simptomatologia: simptomele fiind produse în special de diferiţi agenţi patogeni, sunt foarte variate şi diferite în funcţie de infecţia secundară. Deci după simptome se diagnostică greu boala. Organismul fiind în impas din punct de vedere imunitar poate fi atacat de mai mulţi agenţi patogeni, cum ar fi: bacterii, virusuri, ciuperci. Bănuiala circovirozei apare în cazul când într-un timp relativ scurt în efectiv apar mai multe boli cu origine variate şi în special la tineret.
În cazul îmbolnăvirilor acute porumbeii bolnavi devin deodată inapetenţi, apatici, murind în câteva zile de la apariţia simptomelor. În cazuri mai uşoare păsările bolnave sunt apatice, scad din greutate, prezintă diaree de culoare verzuie, gelatinoaső, sau chiar apoasă,  simptome respiratorii, scurgeri nazale seroase, sau sero-purulente, mai târziu nu mai pot zbura, apoi după o evoluţie de 1-2 săptămâni mor.
În efectivele afectate nu putem aştepta o imunitate solidă în urma vaccinărilor (ex împotriva la paramixoviroză).
Diagnosticul: din cauza simptomatologiei diferite şi necaracteristice, diagnosticul sigur se poate pune numai în urma examenului de laborator prin examinarea histologică a bursei lui Fabricius, a rinichilor şi a splinei.
Tratamentul: fiind vorba de o boală de origine virală nu putem interveni cu nici un antibiotic, sau alt medicament specific. De acea tot ce putem face este să creem condiţii de întreţinere optimă porumbeilor, folsind vitamine şi electroliţi la nevoie şi alimentaţie cât mai echilibrată. Infecţiile secundare virale în schimb putem trata cu antibiotice cu spectru cât mai larg (enrofloxacină, doxicilină, ect).
Mai nou se indică în tratarea circovirozei dimetilglicinul, care are acţiuni multiple asupra metabolismului. S-a observat efectul benefic a acestei substanţe şi în cazul altor îmbolnăviri infecţioase. (Nu cunosc această substanţă, nu ştiu să spun mai mult despre el).
Deocamdată nu se găseşte vaccin împotriva acestei boli.
De răspândirea bolii în zona noastră nu am informaţii certe, dar de ex. în Scoţia în anul 1994 din 17 crescătorii examinate 14 au fost afectate.