Clasamente

Un subiect mult discutat în cercuri columbofile este necesitatea divizării clasamentelor în liste mai mici, pe centre de îmbarcare, sau zone.
Este o iniţiativă relativ nouă, introdusă de noua conducere, care la fel ca şi celelalte noutăţi (vezi lansarea întârziată) îi irită pe unii. Deşi a fost introdusă la noi mai recent, nu este o invenţie nouă, în ţările cu o columbofilie mai avansată, de mult se practică. Chiar şi într-un articol scris de Ad Schaerlaeckens am citit despre utilitatea acestor clasamente. Interesant că la acel articol nu am văzut atâtea comentarii negative legate de acest subiect, decât aici la noi.
Probabil nu spun o noutate prin faptul că şi aceste clasamente au fost inventate pentru a echilibra cumva şansele crescătorilor. În schimb, faţă de lansările întârziate, aceste clasamente nu afectează negativ pe nimeni şi totuşi sunt unii pe care îi irită în mod deosebit.
Sriitorii acestor comentarii vorbesc de clasamente  pe uliţe, iar eu pot să zic, că tare mi-ar place să văd uliţe cu 25 de crescători de porumbei voiajori, că asta este numărul minim de crescători cerut pentru aceste clasamnte, sau chiar mai mult în cazul concursurilor mai lungi.
Dar să vedem care sunt ideile în sprijinul acestor liste.
În primul rând cred că trebuie amintit direcţia vânturilor, care influenţează decisiv sosirile porumbeilor. Acum când avem acces aproape toţi la internet şi putem urmări cu destul de mare precizie direcţia vântului, cu puţină experienţă vom reuşi să prevedem şi zonele unde vor sosi porumbeii cu viteze cele mai bune. De la concursurile mai scurte şi vânt puţin mai puternic, chiar şi în cazul unei localităţi mai mari, se poate anticipa erarhia vitezelor cu care sosesc porumbeii.
Al doilea factor cu influenţă majoră este relieful zonei. Diferenţele şi în acest caz sunt mai evidente la concursurile mai scurte, unde între sosirile porumbeilor de multe ori nu sunt, decât câteva secunde, deci chiar şi necesitatea ocolirii unei clădiri mai mari poate să influenţeze ordinea în clasament.
Tot de relief aparţineşi anumite lucruri mai greu perceptibile de noi, însă care influenţează preferinţa de zbor a porumbeilor, aşa numită, poarta de intrare.
Nu este un lucru de neglijat nici numărul porumbeilor angajaţi dintr-o anumită zonă, însă aici sunt influenţaţi negativ mai mult porumbeii din linia a doua de sosire, cei din faţă mai puţin.
În sprijinul acestor afirmaţii vă povestesc câteva întâmplări văzute de mine, sau povestite de alţi crescători.
Un loc de lansare pentru antrenamente folosit de mine este localitatea Sovata. De mai multe ori am reuşit să urmăresc porumbeii cu maşina în drum spre casă cu ocazia acestor antrenamente. Am observat că de obicei zboară destul de drept spre casă, dar când ajung la localitatea Corund (cc. 10 km de Sovata), unde îtâlnesc un deal mai abrupt, se ,, opresc", fac câteva ture, se înalţă şi după acea trec dealul. Această ezitare nu cere decât câteva minute, dar cu ocazia unui concurs cu sosiri bune este suficient să nu se mai claseze în faţă. Logic ar fi ca aceste ture să nu mai facă decât cu ocazia primilor antrenamente, dar acelaşi lucru am observat şi la sfârşitul sezonului, când deja aveau suficiente experienţe.
De la un crescător renumit, cine locuieşte pe malul Dunării am auzit, că o parte dintre porumbei, înainte să treacă Dunărea, fac acelaşi lucru, deşi nu este vorba de o denivelare a reliefului.
O altă întâmplare trăită de mine a fost când aşteptam porumbeii de la un concurs de fond şi văd că un grup de trei - patru porumbei trece la mare înălţime deasupra casei. Văzând că sunt porumbei de la concurs, am urmărit îndelung zborul lor, iar când ajunsese la o distanţă unde abia îi mai vedeam, una s-a întors înapoi şi s-a aşezat la mine. A fost un porumbel de al meu, care după 600-700 de km zburate în direcţie corectă, a fost influenţat de acel mic stol, trecând deasupra propriei crecătorie.
Aşa cum am amintit, aceste influenţe sunt mai evidente la concursurile scurte, cu sosiri rapide unul după celălalt, dar nu sunt neglijabile nici la concursurile lungi. Analiza concursului naţional de la Berlin, oglindeşte fidel influenţa diferitelor factori asupra vitezei de întoarcere a porumbeilor. În această analiză se vede, că numai foarte puţini porumbei din categorie de distanţă mai mare a reuşit să intre în primii zece a grupei inferioare imediat premergătoare, deci şi la concursurile mai lungi este întemeiată existenţa clasamentelor zonale.
Pe cine defavorizează aceste clasamente?
Eu cred că pe nimeni, în schimb asigură o şansă şi celor defavorizaţi şi în primul rând, în cazul concursurilor mai lungi, celor cu distanţe mai mari. Însă de multe ori se pot întâmpla situaţii în care cei cu distanţă mare sunt favorizaţi. În aceste condiţii şi crescătorii de la prima staţie pot profita de ele.
De avantajul punctajului mai bun a clasamentului general beneficiază tot crescătorii situaţi mai bine din punct de vedere geografic, dar aceste mini clasamente asigură o oarecare atenuare a acestui avantaj.
Bineânţeles că şi mie, ca oricărui crescător, mi-ar place să am primii porumbei pe maşină, dar după cum reiese şi din întâmplările povestite, care ar putea fi şi mult mai numeroase, la aprecierea rezultatului porumbeilor trebuie ţinut cont de mai multe lucruri, care îşi pun amprenta pe viteza medie cu care sosesc porumbeii din concurs. Întocmirea clasamentelor zonale fiind una dintre aceste modalităţi, mai ales acum în era calculatoarelor,când aceste clasamente nu se mai fac cu eforturi deosebite.