Vânzare, cumpărare

Nici cititorii cei mai răutăcioşi cu mine nu pot să mă acuze că fac reclamă pentru porumbeii mei prin intermediul blogului.
Adevărul este că nu sunt un tip cu un talent de comerciant prea bun. Nu numai că nu fac reclamă porumbeilor mei, ci mai mult îi sfătuiesc pe columbofili să nu se avântă prea des în cumpărături de porumbei.
Acum când pe aproape fiecare sait se organizează licitaţii după licitaţii, poate vă sună curios, sau chiar tendenţios un asemenea sfat, dar credeţi-mă, că aşa şi gândesc.
Sunt crescători de porumbei, care niciodată nu se mulţumesc cu ceea ce au şi mereu încearcă să-şi achiziţioneze porumbei noi, tot mai buni.
Văzând cu ochiul acestor crescători, un porumbel este cu atât mai valoros, cu cât a fost vândut, sau cumpărat cu un preţi mai mare. Aparent, din punct de vedere comercial, aşa şi este, în realitate însă, cum ştim cu toţi, valoarea porumbelului voiajori este dată de performanţele sportive ale lui, sau şi mai evident de valoarea ca reproducător, ameliorator a rezultatelor urmaşilor săi.
Am întâlnit şi crescători, care înainte să se uite la porumbel, s-a interesat de pedigreul lui şi culmea, a întrebat dacă este colorat? Apoi vă mai miraţi de ce nu a avut rezultate nici măcar pe plan local, deşi a petrecut aproape o viaţă întreagă ocupându-se cu porumbei.
Noţiunea scump, sau ieftin, este subiectivă, depinzând în mare măsură de banii disponibili a celui care doreşte să cumpere. Totuşi sunt de părere că sumele exorbitante, peste 50 000 euro, cu care în ultima vreme au fost vândute porumbeii la licitaţi, intră, indiferent de cumpărător, în categoria porumbeilor scumpi.
În condiţiile noastre sunt de părere că deja şi suma de 1000 euro este destul de mare pentru un porumbel. Spun asta cu toate că apreciez mult porumbeii buni şi cred că şi fac destul de multe sacrificii pentru porumbei, adică aproape tot, ce se poate în situaţia mea.
De obicei aceste mari achiziţii în marea majoritate a cazurilor nu sunt urmate şi de succese columbofile pe măsură, fiind urmat de dezamăgirea crescătorului.
Pe de altă parte nici pe acei crescători nu-i apreciez prea mult, care nu vor să investească în porumbei, ba se şi laudă cu gura plină, că el nu a dat niciodată nici un ban pe porumbel. Deşi nu este o mentalitate corectă, totuşi sunt numeroşi crescători, care au reuşit să obţină rezultate cu porumbei primiţi cadou, sau prinşi de la concursuri.
Nu am de gând să cumpăr porumbei şi nici de vânzare nu am, totuşi am să încerc să definesc ce criterii aş urmări în cazul în care aş dori să fac noi achiziţii, fără să consider că am dreptate, sau nu ar mai fi şi alte sfaturi utile.
În primul rând aş căuta să cumpăr de la crescători de încredere şi bineânţeles cu rezultate la categoria de distanţă preferată de mine. Totodată aş căuta să procur porumbei din zone cât se poate de apropiată cu  a mea şi de la crescători cu rezultate constante da a lungul a mai mulţi ani.
Dacă totuşi aş opta pentru un necunoscut, aş analiza pe lângă rezultatele lui şi ce efectiv are. De foarte multe ori am întâlnit crescători cu renume, chiar cu renume mondială, care deşi declară, că deţin un număr relativ mic de porumnbei, totuşi reuşesc să se prezinte şi la diferite licitaţii un număr destul de mare de porumbei şi bineânţeles tot cu origine extraordinară.
Eu nefiind un crescător cu renume mondială, totuşi reuşesc să vând (mai dau şi cadouri) toţi puii supranumerari şi încă nu am vândut decât trei, sau patru în afara ţării. Atunci cum poate un crescător cu renume mondială şi cu un efectiv sub 200 de porumbei, să mai aibă şi pentru licitaţii. Probabil că mai au cumpărători şi acasă în ţara lor, la fel şi din ţări vecine, mai vin şi chinezi şi japonezi să cumpere, de obicei sunt prezenţi cu porumbei de vânzare şi pe saituri de licitaţii.
Pornind de la solicitările de cumpărare care am avut eu în anii mediocri, cred că un crescător de renume mondială poate să vândă de acasă fără prea multă reclamă 500-600 de porumbei pe an. Poate vi se pare un număr exagerat de mare, dar eu fără să fac nici o reclamă şi fără să particip la licitaţii, numai în ţară am dat 414 porumbei în 12 ani şi nici nu pot să zic că am avut cumpărători din toate colţurile ţării, majoritatea porubeilor fiind cumpărate de crescători din judeţele învecinate la un preţ relativ mic.
După părerea mea dintr-un efectiv de 200 de porumbei, din care cc 80 sunt de prăsilă, iar cu ceilalţi participi la concursuri, nu poţi scoate mai mult de 500 - 550 de pui, din care mai trebuie să rămână şi pentru crescător 80-100. Deci cred că nu trebuie să mai zic nimic.
Fără să am de gând să stric reputaţia licitaţiilor on line, dar nici în asemenea condiţii nu aş fi de acord să cumpăr porumbei. În primul rând nu văd cea ce cumpăr, decât o poză retuşată, care nici măcar nu seamănă a porumbel, deoarece aşa porumbei nu sunt.
De multe ori nici licitaţiile organizate cu ocazia expoziţiilor nu-mi satisfac gustul, fiind licitaţi porumbei cu origine nu mereu excelente, sau chiar îndoielnice.
Totuşi mai ajung porumbei noi şi în crescătoria mea (unu - doi pe an) şi trebuie să recunosc că nu sunt suficient de exigent cu ei, însă acord fiecărui exemplar o şansă şi cei care nici după doi - trei ani nu dau urmaşi satisfăcători sunt eliminaţi din efectiv. Aceşti porumbei noi sunt introduşi de obicei în lotul de reproducţie şi deoarece perioada de încercare este destul de lungă, respectivul lot a început să fie tot mai numeros.
După cum am mai amintit nu cumpăr porumbei cu preţ ridicat şi totuşi foarte greu reuşesc să decid eliminarea exemplarelor cu valoare incertă din crescătorie. Apoi gândiţi-vă cât de greu este să te scapi de un porumbel pe care ai cumpărat cu bani grei.

Tenie Gligor

Doi crescători au reuşit să obţină locul 1 pe zonă la concursul naţional Berlin în anii 2011 şi 2012. Despre toţi câştigătorii zonali a concursului Naţional s-a scris articole în presa columbofilă, sau pe saituri de specialitate, numai de Dl. Tenie Gligor se pare că s-a uitat pe nedrept.

De aceea m-am gândit să-l prezint cititorilor acestui blog.

Mă numesc Tenie Gligor, locuiesc in Târgu Mureş jud. Mureş şi sunt membru FCPR. Crescătoria de porumbei este la casa părintească în comuna Cuderdea, jud. Mureş la 40 km de Târgu Mureş.

Pasiunea pentru porumbei a început în copilărie, însă am început să particip la concursuri din anul 2000. Începutul a fost greu, fiind lipsit de experienţă, dar mai ales deoarece ajung la porumbei doar la sfârşit de săptămână.

          Primele rezultate le-am obţinut in anul 2004, fiind membru UCPR- având un porumbel în expoziţia de la Târgovişte la categoria fond.

          În anul 2006 din cauza restricţiilor impuse de gripa aviară nu s-a zburat peste graniţă. Din trei concursuri la Carei am obtinut:

·        Carei 1 locurile I si II

·        Carei 3 locurile I si II

Clasările sunt pe judeţul Mureş, iar ambele concursuri fiind desfăşurate pe timp nefavorabil.

          În anul 2007 am obţinut locul I la categoria fond Maturi-Yarling pe Mureş cu porumbelul 624597-06-F şi tot cu acest porumbel locul II la Expo Târgovişte UCPR fond yarligi.

Tot în 2007 am obţinut la categoria fond Maturi locul III pe MS cu porumbelul 571918-04-M şi locul IX la Expo Târgovişte la categoria fond.

                   În anul 2008 am avut următoarele rezultate:

·        Bratislava loc. I Tg-Mureş-31.05.2008 cu porumbelul 571918-04-M

·        Horn-710 km loc. I Tg-Mureş-14.06.2008 cu porumbelul 629066-06-M

·        Horn-710 km loc. II Tg-Mureş-14.06.2008 cu porumbelul 738950-07-M

·        Brno-680 km loc. II Tg-Mureş-28.06.2008 cu porumbelul 624595-06-M

·        Breclav-625 km loc.I Crescător-26.08.2008 pe MS si loc III pe centru Sighişoara

·        Fond palmares 2007-2008 loc. I Tg-Mureş cu porumbelul 571918-04-M

         

          Am continuat să concurez la categoria fond cu rezultate bune până în anul 2011, când am trecut la categoria maraton, deoarece, fiind membru UCPR din 3 drumuri de fond Komárom puteam folosi doar unul din cauza diferenţei baremului între uniuni 1650 km respectiv 1750 km. Porumbeii s-au pretat destul de bine la maraton pentru că din anul 2007 fiecare Yarling din crescătorie a trebuit să zboară cel mai lung drum de fond, Amstetem-735 km.

Din anul 2011 vă prezint numai rezultatele obţinute la concursuri de maraton:

·        Straubing I-918 km loc. 102 din 1948 de porumbei, la Crescător loc. 34 din 432 crescători

·        Straubing II-918 km loc. 64 din 1262 de porumbei, la Crescător loc. 33 din 317 crescători

·        Berlin National, 5 angajaţi, 4 clasaţi.

       Loc. I Zona III; Loc 19 naţional cu porumbelul 906070-08-M

·        906070-08-M norma maraton

·        738928-07-M norma As maraton

         

          2012

          Un an greu penru toţi cei care au zburat spre vest, pentru mine cu atât mai mult cu cât eu trebuia să fac la sfârşit de săptămână tot ce face zilnic un columbofil. Cu multe sacrificii, dar si cu multă răbdare am reuşit totuşi să salvez un an care nu se anunţase prea bun pentru mine.

·        Praga II, loc. 33 Zona III maraton

·        Berlin Naţional, 5 angajaţi, 4 sosiţi.

          Loc. I Zona III; Loc 12 National cu porumbelul 0952510-10-F

Voliera  reproducătorilor:

Porumbelul 529455-05-M- tatăl porumbelului 624597-06-F loc. I fond MS, tatăl porumbelului 906070-08-M loc. I Zona III Berlin.

Porumbelul 624595-06-M-Tatăl porumbelelui 0952510-10-F loc. I Zona III  Berlin.                                              

Două campioane dragi Anda, fiica mea, locul I judeţean la olimpiada de matematică în anii 2011 si 2012, olimpica natională 2011 si 2012 si porumbelul 0952510-10-F, loc. I Zona III  Berlin şi loc, 12 naţional.

            Crescătoria este împărţită in 3 compartimente: reproducători, pui şi porumbei de zbor. Numărul de porumbei deţinuţi pe timpul iernii este de aprox. 60, din care 20 reproducători.

Porumbeii mei provin din următoarele crescătorii: Boieru Iov, fost campion naţional care mi-a fost mentor cu multi ani în urmă, Jancsó Ernő, Pascu Petru multiplu campion la maraton în anii trecuţi, Princz Constantin unul dintre cei mai mari importatori din România în anii 1990, Albert Sándor deţinătorul singurului porumbel sosit de la olimpiada de la Barcelona, Moldovan Alexandru un bun prieten si columbofil , Pásztor Róbert-HU şi Petrea Ionuţ un om în adevăratul sens al cuvântului.

Pe această cale mulţumesc încă o dată celor care au fost aproape de mine şi m-au felicitat şi le doresc tuturor columbofililor mult succes pe viitor. Ar mai fi foarte multe de spus, dar deocamdată mă opresc aici. Dacă cineva are întrebări în legătură cu cele prezentate de mai sus, vă stau la dispoziţie cu cea mai mare plăcere.
Sper că expozitia de la Tg-Mureş să fie o reuşită şi un prilej de a schimba gânduri si impresii în sprijinul columbofiliei.

Toamna 2012

În ultima perioadă, de aproape două luni şi jumătate, nu am avut activitate pe blog. De aceea caut să vă prezint întâmplările mai importante din acestă perioadă.

În această toamnă am concurat cu puii la toate concursurile organizate de asociaţia noastră. Cred că am mai amintit că nu dau o prea mare importanţă rezultatului puilor la concurs, dar parcă totuşi am avut chef să mai joc puţin cu ei, fără să fiu presat de aşteptarea rezultatelor.  Am trimis prima serie de pui, în total şase concursuri şi 17 antrenamente scurte, de maximum 70 de km. Am mai avut şi opt pui mai mici, care nu au fost la concursuri, dar şi ei au participat la nouă antrenamente scurte.

Concursurile erau numai de viteză, cei mai lungi (3) organizate de la Carei cu 267 km pentru mine. La aceste încercări am pierdut 18 exemplare. Deşi procentul de pierdere este de 25% din efectivul de pui cu care am pornit, nu mi-se pare prea mult, ţinând cont de dificultatea zborurilor şi mai ales de pierderile înregistrate de ceilalţi columbofili în sezonul cu puii.

Nu am reuşit să fac normă cu nici un pui, dar după cum am mai amintit nici nu mă interesează acest aspect. În general puii au venit destul de bine, nu am avut decât un singur concurs de unde s-au întors cu stolul, deci până la urmă fiecare a avut prilejul să acumuleze experienţă şi asta cred că are cea mai ,mare importanţă în viitor.

Au apărut şi centralizările concursurilor porumbeilor maturi.  Nu mă pot lăuda cu realizări extraordinare, dar faţă de anul trecut, parcă am rezultate mai bune.

Pe plan naţional sunt cam invizibil pe fruntea clasamentelor, dar totuşi la categoria Palmares 2 ani Berlin am reuşit să obţin un loc doi naţional. Primul loc, cu o diferenţă de 2,49 de puncte a fost obţinut tot de un porumbel din asociaţia noastră, şi ca să mă laud puţin, are strămoşi cu origine din crescătoria mea.

Pe plan judeţean stau mult mai bine, însă au fost vremuri când şi la acest nivel am fost la un loc mult mai prestigios.

Eroina sezonului a fost femela cu matricolul Ro559106/2008 (din poză),

care în ultimile două sezoane mi-a adus 17 clasări ratând numai  două concursuri scurte.

Mai jos vă prezint şi cartea de vizită integrală a acestui porumbel, din care se vede că are cinci concursuri de maratoane clasate în anii 2011 - 2012 şi numai cei care au participat la aceste concursuri ştiu că de fapt toate cinci au fost şi foarte grele (mai puţin Berlinul din 2011, dar nici de acolo nu s-au adunat în şase zile 20% din porumbeii trimişi din zona noastră).

Bineânţeles că dintr-o asemenea porumbiţă toată lumea ar dori să aibă pui cât mai mulţi. Ea însă de anul trecut nu prea se interesează de masculi şi cu toate că avea pereche, mereu a căutat prietenia mea. În trecut am reuşit să obţin de la ea mai mulţi pui, dintre care numai un consangvin am oprit pentru mine (pe care l-am pierdut), iar de vara anului trecut nu a mai depus decât astă primăvară un singur ou pe care l-a spart. După concursuri am trecut la prăsilă unde sunt 5-6 masculi în plus, dar nu s-a împerecheat cu nici unul. Intru mai rar în actualul compartiment a ei, dar şi acum când am timp să mă ocup mai mult cu ea, vine şi mă curtează.
Sper că până-n primăvara anului 2013 va uita de mine şi am să pot obţine de la ea nişte urmaşi la fel de buni ca ea.
Acum când revizuiesc această prezentare, îmi dau seama că de fapt nici nu despre cele prezentate mai sus am vrut să scriu, dar până la urmă cred că merită prezentat puţin mai pe larg o asemenea porumbiţă.