Stând de vorbă cu un maratonist de renume

Cu ocazia Expoziţiei Naţionale 2012 organizată la Târgu Mureş, am avut ocazia să schimb câteva cuvinte, bineânţeles că prin intermediul unui translator, cu renumitul crescător Menne.
Fiind vorba de un columbofil de talie mondială, mai ales cea ce priveşte concursurile de maraton, am fost destul de emoţionat, ba chiar am şi evitat la început să mă întâlnesc cu el. Cu atât mai mult am fost plăcut surprins de felul  prietenesc cu care a stat de vorbă cu mine.
Nu am avut o discuţie prea îndelungată şi probabil ar mai fi fost multe lucruri de întrebat, totuşi am să vă prezint câteva idei din discuţia avută. Totodată am să încerc să şi compar, sau să trag anumite concluzii, faţă de sistemul nostru, sau mai bine zis pretenţiile mele vizavi cu ale lui.

Să încep cu puii, adică cu antrenamentul puilor. Pe cei cc 80 de pui lăsaţi anual probabil din lotul de reproducător (80 de bucăţi) nu trimite la concursuri, sau antrenamente prea numeroase şi grei. Într-un fel cu regret spunea că la ei nu este voie să fie zburaţi puii la o distanţă mai mare de 400 km, din cauza protecţiei animalelor.

La noi în schimb puii sunt zburaţi destul de serios, chiar şi de cei care nu trimit la fonduri şi maratoane, participă la concursuri numeroase de viteză şi demifond. Eu de exemplu trimit puii anual la 20-30 de zboruri, din care bineânţeles că majoritatea este sub 80 km.

Porumbeii de un an, deasemenea sunt oarecum protejaţi, nefiind trimişi decât la un singur concurs de maraton de cc 900 km. Probabil (cred eu) participă cu ei la câteva fonduri şi îi trimite şi la antrenamente cu restul lotului de zbor.
Porumbeii de peste doi ani sunt cei care trebuie să participe la maratoane. Teoretic fiecare porumbel bătrân, adică de peste doi ani, este trimis la trei concursuri de maraton, dintre cele şase organizate pe an. Deci prin urmare zboară cu două echipe. Porumbeii fiind trimişi în medie din trei în trei săptămâni la concursuri de maraton.
Înaintea începerii concursurilor de maraton porumbeii sunt antrenaţi săptămânal, sau poate şi mai des, pănă la 300 maxim 400 de km, deci nu participă nici la fonduri, iar apoi sunt trimişi direct la concursuri de peste 800, sau şi mai departe, până la 1200 km.
Pun un accent mare pe specializarea la o anumită categorie de concursuri, în cazul Dl. Menne maratonul.

Eu de exemplu nu fac aşa, yarlingi nu zbor decât la demifond şi unu - două fonduri, porumbei de doi ani nu trimit decât rar la maratoane, iar cele de peste doi ani sunt trimişi prima dată la un concurs de fond, de 550-650 km şi apoi la maraton.

La întrebarea, dacă mizează mai mult pe Campionatul Naţional German, sau preferă să obţină rezultate proeminente la câte un concurs, a răspuns că mai mult îl interesează clasările în frunte de la concursuri, decât campionatul, de care nici nu a amintit, parcă nici nu ar fi.

La noi altfel stau lucrurile, degeaba are un porumbel un loc în frunte la un concurs, nimeni nu se uită la el dacă nu are măcar norma de maraton, şi până la anul este uitat definitiv, dacă nu face şi palmares.
Nu doresc să critic metoda lor, dar totuşi consider că sistemul nostru este mai bun, în schimb cu o reclamă intensivă, metoda lor este mai eficientă, din punct de vedere a renumei. Cu atât mai mult este mai logică gândirea lor, încât aproape toate şase maratoane avute pe an sunt de renume mondiale, cum ar fi: Barcelona, Dax, St. Vincent, Marseille, Bergerac, Pau. De la un asemenea concurs într-adevăr este suficient să obţii un loc în frunte, chiar şi ,,numai" Naţional, ca să devii celebru pentru mulţi ani.

L-am mai întrebat de furajarea porumbeilor. E de părere că boabele de foarte bună calitate şi cât mai diversificate sunt mai de dorit.

Cu acestă părere sunt şi eu perfect de acord, în schimb consider că trebuie să predomine porumbul, floarea soarelui şi grâul. El foloseşte frecvent în alimentţia porumbeilor arahidele, ceea ce eu încă nu am încercat, dar cred că am să-l încerc în viitor.

Nu am întrebat de metoda de selecţie, dar bănuiesc că nu pierde anual 80 de porumbei şi ca să reuşescă să se încadreze în numărul de 80 de porumbei de zbor, trebuie să mai şi selecteze.
O altă întrebare pe care nu am pus-o, dar nici nu ştiu cât ar fi fost de politicos să o pun, este câţi porumbei şi de la ce distanţă îi pierde pe an.

Ca concluzia finală, am observat că ei trimit maratoniştii lor la mult mai puţine încercări scurte decât noi, deci îi expun la mai puţine riscuri de a se pierde. Apreciază mai mult rezultatele obţinute la un concurs cu renume şi nu hazardează cu porumbeii care au obţinut deja rezultate proeminente. Asigură condiţii şi alimentaţie poate mai bună ca noi, în schimb cere mai puţine (ca şi număr) rezultate, în schimb cei care reuşesc să obţină câte un rezultat de vârf, sunt mai apreciaţi.

Femela Dv 1740-778/2008, cumpărat de la un crescător din Germania Dl. Sigetti, cu strămoşi din crescătoria Menne, mai exact Menne x Eijerkamp - Müler -Wanroy.

Vânzare, cumpărare

Nici cititorii cei mai răutăcioşi cu mine nu pot să mă acuze că fac reclamă pentru porumbeii mei prin intermediul blogului.
Adevărul este că nu sunt un tip cu un talent de comerciant prea bun. Nu numai că nu fac reclamă porumbeilor mei, ci mai mult îi sfătuiesc pe columbofili să nu se avântă prea des în cumpărături de porumbei.
Acum când pe aproape fiecare sait se organizează licitaţii după licitaţii, poate vă sună curios, sau chiar tendenţios un asemenea sfat, dar credeţi-mă, că aşa şi gândesc.
Sunt crescători de porumbei, care niciodată nu se mulţumesc cu ceea ce au şi mereu încearcă să-şi achiziţioneze porumbei noi, tot mai buni.
Văzând cu ochiul acestor crescători, un porumbel este cu atât mai valoros, cu cât a fost vândut, sau cumpărat cu un preţi mai mare. Aparent, din punct de vedere comercial, aşa şi este, în realitate însă, cum ştim cu toţi, valoarea porumbelului voiajori este dată de performanţele sportive ale lui, sau şi mai evident de valoarea ca reproducător, ameliorator a rezultatelor urmaşilor săi.
Am întâlnit şi crescători, care înainte să se uite la porumbel, s-a interesat de pedigreul lui şi culmea, a întrebat dacă este colorat? Apoi vă mai miraţi de ce nu a avut rezultate nici măcar pe plan local, deşi a petrecut aproape o viaţă întreagă ocupându-se cu porumbei.
Noţiunea scump, sau ieftin, este subiectivă, depinzând în mare măsură de banii disponibili a celui care doreşte să cumpere. Totuşi sunt de părere că sumele exorbitante, peste 50 000 euro, cu care în ultima vreme au fost vândute porumbeii la licitaţi, intră, indiferent de cumpărător, în categoria porumbeilor scumpi.
În condiţiile noastre sunt de părere că deja şi suma de 1000 euro este destul de mare pentru un porumbel. Spun asta cu toate că apreciez mult porumbeii buni şi cred că şi fac destul de multe sacrificii pentru porumbei, adică aproape tot, ce se poate în situaţia mea.
De obicei aceste mari achiziţii în marea majoritate a cazurilor nu sunt urmate şi de succese columbofile pe măsură, fiind urmat de dezamăgirea crescătorului.
Pe de altă parte nici pe acei crescători nu-i apreciez prea mult, care nu vor să investească în porumbei, ba se şi laudă cu gura plină, că el nu a dat niciodată nici un ban pe porumbel. Deşi nu este o mentalitate corectă, totuşi sunt numeroşi crescători, care au reuşit să obţină rezultate cu porumbei primiţi cadou, sau prinşi de la concursuri.
Nu am de gând să cumpăr porumbei şi nici de vânzare nu am, totuşi am să încerc să definesc ce criterii aş urmări în cazul în care aş dori să fac noi achiziţii, fără să consider că am dreptate, sau nu ar mai fi şi alte sfaturi utile.
În primul rând aş căuta să cumpăr de la crescători de încredere şi bineânţeles cu rezultate la categoria de distanţă preferată de mine. Totodată aş căuta să procur porumbei din zone cât se poate de apropiată cu  a mea şi de la crescători cu rezultate constante da a lungul a mai mulţi ani.
Dacă totuşi aş opta pentru un necunoscut, aş analiza pe lângă rezultatele lui şi ce efectiv are. De foarte multe ori am întâlnit crescători cu renume, chiar cu renume mondială, care deşi declară, că deţin un număr relativ mic de porumnbei, totuşi reuşesc să se prezinte şi la diferite licitaţii un număr destul de mare de porumbei şi bineânţeles tot cu origine extraordinară.
Eu nefiind un crescător cu renume mondială, totuşi reuşesc să vând (mai dau şi cadouri) toţi puii supranumerari şi încă nu am vândut decât trei, sau patru în afara ţării. Atunci cum poate un crescător cu renume mondială şi cu un efectiv sub 200 de porumbei, să mai aibă şi pentru licitaţii. Probabil că mai au cumpărători şi acasă în ţara lor, la fel şi din ţări vecine, mai vin şi chinezi şi japonezi să cumpere, de obicei sunt prezenţi cu porumbei de vânzare şi pe saituri de licitaţii.
Pornind de la solicitările de cumpărare care am avut eu în anii mediocri, cred că un crescător de renume mondială poate să vândă de acasă fără prea multă reclamă 500-600 de porumbei pe an. Poate vi se pare un număr exagerat de mare, dar eu fără să fac nici o reclamă şi fără să particip la licitaţii, numai în ţară am dat 414 porumbei în 12 ani şi nici nu pot să zic că am avut cumpărători din toate colţurile ţării, majoritatea porubeilor fiind cumpărate de crescători din judeţele învecinate la un preţ relativ mic.
După părerea mea dintr-un efectiv de 200 de porumbei, din care cc 80 sunt de prăsilă, iar cu ceilalţi participi la concursuri, nu poţi scoate mai mult de 500 - 550 de pui, din care mai trebuie să rămână şi pentru crescător 80-100. Deci cred că nu trebuie să mai zic nimic.
Fără să am de gând să stric reputaţia licitaţiilor on line, dar nici în asemenea condiţii nu aş fi de acord să cumpăr porumbei. În primul rând nu văd cea ce cumpăr, decât o poză retuşată, care nici măcar nu seamănă a porumbel, deoarece aşa porumbei nu sunt.
De multe ori nici licitaţiile organizate cu ocazia expoziţiilor nu-mi satisfac gustul, fiind licitaţi porumbei cu origine nu mereu excelente, sau chiar îndoielnice.
Totuşi mai ajung porumbei noi şi în crescătoria mea (unu - doi pe an) şi trebuie să recunosc că nu sunt suficient de exigent cu ei, însă acord fiecărui exemplar o şansă şi cei care nici după doi - trei ani nu dau urmaşi satisfăcători sunt eliminaţi din efectiv. Aceşti porumbei noi sunt introduşi de obicei în lotul de reproducţie şi deoarece perioada de încercare este destul de lungă, respectivul lot a început să fie tot mai numeros.
După cum am mai amintit nu cumpăr porumbei cu preţ ridicat şi totuşi foarte greu reuşesc să decid eliminarea exemplarelor cu valoare incertă din crescătorie. Apoi gândiţi-vă cât de greu este să te scapi de un porumbel pe care ai cumpărat cu bani grei.

Tenie Gligor

Doi crescători au reuşit să obţină locul 1 pe zonă la concursul naţional Berlin în anii 2011 şi 2012. Despre toţi câştigătorii zonali a concursului Naţional s-a scris articole în presa columbofilă, sau pe saituri de specialitate, numai de Dl. Tenie Gligor se pare că s-a uitat pe nedrept.

De aceea m-am gândit să-l prezint cititorilor acestui blog.

Mă numesc Tenie Gligor, locuiesc in Târgu Mureş jud. Mureş şi sunt membru FCPR. Crescătoria de porumbei este la casa părintească în comuna Cuderdea, jud. Mureş la 40 km de Târgu Mureş.

Pasiunea pentru porumbei a început în copilărie, însă am început să particip la concursuri din anul 2000. Începutul a fost greu, fiind lipsit de experienţă, dar mai ales deoarece ajung la porumbei doar la sfârşit de săptămână.

          Primele rezultate le-am obţinut in anul 2004, fiind membru UCPR- având un porumbel în expoziţia de la Târgovişte la categoria fond.

          În anul 2006 din cauza restricţiilor impuse de gripa aviară nu s-a zburat peste graniţă. Din trei concursuri la Carei am obtinut:

·        Carei 1 locurile I si II

·        Carei 3 locurile I si II

Clasările sunt pe judeţul Mureş, iar ambele concursuri fiind desfăşurate pe timp nefavorabil.

          În anul 2007 am obţinut locul I la categoria fond Maturi-Yarling pe Mureş cu porumbelul 624597-06-F şi tot cu acest porumbel locul II la Expo Târgovişte UCPR fond yarligi.

Tot în 2007 am obţinut la categoria fond Maturi locul III pe MS cu porumbelul 571918-04-M şi locul IX la Expo Târgovişte la categoria fond.

                   În anul 2008 am avut următoarele rezultate:

·        Bratislava loc. I Tg-Mureş-31.05.2008 cu porumbelul 571918-04-M

·        Horn-710 km loc. I Tg-Mureş-14.06.2008 cu porumbelul 629066-06-M

·        Horn-710 km loc. II Tg-Mureş-14.06.2008 cu porumbelul 738950-07-M

·        Brno-680 km loc. II Tg-Mureş-28.06.2008 cu porumbelul 624595-06-M

·        Breclav-625 km loc.I Crescător-26.08.2008 pe MS si loc III pe centru Sighişoara

·        Fond palmares 2007-2008 loc. I Tg-Mureş cu porumbelul 571918-04-M

         

          Am continuat să concurez la categoria fond cu rezultate bune până în anul 2011, când am trecut la categoria maraton, deoarece, fiind membru UCPR din 3 drumuri de fond Komárom puteam folosi doar unul din cauza diferenţei baremului între uniuni 1650 km respectiv 1750 km. Porumbeii s-au pretat destul de bine la maraton pentru că din anul 2007 fiecare Yarling din crescătorie a trebuit să zboară cel mai lung drum de fond, Amstetem-735 km.

Din anul 2011 vă prezint numai rezultatele obţinute la concursuri de maraton:

·        Straubing I-918 km loc. 102 din 1948 de porumbei, la Crescător loc. 34 din 432 crescători

·        Straubing II-918 km loc. 64 din 1262 de porumbei, la Crescător loc. 33 din 317 crescători

·        Berlin National, 5 angajaţi, 4 clasaţi.

       Loc. I Zona III; Loc 19 naţional cu porumbelul 906070-08-M

·        906070-08-M norma maraton

·        738928-07-M norma As maraton

         

          2012

          Un an greu penru toţi cei care au zburat spre vest, pentru mine cu atât mai mult cu cât eu trebuia să fac la sfârşit de săptămână tot ce face zilnic un columbofil. Cu multe sacrificii, dar si cu multă răbdare am reuşit totuşi să salvez un an care nu se anunţase prea bun pentru mine.

·        Praga II, loc. 33 Zona III maraton

·        Berlin Naţional, 5 angajaţi, 4 sosiţi.

          Loc. I Zona III; Loc 12 National cu porumbelul 0952510-10-F

Voliera  reproducătorilor:

Porumbelul 529455-05-M- tatăl porumbelului 624597-06-F loc. I fond MS, tatăl porumbelului 906070-08-M loc. I Zona III Berlin.

Porumbelul 624595-06-M-Tatăl porumbelelui 0952510-10-F loc. I Zona III  Berlin.                                              

Două campioane dragi Anda, fiica mea, locul I judeţean la olimpiada de matematică în anii 2011 si 2012, olimpica natională 2011 si 2012 si porumbelul 0952510-10-F, loc. I Zona III  Berlin şi loc, 12 naţional.

            Crescătoria este împărţită in 3 compartimente: reproducători, pui şi porumbei de zbor. Numărul de porumbei deţinuţi pe timpul iernii este de aprox. 60, din care 20 reproducători.

Porumbeii mei provin din următoarele crescătorii: Boieru Iov, fost campion naţional care mi-a fost mentor cu multi ani în urmă, Jancsó Ernő, Pascu Petru multiplu campion la maraton în anii trecuţi, Princz Constantin unul dintre cei mai mari importatori din România în anii 1990, Albert Sándor deţinătorul singurului porumbel sosit de la olimpiada de la Barcelona, Moldovan Alexandru un bun prieten si columbofil , Pásztor Róbert-HU şi Petrea Ionuţ un om în adevăratul sens al cuvântului.

Pe această cale mulţumesc încă o dată celor care au fost aproape de mine şi m-au felicitat şi le doresc tuturor columbofililor mult succes pe viitor. Ar mai fi foarte multe de spus, dar deocamdată mă opresc aici. Dacă cineva are întrebări în legătură cu cele prezentate de mai sus, vă stau la dispoziţie cu cea mai mare plăcere.
Sper că expozitia de la Tg-Mureş să fie o reuşită şi un prilej de a schimba gânduri si impresii în sprijinul columbofiliei.