Cheia succesului

Eu cred că columbofilia fiind un hobby, deci un fel de joc, o pasiune, înainte de toate trebuie să îndeplinească această cerinţă. Prin urmare dacă pentru cineva reprezintă un chin programul de toate zilele între porumbei, nu poate să spună că şi-a atins scopul, oricât de frumoase rezultate să aibă.
În anii 1995-96, când am început să aflu cum se desfăşoară Campionatul Naţional am avut printre obiective obţinerea unui titlu cât mai prestigios în această competiţie. Acum, după aproape 20 de ani mai târziu, deja ştiu că nu am să ajung niciodată  Campion, de fapt am şi renunţat deja. Asta nu înseamnă că nu m-ar bucura. De ce gândesc aşa? Ori de câte ori am avut rezultate mai bune, mereu cel din primul loc a fost cu aşa mult mai bun încât nici nu se puteau compara rezulatele mele cu a lui.
Care o fi cauza? Nu ştiu să vă spun. Altădată puneam vina pe numărul incomparabil mai mare de porumbei cu care se concurează celelalte judeţe. Dar uite că Kálnoki Endre din zona noastră în anul 2010 a reuşit să iasă campion şi nu numai cu un singur porumbel şi numai într-un singur an!
Nici zona noastră geografică nu poate fi cauza, deoarece Papp Zsolt tot în aceaşi zonă cu mine concurează şi a reuşit să ajungă vicecampion în 2007. În anul 2010 Toth Árpád a reuşit să triumfe, obţinând locul 5 la categoruia fond. Deci se poate şi aici.
Eu sunt de părere că în primul rând crescătorul trebuie să fie mulţumit cu rezultatul obţinut, apoi trebuie văzut unde se află în Campionatul Naţional. Şi eu de fapt sunt mulţumit.
Fără să vreau să diminuez meritele campionilor naţionali, trebuie să spun că nu mereu reflectă situaţia reală.
Totuşi căutând drumul spre cheia succesului trebuie să constat că în primul rând programul concursurilor trebuie să fie în aşa fel conceput ca să aibă şansă cei care concurează în acel program, să participe cu şanse reale la fiecare concurs.
Deci cum ar trebui să arate un asemenea program (după părerea mea).
În primul rând direcţia zborurilor să nu aibă prea mari abateri  una de la celălat, maximum 15-20 grade să zicem. Această abatere bineânţeles că nu este o valoare ştiinţifică demonstrată, numai o presupunere a mea.
Fiindcă pe mine mă interesază în primul rând maratonul, mă refer la concursurile la această categorie şi mai ales la zborul naţional Berlin. Deci zborurile premergătoare, atât cele de viteză, demifond, fond şi de maraton să fie aproximativ pe direcţia Berlinului. Concentrând mai exact pe zona noastră, ne-ar conveni mai mult să organizăm concursurile către nord-vest, de ex. în Cehia, zonele nordice a Ungariei, sau teritoriile vestice a Poloniei de unde mai târziu putem merge atât în Austria, cât şi la Berlin, reuşind să ne încadrăm în ambele direcţii în devierea de 15-20 grade menţionate mai sus.

În imaginea de mai jos  vă prezint despre ce vorbeam mai înainte, adică direcţia spre Praga ne dă posibilitate de a merge mai departe atât la Berlin cât şi la Straubing, faptul că la locul sosirii scrie numele meu, cred că nu schimbă prea mult din concluzia finală.

Ce ne împiedică să facem aşa? Eu cred că nimic, şi sper să se gândească şi alţi columbofili din zonă la fel, cu atât mai mult încât direcţia repectivă nu defavorizează nici pe cei care au ambiţii la categorii mai scurte.
Un plan de zbor pe această direcţie nu ne va garanta succesul sigur (ar fi prea uşor), dar ne oferă pentru toţi din zonă (inclusiv şi crescătorilor din celălate judeţe zonei 3 maraton) posibiltatea să concurăm cu şanse reale.

La urmă, dar nu în ultimul rând doresc să vă urez tuturor vizitatorilor acestui blog SĂRBĂTORI FERICITE şi LA MULŢI ANI!

 Kellemes KARÁCSONYI ÜNNEPEKET és BOLDOG ÚJ ÉVET kivánok ezen blog minen olvasójának!