Vânzare, cumpărare

Nici cititorii cei mai răutăcioşi cu mine nu pot să mă acuze că fac reclamă pentru porumbeii mei prin intermediul blogului.
Adevărul este că nu sunt un tip cu un talent de comerciant prea bun. Nu numai că nu fac reclamă porumbeilor mei, ci mai mult îi sfătuiesc pe columbofili să nu se avântă prea des în cumpărături de porumbei.
Acum când pe aproape fiecare sait se organizează licitaţii după licitaţii, poate vă sună curios, sau chiar tendenţios un asemenea sfat, dar credeţi-mă, că aşa şi gândesc.
Sunt crescători de porumbei, care niciodată nu se mulţumesc cu ceea ce au şi mereu încearcă să-şi achiziţioneze porumbei noi, tot mai buni.
Văzând cu ochiul acestor crescători, un porumbel este cu atât mai valoros, cu cât a fost vândut, sau cumpărat cu un preţi mai mare. Aparent, din punct de vedere comercial, aşa şi este, în realitate însă, cum ştim cu toţi, valoarea porumbelului voiajori este dată de performanţele sportive ale lui, sau şi mai evident de valoarea ca reproducător, ameliorator a rezultatelor urmaşilor săi.
Am întâlnit şi crescători, care înainte să se uite la porumbel, s-a interesat de pedigreul lui şi culmea, a întrebat dacă este colorat? Apoi vă mai miraţi de ce nu a avut rezultate nici măcar pe plan local, deşi a petrecut aproape o viaţă întreagă ocupându-se cu porumbei.
Noţiunea scump, sau ieftin, este subiectivă, depinzând în mare măsură de banii disponibili a celui care doreşte să cumpere. Totuşi sunt de părere că sumele exorbitante, peste 50 000 euro, cu care în ultima vreme au fost vândute porumbeii la licitaţi, intră, indiferent de cumpărător, în categoria porumbeilor scumpi.
În condiţiile noastre sunt de părere că deja şi suma de 1000 euro este destul de mare pentru un porumbel. Spun asta cu toate că apreciez mult porumbeii buni şi cred că şi fac destul de multe sacrificii pentru porumbei, adică aproape tot, ce se poate în situaţia mea.
De obicei aceste mari achiziţii în marea majoritate a cazurilor nu sunt urmate şi de succese columbofile pe măsură, fiind urmat de dezamăgirea crescătorului.
Pe de altă parte nici pe acei crescători nu-i apreciez prea mult, care nu vor să investească în porumbei, ba se şi laudă cu gura plină, că el nu a dat niciodată nici un ban pe porumbel. Deşi nu este o mentalitate corectă, totuşi sunt numeroşi crescători, care au reuşit să obţină rezultate cu porumbei primiţi cadou, sau prinşi de la concursuri.
Nu am de gând să cumpăr porumbei şi nici de vânzare nu am, totuşi am să încerc să definesc ce criterii aş urmări în cazul în care aş dori să fac noi achiziţii, fără să consider că am dreptate, sau nu ar mai fi şi alte sfaturi utile.
În primul rând aş căuta să cumpăr de la crescători de încredere şi bineânţeles cu rezultate la categoria de distanţă preferată de mine. Totodată aş căuta să procur porumbei din zone cât se poate de apropiată cu  a mea şi de la crescători cu rezultate constante da a lungul a mai mulţi ani.
Dacă totuşi aş opta pentru un necunoscut, aş analiza pe lângă rezultatele lui şi ce efectiv are. De foarte multe ori am întâlnit crescători cu renume, chiar cu renume mondială, care deşi declară, că deţin un număr relativ mic de porumnbei, totuşi reuşesc să se prezinte şi la diferite licitaţii un număr destul de mare de porumbei şi bineânţeles tot cu origine extraordinară.
Eu nefiind un crescător cu renume mondială, totuşi reuşesc să vând (mai dau şi cadouri) toţi puii supranumerari şi încă nu am vândut decât trei, sau patru în afara ţării. Atunci cum poate un crescător cu renume mondială şi cu un efectiv sub 200 de porumbei, să mai aibă şi pentru licitaţii. Probabil că mai au cumpărători şi acasă în ţara lor, la fel şi din ţări vecine, mai vin şi chinezi şi japonezi să cumpere, de obicei sunt prezenţi cu porumbei de vânzare şi pe saituri de licitaţii.
Pornind de la solicitările de cumpărare care am avut eu în anii mediocri, cred că un crescător de renume mondială poate să vândă de acasă fără prea multă reclamă 500-600 de porumbei pe an. Poate vi se pare un număr exagerat de mare, dar eu fără să fac nici o reclamă şi fără să particip la licitaţii, numai în ţară am dat 414 porumbei în 12 ani şi nici nu pot să zic că am avut cumpărători din toate colţurile ţării, majoritatea porubeilor fiind cumpărate de crescători din judeţele învecinate la un preţ relativ mic.
După părerea mea dintr-un efectiv de 200 de porumbei, din care cc 80 sunt de prăsilă, iar cu ceilalţi participi la concursuri, nu poţi scoate mai mult de 500 - 550 de pui, din care mai trebuie să rămână şi pentru crescător 80-100. Deci cred că nu trebuie să mai zic nimic.
Fără să am de gând să stric reputaţia licitaţiilor on line, dar nici în asemenea condiţii nu aş fi de acord să cumpăr porumbei. În primul rând nu văd cea ce cumpăr, decât o poză retuşată, care nici măcar nu seamănă a porumbel, deoarece aşa porumbei nu sunt.
De multe ori nici licitaţiile organizate cu ocazia expoziţiilor nu-mi satisfac gustul, fiind licitaţi porumbei cu origine nu mereu excelente, sau chiar îndoielnice.
Totuşi mai ajung porumbei noi şi în crescătoria mea (unu - doi pe an) şi trebuie să recunosc că nu sunt suficient de exigent cu ei, însă acord fiecărui exemplar o şansă şi cei care nici după doi - trei ani nu dau urmaşi satisfăcători sunt eliminaţi din efectiv. Aceşti porumbei noi sunt introduşi de obicei în lotul de reproducţie şi deoarece perioada de încercare este destul de lungă, respectivul lot a început să fie tot mai numeros.
După cum am mai amintit nu cumpăr porumbei cu preţ ridicat şi totuşi foarte greu reuşesc să decid eliminarea exemplarelor cu valoare incertă din crescătorie. Apoi gândiţi-vă cât de greu este să te scapi de un porumbel pe care ai cumpărat cu bani grei.