Problemele au început să apară după primul fond. A fost un concurs nu prea lung, dar încă din anii precedenţi ştiam că e o încercare grea pentru yarlingi. De aceea nici nu am trimis decât porumbei de peste doi ani. Prognozele meteo nu ne promitea vreme bună pentru ultimile zile a luni mai şi nici pentru primele din iunie. La nivelul asociaţiei au şi fost destul de multe discuţii cu privire la organizarea acestui concurs. Până la urmă s-au îmbarcat porumbeii cu gândul că în caz de vreme nefavorabilă nu se va lansa decât după ameliorarea condiţiilor. Din păcate însă nu aşa s-a întâmplat şi degeaba au votat reprezentanţii judeţului Harghita împotriva lansării, cei din judeţul Mureş fiind mai mulţi s-a decis lansarea la 1 iunie. Rezultatul chiar dacă nu a fost catastrofal, concursul încheindu-se a doua zi la prânz, dar totuţi pierderile au fost destul de dureroase. Am pierdut şi eu cel puţin cinci porumbei la care bazam mult la zborurile de maraton.
La acel concurs am zburat la natural. După întoarcere am separat porumbeii pe sexe şi am instalat văduvia. Într-un fel mi-a venit bine triarea efectivului, neavând spaţiu suficient în compartimentul destinat femeleor.
Alimentaţia şi programul văduvilor am făcut ca şi în anii anteriori (nu în 2013, atunci am jucat numai la natural), schimbare am fost nevoit să fac numai în privinţa femelelor pe care nu aveam cum să las înapoi zilnic în compartimentul masculilor în timp cât zburau masculii, ci după antrenamentul zilnic intrau înapoi de unde au ieşit.
Am iniţiat un program mai lejer pentru văduvii în sensul că aproape zilnic le-am dat drumul la o oră diferită ca mai înainte. Această schimbare am gândit ca să nu se obişnuiască porumbeii cu un program prea riguros.
Rezultatele cele mai bune am obţinut la primele două maratoane. Deşi fiind prea scurte pentru gustul meu, la ambele am obţinut rezultate în fruntea clasamentului.
Din păcate ultimul maraton pe zona noastră nu s-a mai organizat nefiind suficienţi crescători interesaţi şi aşa m-am simţit nevoit să lansez cei mai buni porumbei la Berlin, ca să am siguranţa că voi reuşi să fac norma la crescători maraton şi totodată şi la crescători as. Ulterior această decizie s-a dovedit prea pripită, deoarece puteam să fac echipa şi fără să risc pe cea mai bună femelă de doi ani a crescătoriei.
Am fost mai puţin norocos, sau inspirat, la concursurile de fond, unde nu reuşeam să nimeresc echipa decât cu porumnbeii sosiţi la sfârşitul clasamentului.
Totuşi pierderea cea mai regretabilă a fost pirderea femelei Ro0624117/2012. A fost cea mai reuşită porumbiţă din ultimii ani în crescătoria mea.
A realizat zece clasări în sezonul 2o14 dintre care 9 în primii zece în crescătoria mea. A avut un loc 1 pe maşină de la primul maraton, iar la al doilea locul 9.
Cred că am fost prea lacom de am trimis-o la Berlin. S-a întors şi de acolo, însă mai târziu, în a 13. zi după lansare. A fost epuizată şi bolnavă. Într-o dimineaţă, când m-am dus să dau drumul la porumbei, am găsit-o pe acoperişul casei în volieră. Nu mai putea să zăboară, am prins-o fără să se mai ferească de mine. Nu-mi pot închipui cum de a mai putut să ajungă acasă. Iniţial am încercat să-o tratez, mai încerca să mănânce, dar vomita tot ce a înghiţit. A murit după şapte zile, lăsând în urmă normele excelente totalizate în urma concursurilor de a lungul anului.
La nivel naţional a avut locul 7 AS naţional maturi, locul 15 PORUMBELUL anului, locul 19 Maraton maturi, La nivel judeţean avea două locuri 1, trei locuri 2, un loc 1o, unu de 12, iar la viteză locul 22.
Ca şi origine, tatăl ei este un mascul consangvin, frate cu Ro559106/2008, iar mama o femelă primită în schimb de origine Jan Kastelijn, cu strămoşi din crescătoria Kipp und Shöne.
2 comentarii:
Multe sincere felicitari, maestre!
Multumesc pentru felicitare.
Va doresc si eu pentru Dvs. toate cele bune!
Trimiteți un comentariu