Despre pedigree

Problema pedigreelor a fost şi este discutată destul de amplu printre columbfili, deci prea multe noutăţi nici eu nu pot spune, totuşi ţin să vă prezint unele aspecte. Sunt păreri pro- şi contra, este bine cunoscut slogenul că pedigreul nu zboară. Au fost crescători renumiţi, care nu ţineau cont de pedigree, dar majoritatea celor mari totuşi ţin o evidenţă şi întocmesc pedigree.
Unii crescători care investesc bani enormi în columbofilie sunt totodată şi colecţionari de pedigree. Prima întrebare pe care o pun la cumpărarea unui porumbel este: Ce fel de pedigreu are?

Şi dacă are colorat totul este OK, preţul se saltă cu cel puţin 100 Euro, iar cele cu date mai puţin pompoase, dar adevărate poate că sunt mai ieftine.

Trebuie să recunosc că şi eu sunt printre acei crescători care pretinde să aibă un oarecare pedigreu poumbelul cumpărat. Nu-i bai nici dacă este scris cu mână, sau dacă se cunosc numai părinţii, dar să aibă.

După părerea mea un pedigreu ar trebui să conţină cel puţin trei generaţii de strămoşi a porumbelului în cauză. În afară de strămoşi nu strică dacă mai sânt şi referiri la eventuale rude mai importante a porumbelului (de ex. fraţi). Însă fără să se vadă rezultatele exemplarelor înscrise în acel act nu poate să ne spună prea multe, eventual pentru crescătorul porumbelului.

Fără să consider cea mai bună vi-l prezint un model de pedigreu folosit de mine.

Prima pagină, cu strămoși:

                                     

A doua pagină, cu rezultatele porumbelului și a strămoșilor:

În exemplul prezentat datele referitoare la rude colaterale, sau descendeţi ar trebui scris cu mâna, dar de obicei uit să mai coplectez.

Alții chiar neglijează actele de certificare a originii porumbeilor și chiar râd de cei care dau o importanță și acestui aspect. Într-adevăr când este vorba de un porumbel cu rezultate proeminente nu mai este așa de important pedigreul, cel mai important în sportul columbofil fiind palmaresul competițional. Însă chiar dacă sunt vândute și porumbeii cu rezultate, cumpărătorul tot pentru reproducție dorește să o cumpere și în această situație nu strică dacă ai anumite informații și despre strămoși.

Alta este situația când cumperi puii și marea majoritate a columbofililor la aceste achizții poate să recurgă, fiind considerabil mai ieftine decât porumbeii adulți cu rezultate. Trebuie să fi un columbofil cu tare multe încredere în sine ca să poți aprecia valoarea unui pui de porumbel. În această situație chiar nu ai nici un argument pe baza căruia faci achiziția decât pedigreul. Bineânțeles că și persoana crescătorului și mai ales rezultatele obținute cu porumbeii la concursuri, poate fi un motiv bine întemeiat, dar ținând cont că peste tot sunt și exemplare mai puțin valoroase, nu strică să poți vedea ce cumperi de fapt (măcar cât se pot vedea).

Un alt considerent mai puțin important la momentul cumpărării este, că poate la un moment dat nu mai avem nevoie de porumbelul respectiv și de obicei porumbeii cu acte de origine se vând mai ușor.

O altă problemă referitoare la pedigree este veritabilitatea, corectitudinea datelor pe care conține. Fără să dau nume, am auzit cazuri când crescători cu renume au întocmit pedigree cu date false, care au fost demascate ulterior de crescătorul original. Momentan de pe internet se pot culege date și întocmii pedigree pe care chiar și proprietarul original cu greu poate să infirme, dacă nu are o evidență bine pusă la punct.

Deci prin urmare un columbofil pretențios cere și pedigreul porumbelului introdus în crescătorie și ținând cont de falsurile tot mai numeroase este de dorit să aibă și semnătura proprietarului, sau și mai bine, dacă este scris de mână de către crescător.