De mult planific să scriu un articol despre sitemele de pariuri columbofile. Din păcate însă degeaba am căutat, nu am găsit materiale în limbi accesibile pentru mine, de unde să mă pot inspira.
Am citit de undeva că în Belgia în anii glorioşi a columbofiliei, majoritatea celor care concurau cu porumbei, participau şi la pariuri. Un renumit columbofil spunea într-un interviu, că fără aceste pariuri nu ar avea nici un farmec columbofilia şi probabil nici nu s-ar ocupa cu porumbei.
În era comunistă nici nu era voie să se organizeze concursuri pe bani şi parcă şi la ora actuală sunt reguli speciale pentru organizarea pariurilor, iar câştigul în urma acestora este impozitat în mod aparte.
Totuşi aproape în toate cluburile columbofile se fac câteva pariuri, dar de exemplu la noi nu a avut un succes de lungă durată, după două, maximum trei concursuri nu au mai fost doritori de participare.
Premierea celor mai buni porumbei şi columbofil, este recunoaşterea muncii depuse, dar nu se pot numii pariuri. Totuşi fondul de premiere fiind strâns de la concurenţi, iar destinaţia premiilor nefiind cunoscută la momentul adunării acestor bani şi asta se poate lua ca o formă, cea mai simplă şi inocentă a pariurilor.
O altă metodă este când înainte de îmbarcare sunt numiţi porumbeii pariaţi, iar suma srtânsă va fi câştigat de primul porumbel sosit dintre cei pariaţi. Este iar o metodă simplă, cu multe surprize, încercată la noi, dar după cum v-am spus, fără să fi avut o viaţă îndelungată. Foarte rar s-a întâmplat ca să câştige cel care era aşteptat de majoritatea crescătorilor.
Este şi mai simlpu, dacă crescătorul cu primul porumbel sosit încasează şi suma cea mai mare strânsă anterior. Cu toate că e cel mai simplu şi cel mai transparent, surprizele sunt mai rare. Aşa a fost premiat concursul naţional de la Gdansk 2000, unde crescătorul primului porumbel sosit a devenit mai bogat cu o maşină Dacie. Din păcate însă tot numai un singur sezon a supravieţuit şi această iniţiativă. Mai târziu şi de la concursul naţional organizat de la Nürnberg au fost premii în bani, dar nici aceste competiţii nu au fost organizate decât doi ani la rând.
O viaţă mai lungă a avut premierea cu bani a primelor trei porumbei sosiţi pe zone de la Berlin. După părerea mea acest sistem a fost cel mai bine gândit şi cel mai drept faţă de participanţi. Totuşi a fost critizat de foarte mulţi, iar dacă nu mă înşel, de anul viitor (2013) nu va mai fi organizat în aşa fel.
Tot relativ simplu ar fi şi premierea cu o sumă egală tuturor prumbeilor care se clasează (20%), ar câştiga toţi porumbeii suma de 5 ori faţă de ceea depusă. În acest caz ar trebui să participe toţi care trimit porumbei la concursul respectiv şi suma depusă ar fi aceeaşi pentru toţi. Cu toate că este o metodă simplă şi transparentă e destul de greu aplicabilă, majoritatea columbofililor nefiind de obicei dispuşi să participe. Ar fi posibilă şi premierea unui procent mai mic din porumbeii sosiţi, decât 20%, bineânţeles cu o sumă proporţional mai mare.
Un sistem mult mai laborios, dar mai drept ar fi încadrarea columbofililor în categorii, bazată pe rezultatele avute în trecutul apropiat şi premierea făcută pe aceste categorii. În acest fel şi începătorii, sau cei cu rezultate de obicei mai modeste ar avea şanse să obţine premii. În anul 2008 pe baza acestui sistem am premiat crescătorii în club (pe lângă cupe) şi cu toate că la început au fost şi contestatari, la urmă am auzit şi cuvinte de laude. Inconvenientul acestui sistem era, că mereu sunt schimbări valorice, iar categorisirea crescătorilor trebuie actualizată la zi, ceea ce cere timp şi pricepere. Până la urmă, nici acest sitem nu a supravieţuit decât un singur sezon.
Vânzarea inelelor Derbi la un suprapreţ şi premierea porumbeilor la un anumit concurs prestabilit cu banii strânşi în aşa fel, este o idee destul de bună. A fost practicat mai de mult în Ungaria în cadrul clubului maraton, dar mi se pare că nu a ţinut decât doi ani. Mai nou ştiu că ideea a fost preluată şi de columbofilii zonei vestice, primul porumbel sosit de la concursul cu pui, organizat de la Amstetten fiind premiat cu o maşină din banii adunaţi în aşa fel. Din păcate concursul a fost extrem de dificil, chiar catastrofal.
În ţările occidentale pariurile probabil că sunt organizate de anumite case de pariuri bine organizate, după un sistem testat şi bine gândit de mult. Poate cineva are informaţii şi în această direcţie şi ne descrie.
Până atunci am să încerc să vă prezint în curând un sistem centralizat gândit de mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu