Bolile tumoare a porumbeilor

               Nu ţin minte să fi învăţat în facultate despre această categorie de boli, deci prin urmare nici în manualele din aceea vreme nu am găsit referiri la ele. Nefiind un medic veterinar teoretician, nu am reuşit să adun materiale ştiinţifice din acest domeniu şi bineânţeles, că nu am nici cercetări proprii, a căror rezultate să vă prezint.

Totuşi în anumite tratate de specialitate columbofilă editate de medici veterinari (ex. Dr. J.W.E. Stam: Das Heute und Morgen im Taubensport), am citit despre această categorie de boli. Nefiind vorba despre o carte scrisă pentru medicii veterinari, nu am găsit nici în aceste cărţi o descriere științifică. După cum am mai scis, nici eu nu sunt în măsură să vă ofer o asemena descriere argumentată cu examene de laborator, totuşi am să vă prezint câteva cazuri din cazuistica mea.

În cartea sus animtită scrie, că toate formele ale tumorilor se întâlnesc la porumbei, dar nu scrie mai amănunţit decât de o singură formă, denumită papilom cu sânge, sau papilom hemoragic (nu știu care ar fi traducerea mai corectă și mai elegantă).

Este o boală infecto - contagioasă de origine virală destul de frecvent întâlnită la porumbei.

Din propria experienţă vă pot spune că în cei peste 30 de ani de columbofilie nu am întâlnit decât  5 – 6 cazuri, deci nu pot confirma că ar avea o frecvență prea mare, iar faptul că am hotărât să vă împărtăşesc descrierea lor, este că în decursul ultimului an parcă a crescut frecvenţa acestor îmbolnăviri, înregistrând patru cazuri de acest tip.

Ca simptomatologie este o boală destul de spectaculoasă. Formaţiunile tumorale pot să apară pe orice regiune a corpului şi în scurt timp ating dimensiuni impresionante, ajungând chiar până la mărimea unei nuci, adică o dimensiune de până la 1,5 cm. Au culoare roşu-negricioasă, la palpare sunt moi şi au un conţinut sangvinolent. Suprafaţa este lucioasă cu mici crăpături de unde scurge un lichid sangvinolent. Ca şi formă de obicei sunt rotunjite, mai înguste la bază, dar poate să aibă şi alte formă. De obicei nu afectează starea generală a porumbelului, exemplarele afectate rămânând vioi, însă aspectul şi repeziciunea creşterii, de obicei, îi sperie pe columbofili. Lezarea acestor papiloame sunt urmate de o hemoragie puternică, dar rareori fatale.

 În ultimul caz întâlnit, pe care am avut ocazia să-l observ mai deaproape, fiind tocmai în crescătoria mea, de la dimensiunea iniţială, de un bob de grâu, într-o săptămână a ajuns aproape la dimensiunea unei alune mai mic. Iniţial am observat numai un singur papilom, la extremitatea aripei, la baza penelor, iar mai târziu, după şapte zile a apărut şi al doilea în regiunea abdomenului. Era mai puţin vizibil, fiind acoperit de pene, dar avea acelaşi caracter ca şi primul, inclusiv şi ritmul impresionant cu care creştea.

Mai în urmă cu cc. zece ani am întâlnit un caz asemănător şi mai spectaculos, când dimensiunea papilomului era de aproape 2 cm.

Formaţiunea nu este dureroasă, porumbeii suportând bine examinarea prin palpare (porumebii sunt destul de rezistenţi la dureri).

Fiind o boală în majoritatea cazurilor benignă, prognosticul ,de obicei, este favorabil.

Tratamentul: în cazurile când leziunea este localizată într-o regiune corporală unde nu-l deranjează prea mult pe porumbel, nu este nevoie de nici un tratament, cu timpul papilomul se usucă şi cade singur. Când este localizat în regiuni corporale care incomodează animalul, este indicat înlăturarea lui.

Cel mai simplu este ligaturarea cu o aţă chirurgială la baza formaţiunii. După smulgerea penelor din apropierea tumoarei şi dezinfecţia pielii, se aplică o ligatură la bază. Iniţial nodul nu trebuie strâns prea tare, ca  nu cumva să secţioneze pielea, iar mai târziu cu 3 – 4 zile se va strânge din nou nodul.  În decurs de 10 – 12 zile papilomul se usucă şi cade. Pentru favorizarea cicatrizării este indicat aplicarea unui unguent cu antibiotic. Această metodă se poate aplica numai în cazuri când papilomul are gâtul mai îngust. În celelalte cazuri trebuie  îndepărtat chirurgical. Este de dorit ca actul chirurgical să fie executat de un medic veterinar, fiind pericol de sângerare.

Eu în toate cazurile întâlnite am putut recurge la ligaturare şi pacienţii s-au vindecat complect.

După cum am scris mai înainte, în cursul anului trecut am avut şi alte asemenea cazuri. Erau în stadii de dezvoltare mai avansate, aveau aspect asemănător, dar erau deja uscaţi şi culoarea mai deschisă marou spre gălbuie. Mai târziu au căzut fără să rămână urme pe locul vindecării.

Nu am constatat să fie aşa de contagios, precum scria în cartea sus  amintită, neobservând îmbolnăviri decât la câte un exemplar, deşi cohabitau mai mulţi porumbei în acelaşi spaţiu.

Un alt caz cu o tumoară, sau nodul spectaculos am văzut în primăvară cu ocazia vaccinării porumbeilor. Cu anii în urmă am mai văzut un caz asemănător într-o altă crescătorie la un porumbel foarte bătrân.

Este vorba de o formațiune tumorală total diferită de ceea descrisă mai sus. Avea consistență dură, era nedureroasă la palpație, neaderentă la țesuturile regiunii, localizată la nivelul capului, aproape de comisura anterioară a ochiului. Nici în acest caz starea generală a porumbelului nu era afectată.

Din anamneză am aflat că cel puțin de jumătate de an este prezentă formațiunea respectivă, iar proprietarul nu mai ține minte să fi avut vreo leziune în locul respectiv, înainte să apară tumoarea.

Ca etiologie bănuiesc că este vorba de o leziune suprainfectată și închistată de trichomonoză, sau de tuberculoză aviară. Am pus pe locul doi TBC-ul, fiindcă deși produce simptome asemănătoare, dar mai mult la nivelul mucoasei și de dimensiune mai mică.

De conținutul nodulului nu vă pot spune nimic, prorietarul nefiind de acord de înlăturarea pe cale chirurgicală și nici de alte intervenții, în urma cărora aș fi avut posibilitatea să-l examinez mai aprofundat.