Dimineaţa le dau drumul când mă trezesc, de obicei în jurul orei 7, fac curat, iar după ce s-au zburdat puţin pe la ora 8:30 îi chem înăuntru, închid uşile şi rămân închise până pe la ora 10-10:30. Apoi iar îi eliberez şi îi las să zboară liber până la ora 17-17:30, când din nou primesc de mâncare şi iar sunt închisi pt. cc. 15-20 minute, după care au program liber până ce se întunecă. După masă, mai spre seară, sau când timpul îmi permite, fac din nou curăţinie.
Mâncare le dau la discreţie, din amestecul pe care am folosit şi în timpul concursurilor, dar poate conţine puţin mai mult porumb şi grâu.
Cu puii mai fac câte un antrenament din direcţii diferite, dar numai când mă duc undeva. Am hotărât să nu concurez anul asta cu puii. Deci poate particip la câteva concursuri şi la antrenamente, dar fără să urmăresc obţinerea de norme cu ei. Totuşi am să-i trimit până cc 300 km cu asociaţia odată, sau de două ori.
Ca orice columbofil la sfârşit de sezon competiţional şi eu fac bilanţul rezultatelor.
După cum am prevăzut la începutul anului, nu am avut rezultate prea strălucitoare. Mai concret, aşa prost nu m-am situat niciodată după 1998. Deşi am ştiut că stau mai rău cu porumbei de calitate ca în anii precedenţi, nu m-am aşteptat la un final aşa de slab.
Dar să vedem ce s-a întâmplat de fapt.
Am pornit relativ bine, la primele concursuri obţinând destul de multe clasări şi nici pierderi nu am avut. De obicei am clasat aproape 50% din porumbeii trimişi şi am avut şi punctaje destul de bune, echipa însă nu prea am nimerit.
Primul concurs de fond (Komárom, pe 4 iunie) a adus prima dezamăgire. Pentru acest concurs au fost porumbeii cel mai bine pregătiţi. Totul s-a părut OK, numai vremea a fost în defavoarea noastră. Tocmai când trebuia să sosească porumbeii, a început să plouă torenţial, fulgera, tuna, iar după terminarea ploii au început să sosească porumbeii, dar deja speranţa obţinerii de punctaje bune s-a risipit. Totuşi am avut clasări destul de multe.
Dezamăgit de acest insucces am desfiinţat văduvia, deşi iniţial vroiam să mai menţin încă două săptămâni. Cred că a fost o decizie luată prea devreme, fiindcă după aceea am avut clasări mai puţine şi mai slabe.
A doua greşeală mai gravă, care mă tem că va avea urmări şi asupra rezultatului anului viitor, a fost că am făcut două echipe de maraton. Ca să pot participa cu şanse la Berlin, am trimis porumbei de peste doi ani la Brno şi o altă echipă formată din porumbei de doi ani am trimis la Straubing. De la Concursul Naţional am avut rezultate destul de mulţumitoare, deşi se putea şi mai bine, dar de la cele două Straubinguri am pierdut trei porumbei valoroşi de doi ani, care mai puteau fi de folos şi la anul.
După primul Straubing deja se vedea că nu mai am şansă să obţin norma la crescători MARATON, prin urmare nici la CRESCĂTORI AS şi parcă nu mai aveam nici elanul ca altă dată.
La încheierea sezonuloui am mai participat la un concurs de la Magdeburg, concurs derby organizat de Arad. Având cu peste 200 de km mai mult ca majoritatea participanţilor, am ştiut de la început că nu am şanse la un rezultat prea bun. Pe deasupra şi vremea a fost foarte rea, soldând cu pierderi masive concursurile din acel sfârşit de săptămână în toată ţara. De aici am clasat o singură porumbiţă pe la mijlocul clasamentului, ceea ce m-a şi mulţumit de fapt, iar mai târziu a mai sosit încă una, pierzând doi porumbei de trei ani, amândoi cu clasări de la Berlin.
Mai recent, după terminarea concursurilor, am observat câţiva porumbei cu semne de boli respiratorice, mai exact micoplasmoză (sau ornitoză?). Alte simptome nu prezintă, sunt vioi, pui sunt crescuţi normal, au poftă de zbor cum aveau şi mai înainte. Nu am trimis probe la laborator pentru confirmare de diagnostic, dar după simptome, cred că nu am greşit prea mult la stabilirea diagnosticului. Sper să nu fie totuşi ornitoză, fiind o boală mult mai gravă, care se ia şi la om (zoonoză).
Pe prima, ceea cu ochiul (blefaro-conjunctivită), am tratat cu Enrofloxacină, câte o tabletă (doză cc dublă) timp de cinci zile, iar pe ceilaţi, trei, sau patru exemplare, care aveau doar nasul murdar, nu i-am tratat deloc. Atât cel tratat, cât şi cei neglijaţi văd că au început să se vindece destul de frumos, deci am să-i las şi pe ceilaţi, care de acum vor mai prezenta asemenea simptome să se vindece singuri.
Nu este o metodă prea profesionistă, dar sunt convins că până la sezonul următor vor avea timp şi se vor vindeca cei care au sistemul imunitar bun şi poate mai capătă şi ceva imunitate.
Deşi nu am observat aceste semne numai după terminarea concursurilor, este posibil ca boala fiind în faza presimptomatică să fi influenţat rezultatele în anumite masură.
10 comentarii:
Sa intelg ca l-ati pierdut pe masculul 559102/2008 ? Pacat, mi se parea un porumbel frumos, si dupa Berlin parea chiar si capabil de ceva rezultate.
Da,am pierdut, regret şi eu.
Şi mie mi-sa părut un porumbel bunişor, dar în aceea sfârşit de săptămână s-au pierdut ff. mulţi porumbei capasbili. Urmăriţi numai clasamentele din Moldova, sau Straubingul 3, şi dacă vă uitaţi pe hartă veţi vedea că tocmai pe traseul pe care trebuia să vină porumbei mei de la Magdeburg, pe aceea sfârşit de săptămână, vremea a fost cel mai ploios, furtunos.
Poate ca nu sunteti deacord, dar la aceste concursuri grele se pierd cei care sunt meniti sa ramana "vesnice sperante", iar cei cu adevarat buni sunt acasa in crescatorie.
Sunt de vina si organizatorii uneori, cum a fost anul acesta in Moldova, unde am inteles ca s-au pierdut porumbei de expozitie, dar rolul unori concursuri mai grele cred ca este acela de a mai elimina din aceia de la care noi asteptam si tot asteptam si dupa 3-4 ani vedem ca au clasat o etapa ici, una colo, dar in fond prea putin.
Aveţi perfectă dreptate şi eu sunt de părere că porumbei cei mai buni sunt cei care sunt acasă. De asemenea (aşa cu am mai scris pe blog) împărtăşesc şi părerea despre zboruri catastrofale. De aceea apreciez concursurile de maraton, pentru că, porumbei cei care se întorc, chiar dacă vin cu întârziere, poţi fi convins că au o anumită valoare.
Posibil să nu fie cei mai rapizi, poate că crescătorul e de vină, nu ştie să motiveze, sau a greşit ceva cu ei în trecut.
Porumbei care reuşesc să zboare maratoane mai mulţi ani la rând sunt extrem de rare, eu mu am avut decât trei până-n prezent: 090152/96, 034124/99, 179102/2004. Am mai avut porumbei mai iuţi de maraton, dar numai ei au reuşit să infrunte toate greutăţile maratoanelor 5-6-7 ani la rând.
am si eu niste pui cu aceleasi simptome dupa primele etape de la concurs, doresc sa ii vindec cat mai repede deoarece ei au clasari fruntase, ce imi recomandati sa le dau ca tratament,eu am oxitetraciclina20% galinoprotect(12% oxitetraciclina), gallisan si avianprotect ten(tilosin eritromicina,neomicina)
Presuopun că au micolpasmoya, iar dintre medicamente pe care aveţi recomand sa folosiţi Avianprotect TEN, conform prospectului (1 tabl / kg/ zi cel puţin 5-7 zile).
Dacă nu sunt semne de vindecare, încercaţi cu Enrofloxacină.
Va multumesc,eu am administrat si cu o jumatate de pastila de biovit plus. 4 dintre pui iam oprit acasa, si nu iam mai dat la zbor deloc si am observat o ameliorare(fara sa le fi dat un medicament).
dupa tratament porumbei au venit bine de la curse, la a patra cursa am un loc 26, dar tin sa mentionez ca am pierdut 3, si pana la cursa aceasta nu am lasat niciunul, si din acestia 3, doi sunt din cei 4 care i-a am oprit la etapa 2.
alta problema este ca boala sa extins la compartimentele alaturate unde mai am 20 de pui, si acestia nu au intrat in contact cu cei pe care ii zbor.
Dupa prima poza pare a fi ornitoza. Sa presupunem ca este ornitoza ... normal apare si se manifesta asemanator dar in deosebi toamna cand umezeala este crescuta si afara este rece... din ce deduc eu, poza a fost facuta in luna Iulie si articolu este postat pe data de 1 August.
Kipp a fost intrebat ; Care crede ca este cel mai potrivit tratament impotriva Ornitozei?
si a raspuns foarte categoric ; ' Eliminarea tuturor subiectilor din crescatorie timp de 3 ani(cei afectati de ornitoza)!'
In anul acela un prieten a facut intocmai si a eliminat peste 25 de porumbei din toamna pana in primavara, rezultatele in acel an au fost sub medie. In anul urmator a eliminat 2 porumbei, rezultatele au fost mai bune, peste medie.
Stiu un caz din alta crescatorie:
- o femela consagvina din compartimentul de reproducere se imbolnaveste si apar semnele care il duce pe crescatirul respectiv sa ia decizia ca are de-a face cu ornitoza. Aplica femelei un tratament timp de 3 zile (picuri-oftalmic)... si dispar total toate semnele vizibile dupa numai 5 zile de la administrarea picurilor.... ca boala sa reapara la varstra de 6 ani, din nou respectivul repeta tratamentul,boala din nou dispare dar, reapare la varstra de 9 ani si repectiv in anul urmator la 10 ani...la varstra de 10 ani renunta definitiv la aceasta femela.
concluzii si observatii pe parcurs;
- la varstra de 2,6,9 si 10 ani boala a aparut toamna tarziu si numai cand afara era rece si umezeala crescuta.
- in fiecare an acesta femela reproducea 1-2 pui mai sensibili, mai bolnaviciosi ... posibil si din cauza consagvintatii foarte stranse cum a fost lucrata.
- la varstra de 4 ani a reprodus un pui care mai tarziu trebuia sa fie in lotul Olimpic la Maraton... din pacate era pierdut porumbelu la ultimul concurs,totusi a luat o cupa pentru ca era in primele 3 pozitii pe tara la categoria respectiva.
- in anii cand a aparut boala, femela respectiva a fost tratata cu acelasi antibiotic si boala disparea in cateva zile.
Cred totusi ca, chiar daca a disparut vizibil, femela respectiva a ramas o purtatoare a acestei 'boli', totusi cred ca deja era vorba de ceva cronic. In decursul anilor a observat in fiecare toamna tarziu aceleasi semne asemanatoare si la alti porumbei din crescatorie, fiind vorba de un minim 2-3 porumbei/AN.
Un alt caz :
- cineva care a avut crescatoria afectata de Ornitoza, ofera la un alt columbofil cativa pui din porumbeii de reproducere...in toamna unul dintre acesti pui, castiga un loc 1 la un concurs greu la peste 400 de km dar, la nici 3 saptamani dupa concurs apar primele semne de ornitoza puiului respectiv (tot asa pe vreme rece si umezeala crescuta). Parintii lui acest pui, nu au prezentat semne de ornitoza, dar alti porumbei care erau crescuti cu ei impreuna in acel compartiment de reproducere au avut semne vizibile de ornitoza si pe parcurs au fost eliminati.
Deci chiar daca parintii nu pareau infestati, datorita ca erau intretinuti in acel mediu care a fost infestat in trecut, ei la randul lor au reprodus pui care desii au zburat bine (toamna), au aparut totusi la ei semnele ornitozei.
Cred totusi ca Kipp are dreptate cand a afirmat sa fie indepartati din crescatorie toti subiectii afectati timp de 3 ani, asfel reusim sa indepartam ornitoza din crescatorie.
Totusi in prima poza este o presupusa ornitoza, ... si acest coment este doar niste observatii si pareri.
(activia)
Ornitoza nu este chiar asa de contagios, nu se vindeca in procent de 99% dintre inbolnaviri fara tratament. Spun asta deoarece de atunci cc 99% din efectiv au trecut prin boala si s-au si vindecat fara nici un tratament, ba din contra intr-o perioada cand am incercat sa tratez au aparut alte inbolnaviri noi, care ca si cele precedente s-au vindecat dupa 5-6 zile.
Cazuri asemanatoare au avut marea majoritate, sau mai bine zis foarte multi crescatorii din tara.
Conform celor descrise mai sus pot spune cu mare siguranta ca a fost vorba de o boala virala, o coriza. Boala este descrisa de mult la porumbei sub denumirea de coriza uscata, denumirea am tradus din limba maghiara, fiindca nu l-am intalnit in carti de specialitate romanesti.
Trimiteți un comentariu