sâmbătă, 5 noiembrie 2011

2011 noiembrie 1

Am intrat în sezonul cel mai plictisitor a columbofiliei, cel puţin pentru mine.
De zece zile am închis porumbeii, la data de 31 octombrie am mai făcut un antrenament pentru ultima serie de pui, de la 18 km. Cu toate că a fost vreme frumoasă şi puii au pornit în direcţie bună după lansare, totuşi am pierdut unu. Noroc că cel pierdut a fost mascul şi în aşa fel s-a mai echilibrat raportul dintre sexe, dar şi aşa am mai mulţi masculi decât femele.
Am avut 14 asemenea pui tardivi, eclozionaţi în luna septembrie, dintre care doi i-am pierdut de acasă, iar încă trei de la antrenamente. De obicei aceşti pui nu au dat randament bun la concursuri, de aceea de mai multe ori am hotărât că nu mai las pui pentru zbor după luna iunie, dar aproape mereu am avut doi - trei exemplare reuşite pe care i-am oprit.
Am avut însă şi pui tardivi care au reuşit să obţină şi rezultate mai bune, dar nu în primul an de zbor, ci în anii următori. Chiar şi din anul trecut am doi masculi pe care i-am protejat la începutul sezonului, iar la ultimile concursuri de demifond şi chiar şi la fond, la care am participat, au dat rezultate mulţumitoare.
Faţă de anul trecut am deviat puţin de programul sezonier, cum făceam în anii anteriori. Cauza a fost construcţia volierei şi programul profesional puţin mai încărcat. Sper însă că posibilitatea de a sta în semilibertate în volieră va recompensa omisiunea mea.

La adăpost de răpitoare.

Năpârlirea se desfăşoară normal, cantitatea fulgilor căzuţi a început să mai scadă, făcând mai suportabilă menţinerea curăţeniei în curte şi în podul casei. Căderea remigelor primare în schimb a devenit mai evidentă, mai ales la puii de primăvară, dar şi porumbeii bătrâni aruncă şi câte două pene deodată. Majoritatea porumbeilor au aruncat deja şi pana a noua, iar remigele nou crescute sunt sănătoase.


Alimentaţia şi restul îngrijirii specifice perioadei am descris în postarea de anul trecut, deci nu vă mai plictisesc cu ele.

În săptămânile următoare am să încep să obişnuiesc masculii cu boxele lor, pe care au avut timp să le ocupe după placul şi forţa lor. De acum închid boxele libere şi nu le mai dau voie să se aşeze, numai la cele ocupate până-n prezent.
Din fericire majoritatea porumbeilor s-au vindecat de coriza uscată fără să rămână taraţi, dar aproape toţi au trecut prin boală. Sunt curios ce urmări va avea asupra rezultatelor la zboruri.

Nasul murdar din luna august a mascului 0738112/2010 este alb cum nu se poate mai frumos.


Masculul 791115/2009, cel prezentat mai înainte cu ochiul afectat de boală, profită de vremea frumoasă de noiembrie.

Altă boală din fericire nu a apărut în efectiv, deşi am auzit de multe cazuri de diferite îmbolnăviri, cu urmări dezatruoase în unele cazuri. După părerea mea a fost vorba de adenoviroză, dar nu este exclusă nici o formă mai rară a paramixovirozei, sau circovirozei.

9 comentarii:

Zoli Weisz spunea...

Buna seara, d-le Szabo. Asi avea o intrebare legata de hrana porumbeilor. Imi puteti spune, daca nui secret, ce mancare le oferiti porumbeilor in sezon de iarna, dar si in sezonul competitional?. Ma refer in primul rand la provenienta hranei(din comert, la sac, sau productie autohtona? Daca-s graunte autohtone ce fel de graunte, si in ce procentaj,iar daca folositi mancare la sac, imi puteti spune si mie de care, si de unde pot si eu cumpara. Aici la noi in Oradea am inteles ca multi crescatori importa din Ungaria, insa unii mi-au zis ca nu-i prea buna mancarea din Ungaria. Asi fi interesat de unde pot cumpara de la noi, deaoarece eu in Oradea nu am gasit, la fel nici grit nu am gasit, asa ca mi-am comandat de pe net. Eu deocamdata hranesc porumbeii cu graunte din productie proprie( 30% orzoaica, 30% grau, 30% porumb si 10% floarea soarelui cu putina rapita, mei si tatarca)de la parintii mei de la tara, dar de anul viitor vreau sa le cumpar la sac.
Va multumesc frumos!

Adi spunea...

Am si eu o problema daca ma puteti ajuta cu un sfat...Nu stiu de ce dar porumbeii de la zbor se gainateaza apa,nu sunt bolnavi nu stau cocosati,naparlesc bine afara le dau drumu zboara de rup,dar nu imi pot da seama dc au gainatul apa....Dv ce parere aveti?

Szabó Zoltán spunea...

Dl. Zoli: in articolele trecute m-am ocupat destul de amanunti si cu alimentatia porumbeilor in functie de sezon.
Daca in coltul stang de sus a pagini in spatiul destinat cautari in acest blog, introduceţi cuvantul: alimentaţie, iar apoi daţi click pe lupa, va apare toate cele 5 sau 6 articole in care s-a intalnit respectivul cuvant.
Totusi mai pe scurt: iarna dau aproape numai orz, acuma dau porumb 34%, grau 34%, floarea soarelui 16 si ceva de la sac cumparat 16 (procentul este numai aproximativ).
Pt. sezonul concursurilor cumpar 4-5 sortimente diferite la sac din comert, fara sa ma intereseze marca, ii amestec in proportie in care am la dispozitie, iar inainte de concursuri mai dau si porumb destul de mult pana la 50%.
Trecerile intre schibari de alimentatie fac treptat.
Daca doriti si nume de firme, trimiteti-m un eamil si va dau una de unde puteti incerca sa cumparati marfa buna.

Szabó Zoltán spunea...

Pt Dl. Adi: sincer sa fiu nu am prea multe idei concrete.
Vedeti nu cumva furajele folosite sunt mucegaite, sau contin prea mult mazare, dar si orzul poate sa produca un pic de diaree.
Verificati gritul, gustati, daca nu contine prea multa sare, sau de undeva din alta parte, daca ciugulesc prea multe sare.
Mai poate sa fie si starea nervoasa a porumbeilor un factor care cauzeaza gainatul apos, sau si fronturile atmosferice.
Dintre medicamente in cazul dimetridazolului am observat, ca daca este supradozat produce asemenea probleme.
Dintre boli paramixoviroza are asemenea simptome, dar porumbeii prezinta si alte simptome.
Sunt cazuri cand porumbeii vindecati de paramixoviroza, sau chiar si dupa vaccinare cu vaccin viu (LaSota), raman porumbei cu acest simptom de gainat apos. Ei practic sunt vindecati (ai mei care am avut asa erau vioi, mancau bine si chiar veneau binisor si de la concursuri), dar s-a stricat ceva la rinichi, au avut un fel de diabet insipid. Am avut asemenea cazuri destul de mult (5-7 in 15 ani), dar deodata nu am avut decat un singur porumbel cu simptome respective.

Zoli Weisz spunea...

Asi mai avea o intrbare, d-le Szabo, daca nu va deranjez? Citind articolele de pe acest blog, am observat ca preferati porumbeii de talie mijlocie spre mica. Sunt de acord cu dvs. ca acesti porumbei sunt mai potriviti pt. concursurile de fond si maraton.
Intrebarea mea ar fi ca dvs. selectati porumbeii si dupa alte calitati fizice, sau lasati selectia doar pe seama cosului.?
Eu am avut porumbei voiajori de la varsta de 5-6 ani, cand tata a primit cadou 12 pui inelati(specific asta pt ca la noi in sat asta era un lucru mare in acea vreme)de la un mare columbofil din anii 80 din Satu Mare(d-zeu sa-l ierte). De la acest columbofil am primit si primele invataturi despre porumbeii voiajori.
El mi-a explicat prima data cum trebuie sa arate "la mana" un bun porumbel voiajor. Adica sa fie usor, cu penaj bogat si matasos, cu musculatura bine dezvoltata, si foarte important sa aibe un stern lung.
Mai tarziu in anii 95-96 s-a mutat la noi in sat un domn din Baia Mare care era columbofil( insa dupa 3 ani a plecat din tara), cu care m-am imprietenit. De la el am invatat in mare parte tot ce stiu despre voiajori. El sustinea, la fel, ca porumbeii de fond trebuie sa aibe un corp cat mai alungit, aripi cat mai lungi si obligatoriu un stern foarte lung!
Pana acum 2-3 ani la mine in cusca erau doar porumbei cu stern lung. In 2008 si 2009 fratele meu a participat la concursuri si ne-a selectat dur porumbeii "cu stern lung" ,foarte multi pierzandu-se la zborurile de fond. Spre surprinderea noastra cel mai bun porumbel si in 2008 si in 2009 a fost o femela maghiara care in 2007s-a pripasit pe la noi( si fiind pui mic nu a mai plecat), care nu are un stern foarte lung, iar urmatorul porumbel care s-a clasat de cele mai multe ori la fond,este tot un porumbel cu stern mai scurt.
Deci intrebarea mea este: porumbeii dvs. cei mai buni la zborurile lungi au stern lung? Sau toata chestia asta cu stern lung este o abureala?
Cum v-am mai scris, anul acesta l-am cunoscut in Germania pe d-l Werner Liep, un bun concurent in Munchen, si am observat ca si el selecteaza dur porumbeii la mana.
El imi spunea ca porumbeii lui, cand sunt luati in mana, nu au voie sa tina coada sus( sa nu ridice coada) si sa nu tina coada desfacuta( sa-i stea coada sub o singura pana, cel mult una jumate)in caz contrar sunt eliminati din crescatorie.
Sincer eu nu vad nici o legatura intre pozitia cozii si capacitatile de concurent ale unui porumbel, daca nu-i vedeam trofeele si rezultatele bune de la concursuri spuneam ca omul nu se pricepe de loc la porumbei si vorbeste aiurea. Spun sincer ca am mers acasa si am "testat "porumbeii la mana si mai multi porumbei de-ai mei ridica coada cand sunt luati in mana, spre deosebire de cei 15 porumbei primiti cadou de la d-l Liep, care nu ridica nici una coada.Intrdevar cativa porumbei deai mei batrani la care tin f. mult si de la care puii au zburat bine la la fratele meu nu ridica coada.
Acum sunt putin derutat, in legatura cu acest subiect si daca nu va plictisesc cu intrebarile mele poate banale pt. dvs., imi puteti spune parerea despre acest subiect.
Va multumesc mult!
Apropo imi place f. mult masculul din poza de mai sus(de 2010)!

Szabó Zoltán spunea...

Cu ridicatul, sau lasatul jos a cozi, nu stiu ce sa va zic. Am auzit si eu teoria respectiva si tot din germania a venit idea. Respect foarte mult parerile nemtilor, si nu numai cele columbofile, de aceea cred ca este ceva la mijloc.
In schimb nu am incercat in ce masura este valabila problema respectiva in cazul porumbeilor mei. Deci faptul ca nu selectez din acest punct de vedere, cred ca nici nu mai trebuie sa zic.
Sternul lung: si eu asa am invatat, dar conform experientei si diferitelor statistici facut de altii, nu este neaparat adevarat. Majoritatea porumbeilor mei au sternul lung, dar nu exagerat. Nu am nici unu cu sternul adanc si scurt!
De loc nu selectez la mana porumbeii! Sau mai bine zis pe cei de zbor. In schimb nu introduc in crescatorie porumbei de la altii care nu-mi plac ca si fizic, si caut sa introduc de la crescatori care sunt pretentiosi cu porumbei si nu numai cu pedigree. Totusi am pretentia ca un porumbel nou introdus sa aiba pedigreu, nu neaparat colorat (cum cer unii, dati seama ce magarii mai sunt si astea) este bine si unu scri cu mana.

Zoli Weisz spunea...

Stiti cum ii si cu pedigreele astea, depinde ce fel de om scrie pedigreul. Se pot scrie multe intr-un pedigreu, numai ca trebuie sa fie si adevarate. Eu cunosc cateva cazuri in care prieteni de-ai mei( mai la inceput de drum in columbofilie) au dat bani multi pe niste porumbei cu pedigree impresionante, dar degeaba, din pacate acesti porumbei nu au facut nimic. Si nu in ultimul rand am patit si eu la fel, in 2008, dupa primul an de concurs al lui frate-meu am mers la un columbofil f. renumit in Satu Mare si in toata Romania(nu merita nici sa-i scriu numele) si am achizitionat 10 pui cu PEDIGREU,cu bani FRUMOSI. In 2009 am participat cu ei la zboruri si pana am ajuns la primul fond am mai ramas cu 2 porumbei CU PEDIGREU! Cand iam zis ce s-a intamplat, d-l COLUMBOFIL mi-a spus ca nu m-am ocupat eu de ei cum trebuie. Poate ca-i asa dar atunci de ce porumbeii mei vechi nu s-au pierdut, si chiar au facut clasari? Mai tarziu am vorbit cu un prieten dintr-o localitate vecina si mi-a zis ca si el a patit la fel cu d-l respectiv, din 15 porumbei cumparati la sfarsitul sezonului a ramas cu 0 BUCATI. Datorita acestui prieten l-am cunoscut pe Borsi Daniel din Odoreu un columbofil intradevar cinstit de la care am adus 20 de pui la jumatate de pret cat am dat la celalalt DOMN pe 10 pui, care sunt si valorosi pe deasupra.
Chiar Borsi Dani mi-a spus ca si el a investit mult in porumbei, dar cei mai buni porumbei ce a avut au fost primiti cadou. Chiar din acest motiv tin mult la cei 15 porumbei primiti cadou din Germania de la d-l Liep, si incerc sa scot cat mai multi pui de la ei la anul.
As vrea sa mai achizitionez anul urmator cativa pui de la porumbei consacrati de maraton, poate daca sunteti de acord o sa i-au legatura si cu dvs in acest sens, deoarece citind blogul dvs si clasamentele ultimilor ani am impresia ca sunteti un adevarat columbofil, dar si un om cinstit!

lolik2001 spunea...

sa traiti!m-am uitat la pozele facute porumbeiilor dv.,am observat ca majoritayea porumbeilor au ochii galbeni si maro doar vreo doi au ochii alb-gri.aveti preferinte sa alegeti porumbeii in functie de culorile ochilor???sa traiti si multa sanatate!

Szabó Zoltán spunea...

Porumbeii din familia veche, deci consangvinii din familia Campionului, au cc 95% ochi albi si sunt albastrii. In fiecare an las cateva exemplare consangvine, care si acuma arata asa.
Initial asa era idealul meu de porumbel.
Ulterior am primit porumbei cu ochi rosi, galben, maro, care fiind dominanti deasupra culori alb a ochiului, nu a mai avut pui cu ochi albi.
Nu fac nici o selectie in aceasta directie! Insa culoarea porumbelului neavand importanta hotaratoare in calitate competitonala, daca am posibilitatea sa aleg intre doi porumbeii, de altfel similare, aleg pe cel albastru. Cu toate aceasta preferinta pentru albastri, in ultima vreme am introdus in crescatorie aproape numai solzati.
Ochiul alb nu se mai afla printre preferinterle mele, dar asta nu inseamna ca daca as primi un porumbel valoros cu ochi albi, nu as incerca.